| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 17
AVERTIZĂRI PENTRU BISERICĂ
Iubiti frati din ....: Voi nu vă aflati în lumină, asa cum ar dori Dumnezeu să fiti. Atentia mi-a fost îndreptată înapoi, la recolta de suflete de la... , din primăvara trecută, si mi s-a arătat că mintea voastră nu era pregătită pentru acea lucrare. Nu v-ati asteptat, nici n-ati crezut că avea să fie adusă la îndeplinire o astfel de lucrare printre noi. Dar lucrarea a fost continuată cu toată necredinta voastră, si fără conlucrarea multora dintre voi. Când ati avut astfel de dovezi, că Dumnezeu astepta să fie îndurător fată de poporul Său, că glasul milei îi invita pe păcătosi si apostaziati la crucea lui Hristos, de ce nu v-ati unit cu cei care purtau povara lucrării asupra lor? De ce n-ati venit să-I ajutati Domnului? Unii dintre voi păreau amortiti, consternati, uimiti si erau nepregătiti să participe din plin la lucrare. Multi au fost de acord cu ea, dar inimile lor nu erau în ea. Aceasta a fost o puternică dovadă despre starea căldută a bisericii. Spiritul vostru lumesc nu era înclinat spre a vă face să deschideti larg usa inimii voastre, împietrite la apelul lui Isus, care căuta să intre acolo. Domnul slavei, care v-a răscumpărat prin sângele Său, a asteptat la usa voastră, dar voi n-ati deschis-o larg, ca să-L poftiti să intre. Unii au deschis usa putintel si au îngăduit să intre putină lumină de la prezenta lui Isus, dar n-au urat bun venit Vizitatorului ceresc. Nu exista loc pentru Isus. Locul care ar fi trebuit să fie rezervat pentru El, era ocupat cu alte lucruri. Isus a stăruit pe lângă voi: "Dacă aude cineva glasul Meu si deschide usa, voi intra la el, voi cina cu el, si el cu Mine" (Apoc. 3,20). Voi aveati o lucrare de făcut, să deschideti usa. Pentru un timp, ati fost tentati să ascultati si să deschideti usa; dar chiar si aceasta s-a depărtat si n-ati reusit să vă asigurati legătura cu Oaspetele ceresc, desi era privilegiul vostru să-L aveti ca oaspete. Totusi, unii au deschis usa si au urat un sincer bun venit Mântuitorului lor. Isus nu va forta deschiderea usii. Voi însivă trebuie s-o deschideti si să arătati că doriti prezenta Lui, prin a-I ura un sincer bun venit. Dacă toti ati fi făcut o lucrare completă, prin îndepărtarea gunoiului lumii si pregătirea unui loc pentru Isus, El ar fi intrat, ar fi locuit cu voi si ar fi făcut prin voi o mare lucrare de salvare a altora. Dar, desi voi ati fost nepregătiti pentru lucrare, ea a început printre voi cu mare putere. Cei abătuti s-au îndreptat, păcătosii s-au convertit si stirea s-a răspândit peste tot, în regiune. Localitatea a fost miscată. Dacă biserica s-ar fi ridicat să-L ajute pe Domnul si dacă ar fi fost întru-totul deschisă calea pentru o muncă în continuare, lucrarea ar fi fost îndeplinită în ... si... si peste tot în regiune, asa cum n-ati mai văzut niciodată. Dar mintea fratilor n-a fost trezită, si ei au fost în mare măsură nepăsători fată de situatie. Unii, care întotdeauna căutau propriile lor interese, nu puteau să conceapă ca mintea să le fie îndepărtată de interesele lor, cu această ocazie, desi în joc putea să fie mântuirea sufletelor. Domnul a pus sarcina asupra noastră. Noi eram dispusi să vă dăm totul pentru un timp, dacă ati fi venit cu noi în ajutorul Domnului. Dar, în această privintă, a fost o greseală hotărâtă. S-a arătat o mare nerecunostintă pentru manifestările puterii lui Dumnezeu în mijlocul vostru. Dacă ati fi primit semnele îndurării, ale bunătătii iubitoare a lui Dumnezeu, asa cum ar fi trebuit, cu inimi multumitoare, si dacă ati fi unit interesul vostru spre a lucra cu Duhul lui Dumnezeu, n-ati fi în situatia prezentă. Dar, de când a fost făcută acea lucrare în mijlocul vostru, scădeti si vă ofiliti spiritual. N-ati înteles încă pilda cu oaia pierdută. N-ati învătat lectia pe care divinul Învătător a intentionat s-o învătati. Voi ati fost elevi slabi. Cititi parabola din Luca 15: "Care om dintre voi, dacă are o sută de oi, si pierde pe una dintre ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci si nouă pe izlaz, si se duce după cea pierdută, până când o găseste? După ce a găsit-o, o pune cu bucurie pe umeri, si, când se întoarce acasă, îi cheamă pe prietenii si vecinii săi, si le zice: 'Bucurati- vă împreună cu mine, căci mi-am găsit oaia, care era pierdută'" (vers. 4-6). Aici se află cazurile multora dintre cei apostaziati, care erau în întuneric si care s-au rătăcit de turmă. Dar relevant este mai ales cazul fratelui A. N-au fost făcute toate eforturile care trebuia făcute cu întelepciune, spre a preveni rătăcirea lui de turmă; si după ce s-a rătăcit, nu s-au depus eforturi stăruitoare spre a-l aduce înapoi. A fost mai multă clevetire asupra cazului lui decât sinceră îndurerare pentru el. Toate lucrurile acestea l-au tinut departe de turmă si au făcut ca inima lui să fie despărtită din ce în ce mai mult de cea a fratilor lui, făcând ca salvarea să fie si mai dificilă. Cât de diferită a fost această cale de cea urmată de păstorul din parabolă, care a mers în căutarea oii pierdute. Toate cele nouăzeci si nouă au fost lăsate în pustie să se îngrijească singure, expuse la pericole; totusi oaia singuratică era în si mai mare pericol, si pentru a o ocroti pe ea, cele nouăzeci si nouă au fost părăsite. Unii din comunitate n-au nici o dorintă fierbinte ca fratele A. să se întoarcă. Ei nu s-au preocupat îndeajuns să se desfacă de rangul si mândria lor si să facă eforturi deosebite, ca să-l ajute să vină la lumină. Din cauza amorului lor propriu, au zis: "Noi nu ne vom duce după el, să vină el la noi". Văzând simtămintele fratilor lui fată de el, i-a fost imposibil să facă acest lucru. Dacă ar fi tinut seamă de lectia predată de Hristos, ei ar fi fost dispusi să renunte la rangul si mândria lor si ar fi mers după cei rătăciti. Ar fi plâns si s-ar fi rugat pentru ei, i-ar fi implorat să fie credinciosi fată de Dumnezeu si fată de adevăr, si să rămână în comunitate. Dar simtământul multora a fost: "Dacă vrea să plece, lasă-l să plece." Când Domnul i-a trimis pe servii Săi să facă pentru acesti rătăcitori lucrarea pe care ar fi trebuit s-o faceti voi, si chiar când ati avut dovada că Domnul aducea o solie a îndurării, pentru acesti sărmani rătăciti, voi ati fost nepregătiti să renuntati la ideile voastre. N-ati simtit nevoia să le lăsati pe cele nouăzeci si nouă si să căutati oaia pierdută până o veti găsi. Si când oaia a fost găsită si adusă înapoi, în staul, cu bucurie, v-ati bucurat? Noi am încercat să vă trezim. Am încercat să vă adunăm, asa cum a chemat păstorul pe vecini si pe prieteni, să vă bucurati împreună cu noi; dar nu păreati a fi dispusi. Ati simtit că oaia a făcut o mare greseală că a părăsit turma, si, în loc să vă bucurati că s-a întors, erati doritori să o faceti să simtă regrete că a plecat si că ar trebui să se întoarcă exact în conformitate cu ideile voastre. Si, de când cu întoarcerea celui rătăcit, ati avut un simtământ de gelozie fată de el. Voi îl tineati sub supraveghere, spre a vedea dacă totul era în regulă. Unii n-au fost prea satisfăcuti; ei arătau un fel de rea-vointă, pentru că lucrurile erau asa cum erau.
Voi nu vă cunoasteti. Unii au un egoism care duce la limitarea influentei si a eforturilor lor. Este mai mare bucurie în ceruri pentru un singur păcătos care se pocăieste decât pentru nouăzeci si nouă de persoane care n-au nevoie de pocăintă. Dacă comunitatea ar fi fost pregătită să aprecieze lucrarea pe care o făcea Domnul în mijlocul lor, începând cu acea recoltă, ei ar fi crescut din ce în ce mai puternici. Dar, în loc să se arunce cu tot sufletul în lucrare si să simtă un deosebit interes sincer, să facă tot ce le stă în putere, să urmărească îndeaproape lucrarea, după ce am lăsat-o noi, ei au actionat foarte mult, ca si când lucrarea nu i-ar fi interesat în mod deosebit, si ca si când ei ar fi numai spectatori neîncrezători si gata spre a găsi greseală oriunde se ivea ocazia. Mi-a fost arătat cazul fratelui B. El se simte nefericit. Este nemultumit de fratii lui. Convingerea lui a fost că, pentru un timp, era de datoria lui să poarte mesajul. El avea capacitatea si, cât priveste cunoasterea adevărului, el este capabil, dar îi lipseste cultura. El n-a învătat să se stăpânească. Pentru a lucra cu mintile oamenilor se cere multă întelepciune, iar el nu este calificat pentru această lucrare. El întelege teoria, dar nu s-a educat pe sine în ce priveste toleranta, răbdarea, gentiletea, amabilitatea, si adevărata politete. Dacă se iveste ceva care nu se potriveste cu părerea lui, nu se opreste să reflecteze dacă este întelept să se tină seamă de ea sau s-o mai lase până ce va fi analizată mai pe deplin. El se încinge de îndată pentru luptă. Este aspru, sever, acuzator, si, dacă lucrurile nu se potrivesc cu părerea lui, el provoacă de îndată tulburare. În structura lui, posedă mai degrabă elemente de război decât de pace si armonie plăcută. El n-are întelepciunea să dea tuturor hrană potrivită la timp potrivit. "Căutati să mântuiti pe unii, smulgându-i din foc; de altii iarăsi fie-vă milă cu frică, urând până si cămasa mânjită de carne" (Iuda 23). Fratele B. are putină pricepere spre a face această deosebire. El este aspru în manierele lui, si indiscret în lucrarea lui cu sufletele. Aceasta îl descalifică a fi un păstor întelept si grijuliu. Un păstor trebuie să aibă combinate generozitatea nobilă, curajul, tăria morală, iubirea si gingăsia. Fratele B. va fi în pericol mai mult să dărâme decât să clădească. El nu si-a adus puterile în supunere fată de vointa lui Dumnezeu. El n-a fost schimbat prin înnoirea mintii lui. El se bizuie pe propriile sale forte si nu se încrede întru-totul în harul lui Dumnezeu; lucrările sale nu sunt făcute cu Dumnezeu. A fi păstor înseamnă a ocupa o pozitie foarte importantă si responsabilă; a hrăni turma lui Dumnezeu este o lucrare măreată si sacră. Frate B., Domnul nu te vede potrivit să fii supraveghetorul turmei Sale. Dacă ai fi învătat lectia de stăpânire de sine în experienta ta religioasă si dacă ai fi simtit nevoia de cultivare a mintii si de curătire a inimii, prin sfintirea Duhului, si de a aduce toate puterile tale în supunere fată de voia lui Dumnezeu, căutând umilinta si blândetea, ai fi putut fi într-o situatie de a face bine si de a exercita o influentă care ar fi fost înăltătoare si mântuitoare. Frate si soră B., aveti de făcut o lucrare pentru voi însivă, pe care nimeni n-o poate face pentru voi. Sunteti înclinati să murmurati si să vă plângeti. Aveti ceva de făcut spre a supune simtămintele firii voastre. Trăiti pentru Dumnezeu, stiind că nu trebuie să răspundeti pentru greselile altora. Am văzut, frate B., că tu vei fi sigur biruit de Satana si vei naufragia în credintă, dacă nu te vei opri să găsesti greseli si dacă nu urmăresti o religie curată si nepătată înaintea lui Dumnezeu. Trebuie să-ti educi cugetele si conversatia; ai nevoie de o convertire totală. Înaintea ta se află viata sau moartea. Ar trebui să meditezi solemn că ai de-a face cu Dumnezeul cel mare si să-ti aduci mereu aminte că El nu este un copil cu care să glumesti. Tu nu te poti angaja în serviciul Lui după voie si să-l lasi după plăcere. Adâncul sufletului tău are nevoie de convertire. Toti cei care, ca si tine, frate al meu, n-au ajuns să crească în harul lui Dumnezeu, si să-si desăvârsească sfintenia în Numele Lui, vor avea parte de o mare pierdere în aceste zile de pericol si încercare. Temelia lor se va dovedi a fi nisip alunecos, în loc de stânca Isus Hristos. Tu actionezi din impuls. Te simti a fi neîmpăcat cu fratii tăi, pentru că nu esti trimis să predici în afară adevărul. Tu nu esti potrivit pentru această încredere. Ar fi necesar ca, mai mult decât un predicator eficient, să meargă pe urmele tale spre a lega rănile si vânătăile pe care le-ar face tratamentul tău aspru. Dumnezeu nu este multumit de tine si mă tem că vei fi lipsit de viata cea vesnică. N-ai timp de pierdut. Fă eforturi puternice spre a te salva de cursa lui Satana. Ai nevoie să înveti de la Isus, care este blând si smerit cu inima, si atunci vei primi odihnă. O, ce lucrare trebuie să faci spre a desăvârsi sfintirea în temere de Dumnezeu si spre a fi pregătit pentru societatea îngerilor curati si sfinti! Trebuie să-ti umilesti inima înaintea lui Dumnezeu si să cauti blândetea si dreptatea, ca să poti fi ocrotit în ziua mâniei aprinse a Domnului.
Dar frate B., în primăvara trecută, Dumnezeu a lăsat ca binecuvântarea Sa să se odihnească asupra ta; dar tu n-ai văzut legătura pe care se sprijină vegherea si rugăciunea spre a prospera în viata divină. Ai neglijat aceste îndatoriri si rezultatul este că te-a înconjurat întunericul. Ai fost într-o stare de nesigurantă si neîncredere, si, adesea, ai ales societatea celor care sunt în întuneric, cei pe care Satana îi foloseste pentru a îndepărta de Hristos. Puteai să trăiesti în mijlocul celor mai stricati, si să rămâi nepătat, neîntinat, dacă Dumnezeu, în providenta Sa, te-a îndrumat astfel. Dar este periculos pentru cei care doresc să-L onoreze pe Dumnezeu să-si afle plăcerea si distractia în compania celor care nu se tem de El. Pe unii ca acestia Satana îi înconjoară totdeauna cu un mare întuneric; si dacă cei care-L mărturisesc pe Hristos merg fără a fi trimisi într-un astfel de întuneric, ispitesc pe diavol să-i ispitească. Dacă, pentru a face bine si pentru a slăvi Numele Lui, Domnul cere de la noi să mergem printre duhurile infernale, unde este întunericul cel mai întunecos, El ne va înconjura cu îngerii Săi si ne va păstra neîntinati. Dar dacă noi căutăm societatea păcătosilor, si ne plac glumele lor de proastă calitate, ne distrăm si ne amuzăm cu istorisirile, jocurile si obscenitătile lor, îngerii curati si sfinti îndepărtează ocrotirea lor si ne lasă în întunericul pe care l-am ales. Frate B., vreau să te alarmez; doresc să te trezesc pentru actiune. Doresc să te rog stăruitor să-L cauti pe Dumnezeu cât timp te invită să vii la El, ca să poti avea viată. "Veghează, roagă-te si lucrează", aceasta este lozinca crestinului. Satana este vigilent în eforturile lui; stăruinta lui este neobosită, iar zelul lui este serios si neslăbit. El nu asteaptă ca prada să vină la el, ci o caută. Scopul lui hotărât este să răpească suflete din mâna lui Hristos; totusi, presupusii crestini sunt adormiti în orbirea lor, nesăbuiti în scopurile lor. Dumnezeu nu Se află în cugetările lor. Pe urma lor este un vrăjmas vigilent; totusi, ei nu sunt în pericol atâta timp cât au încredere în Dumnezeu. Dar, dacă nu fac acest lucru, puterea lor va fi slăbiciune si vor fi biruiti de Satana. Frate B., este periculos pentru tine să cedezi îndoielilor. Nu trebuie să-ti îngădui să mergi mai departe în directia în care ai mers până acum. Tu esti într-un pericol constant. Satana este pe urmele tale, sugerând îndoieli si pricinuind necredintă. Dacă ai fi stat lămurit lângă sfatul lui Dumnezeu, ai fi putut avea o influentă spre bine asupra celor care iubesc acum societatea ta. Bietul frate C. a simtit influenta Duhului lui Dumnezeu, dar a fost deficitar în experimentare. El nu s-a debarasat pe deplin de obiceiurile sale vechi. N-a reusit să facă din Dumnezeu continua lui tărie, si pasii lui au alunecat. Nu există nici o întelegere între Hristos si Belial. Tu l-ai fi putut ajuta, dacă ai fi fost în legătură cu cerul, cum ar fi trebuit să fii. Dar inactivitatea ta, felul conversatiei tale, influenta ta, l-au întărit în alunecarea lui si au redus la tăcere glasul constiintei dinlăuntrul lui. Umblarea ta n-a fost o mustrare pentru el, pe drumul lui de coborâre. Tu ai fi putut face bine, dacă ai fi trăit pentru Dumnezeu. Tăria ta este slăbiciune absolută, întelepciunea ta neîntelepciune; dar tu nu-ti dai seama. Ai fost prea multumit cu teoria, cu forma corectă a doctrinei, dar n-ai simtit necesitatea puterii lui Dumnezeu; ai neglijat partea spirituală a religiei. Întreaga ta fiintă ar trebui să strige după Duhul lui Dumnezeu - viata si puterea religiei în suflet, care va duce la răstignirea eului si la o hotărâtă încredere în Răscumpărătorul tău. Tu esti într-un întuneric teribil, si, dacă nu te ridici în Numele lui Dumnezeu, nu rupi în bucăti cătusele lui Satana si nu-ti revendici liberarea, vei naufragia în credintă. Atât de mare este iubirea Domnului fată de tine si-I este atât de neplăcut să te părăsească, încât, cu toate că viata ta n-a fost în concordantă cu vointa Sa, iar faptele si căile tale I-au fost neplăcute, Maiestatea cerului binevoieste să ceară privilegiul de a-ti face o vizită si de a-ti lăsa o binecuvântare: "Iată Eu stau la usă si bat". Lăcasurile din slavă si bucuria acelor sălasuri sunt ale Sale; totusi, El Se smereste pe Sine si caută intrare la usa inimii tale, ca să te poată binecuvânta cu lumina Lui si să te facă să te bucuri de slava Lui. Lucrarea Sa este să caute si să mântuiască ce este pierdut si gata să piară. El doreste să-i răscumpere pe câti de multi din păcat si moarte, ca să-i poată înălta la tronul Său si să le dea viată vesnică. Frate B., esti rugat să te ridici si să-ti lasi la o parte îndoielile. Ce te face să te înclini spre îndoială? Cauza este viata ta de despărtire de Dumnezeu, viata ta neconsacrată, de glume si farse. Lipsa ta de sobrietate este cea care-ti periclitează interesele vesnice. Hristos te invită să te întorci de la aceste nebunii la El. Tu nu cresti în harul si în cunoasterea adevărului. Nu esti o cinste pentru cauză. Nu urci, ci cobori din ce în ce mai mult scara. Nu-ti formezi un caracter pentru cer si viată vesnică. Esti multumit de tine, petrecând în frivolitate timpul pe care ar trebui să-l petreci împreună cu familia, învătându-i pe copiii tăi căile si lucrările lui Dumnezeu. Ceasurile pe care le petreci cu anturajul care nu-ti face decât rău, ar trebui să fie consacrate rugăciunii si studiului Cuvântului lui Dumnezeu. Ar trebui să simti că asupra ta apasă o responsabilitate, fiind cap al familiei tale - să-ti cresti copiii în mustrarea si învătătura Domnului. Ce raport vei da tu lui Dumnezeu pentru timpul petrecut fără rost? Ce influentă ai asupra celor care n-au înaintea lor temerea de Dumnezeu? "Tot asa să lumineze si lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, si să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri" (Mat. 5,16). Fie ca Dumnezeu să ungă ochii tăi, ca să poti vedea primejdia. Eu simt mult cu tine. Inima mea tânjeste din cauza ta. Doresc să te văd urcând la nivelul cel înalt, care este privilegiul tău să-l ajungi. Tu poti face bine. Influenta ta, dacă este exercitată în directia bună, va vorbi. Frate B., urmele tale duc la vale. "Întoarceti-vă, întoarceti-vă. Pentru ce vreti să muriti?" (Ezech. 33,11). Dacă vei continua să mai urmezi calea pe care o urmezi acum, vei deveni necredincios fată de adevăr si fată de Cuvântul lui Dumnezeu. Veghează si roagă-te mereu. Consacră-te fără rezerve Domnului si atunci nu va fi greu să-I slujesti. Tu ai o inimă împărtită. Acesta este motivul pentru care te înfăsoară întunericul în locul luminii. Acum se duce ultima solie de îndurare. Aceasta este o mărturie a îndelungii răbdări si a împreunei simtiri a lui Dumnezeu. Vino, este invitatia care se face acum. Vino, pentru că toate lucrurile sunt gata acum. Aceasta este ultima chemare a îndurării. După aceasta, va veni răzbunarea unui Dumnezeu jignit. Frate B., încurajează simplitatea, iubirea, răbdarea si unirea plăcută cu fratii tăi. Dar, ah, să nu vinzi, să nu vinzi viata vesnică atât de ieftin. Dacă pleci de la adevăr niciodată nu vei cunoaste adevărata fericire; vei fi într-adevăr un nenorocit. Cerul merită să faci pentru el totul si orice sacrificiu. Rupe legăturile lui Satana. Acum Isus te invită; vrei să asculti de glasul Lui? Trebuie să ocupi un nivel mai înalt decât ai ocupat până acum. Fă ca prima ta preocupare să fie câstigarea Împărătiei cerurilor si îndreptătirea lui Hristos. Trăieste pentru Dumnezeu si pentru cer si la sfârsitul istoriei neamului omenesc, răsplata vesnică va fi a ta.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
