Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 17
POLUARE MORALĂ
Mi-a fost arătat că trăim în mijlocul pericolelor zilelor din urmă. Pentru că nelegiuirea abundă, iubirea multora se răceste. Cuvântul "multora" se referă la cei care mărturisesc a fi urmasi ai lui Hristos. Ei sunt influentati de nelegiuirea care există si de abaterea de la Dumnezeu, dar n-ar trebui să fie influentati astfel. Cauza acestei decăderi este că ei nu sunt întru-totul despărtiti de această nelegiuire. Faptul că iubirea lor fată de Dumnezeu se răceste din cauza nelegiuirii care abundă arată că, în vreun fel, ei sunt părtasi la această nelegiuire, altfel ea n-ar fi influentat iubirea lor fată de Dumnezeu si zelul si înflăcărarea lor pentru cauza Lui. În fata mea, a fost prezentat un tablou despre starea lumii. Imoralitatea abundă peste tot. Păcatul special al acestui veac este destrăbălarea. Niciodată viciul nu si-a ridicat capul lui slutit cu atâta îndrăzneală ca acum. Oamenii par să fie ametiti, iar iubitorii de virtute si de adevărata bunătate sunt aproape descurajati de îndrăzneala, puterea si răspândirea lui. Nelegiuirea care abundă nu este limitată numai la necredinciosie si batjocuri. Ar fi bine să fie asa, dar nu este. Multi bărbati si femei care mărturisesc religia lui Hristos sunt vinovati. Chiar si unii dintre cei care mărturisesc că asteaptă arătarea Lui nu sunt pregătiti pentru acel eveniment mai mult decât Satana însusi. Ei se curătă de toată poluarea. Si-au slujit poftelor lor timp atât de îndelungat, încât este natural ca cugetele lor să fie necurate si închipuirile lor stricate. Este imposibil să faci ca mintea lor să stăruie asupra lucrurilor curate si sfinte, cum este imposibil să întorci cursul Niagarei si să-i trimiti apele în susul cascadei. Tineri si copii de ambele sexe se
angajează în poluare morală si practică acest viciu dezgustător, care nimiceste sufletul si trupul. Multi pretinsi crestini sunt atât de ametiti de aceeasi practică, încât sensibilitătile lor morale nu pot fi trezite să înteleagă că aceasta este păcat si că, dacă este continuat, rezultatul sigur va fi degradarea completă a trupului si sufletului. Omul, fiinta cea mai nobilă de pe pământ, creat după chipul lui Dumnezeu, se transformă în fiară! Se murdăreste si se strică singur. Fiecare crestin trebuie să învete să-si înfrâneze pasiunile si să fie stăpânit de principii. Dacă nu face acest lucru, nu este vrednic de numele de crestin. Unii dintre cei care fac mare caz de mărturisirea lor nu-si dau seama de păcatul masturbatiei si de rezultatele lui inevitabile. Obiceiul practicat timp îndelungat le-a întunecat întelegerea. Ei nu-si dau seama de păcătosenia excesivă a acestui păcat degradant, care moleseste organismul si nimiceste puterea sistemului nervos. Principiul moral este extrem de slab, când se află în conflict cu un obicei înrădăcinat. Solii solemne din ceruri nu pot impresiona cu forta inima care nu este întărită împotriva satisfacerii acestui viciu degradant. Nervii senzitivi ai creierului si-au pierdut vigoarea lor sănătoasă, prin excitarea lor morbidă spre a satisface o dorintă senzuală nefirească. Nervii care comunică cu organismul întreg sunt singurul mijloc prin care cerul poate comunica cu omul si-i poate influenta viata lăuntrică. Tot ceea ce tulbură circulatia curentilor electrici din sistemul nervos micsorează vigoarea puterilor vitale, si rezultatul este paralizarea sensibilitătilor mintii. Tinând seamă de aceste fapte, cât de important este ca pastorii si poporul, care mărturisesc evlavia, să se păstreze curati si nepătati de acest viciu degradator de suflet. Sufletul meu s-a aplecat chinuit când mi-a fost arătată starea slabă a poporului care mărturiseste a fi al lui Dumnezeu. Nelegiuirea abundă si iubirea multora se răceste. Sunt numai putini care mărturisesc a fi crestini, care consideră această problemă în lumina cea bună si care se mentin sub o conducere potrivită când opinia publică si datina nu-i condamnă. Cât de putini îsi înfrânează pasiunile, pentru că se simt sub obligatia morală să facă astfel si pentru că tin cont de frica de Domnul! Capacitătile superioare ale omului sunt înrobite de poftă si de patimi stricăcioase. Unii vor recunoaste răul îngăduintei păcătoase, totusi, se vor scuza, spunând că nu-si pot birui patimile. Aceasta este o recunoastere teribilă pentru orice persoană care rosteste Numele lui Hristos. "Oricine rosteste numele Domnului, să se despartă de fărădelege" (2 Tim. 2,19). De ce există această slăbiciune? Există pentru că înclinatiile animalice au fost întărite prin practicare până ce au câstigat ascendenta asupra capacitătilor lor mai înalte. Bărbatilor si femeilor le lipseste principiul. Ei mor spiritual, pentru că si-au satisfăcut timp îndelungat poftele firesti, încât puterea lor de autoconducere pare să fi dispărut. Frânele au fost luate de patimile josnice ale naturii lor si ceea ce ar fi trebuit să fie putere conducătoare a devenit sclavul patimii corupte. Sufletul este tinut în cea mai josnică robie. Senzualitatea a stins dorinta după sfintenie si a nimicit prosperitatea spirituală. Sufletul meu plânge pentru tinerii care îsi formează caracterele în acest veac degenerat. Mă cutremur si pentru părintii lor, pentru că mi-a fost arătat că, în general, ei nu si-au înteles obligatiile de a-i educa pe copii pentru calea pe care trebuie să meargă. Sunt avute în vedere datina si moda, si în curând copiii învată să fie condusi de acestea si sunt corupti, în timp ce părintii lor îngăduitori sunt ei însisi apatici si adormiti spre pericolul lor. Dar foarte putini tineri sunt liberi de obiceiuri stricate. Ei sunt scutiti în mare măsură de exercitii fizice, de teamă să nu fie surmenati. Părintii poartă poverile pe care ar trebui să le poarte copiii lor. A munci excesiv este rău, dar rezultatul leneviei este si mai de temut. Lenea duce la îngăduintă fată de obiceiuri stricate. Hărnicia nu oboseste si nu extenuează nici a cincea parte atât de mult cât obiceiul vătămător al masturbatiei. Dacă munca simplă, bine organizată, îi istoveste pe copiii vostri, fiti siguri, părintilor, că există ceva, în afară de munca lor, care le moleseste organismul si produce un simtământ de continuă oboseală. Puneti-i pe copiii vostri la muncă fizică, care le va solicita nervii si muschii. Oboseala care însoteste o astfel de muncă va micsora înclinatia lor spre a-si îngădui obiceiuri vicioase. Lenea este o cursă. Ea dă nastere la obiceiuri păcătoase.
Multe cazuri au fost prezentate în fata mea, si când mi s-a arătat viata lor lăuntrică, sufletul meu a fost bolnav si dezgustat de stricăciunea de inimă a fiintelor umane care mărturisesc evlavia si vorbesc despre mutare în ceruri. Adesea m-am întrebat: În cine mă pot încrede? Cine este fără păcat? Sotul meu si cu mine am luat odată parte la o adunare, unde simpatiile noastre au fost atrase spre un frate care suferea grav de tuberculoză. El era palid si slăbit. A solicitat rugăciunile poporului lui Dumnezeu. A spus că familia lui era bolnavă si că a pierdut un copil. A vorbit cu simtământul marii lui pierderi. A spus că de un timp asteaptă să-i vadă pe fratele si pe sora White. Credea că, dacă ei se vor ruga pentru el, avea să fie vindecat. După ce s-a încheiat adunarea, fratii ne-au atras atentia asupra cazului. Ei au spus că biserica îi ajuta, că sotia lui era bolnavă, iar copilul lor murise. Fratii s-au adunat la casa lui si s-au unit în rugăciune pentru familia suferindă. Noi eram obositi peste măsură, resimtind povara muncii din timpul adunării, asa că am dorit să fim scuzati. Eu mă hotărâsem să nu mă angajez pentru nimeni în rugăciune afară numai dacă Duhul Domnului va hotărî asupra chestiunii. Mie îmi fusese arătat că exista atât de multă fărădelege, chiar printre mărturisitorii păzitori ai Sabatului, încât nu doream să mă unesc în rugăciune pentru cei despre a căror istorie n-aveam nici o cunostintă. Mi-am spus motivul. Am fost asigurată de către frati că, după câte cunosc ei, el era un frate merituos. Am schimbat câteva cuvinte cu cel care solicitase rugăciunile noastre ca să fie vindecat, dar nu m-am putut simti liberă. El a plâns, si a spus că a asteptat ca noi să venim, si că era sigur că, dacă ne-am ruga pentru el, si-ar recăpăta sănătatea. I-am spus că noi nu-i cunoastem viata, si că am dori să se roage pentru el cei care-l cunosc, dar el ne-a solicitat atât de serios, încât am hotărât să tinem seamă de cazul lui si să-l prezentăm înaintea Domnului, în acea seară; si dacă totusi calea va părea calea curată, ne vom conforma cerintei lui. În acea seară, ne-am plecat în rugăciune si am prezentat cazul lui înaintea Domnului. Ne-am rugat stăruitor, ca să putem cunoaste voia lui Dumnezeu cu privire la el. Tot ceea ce doream era ca Dumnezeu să poată fi slăvit. Vroia Domnul să ne rugăm pentru acest om suferind? Am lăsat povara la Domnul si ne-am retras pentru odihnă. Cazul acelui om mi-a fost clar prezentat într-un vis. A fost prezentată umblarea lui, începând din copilărie până acum si că, dacă ne-am ruga pentru el, Domnul n-avea să ne asculte; pentru că el pretuia păcatul în inima lui. În dimineata următoare, omul a venit să ne rugăm pentru el. L-am luat de o parte si i-am spus că regretăm, pentru că suntem nevoiti să-i refuzăm cererea. I-am povestit visul meu, pe care l-a recunoscut că era adevărat. El a practicat masturbatia din timpul copilăriei lui si a continuat s-o practice si în timpul vietii de căsătorie, dar a spus că va încerca să termine cu ea. Bărbatul acesta avea de învins un obicei de mult timp înrădăcinat. El era de vârstă mijlocie. Principiile lui morale erau atât de slabe, încât atunci când veneau în conflict cu satisfacerea unei dorinte de mult timp înrădăcinată, ele erau învinse. Patimile josnice au câstigat ascendentă asupra naturii mai înalte. L-am întrebat cu privire la reforma sanitară. A spus că nu poate trăi astfel. Sotia lui avea să arunce pe usă afară făina graham, dacă ar fi adusă în casă. Familia aceasta a fost ajutată de comunitate. S-au înăltat rugăciuni în favoarea lor. Copilul lor a murit, sotia era bolnavă, si sotul vroia să lase cazul lui asupra noastră, pentru ca noi să-l prezentăm înaintea lui Dumnezeu cel curat si sfânt, ca El să facă o minune, spre a-l face bine. Sensibilitătile morale ale acestui om erau tocite. Când tinerii adoptă practici josnice, în timp ce spiritul este fraged, ei nu vor obtine niciodată forta pentru a dezvolta pe deplin si corect un caracter moral, fizic si intelectual. Aici era un om care se înjosea pe sine zilnic si totusi îndrăznea să se aventureze în prezenta lui Dumnezeu si să ceară o crestere a puterii pe care el a risipit-o în mod josnic, si care, dacă i-ar fi fost acordată, ar fi consumat-o în patima lui trupească. Câtă îndurare are Dumnezeu! Dacă ar fi ca El să-l trateze pe om conform cu căile lui stricăcioase, cine ar putea trăi în fata ochilor Lui? Ce s-ar întâmpla dacă am fi fost mai putin prudenti si am fi adus cazul acestui om înaintea lui Dumnezeu, în timp ce el practica păcatul, ne-ar fi auzit Domnul? Ne-ar fi răspuns El? "Căci Tu nu esti un Dumnezeu căruia să-i placă răul. Nebunii nu pot să stea în preajma ochilor Tăi. Tu îi urăsti pe cei ce fac fărădelegea" (Ps. 5,4.5). "Dacă as fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul" (Ps. 66,18). Acesta nu este un caz izolat. Nici chiar legătura de căsătorie n-a fost suficientă spre a-l apăra pe acest bărbat de obiceiul stricat al tineretii lui. As dori să pot fi convinsă că astfel de cazuri, ca cel pe care l-am prezentat, sunt rare, dar stiu că ele sunt numeroase. Copiii născuti din părinti care sunt stăpâniti de patimi corupte sunt fără valoare. Ce se poate astepta de la astfel de copii decât că se vor afunda si mai jos pe scara patimilor decât părintii lor? Ce se poate astepta de la generatia care se ridică? Cu miile sunt lipsiti de principii. Acestia sunt cei care le transmit urmasilor patimile lor mizerabile si corupte. Ce mostenire! Mii îsi duc viata fără principii, infectându-i pe asociatii lor si perpetuând patimile lor josnice prin transmiterea acestora copiilor lor. Ei îsi iau răspunderea de a le da pecetea caracterelor lor. Revin din nou la crestini. Dacă toti cei care mărturisesc că ascultă de Legea lui Dumnezeu ar fi liberi de păcat, sufletul meu ar fi usurat; dar ei nu sunt. Chiar si cei care mărturisesc că păzesc toate poruncile lui Dumnezeu sunt vinovati de păcatul adulterului. Ce pot să spun pentru a trezi sensibilitătile lor amortite? Principiul moral, strict, adus la îndeplinire, devine unica pază a sufletului. Dacă a fost vreodată un timp când dieta să fie de felul cel mai simplu, el este acum. Carnea nu trebuie pusă în fata copiilor. Influenta ei este de a excita si întări pasiunile josnice, si are tendinta de a micsora puterile morale. Cerealele si fructele trebuie să fie hrana pentru mesele tuturor celor care pretind că se pregătesc pentru a fi mutati în ceruri. Cu cât dieta e mai putin excitantă, cu atât mai usor pot fi stăpânite pasiunile. Satisfacerea gustului nu trebuie să fie luată în considerare, indiferent de sănătatea fizică, intelectuală sau morală. Îngăduinta fată de pasiunile josnice va face ca multi să închidă ochii fată de lumină, pentru că se tem că vor vedea păcatele pe care nu sunt dispusi să le părăsească. Toti pot vedea, dacă vor. Dacă aleg întunericul mai degrabă decât lumina, vinovătia lor nu va fi nicidecum mai mică. De ce nu citesc bărbatii si femeile să fie la curent cu aceste lucruri care afectează atât de hotărât puterea lor fizică, intelectuală si morală? Dumnezeu v-a dat un lăcas de care să vă îngrijiti si să-l păstrati în starea cea mai bună pentru slujirea si slava Lui. Trupurile voastre nu vă apartin. "Nu stiti că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieste în voi, si pe care l-ati primit de la Dumnezeu? Si că voi nu sunteti ai vostri? Căci ati fost cumpărati cu un pret. Proslăviti dar pe Dumnezeu în trupul si în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. Nu stiti că voi sunteti Templul lui Dumnezeu, si că Duhul lui Dumnezeu locuieste în voi? Dacă nimiceste cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt si asa sunteti si voi" (1 Cor. 6,19.20; 3,16.17).
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA