| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 17
DATORIE FATĂ DE ORFANI
Iubite frate si soră D: Ultima voastră vizită si conversatie cu noi a sugerat multe gânduri si nu mă pot abtine să nu astern câteva pe hârtie. Mi-a părut foarte rău că E. nu s-a purtat tot timpul corect, totusi, când stai să cugeti, nu poti astepta perfectiune de la tineri de vârsta lui. Copiii fac greseli si au nevoie de multă instruire răbdătoare. Ca el să aibă simtăminte nu totdeauna corecte, nu este mai mult decât se poate astepta de la un băiat de vârsta lui. Trebuie să-ti aduci aminte că el n-are nici tată, nici mamă, nici unul căruia să-i poată încredinta simtămintele, durerile si ispitirile. Oricine recunoaste că el trebuie să aibă pe cineva care să-l simpatizeze. Băiatul acesta a fost aruncat încoace si încolo, de la Ana la Caiafa, si poate să aibă multe greseli, multe umblări usuratice, cu considerabilă independentă, si, de asemenea, poate să-i lipsească respectul. Dar el este foarte întreprinzător, iar cu instruire corectă si tratament amabil, am cea mai deplină încredere că nu ne va dezamăgi sperantele, ci va răsplăti pe deplin toată munca depusă cu el. Tinând seamă de dezavantajele lui, eu cred că este un băiat foarte bun. Când v-am rugat să-l luati, am făcut-o, pentru că am crezut că aceasta era datoria voastră si că, făcând asa, veti fi binecuvântati. N-am asteptat ca voi să faceti acest lucru numai pentru a beneficia de ajutorul pe care urma să-l primiti de la băiat, ci si pentru a vă face datoria fată de orfan - o datorie pe care fiecare crestin ar trebui să o caute si, cu veghere, s-o aducă la îndeplinire, o datorie care cere sacrificiu, pe care noi am crezut că vă va face bine s-o acceptati, dacă ati fi făcut aceasta cu bună dispozitie, ca fiind unealta din mâinile lui Dumnezeu a salvării unui suflet din cursele lui Satana, a salvării unui suflet al cărui tată si-a consacrat pretioasa lui viată pentru îndrumarea sufletelor la Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii. Din cele ce mi-a fost arătat, adventistii care păzesc Sabatul au doar o slabă întelegere despre cât de mare este locul pe care-l ocupă lumescul si egoismul în inimile lor. Dacă aveti dorinta de a face bine si a-L slăvi pe Dumnezeu, există multe căi prin care puteti face acest lucru. Dar voi n-ati simtit că acesta era rezultatul adevăratei religii. Acesta este rodul pe care-l va aduce orice pom bun. N-ati simtit că se cerea de la voi să fiti interesati de soarta altora, să luati asupra voastră cazurile lor si să manifestati un interes neegoist chiar pentru cei care se află în cea mai mare nevoie de ajutor. N-ati ajuns să-i ajutati pe cei mai nevoiasi, pe cei mai neajutorati. Dacă propriii vostri copii v-ar fi cerut să exercitati fată de ei îngrijire, afectiune si iubire, nu v-ati fi închis atât de mult în voi însivă si fată de interesele voastre. Dacă cei care n-au copii, si pe care Dumnezeu i-a făcut ispravnici ai bunurilor, si-ar lărgi inimile lor spre a se îngriji de copiii care au nevoie de iubire, îngrijire, afectiune si de ajutor din bunurile acestei lumi, ei ar fi mult mai fericiti decât sunt astăzi. Atâta timp cât tineri care n-au purtarea de grijă compătimitoare a tatălui, nici delicata iubire a mamei sunt expusi la influente stricăcioase ale acestor zile de pe urmă, este de datoria cuiva să suplinească locul tatălui si al mamei pentru unii dintre ei. Învătati să le arătati iubire, afectiune si simpatie. Toti cei care mărturisesc că au un Tată în ceruri, care speră că le va purta de grijă si, în cele din urmă, îi va lua în căminul pe care El L-a pregătit pentru ei, au datoria morală de a simti solemna obligatie care apasă asupra lor, de a fi prieteni pentru cei fără prieteni si tati pentru orfani, să ajute pe văduvă si să fie de vreun folos practic în această lume în beneficiul omenirii. Multi n-au văzut aceste lucruri în adevărata lor lumină. Dacă trăiesc numai pentru ei însisi, nu vor avea o putere mai mare decât cere aceasta. Tinerii care cresc în mijlocul nostru nu sunt îngrijiti cum ar trebui să fie. Unii frati trebuie să aibă sarcini pe care nu sunt dispusi si gata să le vadă si să le aducă la îndeplinire. Pentru multi, teama de a nu se deranja pe ei însisi este o scuză suficientă. Ziua lui Dumnezeu va descoperi datorii neîmplinite - suflete pierdute, pentru că egoismul n-a vrut să-si ia necazul de a se interesa în favoarea lor. Mi-a fost arătat că, dacă cei care mărturisesc a fi crestini ar cultiva mai multă afectiune si amabilă consideratie în purtarea de grijă pentru altii, ei ar fi răsplătiti împătrit. Dumnezeu observă. El stie pentru ce scop trăim, si dacă viata noastră este pusă în slujba săracii omeniri decăzute, sau dacă privirea noastră este întunecată fată de orice, în afară de propriul nostru interes, si fată de oricine, în afară de sărmanul nostru eu. Vă rog fierbinte, în Numele lui Hristos, în interesul sufletelor voastre, în interesul tinerilor, să nu tratati cu usurintă această problemă, asa cum fac multi. Aceasta este o problemă gravă, serioasă, si vă afectează interesul pentru Împărătia lui Hristos, având în vedere că este vorba de mântuirea pretioaselor suflete. De ce nu este aceasta o sarcină pe care Dumnezeu porunceste s-o luati asupra voastră, care sunteti în stare să cheltuiti ceva în folosul celor fără cămin, chiar dacă ei pot fi nestiutori si nedisciplinati. Să vă dati silinta să munciti numai în directia în care veti primi profitul si plăcerea cea mai egoistă? Pentru voi nu este potrivit să neglijati favoarea divină, pe care v-o oferă cerul, dacă veti purta de grijă celor care au nevoie de îngrijirea voastră, si astfel să-L lăsati pe Dumnezeu să bată în zadar la usa voastră. El stă acolo în persoana celor săraci, a orfanilor fără cămin si a văduvelor în suferintă, care au nevoie de iubire, simpatie, afectiune si încurajare. Dacă nu faceti aceasta unuia dintre acestia, voi n-ati face-o nici lui Hristos, dacă ar fi pe pământ. Aduceti-vă aminte de starea voastră nenorocită, de orbirea voastră spirituală si de întunericul care v-a înconjurat înainte ca Hristos, grijuliul si iubitorul Mântuitor, să vină în ajutorul vostru si să ajungă la voi, acolo unde sunteti. Dacă lăsati să treacă aceste ocazii, fără să dati dovezi palpabile despre recunostinta voastră pentru această minunată si uimitoare iubire pe care un Mântuitor compătimitor a arătat-o fată de voi, care erati străini de comunitatea lui Israel, există motiv de teamă ca asupra voastră să vină un întuneric si o nenorocire si mai mare. Acum este timpul semănatului pentru voi. Voi veti secera ceea ce semănati. Folositi-vă cât puteti de fiecare privilegiu de a face binele. Aceste privilegii folosite sunt ca o ploaie torentială trecătoare, care vă va uda si vă va reînviora. Folositi fiecare ocazie, cât vă stă în putintă, să faceti binele. Mâini lenese vor secera recoltă slabă. Pentru ce altceva trăiesc persoanele mai în vârstă decât pentru a se îngriji de cei tineri si a-i ajuta pe cei fără ajutor? Dumnezeu ni i-a încredintat nouă, care suntem mai în vârstă si avem experientă, si ne va cere socoteală dacă ne-am neglijat în această privintă sarcinile. Si ce importantă are dacă munca noastră poate nu este apreciată! Ce dacă ea se dovedeste de multe ori un esec, si numai o dată succes! Această singură dată va compensa toate descurajările apărute mai înainte. Dar putini înteleg cu adevărat ce se cuprinde în cuvântul crestin. Aceasta înseamnă a fi asemenea lui Hristos, a face bine altora, a fi dezbrăcat de tot egoismul si a avea viata noastră marcată de fapte de bunăvointă dezinteresată. Răscumpărătorul nostru pune sufletele în bratele noastre, ale bisericii, pentru ca să îngrijim de ele dezinteresat si să le educăm pentru cer, si astfel să fim conlucrători cu El. Dar biserica, prea adesea, îi alungă pe câmpul de luptă al diavolului. Un membru va spune: "Asta nu-i sarcina mea", si apoi prezintă vreo scuză fără importantă. "Ei bine", spune un altul, "aceasta nu este nici de datoria mea" si până la urmă ea nu-i datoria nici unuia, si sufletul este lăsat neîngrijit pentru a pieri. Este de datoria fiecărui crestin să se angajeze în această actiune curajoasă de lepădare de sine si sacrificiu de sine. Nu poate Dumnezeu să umple grânarele lor si s înmultească turmele lor astfel ca, în loc de pierdere, să fie crestere? "Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat, si altul, care economiseste prea mult, nu face decât să sărăcească" (Prov. 11,24). Dar lucrarea fiecărui om trebuie să fie probată si adusă la judecată, iar el să fie răsplătit după cum au fost faptele lui. "Cinsteste pe Domnul cu averile tale, si cele dintâi roade din tot venitul tău; căci atunci grânarele tale vor fi pline de belsug" (Prov. 3,9.10). "Iată postul plăcut Mie; dezleagă lanturile răutătii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriti si rupe orice fel de jug; împarte-ti pâinea cu cel flămând, si adu în casa ta pe nenorocitii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l si nu-i întoarce spatele semenului tău". Citeste versetul următor si observă ce răsplată bogată este făgăduită celor care fac acest lucru. "Atunci lumina ta va răsări ca zorile, si vindecarea ta va încolti repede" (Is. 58,6.7). Aici este o pretios de bogată făgăduintă pentru toti cei care vor să se intereseze de cazurile celor care au nevoie de ajutor. Cum poate Dumnezeu să vină să-i binecuvânteze si să-i facă să prospere pe cei care n-au nici o grijă specială pentru nimeni, cu exceptia lor, si care nu folosesc ceea ce le-a încredintat El pentru a slăvi Numele Lui pe pământ? Sora Hannah More este moartă si a murit ca martir al egoismului unor oameni care mărturisesc a fi în căutarea slavei, onoarei, a nemuririi si vietii vesnice. Izgonită de către credinciosi în timpul iernii friguroase, care a trecut, această misionară jertfitoare de sine a murit din cauză că nici o inimă n-a fost destul de generoasă s-o primească. Eu nu învinuiesc pe nimeni. Nu sunt judecător. Dar când Judecătorul a tot pământul va face cercetări, cineva va fi găsit vinovat. Noi toti suntem mărginiti si mistuiti de egoismul nostru. Fie ca Dumnezeu să îndepărteze acel blestem care ne acoperă si să ne dea inimi de îndurare, inimi de carne, de afectiune si compasiune, aceasta este rugăciunea mea, adusă de un suflet apăsat si chinuit. Eu sunt sigură că trebuie făcută o lucrare pentru noi sau vom fi găsiti cu lipsuri în ziua lui Dumnezeu. În legătură cu E., vă rog să nu uitati că este un copil, cu experientă numai de copil. Să nu-l măsurati pe el, un biet băiat slab, debil, cu voi însivă si să asteptati de la el în consecintă. Eu cred întru-totul că vă stă în putere să faceti ceva ce este drept pentru acest orfan. Voi îi puteti prezenta stimulente, asa ca el să nu simtă că munca lui este monotonă si neluată în seamă de nici o rază de sperantă. Voi, frate si sora a mea, vă puteti bucura de încredere reciprocă, puteti simpatiza unul cu altul, să vă interesati unul de altul, să vă amuzati si să vă spuneti unul altuia necazurile si poverile. Voi aveti ceva de care să vă veseliti, în timp ce el este singur. El este un băiat cuminte, dar n-are în cine să se încreadă sau să-i spună un cuvânt de mângâiere în mijlocul descurajărilor lui si al grelelor lui încercări, pe care eu stiu că le are asemenea celor mai înaintati în vârstă. Dacă vă închideti în centrul vostru, aceasta este o iubire egoistă, neînsotită de binecuvântarea cerului. Eu nădăjduiesc cu tărie că voi îi veti iubi pe orfani de dragul lui Hristos, că veti socoti că averea voastră n-are nici o valoare, dacă nu este folosită în fa-cerea de bine. Faceti binele; fiti bogati în fapte bune, gata să distribuiti, dispusi să comunicati, adunându-vă în tezaur o bună temelie împotriva timpului ce vine, ca să puteti apuca viata vesnică. Nimeni nu va recolta răsplata vietii vesnice în afară de jertfitorii de sine. Un tată si o mamă pe moarte au lăsat mărgăritarele lor în grija bisericii, ca să fie educate în lucrările lui Dumnezeu si făcute să corespundă pentru cer. Când acesti părinti vor căuta în jur după cei iubiti ai lor si vor afla că unul este pierdut din cauza neglijentei, ce va răspunde biserica? Ea este în mare măsură responsabilă pentru mântuirea acestor copii orfani. După toate probabilitătile voi n-ati reusit să câstigati încrederea si afectiunea băiatului, deoarece nu i-ati dat dovezi palpabile despre iubirea voastră, prin oferirea unor stimulente. Dacă nu-l puteti ajuta cu bani, cel putin îl puteti încuraja, făcându-i cunoscut că nu sunteti nepăsători fată de cazul lui. Iubirea si afectiunea nu trebuie să fie numai de o singură parte. Cât de multă afectiune v-ati învătat să manifestati? Voi v-ati închis prea mult în voi însivă si nu simtiti nevoia de a vă înconjura cu o atmosferă de delicatete si gentilete, care vine din adevărata noblete de suflet. Fratele si sora F., i-au lăsat pe copiii lor în grija bisericii. Ei aveau destule rude bogate, care doreau copii, dar care erau necredincioase si, dacă li s-ar fi îngăduit să aibă copiii în grijă sau să devină tutorii copiilor, inimile copiilor ar fi fost îndepărtate de adevăr si duse în rătăcire, punând în primejdie mântuirea lor. Pentru că nu li s-a îngăduit acestor rude să-i ia pe copii, ele au fost nemultumite si n-au făcut nimic pentru ei. Trebuie să se tină seama de încrederea părintilor în biserică, si să nu fie uitată din cauza egoismului. Noi avem cel mai profund interes pentru acesti copii. O tânără si-a format deja un caracter crestin, frumos si s-a măritat cu un pastor al Evangheliei. Si acum, ca răspuns la îngrijirea ei si a poverilor purtate pentru ea, este o adevărată purtătoare de poveri în biserică. Ea este căutată pentru sfat de către cei cu mai putină experientă si nu în zadar. Ea are o adevărată umilintă crestină, ca podoabă a demnitătii care nu poate decât să inspire respect si încredere în toti cei care o cunosc. Acesti copii îmi sunt tot asa de apropiati ca si propriii mei copii. N-am să-i pierd din vedere, nici să încetez a mă îngriji de ei. Eu îi iubesc în mod sincer si afectuos.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
