« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL II

ELLEN G. WHITE

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

    Marturia 18

O AMÃGIRE ÎN ACCEPTAREA LUI HRISTOS

            Iubitã sorã U: Sunt oarecum informatã despre temperamentul tãu deosebit, despre prudenta ta, temerile tale, lipsa ta de sperantã si încredere. Eu simpatizez cu tine în suferinta cugetului tãu, cã nu poti întelege totul cu privire la pozitia si credinta noastrã, asa de lãmurit cum ai dori. Noi te cunoastem cã esti de o constiinciozitate strictã si n-avem nici o îndoialã cã, dacã ai fi putut avea privilegiul de a auzi toate punctele adevãrului prezent, si ai fi cântãrit dovezile pentru tine, ai fi întemeiatã, întãritã si stabilitã astfel, încât opozitia sau mustrarea nu te-ar misca de pe temelia cea sigurã. Deoarece, n-ai avut privilegiul pe care îl au multi altii, de a lua parte la adunãri si de a experimenta tu însãti experientele care însotesc prezentarea adevãrului pe care noi îl socotim sacru, cu atât mai mult suntem îngrijorati de tine. Inimile noastre sunt atrase spre tine si iubirea noastrã fatã de tine este sincerã si înfocatã. Ne este teamã cã în mijlocul pericolelor acestor zile de pe urmã tu poti sã naufragiezi. Sã nu te superi pe mine cã îti scriu astfel. Tu nu poti avea un simtãmânt deplin, despre vicleniile si amãgirea lui Satana, asa cum am eu.  Înselãciunile lui sunt multe; cursele lui sunt pregãtite cu grijã si siretenie spre a-i prinde pe cei neprevãzãtori si nebãnuitori. Noi dorim sã te scãpãm de vicleniile lui; dorim sã fii întru-totul de partea Domnului, iubind, asteptând si dorind sincer arãtarea Mântuitorului nostru pe norii cerului.  De când cu primele tale eforturi de a pãzi Sabatul, multe lucruri au apãrut spre a te descuraja; totusi, noi sperãm cã lucrurile acestea nu-ti vor abate cugetarea de la importantele adevãruri pentru aceste zile de pe urmã. Cu toate cã apãrãtorii adevãrului nu fac toti ce ar trebui sã facã, pentru cã nu sunt sfintiti prin adevãrurile pe care le mãrturisesc, adevãrul este acelasi; strãlucirea lui este neîntunecatã. Cu toate cã acestia pot sã stea între adevãr si cei care n-au luat o pozitie fatã de el, si umblarea lor întunecoasã poate sã aparã pentru un timp sã întunece luminoasa lui strãlucire, totusi, în realitate, nu o face; adevãrul de origine cereascã este strãlucitor. Curãtia si caracterul lui înãltat sunt neschimbãtoare. El trãieste, pentru cã este nemuritor.  Iubita mea sorã, tine-te de adevãr. Dobândeste o experientã pentru tine. Tu ai o individualitate. Esti rãspunzãtoare numai de felul în care, indiferent de toti ceilalti, folosesti lumina care strãluceste pe calea ta. Lipsa de consacrare la altii nu va fi nici o scuzã pentru tine. Faptul cã ei pervertesc adevãrul prin reaua umblare a actiunii lor, pentru cã nu sunt sfintiti prin el, nu te va face pe tine mai putin responsabilã. Asupra ta se aflã o obligatie solemnã de a înãlta steagul adevãrului, sã-l duci în sus. Chiar dacã purtãtorul de steag slãbeste si cade, nu lãsa ca stindardul cel pretios sã fie târât prin praf. Apucã-l si poartã-l în sus, chiar cu riscul bunului tãu nume, al onoarei sau vietii tale. Mult respectata mea sorã, te implor sã privesti în sus. Tine-te tare de bratul Tatãlui tãu ceresc, Isus, Avocatul nostru, care trãieste spre a mijloci pentru noi. Oricine ar nega credinta prin viata lui nesfintitã, aceasta nu schimbã adevãrul în minciunã. "Totusi temelia tare a lui Dumnezeu stã nezguduitã, având pecetea aceasta: 'Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui'". "Vegheati si rugati-vã, ca sã nu cãdeti în ispitã" (2 Tim. 2,19; Mat. 26,41). Uneori, mã tem cã picioarele tale vor aluneca, cã vei refuza sã mergi pe calea umilã, strâmtã si îngustã, care duce la viata vesnicã din Împãrãtia slavei.  Prezint în fata ta viata de lepãdare de sine, umilintã si sacrificiu a divinului nostru Domn. Maiestatea cerului, Împãratul slavei, a pãrãsit bogãtiile Lui, strãlucirea, onoarea si slava Lui, si, pentru ca sã-l salveze pe omul pãcãtos, a acceptat o viatã de umilintã, sãrãcie si rusine: "Care pentru bucuria care-I era pusã înainte, a suferit crucea, a dispretuit rusinea" (Evrei 12,2). O, de ce suntem atât de sensibili la încercare si repros, la rusine si suferintã, când Domnul nostru ne-a dat un astfel de exemplu? Cine ar dori sã intre în bucuria Domnului lor, în timp ce nu sunt dispusi sã ia parte la suferintele Lui? Adicã cum! Servul indispus sã îndure umilinta, rusinea si mustrarea pe care Stãpânul le-a îndurat neegoist pentru el! Servul sustrãgându-se de la o viatã de umilintã si sacrificiu, care este pentru fericirea lui vesnicã, si prin care, în cele din urmã, poate obtine rãsplata vesnicã! Vorbirea inimii mele este: Lasã-mã sã am parte împreunã cu Hristos de suferinta Lui, ca sã pot, în final, sã mã împãrtãsesc de slava Lui.  Adevãrul lui Dumnezeu n-a fost niciodatã popular pentru lume. Inima fireascã este totdeauna potrivnicã fatã de adevãr. Îi multumesc lui Dumnezeu cã trebuie sã renuntãm la iubirea de lume, la mândria inimii si la orice lucru care tinde spre idolatrie, pentru ca sã fim urmasi ai Omului de pe Golgota. Cei care ascultã de adevãr, niciodatã nu vor fi iubiti si onorati de lume. De pe buzele divinului Învãtãtor, când a umblat în umilintã, printre fiii oamenilor, au fost auzite cuvintele: Oricine vrea sã fie ucenicul Meu, sã-si ia crucea si sã Mã urmeze. Da, sã urmãm Exemplul nostru. Cãuta El onoarea si lauda oamenilor? O, nu! Noi sã cãutãm atunci onoare si laudã de la cei lumesti?  Cei care nu-L iubesc pe Dumnezeu nu-i vor iubi nici pe copiii Lui. Ascultã cuvintele instructiunii ceresti: "Vai de voi, când oamenii vã vor grãi de bine". "Ferice de voi, când oamenii vã vor urî, vã vor izgoni dintre ei, vã vor ocãrî, si vor lepãda numele vostru ca ceva rãu, din pricina Fiului omului! Bucurati-vã în ziua aceea, si sãltati de veselie; pentru cã rãsplata voastrã este mare în cer". "Dar, vai de voi, bogatilor, pentru cã voi v-ati primit aici mângâierea" (Luca 6,22-24.26). În Evanghelia dupã Ioan, aflãm din nou cuvintele lui Hristos: "Vã poruncesc aceste lucruri, ca sã vã iubiti unii pe altii. Dacã vã urãste lumea, stiti cã pe Mine M-a urât înaintea voastrã. Dacã ati fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar pentru cã nu sunteti din lume, si pentru cã Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vã urãste lumea. Aduceti-vã aminte de vorba pe care v-am spus-o: 'Robul nu este mai mare decât stãpânul sãu'. Dacã M-au prigonit pe Mine, si pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit Cuvântul Meu, si pe al vostru îl vor pãzi". "Le-am dat Cuvântul Tãu; si lumea i-a urât, pentru cã ei nu sunt din lume, dupã cum Eu nu sunt din lume. Nu Te rog sã-i iei din lume, ci sã-i pãzesti de cel rãu. Ei nu sunt din lume, dupã cum nici Eu nu sunt din lume" (Ioan 15,17-20; 17,14-16).  În 1 Ioan citim: "Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume" (1 Ioan 2,15). În epistola lui Pavel cãtre Romani, el îi îndeamnã, pentru îndurarea lui Dumnezeu, sã-si aducã trupurile ca o jertfã vie, sfântã, plãcutã lui Dumnezeu, care este din partea lor o slujbã duhovniceascã. "Sã nu vã potriviti chipului veacului acestuia, ci sã vã prefaceti prin înnoirea mintii voastre, ca sã puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bunã, plãcutã si desãvârsitã" (Rom. 12,2). Iar Iacov declarã: "Nu stiti cã prietenia lumii este vrãjmãsie cu Dumnezeu? Asa cã cine vrea sã fie prieten cu lumea se face vrãjmas cu Dumnezeu" (Iacov 4,4).  Te rog stãruitor sã tii seama de instructiunile lui Pavel din epistola cãtre Galateni: "Caut eu oare, în clipa aceasta, sã capãt bunãvointa oamenilor, sau bunãvointa lui Dumnezeu? Dacã as cãuta sã plac oamenilor, n-as fi robul lui Hristos" (Gal. 1,10). Mã tem cã tu esti în mare primejdie sã naufragiezi în credintã. Tu socotesti cã trebuie sã faci sacrificii, ca sã asculti de adevãr. Noi credem cã tu ai fãcut unele sacrificii, dar, dacã ai fi fost si mai completã în aceastã lucrare, picioarele tale nu s-ar poticni acum si credinta ta n-ar sovãi. Eu nu mã refer acum la sacrificiile materiale, ci la ceea ce este mai ascuns decât acestea, la ceea ce va da nastere la un conflict mai dureros decât sã dai mijloacele tale materiale, la ceea ce atinge eul în mod deosebit. Tu nu ti-ai supus mândria. Tie îti place ca oamenii sã te vorbeascã de bine.  Tu n-ai primit si n-ai practicat adevãrul în simplitatea lui. Mã tem cã ai socotit cã trebuia sã te înjosesti spre a primi adevãrul nepopular, sustinut de adventistii pãzitori ai Sabatului. Tu ai cugetat sã retii, într-o mare mãsurã, spiritul lumii si totusi sã adopti adevãrul. Aceasta nu se poate. Hristos nu va accepta nimic, în afarã de o inimã întreagã si o iubire totalã. Prietenia cu lumea este vrãjmãsie cu Dumnezeu. Când doresti sã trãiesti în asa fel, încât sã eviti mustrarea, tu cauti o pozitie mai presus de Domnul tãu cel suferind; si fiind angajatã în aceasta, te separi de Tatãl tãu din cer, schimbând iubirea Lui pentru ceea ce nu meritã sã obtii.  Am fost obsedatã în duh cu privire la tine, sora mea, precum si cu privire la sotul tãu. Când am luat tocul sã scriu, cazul vostru a fost clar prezentat înaintea mea. Sunt pe deplin constientã de primejdiile voastre, de starea voastrã de încurcãturã si îndoialã. Totul a fost nefavorabil pentru tine, sorã U, de când ai cãutat sã asculti de Legea lui Dumnezeu. Dar nimic n-a fost o asa de mare piedicã pentru voi amândoi ca mândria voastrã. Voi amândoi sunteti foarte doritori sã vã fãliti; aceasta nu face parte din religia cea bunã si smeritã. Am vãzut cã amândoi aveati de trecut printr-o încercare grea, ca sã fiti testati si pusi la probã. În acest conflict, Satana avea sã se strãduiascã mult sã vã orbeascã ochii fatã de interesul vesnic si sã vã prezinte avantajele acestui timp, aceastã micã viatã scurtã, care este atât de nesigurã. Voi aveati sã vedeti atractiile acestei lumi, si, dacã nu vã despãrtiti de iubirea voastrã de etalare  si de favoarea lumii, nu veti putea retine iubirea lui Dumnezeu. Mi-a fost prezentat Isus, care arãta spre atractiile cerului, cãutând sã vã abatã ochii de la lume si spunând: "Pe cine veti alege voi, pe Mine sau lumea? Voi nu Mã puteti avea pe Mine si sã iubiti si lumea. Vreti voi sã sacrificati pe Cel care a murit pentru voi, în schimbul mândriei vietii si a comorilor acestei lumi? Alegeti între Mine si lume; lumea n-are parte de Mine."  Am vãzut picioarele voastre clãtinându-se, credinta voastrã sovãind. Îndoiala si necredinta v-au cuprins, si lumina lui Isus   s-a îndepãrtat. Vanitatea este unul dintre cele mai puternice principii ale firii noastre depravate si Satana va apela la ea continuu, cu succes. Nu lipseau persoane care erau gata sã-l ajute pe Satana în lucrarea lui - sã vã linguseascã, sã vã prezinte capacitatea si influenta pe care ati putea s-o aveti în societate, sã insiste cã ar putea fi foarte regretabil sã uniti interesele voastre cu oameni de credintã umilã, si sã vã amestecati într-o grupã a societãtii, sub demnitatea voastrã, asa cum o privesc ei. Vi s-a pãrut cã fãceati un mare sacrificiu pentru adevãr. Este adevãrat cã multimile care au influentã nu aleg sã sacrifice ambitia lor lumeascã, sã se despartã de iubirea lor de lume, si sã-si întoarcã pasii spre calea strâmtã, smeritã, pe care a parcurs-o suferindul Om de pe Golgota. Ei socotesc cã talentele si influenta lor sunt prea pretioase spre a fi consacrate cauzei lui Dumnezeu, prea pretioase spre a fi înapoiate spre a-L slãvi pe Dãtãtor, care le-a împrumutat aceste talente spre a fi îmbunãtãtite si returnate Lui, atât capitalul, cât si dobânda. Pentru avantajele vremelnice pe care sperã sã le câstige, ei vor sã sacrifice cele vesnice. Pentru flatare din partea oamenilor, ei vor sã întoarcã spatele aprobãrii din partea Domnului, Fãcãtorul cerurilor si al pãmântului, si vor sã piardã dreptul si onoarea care vine de sus. Cât de putini stiu care este interesul lor cel mai bun! Voi nu apreciati acest lucru. Isus, printr-o viatã de suferintã fãrã egal si o moarte infamã, a deschis calea pe care omul poate merge pe urma pasilor Lui, si, în final, sã fie înãltat la tronul Lui si sã primeascã rãsplata nemuririi si viata vesnicã. Pentru o viatã de ascultare, el va primi o mostenire nemuritoare, o comoarã nestricãcioasã, care nu piere.  În prima epistolã a lui Pavel cãtre Corinteni, citim: "Fiindcã propovãduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzãrii; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Cãci este scris: 'Voi prãpãdi întelepciunea celor întelepti, si voi nimici priceperea celor priceputi." "De pildã, fratilor, uitati-vã la voi, care ati fost chemati: printre voi nu sunt multi întelepti în felul lumii, nici multi puternici, nici multi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca sã facã de rusine pe cele întelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca sã facã de rusine pe cele tari. Si Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii si lucrurile dispretuite, ba încã lucrurile care nu sunt, ca sã nimiceascã pe cele ce sunt, pentru ca nimeni sã nu se laude înaintea lui Dumnezeu" (2 Cor. 1,18.19.26-29). Voi aveti pilda lui Hristos, viata Lui nepretentioasã, fãrã falã sau grandoare. Este servul mai presus decât Domnul lui?  Iubitã sorã, tu ai un suflet bun si poti face bine. Poti fi o ancorã pentru sotul tãu si o tãrie pentru multi altii. Dar dacã te opresti între douã pãreri, neîmpãcatã cu umila lucrare a lui Dumnezeu, influenta ta  n legãturã cu sotul tãu va fi exercitatã într-o directie gresitã. Cum citesti în Cuvântul lui Dumnezeu? Întoarce-te de la pãrerile oamenilor la Lege si la mãrturie. Exclude orice consideratie lumeascã. Ia hotãrâre pentru vesnicie.  Cântãreste dovezile în acest timp important. Desigur, cã nu trebuie sã ne asteptãm sã scãpãm de orice încercãri si persecutii, mergând pe urmele Mântuitorului nostru; pentru cã aceasta este plata celor care Îl urmeazã pe El. El declarã lãmurit cã vom suferi persecutii. Interesele noastre pãmântesti trebuie sã fie subordonate celor vesnice. Ascultã la cuvintele lui Hristos: "Petru a început sã-I zicã: 'Iatã cã noi am lãsat totul, si Te-am urmat.' Isus a rãspuns: 'Adevãrat vã spun cã nu este nimeni care sã fi lãsat casã, sau frati, sau surori, sau tatã, sau mamã, sau nevastã, sau copii, sau holde pentru Mine si pentru Evanghelie, si sã nu primeascã acum, în viata aceasta, de o sutã de ori mai mult case, frati, surori, mame, copii si holde, împreunã cu prigoniri, iar în veacul viitor, viata vesnicã" (Marcu 10,28-30). Aici sunt cuprinse interesele vesnice.  Sã nu vã mângâiati cu ideea cã, dacã veti renunta la adevãr, toate obstacolele pentru dobândirea proprietãtii voastre vor fi înlãturate. Acest lucru vi-l spune Satana; este înselãciunea lui. Dacã binecuvântarea lui Dumnezeu rãmâne asupra voastrã pentru cã v-ati supus în totul fatã de El, veti prospera. Dacã vã întoarceti de la Dumnezeu, El Se va întoarce de la voi. Mâna Lui poate risipi mai repede decât puteti aduna voi. "Si ce ar folosi unui om sã câstige toatã lumea, dacã si-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul sãu? (Mat. 16,26).Tu, scumpa mea sorã, ai nevoie de o convertire completã la adevãr, care sã omoare eul. Te poti încrede în Dumnezeu? Te rog sã citesti Matei 10,25-40. Te rog sã citesti, cu rugãciune, si Matei 6,24-34. Lasã ca aceste cuvinte sã se întipãreascã în inima ta: "Nu vã îngrijorati de viata voastrã, gândindu-vã ce veti mânca, sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gândindu-vã cu ce vã veti îmbrãca. Oare nu este viata mai mult decât hrana, si trupul mai mult decât îmbrãcãmintea?" Aici referirea se face la viata mai bunã. Prin trup se întelege podoaba lãuntricã ce face ca fiintele omenesti pãcãtoase, care posedã blândetea si îndreptãtirea lui Hristos, sã aibã valoare înaintea Lui, cum a fost Enoh si sã-i îndreptãteascã sã primeascã legãtura finalã cu nemurirea. Mântuitorul nostru ne trimite la pãsãrile cerului, care nici nu seamãnã, nici nu secerã, si n-adunã nici în grânare, totusi, Tatãl lor cel ceresc le hrãneste. Apoi El spune: "Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decât ele? Si de ce vã îngrijorati de îmbrãcãminte.   Uitati-vã cu bãgare de seamã cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu tes, totusi, vã spun cã nici chiar Solomon în toatã slava lui, nu s-a îmbrãcat ca unul dintre ei" (Mat. 6,28.29). Crinii acestia corespund mai bine, în simplitatea si nevinovãtia lor, cu gândul lui Dumnezeu decât Satana cu toate podoabele lui cele scumpe dar lipsit de podoaba cereascã. "Asa cã, dacã astfel îmbracã Dumnezeu iarba de pe câmp, care creste astãzi, dar mâine va fi aruncatã în cuptor, nu vã va îmbrãca El cu mult mai mult pe voi, putin credinciosilor?" Nu vã puteti voi încrede în Tatãl vostru cel ceresc? "Cãutati mai întâi Împãrãtia lui Dumnezeu, si neprihãnirea Lui, si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra" (Mat. 6,30.33). Pretioasã fãgãduintã! Noi nu ne putem încrede în ea? Nu putem avea încredere absolutã, stiind cã este credincios Cel care a fãcut fãgãduinta? Te rog stãruitor, lasã credinta ta tremurândã sã se prindã din nou de fãgãduintele lui Dumnezeu. Lasã-te cu toatã greutatea ta pe ele, cu credinta nesovãielnicã, pentru cã ele n-au sã dea, si nici nu pot sã dea gres. 

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA