« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL II

ELLEN G. WHITE

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

    Marturia 17

PERICOLUL DESTÃINUIRILOR FAMILIALE

            La 25 octombrie 1868, cazul vostru mi-a fost prezentat din nou. Mi s-a arãtat  cã gânduri rele si dorinte ilicite au dus la fapte nepotrivite si la cãlcarea poruncilor lui Dumnezeu. Tu te-ai ne-cinstit pe tine, pe sotia ta, si cauza lui Dumnezeu. Ai fi  putut exercita o bunã influentã pentru cauza lui Dumnezeu. Dar urmarea unui curs gresit în chestiuni pe care le-ai socotit de micã importantã a dus la rele mai mari.  Frate R., esti acum în primejdia de a suferi un naufragiu total al credintei tale.  Tu ai pãcãtuit foarte mult. Dar pãcatul tãu a fost de zece ori mai mare, încercând sã-l acoperi complet si sã orbesti ochii celor care te-au bãnuit de fapte rele. N-au lucrat toti asa de prudent si cu atât de multã iubire si grijã cum i-ar fi plãcut Domnului spre a te salva. Dar când ai încercat sã iei un aer de nevinovãtie jignitã, te-ai gândit cã Dumnezeu nu putea sã vadã umblarea ta cea rea? Crezi cã El, care l-a fãcut pe om din tãrâna pãmântului si i-a suflat în nãri suflare de viatã, nu putea discerne intentiile si planurile inimii? Tu ai crezut cã, dacã aveai sã-ti mãrturisesti pãcatul, îti vei pierde onoarea - viata. Ai crezut cã fratii tãi nu vor mai avea încredere în tine. N-ai vãzut problema în adevãrata ei luminã. Este o rusine sã pãcãtuiesti, dar totdeauna este o cinste sã mãrturisesti pãcatul.  Îngerii lui Dumnezeu  tin un raport  fidel despre fiecare faptã, oricât de tainicã ai putut crede cã era în sãvârsirea ei. Dumnezeu discerne scopurile omului si toate faptele lui. Fiecare om va fi rãsplãtit dupã cum au fost faptele lui, fie bune sau rele. Ceea ce seamãnã omul aceea va si secera. Nu va  exista recoltã  slabã. Secerisul este sigur si bogat. Tu ai încercat sã-i orbesti pe fratii tãi cu privire la umblarea ta. Cum  ai putut sã faci asa ceva, când stiai cã esti vinovat  înaintea lui Dumnezeu? Dacã pretuiesti mântuirea sufletului tãu, fã o lucrare totalã pentru vesnicie.  Trebuie sã cureti calea  din urma  ta printr-o mãrturisire completã. Ai nevoie de convertire totalã - o transformare  a eului prin înnoirea mintii. Pretuirea ta de sine trebuie biruitã. Trebuie sã înveti sã-i  pretuiesti pe altii mai mult decât pe tine. Trebuie sã renunti la pãrerea ta înaltã despre realizãrile tale si  sã capeti un duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu.  Tu ai avut  un duh care te-a abãtut de pe calea corectitudinii si acum ai dat de necaz. Te-au cuprins îndoielile, temerile si disperarea. Nu existã decât o singurã cale de iesire si aceasta este calea mãrturisirii. Singura ta sperantã este în cãderea pe Stâncã si zdrobirea în bucãti; dacã nu o faci, ea va cãdea cu sigurantã asupra ta si te va face praf si pulbere. Acum îti poti îndrepta greselile, poti rãscumpãra trecutul. Printr-o viatã  de bunãtate si adevãratã umilintã, mai poti avea o primire binevoitoare înaintea lui Dumnezeu în familia ta. Fie ca Domnul sã-ti ajute sã lucrezi în vederea judecãtii, ca pentru viata ta. Iubite frate, simt un interes adânc pentru tine. Pentru un timp ai umblat în întuneric. Tu n-ai ajuns la actuala ta stare de întuneric dintr-o datã. Ai pãrãsit în mod gradat lumina. Mai întâi, te-ai înãltat, si apoi, când ai socotit cã este suficientã propria  ta putere, Domnul a îndepãrtat puterea Lui de la tine.  Pe tine te-a interesat muzica. Aceasta a dat ocazia femeilor imprudente si neîntelepte si ele ti-au destãinuit din necazurile lor. Prin aceasta, mândria ta a fost satisfãcutã, dar a fost o cursã pentru tine. Ea a deschis usa pentru sugestiile lui Satana. Tu n-ai procedat cum ar fi trebuit. N-aveai dreptul sã auzi din familii ceea ce ti-a fost spus. Comunicãrile acestea ti-au stricat mintea, au amplificat pretuirea ta de sine si au dat nastere la cugete rele. Tu ti-ai îngãduit sã fii confesorul unor femei sentimentale, care doreau simpatie si înclinare spre altii. Dacã ar fi avut o judecatã sãnãtoasã si ar  fi fost sigure pe ele, având o tintã în viatã, plãcându-le sã facã bine altora, n-ar fi fost în situatia sã aibã nevoie sã vinã la cineva pentru simpatie.  Tu nu cunosti  înselãciunea inimii omenesti. Nu cunosti procedeele lui Satana. Unele care erau atrase în mare mãsurã spre simpatia ta, aveau o imaginatie nesãnãtoasã, bolnavã, erau sentimentale, si tânjeau dupã dragoste, totdeauna doritoare sã creeze senzatie si sã facã o mare agitatie. Unele, nu sunt multumite cu viata lor de cãsãtorie. Nu existã destul romantism în ea. Citirea de romane a stricat tot bunul simt pe care l-au avut cândva. Ele trãiesc într-o lume închipuitã. Imaginatia lor le creeazã un astfel de sot cum existã numai în romantele gãsite în romane. Ele discutã despre iubirea neîmpãrtãsitã. Niciodatã nu sunt multumite sau fericite pentru cã imaginatia lor le zugrãveste o viatã care nu este realã. Când dau fatã cu realitatea, coborând  la simplitatea vietii reale si luând asupra lor îndatoririle familiilor lor, care sunt partea femeii, atunci ele vor afla multumirea si fericirea.  Tu ai nutrit cugete care nu erau corecte. Aceste cugete au adus rod. "Din prisosul inimii vorbeste gura" (Luca 6,45). Cuvintele tale nu sunt totdeauna caste, curate si înãltãtoare. "Nici un cuvânt stricat sã nu vã iasã din gurã" (Ef. 4,29). Prea adesea se aflã siretenia în gura ta - expresii josnice care ies dintr-o inimã care nutreste gânduri stricate si dorinte rele.  De câtva timp, picioarele tale s-au abãtut de pe calea corectitudinii  si a curãtiei. Stii cã umblarea ta este neplãcutã lui Dumnezeu, deoarece calci sfânta Lui Lege; tu stii cã lucrurile  acestea nu pot fi ascunse. Dumnezeu nu va lãsa ca poporul Sãu sã fie înselat  în cazul tãu. Pãcatul tãu cel mare atrage simpatiile celor care nu înteleg umblarea ta strâmbã si, prin aceasta, împarte judecata poporului care mãrturiseste adevãrul. Nouã ne este milã de tine. Mã doare inima pentru tine. Înaintea ta nu vãd altceva decât pierzare, nimic altceva decât naufragiu total al credintei.  Vrei sã-ti acoperi pãcatele tale si sã sfidezi situatia? Dumnezeu spune cã nu vei propãsi. Dar cel care îsi mãrturiseste pãcatele si le pãrãseste capãtã îndurare. Vei alege tu moartea? Vrei sã închizi în fata ta Împãrãtia cerurilor, pentru cã nu vrei sã renunti la mândria ta pãcãtoasã? Singura ta sperantã se aflã în mãrturisirea abaterilor tale. Dumnezeu a lãsat sã strãluceascã lumina pe calea ta. Vei alege propria ta cale de stricãciune? Vrei sã arunci adevãrul în spatele tãu, pentru cã el nu te va sprijini pe calea nelegiuirii? O, fii stãruitor sã-ti "rupi inima, nu hainele" (Ioel 2,13).  Fã o lucrare totalã pentru vesnicie. Dumnezeu va fi îndurãtor cu tine. El va stãrui serios pe lângã tine în favoarea ta. Nu va dispretui  un duh zdrobit si pocãit. Vrei sã te întorci? Sufletul tãu meritã sã fie salvat; el este pretios. Noi dorim sã te ajutãm.  Am vãzut cã tu nu esti fericit. N-ai odihnã. Te simti profund mâhnit si totusi refuzi sã apuci pe singura cale care îti va aduce usurare si sperantã. Cel care îsi mãrturiseste pãcatele si le pãrãseste va gãsi îndurare. Starea ta este de plâns, si tu ai prejudiciat în mare mãsurã cauza lui Dumnezeu. Influenta ta îi va nimici si pe altii , nu numai pe tine.  Dacã refuzi sã vii la Dumnezeu si sã-ti mãrturisesti abate-rile, pentru ca El sã te poatã vindeca, nu mai existã nimic de sperat pentru tine si pentru viitorul sãrmanei tale familii. De pe urma pãcatului va urma mizeria. Mâna lui Dumnezeu va fi împotriva ta si El te va lãsa sã fii stãpânit de Satana spre a fi luat rob de cãtre el, dupã cum voieste. Tu stii pânã unde vei merge. V    ei fi ca un om pe mare, fãrã ancorã. Adevãrul lui Dumnezeu este o ancorã. Te-ai desfãcut de ancorã. Interesele tale vesnice, au fost sacrificate pentru plãcerea trupului, pentru pofta ochilor si lãudãrosenia vietii. Tu esti pe punctul de a rupe legãturile care te-ar salva de la nimicire totalã. Cãutând sã-ti salvezi viata prin ascunderea greselilor tale, o pierzi. Dacã acum te umilesti înaintea lui Dumnezeu, îti mãrturisesti greselile, si te întorci la El cu toatã inima, ai tãi ar mai putea fi o familie fericitã. Dacã nu vrei sã faci acest lucru, ci alegi propria ta cale, fericirea a ajuns la capãt.  Tu ai o mare lucrare de fãcut. Ai fost prea slab în comportarea ta. Cuvintele n-au fost alese, caste si pure. Te-ai despãrtit de cele sacre si ai cultivat pasiunile josnice. Puterile nobile ale intelectului au fost aduse în supunere fatã de patimile animalice. Pentru un timp, n-ai urmat o cale dreaptã. Nu te-ai abtinut de la tot ce pare rãu. Nu este sãnãtos pentru tine sã mai mergi pe aceastã cale. Tu nu ti-ai iubit sotia, cum ar fi trebuit. Ea este o femeie bunã. Într-o micã mãsurã, ea a vãzut primejdia ta.  Dar tu ti-ai închis urechile la avertismentele ei. Ai crezut-o geloasã, dar aceasta nu-i în firea ei. Ea te iubeste si te suportã, te iartã si te iubeste cu tot rãul cel mare pe care i l-ai fãcut, doar dacã te vei apropia de luminã si vei curãta lucrarea din trecut. Tu trebuie sã te convertesti pe deplin. Dacã n-o faci, toate eforturile tale din trecut de a asculta de adevãr nu te vor salva nici nu-ti vor acoperi greselile. Isus cere de la tine o reformã totalã; atunci El te va ajuta, te va binecuvânta si iubi si va sterge toate pãcatele tale cu sângele Lui atât de pretios. Poti rãscumpãra trecutul. Îti poti îndrepta cãile si sã mai fii încã o cinste pentru cauza lui Dumnezeu. Poti face bine când te prinzi de puterea lui Dumnezeu si lucrezi în Numele Lui - lucrezi pentru mântuirea sufletului tãu si pentru binele altora.  Ai tãi mai pot fi încã o familie fericitã. Sotia ta are nevoie de ajutorul tãu.  Ea este ca o vitã-de-vie agãtãtoare; doreste sã se sprijine de tãria ta. Tu poti s-o ajuti si s-o conduci tot timpul.   N-ar trebui s-o critici niciodatã. Niciodatã sã nu o mustri dacã eforturile ei nu sunt ceea ce tu socotesti cã ar trebui sã fie. Mai degrabã, încurajeaz-o prin cuvinte de tandrete si de iubire. O poti ajuta sã-si mentinã demnitatea si respectul de sine. Niciodatã sã nu lauzi lucrarea sau faptele altora în fata ei, pentru ca s-o faci sã-si simtã lipsurile. În aceastã privintã, tu ai fost aspru si insensibil. Tu ai arãtat mai multã curtoazie fatã de ajutoarele tale angajate decât fatã de ea si pe ele le-ai pus în fata ei în casã.  Dumnezeu o iubeste pe sotia ta. Ea a suferit, si El a vãzut totul, a notat totul si nu te va socoti nevinovat pentru rãnile pe care le-ai pricinuit. Ceea ce îl face fericit pe om nu este nici bogãtia, nici intelectul. Este valoarea moralã. Bunãtatea adevãratã  este socotitã de cer ca adevãrata noblete sufleteascã. Starea simtãmintelor morale determinã valoarea unui om. O persoanã poate sã aibã avere si intelect, si totusi, sã fie fãrã valoare, pentru cã focul înflãcãrat al bunãtãtii n-a ars niciodatã pe altarul inimii lui, pentru cã constiinta lui a fost ofilitã, înnegritã si înãspritã de egoism si pãcat. Când pofta trupului îl stãpâneste  pe om si când patimile rele ale firii pãmântesti sunt lãsate sã conducã, este încurajatã îndoiala cu privire  la realitãtile religiei crestine, si îndoielile sunt exprimate ca si când ar fi o virtute specialã sã te îndoiesti.  Viata lui Solomon  putea sã fie remarcabilã  pânã la încheierea ei, dacã ar fi fost apãratã virtutea. Dar el a supus acest har  special patimii pãcãtoase. În tineretea lui, el a privit la Dumnezeu pentru cãlãuzire si s-a încrezut în El, iar Dumnezeu l-a ales si i-a dat întelepciune care a uimit lumea. Puterea si întelepciunea lui au fost lãudate pe tot cuprinsul tãrii. Dar pãcatul lui a fost iubirea femeilor. Patima aceasta el n-a putut-o stãpâni în maturitatea lui, si s-a dovedit a fi o cursã pentru el. Femeile lui l-au dus la idolatrie si, când a  început   sã   coboare pe povârnisul vietii, întelepciunea pe care i-o dãduse Dumnezeu a fost îndepãrtatã; el si-a pierdut tãria de caracter si a devenit asemenea  unui tânãr nestatornic, care oscileazã între bine si rãu. Renuntând la principiile lui, s-a asezat în curentul rãului si, în felul acesta, s-a despãrtit de Dumnezeu, temelia si izvorul puterii lui. El s-a îndepãrtat de principiu. Întelepciunea fusese mai pretioasã pentru el decât aurul din Ofir. Dar, Ah! Pasiunea pãcãtoasã a câstigat biruinta. El a fost înselat si ruinat de femei. Ce lectie pentru veghere! Ce mãrturie pentru nevoia de putere de la Dumnezeu, chiar pânã la sfârsit!  În lupta cu stricãciunile lãuntrice si ispitirile din afarã, chiar si înteleptul si puternicul Solomon a fost învins. Nu existã sigurantã în a permite nici cea mai micã îndepãrtare de cea mai strictã integritate. "Feriti-vã de orice se pare rãu" (1 Tes. 5,22). Când o femeie povesteste despre necazurile ei familiale, sau se plânge de sotul ei unui bãrbat, ea calcã legãmântul cãsãtoriei, îl dezonoreazã pe sotul ei si dãrâmã zidul care a fost ridicat spre a apãra sfintenia legãturii de cãsãtorie; ea deschide larg usa si îl invitã pe Satana sã intre cu perfidele lui ispitiri. Aceasta este exact ceea ce a dorit Satana. Dacã o femeie vine la un frate crestin cu o relatare a nenorocirilor ei, a dezamãgirilor si încercãrilor ei, el trebuie totdeauna s-o sfãtuiascã cã, dacã trebuie sã spunã cuiva necazurile ei, sã aleagã surori drept confidente ale ei, si atunci nu va fi nici o aparentã de rãu, prin care cauza lui Dumnezeu sã sufere vreo rusine.  Adu-ti aminte de Solomon. Între multele natiuni, n-a fost nici un rege asemenea lui, iubit de Dumnezeul lui. Dar el a cãzut. El a fost îndepãrtat de la Dumnezeu si a devenit corupt prin îngãduinta patimilor pãcãtoase. Acesta este pãcatul care predominã în acest veac, si înaintarea lui este înfricosãtoare. Cei care se declarã pãzitori ai Sabatului nu sunt curati. Existã printre acei care mãrturisesc a crede adevãrul unii care sunt stricati cu inima. Dumnezeu îi va pune la încercare, iar nebunia si pãcatul  vor fi dat pe fatã. Nimeni, în afarã de cei curati si smeriti, nu poate locui în prezenta Sa. "Cine va putea sã se suie la muntele Domnului? Cine se va ridica pânã la locul Lui cel sfânt? Cel ce are mâinile nevinovate si inima curatã, si cel ce nu-si dedã sufletul la minciunã si nu jurã ca sã însele" (Ps. 24,3.4). "Doamne, cine va locui în cortul Tãu? Cine va locui pe muntele Tãu cel sfânt? Cel ce umblã în neprihãnire, cel ce face voia lui Dumnezeu si spune adevãrul din inimã. Acela nu cleveteste cu limba lui, nu face rãu semenului sãu, si nu aruncã ocarã asupra aproapelui sãu. El priveste cu dispret pe cel vrednic de dispretuit, dar cinsteste pe cei ce se tem de Domnul. El nu-si ia vorba înapoi, dacã face un jurãmânt în paguba lui. El nu-si dã banii cu dobândã si nu ia mitã împotriva celui nevinovat. Cel ce se poartã asa, nu se clatinã niciodatã" (Ps. 15,1-5). 

SUS

« Back =  Inapoi

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA