| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 18
EXTREME ÎN REFORMA SANITARĂ
În timpul Conferinte anuale de la Adams Center, New York, 25 octombrie 1868, mi-a fost arătat că fratii din ..... erau în mare încurcătură si necaz din cauza cursului urmat de B. si C. Cei care au pe inimă cauza lui Dumnezeu nu pot fi gelosi pentru prosperitatea ei. Mi-a fost arătat că acesti bărbati nu pot fi vrednici de încredere. Ei erau extremisti si voiau să doboare reforma sanitară la pământ. Ei nu urmau o cale care să ducă la corectarea sau reforma celor care erau necumpătati în dieta lor, ci influenta lor avea să-i dezguste pe credinciosi si necredinciosi si mai mult să-i îndepărteze de reformă, în loc să-i apropie de ea. Părerile noastre, în general, se deosebesc mult de cele ale lumii. Ele nu sunt populare. Masele vor refuza orice teorie, oricât de rezonabilă ar putea fi, dacă pune restrictii asupra apetitului. Se tine seama de gust, în loc de ratiune si sănătate. Toti cei care părăsesc calea obiceiului comun si sustin reforma vor întâmpina opozitie, vor fi socotiti nebuni, radicali, urmând o cale atât de dură. Dar când oamenii care sustin reforma o duc la extreme si nu sunt consecventi în umblarea lor, oamenii nu sunt de învinuit dacă se dezgustă de reforma sanitară. Extremistii acestia fac mai mult rău în câteva luni decât pot să repare în toată viata lor. Prin ei, toată doctrina noastră este adusă în discutie, si niciodată nu-i vor face să creadă că este ceva bun în ea pe cei care insistă la astfel de exhibitii ale asa-zisei reforme sanitare. Oamenii acestia fac o lucrare pe care Satana doreste s-o vadă că înaintează. Cei care sustin adevăruri nepopulare trebuie să fie cei mai consecventi în viata lor si să fie extrem de atenti spre a se feri de orice seamănă a extreme. Ei nu trebuie să lucreze spre a vedea cât de mult se pot îndepărta, prin atitudinea lor, de ceilalti oameni; ci, mai degrabă, să vadă cât de mult se pot apropia de cei pe care vor să-i reformeze, ca să-i poată ajuta pentru a lua pozitia pe care ei însisi o pretuiesc atât de mult. Dacă simt în felul acesta, ei vor urma pe o cale care va recomanda adevărul pe care îl sustin pentru buna judecată a bărbatilor si femeilor sinceri si cu bun simt. Acestia vor fi constrânsi să recunoască că există consistentă în subiectul reformei sanitare. Mi-a fost arătată comportarea lui B. în familia lui. El era aspru si arogant. A adoptat reforma sanitară asa cum era sustinută de fratele C., si, ca si el, a adoptat o părere extremistă fată de subiect, dar, neavând o judecată echilibrată, a făcut greseli teribile, ale căror rezultate timpul nu le va sterge. Ajutat de articole adunate din cărti, el a început să pună în practică teoria pe care o auzise, ca fiind sustinută de fratele C., si, ca si el, a făcut o tintă din a-i aduce pe toti la standardul pe care îl ridicase el. Si-a adus-o familia la regulile lui rigide, dar n-a reusit să-si stăpânească înclinatiile senzuale. El n-a reusit să se aducă pe sine la tintă si să-si stăpânească trupul. Dacă ar fi avut o cunoastere corectă a sistemului reformei sanitare, ar fi stiut că sotia lui nu era în stare să dea nastere la copii sănătosi. Patimile lui nesupuse au dat nastere unei oscilări necugetate de la cauză la efect. Înainte de nasterea copiilor săi, el nu si-a tratat sotia cum ar fi trebuit să fie tratată o femeie în situatia ei. I-a impus regulile lui rigide, conform cu ideile fratelui C., care s-au dovedit a fi un mare rău pentru ea. El n-a procurat calitatea si cantitatea de hrană care era necesară pentru două vieti, în loc de una. O altă viată depindea de a ei si organismul ei nu a primit hrană sănătoasă si hrănitoare, necesară pentru sustinerea puterii ei. Era o lipsă atât cantitativă, cât si calitativă. Organismul ei cerea schimbări, o varietate si calitate de hrană mai bogată. Copiii ei s-au născut cu puteri digestive slabe si sânge sărac. Din hrana pe care mama era silită s-o primească, ea nu putea să procure un sânge de bună calitate si de aceea a dat nastere la copii plini de tumori. Calea urmată de sot, tatăl acestor copii, merită cea mai severă dezaprobare. Sotia lui a suferit din lipsă de hrană sănătoasă si hrănitoare. Ea n-a avut hrană suficientă sau îmbrăcăminte comodă. A purtat o povară chinuitoare, iar el a devenit pentru ea dumnezeu, constiintă si vointă. Sunt firi care vor să se răzvrătească împotriva unei astfel de pretinse autorităti. Ele nu vor să se supună unei astfel de supravegheri. Ajung obositi de presiunea si ridicarea mai presus de ea. Dar n-a fost cazul aici. Ea a îndurat ca el să fie constiintă pentru ea si a încercat să creadă că asa era cel mai bine. Dar o fire mai independentă n-ar fi putut fi atât de usor subjugată. Nevoile ei erau serioase. Dorintele naturale după ceva mai hrănitor au făcut-o să folosească rugămintea stăruitoare, dar fără efect. Dorintele ei au fost putine, dar ele n-au fost luate în consideratie. Doi copii au fost sacrificati datorită erorilor lui oarbe si ignorantei bigote. Dacă oameni cu minte sănătoasă ar trata animalele necuvântătoare cum a tratat-o el pe sotia lui, în ceea ce priveste hrana, l-ar da în judecată. În primul rând, B. nu trebuia să comită un păcat atât de mare, să aducă pe lume copii, deoarece ratiunea trebuia să-l învete că ei aveau să fie bolnavi, pentru că aveau să primească o mostenire mizerabilă de la părintii lor. Ei aveau să aibă o mostenire rea, care le-a fost transmisă. Sângele lor avea să fie plin de tumori scrofuloase de la ambii părinti, mai ales de la tată, ale cărui obiceiuri erau de natură să strice sângele si să molesească întregul lui organism. Copiii acestia nu numai că trebuia să primească o predispozitie scrofuloasă în sens dublu, dar, ceea ce este si mai rău, ei vor purta deficientele mintale si morale ale tatălui si lipsa de independentă, curaj moral si fortă de la mamă. Lumea este deja blestemată prin înmultirea persoanelor cu această pecete, care trebuie să coboare pe scara tăriei fizice, mintale si morale mai mult decât părintii lor; pentru că situatia si cele din jurul lor nu sunt asa de favorabile cum au fost cele ale părintilor lor. B. nu este în stare să poarte de grijă familiei sale. El nu poate întretine pe cineva cum ar trebui si n-ar fi trebuit să aibă niciodată pe cineva în grijă. Căsătoria lui a fost o greseală. El a făcut din viata sotiei lui o nenorocire, si a acumulat nenorocire prin copiii care li s-au născut. Cei care mărturisesc a fi crestini n-ar trebui să intre în legături de căsătorie până ce nu s-a meditat cu atentie si rugăciune asupra problemei dintr-un înalt punct de vedere spre a se vedea dacă Dumnezeu poate fi slăvit prin unire. În timp util, ei trebuie să aibă în vedere rezultatul fiecărui privilegiu al legăturii de căsătorie, si la baza fiecărei actiuni să stea principiul sfintit. Înainte de a înmulti familia lor, ei trebuie să ia în considerare dacă Dumnezeu va fi slăvit sau dezonorat prin aducerea de copii pe lume. Ei trebuie să caute să-L slăvească pe Dumnezeu prin unirea lor din primul si din fiecare an din viata lor de căsătorie. Trebuie să tină seamă de ce fel de aprovizionare pot face rost pentru copiii lor. Ei nu au dreptul să aducă copii pe lume, ca să fie o sarcină pentru altii. Au ei o ocupatie pe care se pot întemeia spre a întretine familia asa încât să nu fie nevoie să devină o povară pentru altii? Dacă nu au, comit o crimă prin aducerea de copii pe lume spre a suferi din lipsă de grijă potrivită, de hrană si de îmbrăcăminte. În acest veac frivol si stricat, lucrurile acestea nu sunt luate în seamă. Patima desfrânată stăpâneste si nu vrea să se supună controlului, cu toate că slăbiciunea, mizeria si moartea sunt rezultatele dominatiei ei. Femeile sunt fortate la o viată de încercare grea, durere si suferintă din cauza patimilor nestăpânite ale bărbatilor care poartă numele de soti - mai corect ar putea fi numiti brute. Mamele duc o existentă mizerabilă, cu copiii în brate aproape tot timpul, abia reusind zilnic să le dea o bucată de pâine si o haină. Astfel de mizerie acumulată umple lumea. Există numai putină dragoste reală, veritabilă, consacrată si curată. Acest atribut pretios este foarte rar. Patima este socotită iubire. Multe femei au fost jignite în sensibilitătile lor fine si afectuoase, pentru că legătura de căsătorie a îngăduit celui pe care ea îl numeste sot să fie brutal fată de ea. Ea găseste iubirea lui atât de josnică, încât o dezgustă.
Foarte multe familii trăiesc în cea mai nefericită stare, din cauză că sotul si tatăl îngăduie ca senzualul din natura lui să predomine intelectualul si moralul. Rezultatul este că adesea se simte o moleseală si deprimare, dar cauza este foarte rar bănuită a fi urmarea gresită a propriului lor curs al vietii. Noi avem obligatia fată de Dumnezeu de a păstra duhul curat si trupul sănătos. Apostolul rosteste aceste cuvinte de avertizare: "Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, si să nu mai ascultati de poftele lui" (Rom. 6,12). El ne îndeamnă în continuare, spunându-ne că "toti cei ce se luptă la jocurile de obste, se supun la tot felul de înfrânări" (1 Cor. 9,25). El îndeamnă pe fiecare, care se numeste pe sine crestin, "să aduceti trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu" (Rom. 12,1). El spune: "Mă port aspru cu trupul meu, si-l tin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat" (1 Cor. 9,27). În general, se face o mare greseală de a nu face nici o deosebire în viata unei femei în perioada premergătoare nasterii copiilor ei. În această perioadă importantă, munca mamei ar trebuie să fie usurată. În organismul ei, au loc schimbări mari. Se cere o mai mare cantitate de sânge, si de aceea, mai multă hrană de cea mai bună calitate spre a fi transformată în sânge. Dacă nu are o bogată provizie de hrană nutritivă, ea nu-si poate păstra puterea fizică si copilul ei va fi lipsit de vitalitate. Si îmbrăcămintea ei trebuie avută în vedere. Trebuie avut grijă ca trupul să fie ocrotit de senzatia de răceală. Dacă mama duce lipsă de hrană abundentă, sănătoasă si nutritivă, îi va lipsi si calitatea si cantitatea de sânge. Circulatia ei va fi slabă si copilul ei va duce lipsă de aceleasi lucruri. El va fi în imposibilitate de a-si însusi hrana care nu poate fi transformată în sânge bun spre a-i hrăni organismul. Bunăstarea mamei si a copilului depinde mult de îmbrăcăminte bună si caldă si de o alimentatie cu hrană nutritivă. Trebuie să se aibă în vedere si să se ia măsuri pentru un plan suplimentar privitor la vitalitatea mamei. Dar, pe de altă parte, ideea că femeile, datorită situatiei lor speciale, pot lăsa ca apetitul să le-o i-a razna este o greseală bazată pe datină, dar nu pe judecată sănătoasă. Apetitul femeilor în această situatie poate fi diferit, capricios si greu de satisfăcut; si datina îi îngăduie fiecăreia să aibă tot ce-i place, fără să consulte ratiunea dacă o astfel de hrană poate procura elemente nutritive pentru corpul ei si pentru dezvoltarea copilului ei. Hrana trebuie să fie nutritivă, dar să nu fie excitantă. Datina spune că, dacă ea doreste mâncare de carne, murături, hrană condimentată sau pateu, trebuie să le aibă, să se tină seamă numai de apetit. Aceasta este o mare greseală si produce multă vătămare. Paguba nu poate fi evaluată. Dacă este vreodată nevoie de simplitate în dietă si de grijă specială în ceea ce priveste calitatea hranei consumate, aceasta este în această perioadă importantă. Femeile care au principii si sunt bine instruite nu se vor îndepărta de simplitate în dietă, în acest timp. Vor tine seamă de faptul că de ele depinde o altă viată si vor fi atente la toate obiceiurile lor, si mai ales la dietă. Ele nu trebuie să mănânce ceea ce este nehrănitor si excitant, pentru simplu fapt că este gustos. Sunt prea multi sfătuitori gata să le convingă să facă lucruri pe care ratiunea le-ar spune că nu trebuie să le facă. Se nasc copii bolnavi din cauza satisfacerii apetitului din partea părintilor lor. Organismul nu cere varietatea de hrană asupra căreia stăruie mintea. Pentru că, o dată în minte, ea trebuie să fie si în stomac este o mare greseală, pe care femeile crestine trebuie să o respingă. Imaginatiei nu trebuie să i se îngăduie să stăpânească dorintele organismului. Cei care-i îngăduie gustului să stăpânească vor suferi pedeapsa călcării legilor fiintei lor. Si problema nu se termină aici, odraslele lor nevinovate vor fi de asemenea suferinde. Organele producătoare de sânge nu pot să transforme în sânge bun condimentele, tocăturile, murăturile si mâncarea de carne bolnavă. Si, dacă se introduce în stomac atât de multă mâncare, încât organele digestive sunt obligate la muncă în plus, pentru a scăpa de ea si a elibera organismul de substantele iritante, mama îsi face siesi nedreptate si pune temelia bolilor pentru copilul ei. Dacă ea va alege să mănânce ce-i place si ce-i trece prin minte, fără să tină seamă de urmări, va suporta pedeapsa, dar nu singură. Copilul ei, nevinovat, trebuie să sufere din cauza imprudentei. Trebuie să se aibă mare grijă ca tot anturajul mamei să fie plăcut si fericit. Sotul si tatăl are o responsabilitate deosebită, să facă tot ce-i stă în putere spre a-i usura sarcina sotiei-mamă. În situatia ei, el trebuie s poarte, atât cât este cu putintă, povara Trebuie să fie binevoitor si curtenitor, amabil si afectuos si mai ales atent la toate lipsurile ei. În timpul cât sunt însărcinate, unele femei au parte la jumătate din îngrijirea pe care o au animalele din grajd. B. a fost foarte deficitar. În cea mai bună stare de sănătate a ei, sotiei lui nu i s-a procurat hrană sănătoasă îndestulătoare si îmbrăcăminte potrivită. Apoi, când ea a avut nevoie de îmbrăcăminte în plus si de hrană în plus, si aceasta de calitate simplă, dar nutritivă, nu i s-a mai îngăduit să aibă. Organismul ei avea nevoie de material spre a-l transforma în sânge, dar el nu voia să-l procure. Putin lapte si zahăr, putină sare, pâine albă dospită cu drojdie pentru schimbare, făină graham, pregătită în diferite feluri de alte mâini decât ale ei, cozonac simplu cu stafide, budincă de orez cu stafide, prune, smochine ocazional si as putea aminti multe alte feluri de mâncare, care ar fi răspuns dorintei ei. Dacă el nu putea obtine unele dintre aceste lucruri, nici putin vin de casă (nefermentat) nu i-ar fi făcut rău. În unele cazuri, chiar o mică cantitate din carnea cea mai putin vătămătoare ar fi mai putin păgubitoare decât să sufere din cauza dorintelor. Mi-a fost arătat că atât B. cât si C. au dezonorat cauza lui Dumnezeu. Ei au adus asupra ei o pată care nu va fi stearsă niciodată pe deplin. Mi-a fost arătată familia iubitului frate D. Dacă acest frate ar fi primit ajutorul potrivit la timp potrivit, astăzi fiecare membru al familiei lui ar fi fost în viată. Este o minune că legile tării n-au fost aplicate în acest caz de maltratare. Familia aceea pierea din lipsă de hrană, cea mai simplă hrană curată. Ei mureau într-o tară a belsugului. Pe ei făcea practică un începător. Tânărul n-a murit de boală, ci de foame. Hrana ar fi întărit organismul si ar fi păstrat masinăria în miscare. În cazuri de febră, abstinenta de la hrană pentru un scurt timp va micsora temperatura si va face ca folosirea apei să fie mai eficace. Dar medicul curant trebuie să-si dea seama de adevărata stare a pacientului si să nu-i permită să se abtină de la mâncare pentru o lungă perioadă de timp, până ce organismul ajunge slăbit. În timpul febrei, hrana poate să irite si să excite sângele, dar de îndată ce temperatura scade, trebuie să se dea hrană într-o manieră atentă si chibzuită. Dacă hrana este retinută prea mult, dorinta stomacului după ea va da nastere la temperatură, care va fi potolită printr-o portie de hrană de bună calitate. Organismul primeste ceva de care să se ocupe. Dacă senzatia de foame este foarte acută, chiar si în timpul temperaturii, a satisface foamea cu o cantitate de mâncare moderată simplă va fi mai putin vătămător decât dacă i se refuză pacientului acest lucru. Când nu se poate gândi la nimic altceva, organismul nu va fi împovărat cu o mică portiune de hrană simplă. Cei care iau în mâinile lor vietile altora, trebuie să fie oameni care s-au remarcat, având succes în viată. Ei trebuie să fie oameni cu judecată si întelepciune, oameni care pot să simpatizeze si să simtă profund, a căror fiintă întreagă este miscată când văd suferinta. Unii oameni, care n-au avut succes în nici o altă ocupatie, în viată, ajung medici. Ei iau în mâinile lor viata bărbatilor si a femeilor, neavând nici o experientă. Ei citesc despre un plan pe care cineva l-a urmat cu succes, îl adoptă si apoi îl pun în practică pentru cei care au încredere în ei, în realitate, distrugând ultima scânteie de viată; totusi, după toate acestea, ei nu învată nimic, ci vor să meargă înainte, tot atât de optimisti si la următorul caz, tinându-se de acelasi tratament rigid. Unele persoane, cu un organism sănătos, pot rezista teribilului tratament care le este impus, si să trăiască. Totul se datorează lui Dumnezeu si unui organism puternic. Fratele C. ocupă o pozitie nevrednică, stând ca o proptea pentru fratele B. El a fost minte pentru el si a stat alături să-l sustină si să-l sprijine. Acesti doi bărbati sunt fanatici cu privire la subiectul reformei sanitare. Fratele C. cunoaste mult mai putin decât crede el că stie. El s-a înselat pe sine. În aducerea la îndeplinire a părerilor lui este egoist si bigot; nu se lasă să fie învătat. N-a avut o vointă supusă. Nu este un om cu sufletul smerit. Treaba unui astfel de om nu este de a fi medic. El a putut să-si câstige unele cunostinte prin citit, dar aceasta nu este de ajuns. Este necesară experienta. Poporul nostru este prea mic, ca oamenii să fie sacrificati atât de usor si de dezonorant, fiind supusi la experimentul unor astfel de oameni. Într-un cuvânt, prea multe persoane pretioase vor cădea victimă părerilor si ideilor lor rigide, mai înainte ca ei să renunte să-si mărturisească greselile si să învete întelepciunea din experientă. Fratele C. este prea rigid si încăpătânat, si incapabil de a învăta ceva pentru Domnul, spre a fi folosit să facă vreo lucrare deosebită. El este prea îndărătnic spre a lăsa să sacrifice ceva din viata lui, care să-i schimbe cursul. El îsi va păstra părerile si ideile cu atât mai serios. Oamenii acestia vor învăta totusi, spre regretul lor, că se puteau lăsa să fie învătati mai bine, si să nu-si ducă părerile la extrem, oricare ar fi putut fi rezultatele. Colectivitatea ar suporta-o tot atât de bine, si ar fi ceva mai sigură, în ansamblu, dacă bărbatii acestia vor lucra într-un domeniu unde viata si sănătatea nu sunt puse în pericol, prin felul lor de actiune. Este o mare responsabilitate să iei în mână viata unei fiinte omenesti. Iar a sacrifica acea viată pretioasă prin tratament gresit este înspăimântător. Cazul familiei fratelui D. este teribil. Oamenii acestia se pot scuza pentru procedeul lor, dar aceasta nu va scuti de repros cauza lui Dumnezeu, nici nu-l va aduce înapoi pe acel fiu care a suferit si a murit din lipsă de hrană. Putin must bun si hrană l-ar fi ridicat din patul mortii si l-ar fi redat familiei lui. Tatăl s-ar fi numărat de asemenea printre cei morti, dacă ar fi continuat acelasi tratament care a fost aplicat fiului, dar prezenta si sfatul la timp al unui doctor de la Institutul de Sănătate l-au salvat. Este timpul să fie făcut ceva spre a-i împiedica pe novici să ocupe teren si să împiedice reforma sanitară. Se poate renunta la lucrările si cuvintele lor, pentru că ei aduc mai multă pagubă decât cei mai întelepti si inteligenti bărbati, cu cea mai bună experientă, care o pot exercita si contracara. Este imposibil pentru cei mai calificati apărători ai reformei sanitare să elibereze mintea publică de prejudecătile primite prin felul gresit al acestor extremisti si să pună importantul subiect al reformei sanitare pe o bază, în localitatea unde au apărut acesti bărbati. În mare măsură, usa este închisă si astfel nu se poate ajunge la necredinciosi cu adevărul prezent despre Sabat si venirea în curând a Mântuitorului nostru. Cele mai importante adevăruri sunt date la o parte de oameni, ca nemeritând să fie auzite. Acesti bărbati se prezintă ca reprezentanti ai reformei sanitare si, în general, ca păzitori ai Sabatului. O mare responsabilitate apasă asupra celor care s-au dovedit a fi o piatră de poticnire pentru necredinciosi. Fratele C. are nevoie de convertire completă. Nu trebuie să privească la sine. Dacă ar fi mai putin plin de sine si ar avea o stare sufletească mai smerită, cunostinta lui ar putea fi de un folos practic. El are de făcut o lucrare pentru sine, pe care nimeni altul nu o poate face pentru el. El nu va supune părerile si judecata lui fată de nici o fiintă vie, dacă nu este constrâns s-o facă. Are trăsături de caracter foarte nefericite si trebuie biruite. El are o mai mare răspundere decât B., si cazul lui este mai grav decât al lui B., pentru că are minte si cunostintă mai multă. B. este umbra mintii lui. Fratele C. are o vointă rigidă; simpatiile si antipatiile lui sunt foarte puternice. Dacă porneste pe o cale gresită si face după capul lui, nelucrând cu întelepciune, si dacă i se prezintă în fată greseala, chiar dacă îsi dă seama că nu are dreptate, el opune atâta rezistentă în a recunoaste că era gresit si că a mers pe o cale rea, încât va născoci o astfel de scuză pentru a-i face pe altii să creadă că, până la urmă, el are dreptate. Acesta este motivul pentru care el a fost lăsat să urmeze propria lui judecată si întelepciune, care sunt o nebunie. În familia tatălui său, el n-a fost o binecuvântare, ci o pricină de neliniste si durere. În copilărie, vointa lui n-a fost supusă. El avea repulsie să recunoască cinstit că a făcut greseli si că a făcut rău, iar, spre a iesi din dificultate, mai degrabă îsi punea la lucru toate puterile mintii, ca să născocească o scuză cu care se mângâia că nu era o minciună directă, decât să se umilească îndeajuns pentru a-si mărturisi greseala. Acest obicei l-a dus cu sine în experienta lui religioasă. El avea o abilitate personală de a nu mai aduce în discutie un subiect, spunând că l-a uitat.
Rudele si prietenii lui ar fi putut fi adusi la adevăr, dacă el ar fi fost ceea ce Dumnezeu dorea ca el să fie. Dar căile hotărâte de el l-au făcut dezagreabil. El a ales adevărul ca subiect de ceartă. În ciuda opozitiei tatălui său, a discutat subiecte biblice în familia tatălui său si a folosit acele subiecte contra cărora se putea ridica cele mai multe obiectiuni spre a se certa pe seama lor, în loc să caute cu toată smerenia sufletului si cu o nepieritoare iubire de suflete să le câstige pentru adevăr si să le aducă la lumină. Când mergea pe o cale gresită, evident nedevenind un ucenic al blândului si umilului Isus, stia că nici cuvintele, si nici faptele sale nu erau în concordantă cu influenta sfintitoare a adevărului, dar se încăpătâna în apărarea lor, până ce cinstea lui a fost pusă la îndoială. Pentru prietenii si rudele sale, el a făcut dezgustător cel mai pretios adevăr al acestor zile de pe urmă; el s-a dovedit a fi pentru ei o piatră de poticnire. Eschivările, bigotismul si părerile lui extreme au îndepărtat de la adevăr mai multe suflete decât a adus prin cele mai bune eforturi ale lui. Combativitatea, încăpătânarea si pretuirea lui de sine sunt mari. El nu poate binecuvânta cu influenta lui nici o comunitate până ce nu se converteste. El poate să vadă greselile altora si va pune la îndoială umblarea unuia si a altuia, dacă nu sunt pe deplin de acord cu ceea ce poate prezenta el; dar dacă cineva este de acord cu el, el nu poate si nu vrea să vadă greselile si abaterile acelora. Aceasta nu este corect. El poate să fie corect în multe privinte, dar el n-are gândul care era în Hristos. Când se va vedea pe sine si îsi va corecta defectele din caracter, atunci va fi în situatia de a lăsa lumina să strălucească înaintea oamenilor, ca ei, văzând faptele lui bune, să poată fi adusi să-L slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Lumina lui a strălucit în asa fel, încât oamenii au numit-o întuneric si s-au întors cu dezgust de la ea. Eul lui trebuie să moară, si el trebuie să aibă un duh care să-l lase să fie învătat, altfel el va fi lăsat să-si urmeze calea si să fie plin de propriile lui fapte. "Si robul Domnului nu trebuie să se certe; ci să fie blând cu totii; în stare să învete pe toti, plin de îngăduintă răbdătoare, să îndrepte cu blândete pe potrivnici, în nădejdea că Dumnezeu le va da pocăinta, ca să ajungă la cunostinta adevărului" (2 Tim. 2,24.25). "Să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, (într-o manieră lăudăroasă, triumfătoare), ci cumpătati, plini de blândete fată de toti oamenii" (Tit 3,2). "Ci sfintiti în inimile voastre pe Hristos ca Domn. Fiti totdeauna gata să răspundeti oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi; dar cu blândete si teamă" (1 Petru 3,15). Fratele C. doreste ca ratiunea lui să o stăpânească pe a altora, si, dacă nu poate avea acest privilegiu, este nemultumit. El nu este un făcător de pace. Umblarea lui va pricinui mai multă confuzie si neîncredere în comunitate decât pot să contracareze zece persoane. Temperamentul lui este în asa fel, încât el vrea să adune defecte si să găsească greseli la toti, în afară de el. El nu va prospera până nu va învăta lectia pe care ar fi trebuit s-o învete cu ani în urmă - umilirea sufletului. La vârsta lui, el va învăta lectia aceasta, care îl va costa mult. Toată viata lui a încercat să se clădească pe sine, să se salveze pe sine, să-si păstreze propria lui viată; si el a pierdut munca lui de fiecare dată. Ceea ce fratele C. are nevoie este să-i fie îndepărtată strălucirea amăgitoare de pe ochi, ca să poată privi, cu ochii luminati de Duhul lui Dumnezeu, în propria lui inimă, si să testeze si să cântărească fiecare motiv si să nu-l lase pe Satana să pună o amprentă falsă pe cursul actiunilor lui. Situatia lui este extrem de periculoasă. Ori se va îndrepta în curând, în mod hotărât, ori va continua să-i însele pe altii si să se însele pe sine. El are nevoie de convertire în adâncul sufletului său si să fie supus si transformat prin reînnoirea mintii lui. Atunci poate să facă binele. Dar el nu poate veni la lumină niciodată până nu încurajează un duh de mărturisire umilă si până nu se tine cu hotărâre de îndreptarea greselilor lui si, în măsura în care poate, să îndepărteze rusinea adusă asupra cauzei lui Dumnezeu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
