Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 16
SCOPUL MĂRTURIILOR PERSONALE
Iubiti frati si surori: Domnul mi S-a arătat din nou. La 12 iunie 1868, în timp ce vorbeam fratilor în casa de rugăciune din Battle Creek, Michigan, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra mea si într-o clipă am fost luată în viziune. Privelistea a fost vastă. Eu începusem să scriu al cincilea volum din Daruri Spirituale , dar când am avut mărturii de natură practică, pe care voi trebuia să le aveti de îndată, am părăsit acea lucrare pentru a pregăti această mică foaie volantă. În această ultimă viziune, mi s-a arătat ceea ce justifică pe deplin procedeul meu de a publica mărturiile personale. Când Domnul alege cazuri individuale si specifică greselile lor, altii, care n-au fost arătati în vedenie, iau ca de la sine înteles faptul că ei stau bine, sau aproape bine. Dacă cineva este mustrat pentru vreo greseală specială, fratii si surorile trebuie să se cerceteze pe ei însisi, ca să vadă în ce au gresit si în ce sunt vinovati de acelasi păcat. Ei ar trebui să aibă un spirit de umilită mărturisire. Dacă altii îi cred drepti, aceasta nu-i face să fie drepti. Dumnezeu priveste la inimă. El încearcă si probează în felul acesta sufletele. Mustrând greselile unuia, El urmăreste să-i îndrepte pe multi. Dar, dacă nu acceptă mustrarea pentru ei însisi si le place să creadă că Dumnezeu trece cu vederea greselile lor, pentru că nu-i alege în mod deosebit, îsi înseală sufletele si vor fi închisi în întuneric si lăsati pe căile lor, să urmeze după închipuirea inimii lor. Multi îsi tratează în mod fals sufletele si se înseală cu privire la adevărata lor stare înaintea lui Dumnezeu. El foloseste căi si mijloace spre a sluji cel mai bine scopul Lui si spre a proba ce se află în inimile pretinsilor Săi urmasi. Domnul descoperă lămurit greselile unora, ca astfel altii să poată fi avertizati, să le fie frică si să evite greselile acelea. Prin cercetarea de sine, pot să afle că fac aceleasi lucruri pe care Dumnezeu le condamnă la altii. Dacă doresc să-i slujească într-adevăr lui Dumnezeu si se tem să păcătuiască împotriva Lui, ei nu vor astepta ca păcatele lor să fie specificate înainte de a le mărturisi si, cu pocăintă smerită, să se întoarcă la Domnul. Ei vor părăsi lucrurile care n-au plăcut lui Dumnezeu, conform cu lumina dată altora. Dacă, dimpotrivă, ei văd că sunt vinovati exact de aceleasi păcate care au fost mustrate la altii, si totusi continuă pe aceeasi cale neconsacrată, pentru că n-au fost numiti în mod special, îsi pun în pericol propriile lor suflete si vor fi luati de Satana robi, după buna lui vrere.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA