« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL II

ELLEN G. WHITE

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

    Marturia 18

IMPORTANTA STÃPÂNIRII DE SINE

            Iubite frate P.: Am încercat de mai multe ori sã-ti scriu, dar tot de atâtea ori am fost împiedicatã. N-am sã mai amân. De câteva zile, am simtit o neliniste deosebitã cu privire la tine. În iunie trecut, mi-au fost arãtate unele lucruri în legãturã cu tine. Am fost dusã înapoi în trecut si mi s-a arãtat viata ta dezorganizatã si debusolatã. Erai fãrã Dumnezeu. Viata ta a fost grea si nesãbuitã. Totusi, am vãzut cã Dumnezeu ti-a crutat, din îndurare, viata de mai multe ori, când ti se pãrea cã nici o putere sau întelepciune omeneascã nu putea s-o mentinã. Tu esti o minune a îndurãrii. Când viata ta a fost într-un pericol iminent, Hristos, Avocatul tãu, a pledat în favoarea ta: "Tatã, mai crutã-i viata putin. El a fost un pom neroditor, care a fãcut umbrã pãmântului; totusi, nu-l tãia. Eu voi mai astepta putin cu rãbdare, si am sã vãd dacã nu va aduce rod. Voi impresiona inima lui cu adevãrul. Îl voi convinge de pãcat."  Am vãzut cã Domnul ti-a deschis calea sã asculti si sã-I servesti. Pasii tãi au fost îndreptati spre vest, unde mediul avea sã fie mai favorabil, ca sã cresti în har si unde avea sã fie mai putin dificil sã-ti formezi un caracter pentru cer. Tu ai venit în cãminul nostru si ai fost primit în inimile noastre. Toate acestea au fost rânduite de Domnul. Tu n-ai avut experienta care era necesarã spre a trãi o viatã pe care Dumnezeu s-o aprobe. Tu ai fost asezat acolo unde, în câteva luni,  puteai sã obtii mai multã cunostintã despre adevãr decât ai fi putut obtine de-a lungul anilor, dacã ai fi rãmas în rãsãrit.  Îndurãtorul nostru Mare Preot cunostea slãbiciunea si erorile tale si nu te-a lãsat, în lipsa ta de experientã, sã lupti cu vrãjmasul cel mare în mijlocul mediului nefavorabil. Dacã ai fi rãmas în ..., n-ai fi retinut adevãrul. Opozitia pe care ai fi   primit-o ti-ar fi trezit combativitatea si ai fi dezonorat adevãrul prin spiritul tãu pripit; si apoi, pe mãsurã ce apãreau obstacole în cãlãtoria ta crestinã, te-ai descurajat si ai fi renuntat la adevãr. Trebuie sã fii recunoscãtor pentru aceasta. Inima ta ar trebui sã fie plinã de recunostintã fatã de iubitorul Mântuitor, pentru îndurarea Lui fatã de tine, care ai abuzat atât de mult timp de iubirea Sa.  Mi s-a arãtat cã tu ai fost o piatrã din carierã, în stare brutã, care avea nevoie sã fie cioplitã, ajustatã si lustruitã mai înainte de a putea fi pusã în clãdirea cereascã. O parte din aceastã lucrare a fost fãcutã pentru tine; dar,  mai este încã o lucrare si mai mare, care trebuie fãcutã! Ai fost foarte nefericit. Ai vãzut partea asprã a vietii. N-ai avut prea multã fericire, dar erai cel care stãteai în propria ta luminã, lipsindu-te de bine. În tinerete, ai încurajat un spirit de nemultumire; nu voiai sã fii dirijat; ai ales sã mergi pe propria ta cale, indiferent de judecata sau sfatul altora. Nu voiai sã te supui controlului tatãlui tãu vitreg, pentru cã doreai sã mergi pe propria ta cale. El n-a gãsit calea cea mai bunã spre a te conduce, si te-ai decis sã nu respecti autoritatea. De îndatã ce avea sã-ti vorbeascã, tu aveai sã iei pozitia de apãrare. Combativitatea ta era mare si aveai sã te lupti cu orice si cu oricine contracara planurile tale. Chiar când erau fãcute sugestii pentru o cale mai bunã de urmat pentru planurile si lucrãrile tale, tu aveai sã izbucnesti într-o clipã. Te credeai cenzurat, te credeai învinuit si te simteai mâhnit din cauza celor mai buni prieteni ai tãi. Imaginatia ta era bolnavã. Credeai cã toatã lumea era împotriva ta si cã soarta era extrem de grea. A fost grea, dar tu ai fãcut-o asa.  Purtarea ta fatã de tatãl tãu vitreg a fost nepotrivitã. El n-a meritat sã fie tratat de tine asa cum a fost tratat. Avea greseli si a comis erori, dar în timp ce erai atent sã le vezi într-o luminã gravã, nu-ti vedeai greselile tale. În providenta lui Dumnezeu, sotia ta a fost doborâtã de boalã. Ea a fost o femeie îngâmfatã, dar s-a pocãit de pãcatele sale, si pocãinta ei a fost acceptatã de Dumnezeu.  Calea a fost baratã de o parte si de alta, spre a te împiedica de la pierzare. Domnul a adus duhul tãu nesupus si neîmblânzit în supunere fatã de El. Printr-un amestec de judecatã si îndurare, ai fost adus la pocãintã. Ca si Iona, tu ai fugit de datoria prezentã, pe mare. Dumnezeu ti-a barat calea prin vizitele Providentei Sale. Nu puteai sã prosperi sau sã fii fericit, pentru cã n-ai vrut sã-ti lasi eul  în urmã. Ai luat cu tine eul si pãcatul. Nutreai un spirit de nemultumire si neastâmpãr si n-aveai sã-ti faci datoria. Doreai o schimbare, o lucrare mai mare. Ai devenit un temperament hoinar.  Privirea scumpului Mântuitor a fost asupra ta, altfel ai fi fost lãsat în starea ta de nedescris si în pãcatele tale pentru a deveni stricat în caracter si mizerabil în starea materialã. În timp ce erai într-o tara strãinã si în timpul bolii, ai simtit starea ta tristã, pustie si deznãdãjduitã. Ai petrecut nopti lungi si zile grele de neliniste si durere, departe de mama si surorile tale,  numai cu strãini, care-ti fãceau  un serviciu amabil pentru tine, si fãrã nici o sperantã crestinã, care sã te întãreascã.  Tu cãutai  fericirea, dar n-ai obtinut-o. Ai neglijat sfatul mamei tale si rugãmintile ei stãruitoare, de a nu cãlca poruncile lui Dumnezeu. Uneori, neglijenta aceasta ti-a pricinuit amãrãciune în suflet. Dar nu pot sã mã ocup de fiecare amãnunt, pentru cã nu sunt în putere. Voi stãrui asupra celor mai importante lucruri care mi-au fost arãtate.  Am vãzut cã în fata ta este o lucrare pe care tu nu o întelegi. Este aceea de a muri fatã de eu, de a rãstigni eul. Tu ai un temperament iute, impetuos, pe care trebuie sã-l supui. Ai trãsãturi nobile de caracter, care îti vor asigura prieteni, dacã temperamentul tãu pripit nu rãneste. Ai un atasament puternic fatã de cei care se intereseazã de tine. Când întelegi bine lucrurile, esti constiincios; dar adesea, actionezi din impuls, fãrã sã te opresti sã cugeti.  Judeci si comentezi umblãrile si purtãrile lor când nu le întelegi pozitia si lucrarea. Tu vezi lucrurile din punctul tãu de vedere si apoi esti gata sã pui la îndoialã sau sã condamni calea urmatã de ei, fãrã sã vezi fãrã pãrtinire problemele pe toate laturile. Tu nu cunosti sarcinile altora si nu trebuie sã te simti rãspunzãtor pentru faptele lor, ci sã-ti îndeplinesti sarcina, lãsându-i pe altii pe seama Domnului. Pãstreazã-ti sufletul linistit, cultivã pacea si linistea interioarã si fii recunoscãtor.  Am vãzut cã Domnul ti-a dat luminã si experientã, ca sã poti vedea caracterul pãcãtos al unui temperament pripit si sã-ti stãpânesti pasiunile. Nefãcând acest lucru, în mod sigur vei pierde viata vesnicã. Trebuie sã învingi aceastã boalã a închipuirii. Tu esti extrem de sensibil, si când se spune un cuvânt care favorizeazã o cale opusã fatã de cea pe care o urmezi, esti rãnit. Te simti mustrat si trebuie sã te aperi, sã-ti salvezi viata; si în efortul tãu de a-ti salva viata, o pierzi. Tu ai o lucrare de fãcut, sã mori fatã de eu si sã cultivi un spirit de tolerantã si rãbdare. Renuntã la ideea cã nu esti tratat cum se cuvine, cã esti nedreptãtit, cã cineva doreste sã nu te lase în pace sau sã-ti facã rãu. Tu vezi fals lucrurile. Satana te face sã ai aceste pãreri denaturate.  Iubite frate P., la Adams Center, cazul tãu mi-a fost arãtat din nou. Am vãzut cã n-ai reusit mereu sã exerciti adevãrata stãpânire de sine. Ai fãcut eforturi; dar aceste eforturi au influentat numai partea din afarã, ele n-au influentat izvorul actiunii. Temperamentul tãu iute ti-a pricinuit adesea  regret sincer, dureros si condamnare de sine. Acest temperament pasionat, dacã nu este supus, va deveni un temperament artãgos, cãutãtor de greseli, de altfel îl ai deja într-o oarecare mãsurã. Esti gata sã iei totul în nume de rãu. Dacã cineva te împinge pe trotuar, esti iritat, si de pe buzele tale va iesi un cuvânt de nemultumire. Dacã conduci cãruta pe stradã si dacã nu ti se elibereazã jumãtate de drum, te vei revolta într-o clipã. Dacã ti se cere sã te dai la o parte din cale, spre a face un serviciu altora, tu te vei mânia si agita si vei socoti cã s-a abuzat de demnitatea ta. Vei arãta tuturor pãcatul tãu caracteristic. Chiar si înfãtisarea ta va arãta temperamentul tãu nerãbdãtor, si gura ta va pãrea întotdeauna gata sã rosteascã un cuvânt mânios. Pentru acest obicei, ca si pentru folosirea tutunului, abstinenta totalã este singurul leac sigur. În tine trebuie sã aibã loc o schimbare totalã. Adesea, simti cã trebuie sã te pãzesti mai mult. Adesea spui în mod hotãrât: "Am sã fiu mai calm si mai rãbdãtor", dar fãcând aceasta, atingi rãul numai pe latura exterioarã; tu consimti sã pãstrezi eul si sã-l supraveghezi. Trebuie sã mergi mai departe decât atât. Numai puterea principiului poate alunga acest vrãjmas nimicitor si sã aducã pace si fericire.  Ai spus de repetate ori: "Eu nu-mi pot stãpâni temperamentul. Trebuie sã vorbesc". Îti lipseste un duh blând si smerit. Eul întreg este viu, si tu stai sã-l pãzesti continuu, ca sã nu fie jignit sau insultat. Apostolul spune: "Cãci voi ati murit, si viata voastrã este ascunsã cu Hristos în Dumnezeu" (Col. 3,3). Cei care sunt morti fatã de eu nu vor fi asa sensibili si nu vor fi gata sã reactioneze la tot ceea ce poate sã-i irite. Mortii nu pot sã simtã. Tu nu esti mort. Dacã ai fi, si viata ta ar fi ascunsã în Hristos, ai trece pe lângã o mie de lucruri pe care le observi acum si care te supãrã, ca fiind nevrednice de observat; atunci te-ai apuca de cele vesnice si ai fi deasupra acestor mãrunte încercãri ale vietii.  "Limba este o lume de nelegiuiri". "Întelepciunea face pe om rãbdãtor, si este o cinste pentru el sã uite greselile". "Cine este încet la mânie, are multã pricepere, dar cine se aprinde iute, face multe prostii". "Cel încet la mânie, pretuieste mai mult decât un viteaz, si cine este stãpân pe sine, pretuieste mai mult decât cine cucereste cetãti". "Prea iubitii mei frati! Orice om sã fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zãbavnic la mânie; cãci mânia omului nu lucreazã neprihãnirea lui Dumnezeu". "Cine îsi înfrâneazã vorbele, cunoaste stiinta, si cine are duhul potolit, este un om priceput" (Iacov 3,6; Prov. 19,11; 14,29; 16,32; Iacov 1,19.20; Prov. 17,27).  Marele nostru Exemplu a fost înãltat spre a fi egal cu Dumnezeu. El era mare comandant în ceruri. Toti sfintii îngeri erau încântati sã se închine înaintea Lui. "Si când duce în lume pe Cel întâi nãscut, zice: 'Toti îngerii lui Dumnezeu sã I se închine'" (Evrei 1,6). Isus a luat asupra Sa natura noastrã. S-a dezbrãcat de slava, maiestatea si bogãtiile Sale, pentru a duce la îndeplinire misiunea Lui, sã mântuiascã pe cel ce era pierdut. El n-a venit s  I se slujeascã, ci  sã slujeascã altora. Isus, când a fost batjocorit, ultragiat si insultat, nu s-a rãzbunat. "Când era batjocorit, nu rãspundea cu batjocuri" (1 Petru 2,23). Când cruzimea omului L-a fãcut sã sufere lovituri de bici sã aibã si rãni dureroase, El n-a amenintat, ci S-a încredintat Celui care judecã dupã dreptate. Apostolul Pavel îi îndeamnã pe fratii din Filipi: "Sã aveti în voi gândul acesta, care era si în Hristos Isus: El mãcar cã avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat, sã fie deopotrivã cu Dumnezeu, ci S-a dezbrãcat pe sine Însusi si a luat chip de rob, fãcându-Se asemenea oamenilor" (Fil. 2,5-7). Este slujitorul mai mare decât stãpânul? Hristos ne-a dat viata Sa ca model, si noi Îl dezonorãm când pentru orice nimic devenim invidiosi si suntem gata sã ne iritãm pentru fiecare vãtãmare, presupusã sau realã. Nu este o dovadã de spirit mãrinimos sã fii pregãtit sã aperi eul spre a-ti pãstra demnitatea. Mai bine vom suferi pe nedrept de o sutã de ori decât sã rãnim sufletul printr-un spirit de revansã, sau printr-o descãrcare de mânie. Existã putere care trebuie obtinutã de la Dumnezeu. El poate ajuta. El poate da har si întelepciune. Dacã vei cere în credintã, vei primi; dar trebuie sã veghezi în rugãciune. Vegheazã, roagã-te, lucreazã, aceasta sã fie lozinca ta.  Sotia ta poate fi o binecuvântare, dacã ar lua asupra ei doar rãspunderea care este de datoria ei s-o ia. Dar ea a fugit de rãspundere toatã viata  si acum este în pericol de a fi influentatã, în loc sã te influenteze pe tine. În loc sã aibã asupra ta o influentã blândã, înãltãtoare, existã pericolul pentru ea sã gândeascã cum gândesti tu, si sã actioneze cum actionezi tu fãrã sã ajungã în adâncime spre a fi cãlãuzitã de principiu în toate actiunile ei. Voi simpatizati unul cu altul si, din nefericire, vã ajutati unul pe altul sã vedeti problemele incorect. Ea poate exercita o influentã spre bine, dar are un spirit care aduce indolentã spiritualã si lenevie. Ea este împotrivã sã se angajeze în vreo lucrare bunã, dacã nu-i plãcutã si agreabilã. Care a fost pãcatul lui Meroza? Nefãcând nimic. Ei n-au fost condamnati pentru pãcate mari, ci pentru cã n-au venit sã-L ajute pe Domnul.  Am vãzut cã sotia ta nu se întelege pe sine. În tineretea ei, s-a ferit sã-si asume rãspunderi si nu este dispusã sã se angajeze în ele nici acum. Ea este înclinatã sã se bizuie pe altii, mai degrabã decât pe propriile ei puteri. N-a încurajat o independentã mãrinimoasã. Trebuia sã se fi educat cu ani în urmã, sã poarte sarcini. Ea nu este sãnãtoasã. Este predispusã spre amortirea ficatului si nu este înclinatã spre exercitiu. Nu are capacitate de a se apuca de lucru în afarã de cazul cã se vede obligatã. Ea mãnâncã aproape o cantitate dublã fatã de cât ar trebui sã mãnânce. Tot ce ia în stomac, peste ceea ce organismul ei poate sã transforme în sânge bun, devine materie de prisos, care împovãreazã organismul în asimilarea ei. Organismul ei este împovãrat cu o grãmadã de materie care îl stinghereste în lucrarea lui, si-i slãbeste forta vitalã.  A mânca mai mult decât poate organismul sã digere dã nastere unui sânge stricat si suprasolicitã vitalitatea într-o mai mare mãsurã decât munca sau exercitiu fizic. Aceastã mâncare peste mãsurã dã nastere la o amortire surdã. Nervii creierului sunt solicitati sã ajute organele digestive, si în felul acesta sunt continuu suprasolicitati, slãbiti si amortiti. Aceasta lasã în cap un simtãmânt de slãbiciune, care face ca sotia sã fie expusã într-o zi unui soc de paralizie. Ea are nevoie sã nu fie încurajatã sã înceteze exercitiul. Nimic n-ar fi atât de periculos pentru ea ca a nu-si solicita corpul pentru exercitiu fizic activ. Exercitiul fizic este foarte important. Acesta îi va întãri corpul si mintea. Când îsi va da seama de responsabilitatea pozitiei ei si va vedea folosul care va rezulta din ea, cãutând sã aibã o tintã în viatã nu va fi dispusã sã se afunde în indolentã si sã evite greutãtile. Ea nu pune inimã în ceea ce face; de aceea se miscã prea mult întocmai ca o masinã, simtind cã munca este o povarã. Atâta timp cât simte în felul acesta, ea nu poate sã-si dea seama de acea viatã nouã si vigoare, care sunt privilegiul ei sã le aibã. Îi lipseste spiritul si energia. Ea este prea mult înclinatã sã stea pierdutã în slãbiciune si insensibilitate de plumb. Toropeala grea, pe care o simte, poate fi biruitã numai printr-o dietã chibzuitã, stãpânire perfectã asupra apetitului si a tuturor pasiunilor, si în solicitarea vointei ca s-o ajute la exercitii. Ei îi lipseste vointa ca sã electrizeze puterea nervilor, asa încât sã poatã rezista indolentei.  Sorã P., tu nu poti fi de folos niciodatã în lume, dacã hotãrârile tale nu sunt puternice spre a te face în stare sã birui aceastã indispozitie de a te îngriji si a purta poveri. Pe mãsurã ce exersezi zilnic fortele din tine, sarcina va deveni mai putin grea, pânã ce va ajunge sã fie a doua ta naturã, sã-ti faci datoria, sã fii harnicã si sã porti de grijã. Te poti obisnui sã cugeti, când îti împovãrezi mai putin stomacul. Povara aceasta îngreuneazã creierul.  De asemenea, trebuie sã ai o tintã, un scop în viatã. Unde nu existã un scop, existã o predispozitie spre indolentã; dar unde se are în vedere un obiectiv suficient de important, toate puterile mintii vor intra într-o activitate spontanã. Pentru a avea succes în viatã, cugetul trebuie sã fie neclintit îndreptat asupra obiectivului vietii, si nu sã fie lãsat sã rãtãceascã si sã fie ocupat cu lucruri fãrã importantã sau sã fie multumit cu contemplare inactivã, care este rodul fugii de rãspundere. Proiectele nerealizate stricã mintea. Începe cu ziua de azi. Fã totul cu vointã, cu toatã inima. Trebuie sã te hotãrãsti sã faci ceva care îti va cere atât efort mintal cât si fizic. Inima ta trebuie sã fie unde este munca ta. Sarcina care îti este acum în fatã este tocmai lucrarea pe care doreste cerul s-o îndeplinesti. A visa la o lucrare îndepãrtatã si a-ti imagina un plan cu privire la viitor se vor dovedi fãrã folos si te vor face nepotrivitã pentru o lucrare oricât de micã ar putea sã fie, dar pe care cerul ti-o pune astãzi în fatã. Preocuparea ta sã fie nu sã faci vreo lucrare mare, ci sã faci cu voiosie si bine lucrarea pe care o ai de fãcut astãzi. Tie ti-au fost încredintati talanti spre a fi dublati. Rãspunzi de folosirea lor corectã sau de irosirea lor. Nu trebuie sã aspiri la lucruri mari spre a face serviciu mare, ci sã faci lucrul tãu cel mic. Îmbunãtãteste-ti talentele, chiar dacã sunt putine si fie ca simtãmântul de responsabilitate fatã de Dumnezeu, pentru folosirea lor corectã, sã rãmânã asupra ta.  Nu trebuie sã te astepti sã eviti durerea si oboseala în muncile grele si în necazurile vietii. Fiul lui Dumnezeu a fost pãrtas al naturii umane. Adesea, El a fost obosit cu trup si suflet. El a spus: "Cât este ziuã trebuie sã lucrez lucrãrile Celui ce M-a trimis; vine noaptea, când nimeni nu mai poate sã lucreze" (Ioan 9,4). Tu trebuie sã încetezi sã mai visezi departe, ci sã cugeti la îndatoririle tale prezente, si sã le îndeplinesti cu voiosie.  Lumea aceasta nu este cerul crestinului. Ea este un simplu loc de ajustare. Este scena luptelor vietii noastre, a conflictelor si a durerilor noastre; si este important ca toti sã ne prindem cu hotãrâre de acea lume mai bunã, unde, când lupta se va încheia, se va gãsi pace, bucurie si binecuvântare de care sã ne bucurãm pentru totdeauna. Am vãzut cã amândoi veti fi în mare pericol de a naufragia în credintã, din cauzã cã v-ati unit sã priviti problemele într-o luminã falsã. Amândoi aveti de fãcut o mare lucrare pentru voi însivã, dar voi sunteti în pericol sã vã orbiti ochii cu greseli reciproce.  Sora P. trebuie sã se pãzeascã sã nu stârneascã temperamentul iute al sotului ei, povestindu-i presupusele ei motive de nemultumire spre a obtine simpatie. El vede lucrurile într-o luminã puternicã si simte adânc cu privire la probleme care nu meritã sã fie luate în seamã. Ea va trebui sã învete acest lucru si sã înteleagã cã este întelept sã tacã. Ea are nevoie de puterea rãbdãrii. Este mult mai usor sã vâri în minte un lucru decât sã-l scoti afarã dupã ce se aflã acolo. Este mai usor sã stãrui asupra unei presupuse greseli decât sã pacifici sau sã stãpânesti simtãmintele o datã ce au fost trezite.  Fratele P. are calitãti care ar fi excelente, dacã ar fi perfectionate prin influentele înãltãtoare ale religiei curate. El poate fi de folos. Numai o evlavie sincerã îl poate califica sã-si îndeplineascã îndatoririle sale în aceastã lume si sã-l facã potrivit pentru cer. Un caracter ceresc trebuie dobândit pe pãmânt, frate al meu, altfel nu-l vei avea niciodatã; de aceea, trebuie sã te angajezi de îndatã în lucrarea pe care o ai de fãcut. Trebuie sã lucrezi serios pentru a fi potrivit pentru cer. Trãieste pentru cer. Trãieste prin credintã.  Frate P., tu esti o piatrã brutã; dar mâna unui mester iscusit este asupra ta. Vrei sã-L lasi sã te ciopleascã, sã te taie si sã te lustruiascã pentru acea clãdire care este clãditã fãrã zgomotul securii sau ciocanului? Nici o loviturã nu va mai fi datã dupã încheierea harului. Tu trebuie ca acum, în timpul harului, sã-ti învingi temperamentul tãu impetuos, altfel, în cele din urmã, vei fi despãrtit de Dumnezeu.  Isus vã iubeste pe amândoi si vrea sã vã salveze, dacã vreti sã fiti salvati în felul hotãrât de El. Voi puteti avea religie experimentalã, dacã într-adevãr însetati si flãmânziti dupã ea. Mergeti la Dumnezeu cu credintã si umilintã, cereti si veti primi; dar sã vã aduceti aminte cã ucenicul nu este mai mare decât Învãtãtorul, nici slujitorul nu este mai mare decât Domnul lui. Voi trebuie sã cultivati acea umilintã si smerenie a duhului care era în Hristos.  Battle Creek, Michigan, 9 februarie 1869.      

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA