« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL II

ELLEN G. WHITE

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

    Marturia 17

SLUJITORII LUI MAMONA 

            Cazul fratelui I. este îngrozitor. Lumea aceasta este dumnezeul lui, el se închinã banului. El n-a tinut seamã de avertizarea care i-a fost datã cu ani în urmã, ca sã biruiascã iubirea de lume în timpul exercitãrii tuturor facultãtilor lui. Banii pe care i-a câstigat de atunci încoace au fost ca tot atâtea funii spre a-i prinde în plasã sufletul si a-l lega de lume. Mãrindu-si averea, a devenit lacom dupã câstig. Toate puterile fiintei lui sunt consacrate unei singure tinte, sã facã rost de bani. Aceasta a fost tinta sa, dorinta fierbinte a vietii lui. El si-a îndreptat toate puterile fiintei lui în aceastã unicã directie, pânã când, în mod practic, a devenit un închinãtor al lui Mamona. În aceastã privintã, este un  nesãbuit. Pilda pe care o dã familiei îi face sã creadã cã averea trebuie pretuitã înainte de cer si nemurire. El si-a educat mintea ani de zile spre a dobândi avere. El îsi sacrificã interesul vesnic pentru comorile acestui pãmânt. Crede adevãrul, iubeste principiile adevãrului si îi place sã-i vadã pe altii propãsind în adevãr; dar el s-a fãcut rob atât de constiincios al lui Mamona, încât se simte legat sã-i slujeascã stãpânului lui   cât timp va trãi. Dar cu cât trãieste mai mult, cu atât mai devotat va deveni fatã de iubirea lui de câstig, dacã nu se îndepãrteazã de acest zeu teribil, banii. Acest lucru va fi ca si cum i s-ar smulge organele vitale, dar trebuie fãcut, dacã pretuieste cerul.  El nu are nevoie de critica nici unuia, ci de compãtimirea tuturor. Viata lui a fost o gresealã teribilã. Suferea  de nevoi bãnesti imaginare, în timp ce era înconjurat de belsug. Satana a pus stãpânire pe mintea lui si, excitându-si setea de câstig, a devenit nesãbuit în privinta acestui subiect. Puterile mai înalte si mai nobile ale fiintei lui au fost aduse foarte mult în supunere fatã de aceastã înclinatie spre zgârcenie si egoism. Singura lui nãdejde este sã rupã legãturile lui Satana si sã biruiascã acest rãu din caracterul lui. El a încercat sã facã astfel, actionând asupra constiintei lui, dar nu îndeajuns. A face doar un efort puternic, a te despãrti numai putin de acest Mamona, si a socoti tot timpul cã ti-ai linistit sufletul, nu este roada adevãratei religii. Trebuie sã-ti educi mintea pentru fapte bune, sã-ti aduni toate fortele împotriva înclinatiei de a agonisi si sã tesi fapte bune în toatã viata. Trebuie sã cultivi iubire pentru a face bine si sã te ridici deasupra duhului mic si zgârcit pe care l-ai nutrit.  Fãcând comert cu negustorii de la ..., fratele si sora I. n-au urmat o cale  plãcutã lui Dumnezeu. Ei vor sã se tocmeascã spre a obtine lucrurile cât pot mai ieftin, discutã prea mult despre o diferentã de câtiva bãnuti si stau de vorbã cu privire la ei, ca si cu cum banii ar fi totul pentru ei - zeul lor. Dacã ar putea sã se întoarcã, neobservati, ca sã audã observatiile care sunt fãcute dupã plecarea lor, ar avea o idee mai clarã despre influenta zgârceniei. Credinta noastrã este dezonoratã si Dumnezeu este hulit de cãtre unii pe socoteala acestei comportãri zgârcite, privind  niste bãnuti. Îngerii se întorc, îndepãrtându-se cu dezgust. În cer, totul este nobil si înãltãtor. Cu totii cautã interesul si fericirea altora. Nimeni nu se consacrã înfãtisãrii sale si nu se îngrijeste de eu. Culmea bucuriei tuturor fiintelor sfinte este sã fie martore la bucuria si fericirea celor din jurul lor.  Când îngerii acestia vin sã slujeascã celor care vor fi mostenitori ai mântuirii, si sunt martori la arãtarea  egoismului, lãcomiei, sireteniei, si a satisfacerii eului în dezavantajul altora, se îndepãrteazã mâhniti. Când îi vãd pe cei care pretind  a fi mostenitorii unei mosteniri nepieritoare cã sunt atât de zgârciti în afacerea lor cu cei care nu mãrturisesc nici o ambitie mai înaltã decât aceea de a aduna comori pe pãmânt, de rusine, ei se îndepãrteazã, pentru cã adevãrul sacru este defãimat.  În nici un alt fel, Domnul n-ar putea fi slãvit mai bine si adevãrul mai mult onorat decât ca necredinciosii sã vadã cã adevãrul a fãcut o lucrare mare si bunã asupra vietii oamenilor, din fire lacomi si zgârciti. Dacã s-ar putea vedea cã credinta unora ca acestia a avut influenta de a le modela caracterele, de a-i schimba din oameni avari, egoisti, sireti si iubitori de bani, în oameni cãrora le place sã facã binele, sã caute ocazii  sã-si foloseascã mijloacele spre a-i binecuvânta pe cei care trebuie sã fie binecuvântati, care viziteazã pe vãduvã si pe orfan în suferinta lor, si care se pãstreazã nepãtati de lume. Aceasta ar fi o dovadã cã religia lor este adevãratã. Acestia ar face ca lumina lor sã strãluceascã în asa fel, încât altii, vãzând faptele lor bune, sã fie condusi sã-L slãveascã pe Tatãl lor care este în ceruri. Roada aceasta ar fi spre sfintire si ei ar fi reprezentantii vii ai lui Hristos pe pãmânt. Pãcãtosii ar fi convinsi cã este o putere în adevãr fatã de care ei sunt strãini. Aceia care mãrturisesc cã asteaptã si vegheazã în vederea arãtãrii Domnului lor n-ar trebui sã dezonoreze mãrturisirea lor de credintã prin comportament zeflemist si tocmindu-se pânã la ultimul bãnut. Un astfel de rod nu creste în pomul crestin.  Frate I., Domnul nu vrea ca tu sã pieri, ci, mai degrabã, vrea sã te prinzi de tãria Lui si sã faci pace cu El prin a pune vointa ta de acord cu vointa Lui divinã. Dacã s-ar putea prezenta în fata ta un tablou fidel al felului în care obtii bani, ai fi îngrozit. Ai fi dezgustat de meschinãria, avaritia si iubirea ta de bani. Ai face efort pentru a obtine harul transformator al lui Dumnezeu, care te-ar face un om nou. Mijloacele materiale, care au ajuns la tine din partea rudelor, au fost un blestem pentru tine. Ele n-au fãcut decât sã mãreascã înclinatia ta spre iubirea de bani si au fost o greutate în plus în a te afunda spre pierzare.  "Iubirea de bani este rãdãcina tuturor relelor" (1 Tim. 6,10). Când oamenii îsi folosesc puterile mintii si ale trupului spre a obtine bogãtii si se multumesc  cu plãcerea de a strânge avere pe care ei niciodatã n-o pot folosi, care se va dovedi o pagubã pentru copiii lor, atunci abuzeazã de puterile date lor de Dumnezeu. Ei dovedesc cã, prin urmãrirea captivantã a câstigului, caracterele lor au devenit meschine. În loc sã realizeze fericirea, ei sunt nenorociti. Ei si-au închis sufletele fatã de lipsurile nevoiasilor si au dovedit cã n-au nici o compãtimire fatã de cei suferinzi.  Frate al meu, inima ta nu este nemiloasã fatã de lipsurile si nevoile altora. Tu ai impulsuri generoase si îti place sã faci cuiva un serviciu. Adesea, esti gata sã faci o faptã amabilã pentru un frate sau un vecin; dar tu faci din bani zeul tãu, si esti în pericol de a pretui cerul mai putin decât îti pretuiesti banii. În strângerea de bani, existã întotdeauna pericol, dacã harul lui Dumnezeu nu este principiul conducãtor al sufletului. Când crestinii sunt stãpâniti de principiile cerului, ei distribuie cu o mânã, în timp ce cealaltã câstigã. Aceasta este singura pozitie rationalã si sãnãtoasã, pe care o poate ocupa un crestin, în timp ce are si încã mai face bani. Pe fratele I., noi l-am întreba: Ce ai de gând sã faci cu banii? Tu esti ispravnicul lui Dumnezeu. Ai talente si mijloace si poti face mult bine cu ele. Poti sã le depui în banca cerului fiind bogat în fapte bune. Binecuvânteazã-i pe altii cu viata ta. "Nu vã strângeti comori pe pãmânt, unde le mãnâncã moliile si rugina, si unde le sapã si le furã hotii, ci strângeti-vã comori în cer, unde nu le mãnâncã moliile si rugina, si unde nu le sapã, nici nu le furã. Pentru cã unde este comoara voastrã, acolo va fi si inima voastrã" (Mat. 6,19-21).  Adu-ti aminte, comorile strânse în cer nu sunt pierdute. Ele sunt asigurate  pentru voi prin folosirea judicioasã a mijloacelor pentru care Cerul v-a fãcut ispravnici. "Îndeamnã-i pe bogatii veacului acestuia", zice apostolul, "sã nu se îngâmfe, si sã nu-si punã nãdejdea în niste bogãtii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dã toate lucrurile din belsug, ca sã ne bucurãm de ele. Îndeamnã-i sã facã bine, sã fie bogati în fapte bune, sã fie darnici, gata sã simtã împreunã cu altii, asa ca sã-si strângã pentru vremea viitoare drept comoarã o bunã temelie, pentru ca sã apuce adevãrata viatã" (1 Tim. 6,17-19).  Existã pericolul, frate I., ca viata ta sã fie pierdutã si ca darurile pe care ti le-a dat Dumnezeu sã fie predate diavolului, iar tu sã fii condus ca un sclav, dupã cum vrea el. Poti suporta ideea? În aceastã viatã scurtã, poti alege sã-ti slujesti eul si sã iubesti banii si apoi sã te desparti de toate, sã n-ai titlul pentru cer, nici dreptul la viata vesnicã? Ai în fata ta o luptã: sã-ti desparti sentimentele de bogãtia acestui pãmânt. Unde este  comoara ta, acolo va fi si inima ta. Vegheazã, roagã-te, lucreazã, este lozinca crestinului. Trezeste-te, te implor. Cautã acele lucruri care sunt durabile. Lucrurile acestui pãmânt trebuie sã treacã în curând. Esti tu gata sã schimbi lumile? Îti formezi tu un caracter pentru viata vesnicã? Dacã în cele din urmã vei fi pierdut, vei sti ce s-a dovedit a fi ruina ta - iubirea de bani. Tu vei striga în groazã amarã: "O, înselãciunea bogãtiilor! Mi-am pierdut sufletul. L-am vândut pentru bani. Sufletul si trupul meu le-am vândut pentru câstig. Am sacrificat cerul de teamã cã trebuia sã-mi sacrific banii spre a-l obtine". Din partea Stãpânului, se va auzi: Luati-l pe slujitorul neproductiv, legati-l de mâini si de picioare si aruncati-l în întunericul de afarã. Sperãm cã nu aceasta va fi soarta ta. Noi nãdãjduim cã îti vei muta comoara în cer, îti vei transfera afectiunile si te vei prinde de Dumnezeu si de comoara cea nepieritoare.  Am vãzut  cã întreaga familie era în pericolul de a participa, într-o mãsurã, la spiritul tatãlui. Sorã I., tu ai participat deja la acest spirit. Dumnezeu sã-ti ajute sã-l vezi si sã faci o schimbare totalã.  Cultivã iubirea de a face bine; cautã sã fii bogatã în fapte bune.  În multe privinte, poti face  mai mult decât faci. Tu ai înaintea lui Dumnezeu o responsabilitate individualã. Ai o sarcinã de îndeplinit, de care nu poti fi scuzatã. Pãstreazã o îndeaproape umblare cu Dumnezeu; roagã-te neîncetat. Dacã îti vei salva sufletul, vei avea o importantã lucrare. Încearcã sã ai o influentã neutralizantã în familia ta. Ia o atitudine nobilã pentru Dumnezeu. Structura ta nu se aseamãnã cu a sotului tãu, si vei fi condamnatã de Dumnezeu, dacã nu actionezi pentru tine însuti. Fã o lucrare sârguincioasã  pentru a-ti salva sufletul si a exercita o influentã spre a-ti salva familia. Fã ca pilda ta sã arate cã comoara îti este în cer si cã ai învestit totul într-un cãmin mai bun si o viatã mai bunã, care este vesnicia. Educã-ti mintea, ca sã pretuiascã lucrurile ceresti, sã fie înãltatã, sã-L iubeascã pe Dumnezeu si sã manifeste o ascultare de bunãvoie de vointa Lui.

            Tu poti fi pusã la încercare; poti fi probatã spre a se vedea cât de puternic este atasamentul tãu fatã de lucrurile acestei lumi. Poti fi fãcutã sã întelegi o paginã a inimii tale de care pânã acum n-ai cunostintã. Dumnezeu îti cunoaste încercãrile când vezi starea sotului tãu si a copiilor, care au o asa mare lipsã de credintã mântuitoare. De tine depinde mai mult decât îti dai seama. Trebuie sã îmbraci armura. Nu folosi pretioasa ta putere cu munca extenuantã, pe care o poate face un altul. Încurajeaz-o pe fiica ta sã se angajeze în ocupatii folositoare si sã te ajute în purtarea poverilor vietii. Ea are nevoie de disciplinare. Mintea ei este desartã. Are nevoie sã-I dea totul lui Dumnezeu; atunci poate fi folositoare si plãcutã Rãscumpãrãtorului ei.  Sora mea, lucreazã mai putin, si roagã-te si mediteazã mai mult. La tine ar trebui sã primeze interesele vesnice. Sã fereascã Dumnezeu sã-ti fie transformati copiii în iubitori de bani. Adevãrata finete si gentilete a manierelor nu se poate gãsi niciodatã într-un cãmin unde stãpâneste  egoismul. Cei fini cu adevãrat, totdeauna au minte si inimã, totdeauna au consideratie pentru altii. Adevãrata finete  nu gãseste satisfactie pentru împodobirea si expunerea trupului. Adevãrata finete si noblete a sufletului se va vedea în eforturile de a-i binecuvânta si înãlta pe altii. Greutatea lucrurilor vesnice apasã foarte putin asupra copiilor tãi. Fie, ca Dumnezeu sã-i trezeascã înainte de a fi prea târziu, si ei sã exclame îngroziti: "Secerisul a trecut,  vara s-a isprãvit, si noi tot nu suntem mântuiti" (Ier. 8,20).  Frate I, cazul tãu mi-a fost prezentat. Tu ocupi o pozitie de rãspundere. Ti s-au încredintat talantii banilor si ai influentei. Fiecãrui om îi este datã o lucrare - sã facã ceva, nu numai sã-si angajeze creierul, oasele si muschii în muncã obisnuitã si aceasta înseamnã mai mult decât atât. Tu esti obisnuit cu aceastã lucrare din punct de vedere omenesc si ai ceva experientã în ea, în competenta religioasã. Dar în trecut, timp de câtiva ani ti-ai pierdut timpul si acum va trebui sã lucrezi repede spre a rãscumpãra trecutul. Nu-i suficient sã ai talente, trebuie sã le folosesti în asa fel, încât sã nu te avantajezi numai pe tine, ci si pe Cel care ti le-a dat. Tot ceea ce ai este un împrumut din partea Domnului tãu. El ti-l va cere din nou, cu dobândã.  Hristos are un drept asupra serviciilor tale. Ai devenit slujitorul Lui prin har. Tu nu trebuie sã servesti intereselor tale, ci intereselor Celui care te-a angajat. Ca unul care mãrturisesti a fi crestin, ai obligatii fatã de Dumnezeu. Ceea ce îti este încredintat pentru investitie nu este proprietatea ta. Dacã ar fi asa, le-ai fi putut folosi dupã propria ta plãcere. Capitalul este al Domnului, si tu esti rãspunzãtor pentru utilizarea sau folosirea abuzivã a lui. Existã metode dupã care poate fi investit acest capital - dã-l la schimbãtor - ca sã aducã câstig pentru Domnul. Dacã i se îngãduie sã fie îngropat în pãmânt, nici Domnul, dar nici tu nu vei benefica, ci vei pierde tot ce ti s-a încredintat. Fie ca Domnul sã-ti ajute, frate al meu, sã-ti întelegi adevãrata pozitie, ca slujitor tocmit al lui Dumnezeu. Prin suferintele si moartea Sa, El a plãtit pretul, ca sã-ti asigure o slujire binevoitoare si gata de a asculta.  În timpul încercãrilor din ultimii ani, ai suferit sufleteste, si ai socotit ca usurare sã-ti îndrepti atentia mai pe deplin spre lucrurile acestei lumi, sã lucrezi pentru agonisirea de avere. În marea Sa iubire si îndurare fatã de tine, Dumnezeu te-a adus din nou în staulul Lui. Acum, asupra ta sunt puse îndatoriri si rãspunderi noi. Tu ai o iubire puternicã pentru lumea aceasta. si-ai adunat comori pe pãmânt. Isus te invitã acum sã-ti transferi comoara în cer; pentru cã unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta. În tot comportamentul tãu cu fratii si cu necredinciosii, vegheazã asupra ta. Fii credincios fatã de mãrturisirea ta de credintã si pãstreazã adevãrata noblete de suflet, care trebuie sã fie un credit al adevãrului pe care-l mãrturisesti.  Ocupi o pozitie si altii privesc la tine.  Ai un intelect mai mult decât obisnuit. Esti  un om al întelegerii rapide si simti profund. Unii dintre fratii tãi n-au evoluat în întelepciune. Ei au privit la tine, au gândit asupra cazului tãu si au dorit  sã te vadã  mai liberal cu mijloacele tale. Datoritã cazului tãu, ei sunt nefericiti. Toate acestea sunt de prisos la ei. Chiar acestora le lipsesc multe lucruri si, dacã sunt credinciosi în slujirea umilã pe care o cere Stãpânul de la ei, vor avea tot ceea ce pot sã facã. Ei nu-si pot permite sã-si piardã timpul, temându-se îngrijorati ca nu cumva vecinul lor, cãruia i s-a încredintat o mare lucrare, sã nu reuseascã sã-si facã bine lucrarea. În timp ce ei sunt atât de interesati de cazul altuia, propria lor lucrare este neglijatã si sunt, într-adevãr, slujitori lenesi. Ei erau nelinistiti sã facã lucrarea vecinului lor, în locul celei care le-a fost încredintatã s-o facã. Ei cred cã, dacã ar avea cei cinci talanti sã-i negustoreascã, ar putea face mult mai bine decât cel cãruia i-au fost încredintati acesti talanti. Dar Stãpânul stia mai bine decât ei. Nimeni nu trebuie sã se vãicãreascã, pentru cã nu poate sã-L slãveascã pe Dumnezeu prin talantii pe care El niciodatã nu li i-a dat si pentru care ei nu sunt rãspunzãtori. Ei nu trebuie sã spunã: "Dacã as avea o altã pozitie în viatã, as face o multime de lucruri bune cu capitalul meu". Dumnezeu nu cere mai mult de la ei decât sã îmbunãtãteascã ceea ce au, ca ispravnici ai harului Sãu.  Acel singur talant, slujba cea mai umilitã, dacã este pe deplin consacrat si exercitat spre a promova slava lui Dumnezeu, va fi tot atât de bine primit, ca si îmbunãtãtirea celui mai valoros talant. Diferitele daruri sunt proportionale cu diferitele noastre capacitãti. Fiecãrui ins îi este dat în acord cu capacitatea lui. Nimeni sã nu dispretuiascã lucrarea sa, socotind-o asa de neînsemnatã, încât nu-i nevoie sã fie grijuliu s-o facã bine. Dacã face acest lucru, el trateazã usuratic responsabilitãtile sale morale si dispretuieste lucrurile cele mici. Cerul le distribuie tuturor lucrarea, si ar trebui sã aibã ambitia sã facã bine acea lucrare, dupã capacitãtile lor. Dumnezeu cere ca toti, atât cei mai slabi, cât si cei mai tari, sã împlineascã lucrarea care le-a fost repartizatã. Dobânda asteptatã va fi în proportie cu cantitatea încredintatã.  Fiecare sã ia parte  sârguincios si interesat la lucrarea lui, lãsându-i pe ceilalti în grija Stãpânului lor, sã stea sau sã cadã. Sunt prea multi bãgãciosi în ..., prea multi care sunt interesati  sã-i  supravegheze pe fratii lor, si din aceastã cauzã, sunt slabi în mod continuu. Ei vor sã depunã mãrturie în adunare, si pentru cã n-au pe Isus în inimile lor, vor sã încerce sã-si impunã sarcina  asupra fratilor lor. Aceste suflete sãrmane nu-si cunosc datoria, si totusi îsi iau rãspunderea sã-i lumineze pe altii cu privire la datoria acelora. Dacã unii ca acestia s-ar îngriji de propria lor lucrare si ar avea harul lui Dumnezeu în inimile lor, în comunitate ar fi o putere care acum lipseste.  Frate I., tu poti face bine. Ai judecatã bunã si Dumnezeu te conduce din întuneric la luminã. Foloseste-ti talantii spre slava lui Dumnezeu. Pune-i la schimbãtor, ca atunci când vine Stãpânul sã poatã primi ce este al Lui cu dobândã. Desfã cârceii tãi de lucrurile lipsite de valoare ale pãmântului si ridicã-i sã-i înfãsori în jurul lui Dumnezeu. Salvarea sufletelor este de mai mare importantã decât lumea întreagã. Un suflet salvat, ca sã trãiascã în decursul veacurilor vesnice spre a-L lãuda pe Dumnezeu si pe Miel, este de mai mare valoare decât foarte multi bani. Averea nu mai are nici o însemnãtate când este comparatã cu valoarea sufletelor pentru care a murit Hristos. Esti un bãrbat prudent si nu vei actiona pripit. Sacrificã pentru adevãr, ca sã devii bogat fatã de Dumnezeu. Fie ca Domnul sã-ti ajute  sã actionezi atât de repede cât ar trebui sã actionezi si sã pretuiesti corect lucrurile vesnice.  Copiii tãi au nevoie de o mai adâncã lucrare a harului în inimile lor. Ei trebuie sã încurajeze sobrietatea si tãria de caracter. Dacã sunt consacrati fatã de Dumnezeu ei pot face mult bine si sã exercite o influentã care va fi mântuitoare pentru tovarãsii lor.  Nu lãsati ca cei sãraci sã socoteascã cã ei nu pot face nimic din cauzã cã nu dispun de averea fratilor lor. Ei pot face sacrificii în multe feluri. Pot sã se lepede de eu. Pot trãi o viatã consacratã, si, prin cuvintele si faptele lor, Îl pot onora pe Rãscumpãrãtorul lor. Mai ales surorile pot exercita o puternicã influentã, dacã vor sã înceteze cu pãlãvrãgeala si sã-si consacre timpul pentru veghere si rugãciune. Ele Îl pot onora pe Dumnezeu. Pot face ca lumina lor sã lumineze  în asa fel, încât altii, vãzând faptele lor bune, vor fi adusi sã-L slãveascã pe Tatãl nostru care este în ceruri.  Ca o ilustrare a greselii voastre de a veni în lucrarea lui Dumnezeu, asa cum aveati privilegiul, mi s-a fãcut referire la aceste cuvinte: "Blestemati pe Meroza, a zis îngerul Domnului. Blestemati, blestemati pe locuitorii lui; cãci n-au venit în ajutorul Domnului. În ajutorul Domnului printre oamenii viteji" (Jud. 5,23). Ce-a fãcut Meroza? Nimic. Si acesta a fost pãcatul locuitorilor lui. N-au venit sã-i ajute Domnului împotriva celor puternici.

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA