| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 16
RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI
În cazul sorei F., este necesar să se aducă la îndeplinire o mare lucrare. Cei care s-au unit în rugăciune pentru ea au nevoie de o lucrare pentru ei însisi. Dacă Dumnezeu ar fi ascultat rugăciunile lor, aceasta ar fi fost spre ruina lor. În astfel de cazuri de suferintă, în care Satana stăpâneste asupra mintii, mai înainte de a ne angaja în rugăciune trebuie să aibă loc o amănuntită cercetare de sine, spre a descoperi dacă nu cumva există păcate care trebuie să fie regretate, mărturisite si părăsite. Este nevoie de o adâncă umilintă a sufletului înaintea lui Dumnezeu si de hotărâtă si smerită încredere numai în meritele sângelui lui Hristos. Postul si rugăciunea nu vor îndeplini nimic, atâta timp cât inima este înstrăinată de Dumnezeu printr-o cale gresită de actiune. "Oare acesta este postul plăcut Mie? Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanturile răutătii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriti, si rupe orice fel de jug; împarte-ti pâinea cu cel flămând, si adu în casa ta pe nenorocitii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acopere-l si nu întoarce spatele semenului tău. Atunci tu vei chema, si Domnul va răspunde, vei striga, si El va zice: 'Iată-Mă! ' Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, amenintările cu degetul si vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, si întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îti va sătura sufletul chiar în locuri fără apă si va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă" (Isaia 58,5-7,9- 11). Ceea ce cere Domnul este o lucrare a inimii, fapte bune, izvorând dintr-o inimă plină de iubire. Toti ar trebui să mediteze cu atentie si rugăciune asupra textelor de mai sus, si să cerceteze motivele si actiunile lor. Făgăduinta lui Dumnezeu pentru noi este conditionată de ascultare si conformare cu toate cerintele Lui. "Strigă în gura mare" zice profetul Isaia, "nu te opri! Înaltă-ti glasul ca o trâmbită, si vesteste poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov păcatele ei! În toate zilele, Mă întreabă si vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea, si n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său. Îmi cer hotărâri drepte, doresc să se apropie de Dumnezeu. -'La ce ne foloseste să postim' - zic ei - 'dacă Tu nu vezi? La ce să ne chinuim sufletul, dacă Tu nu tii seamă de lucrul acesta?'" (Isaia 58,1-3). Aici El se adresează unui popor care face mare caz de mărturisirea sa de credintă, care obisnuieste să se roage si care are plăcere de practicile religioase; totusi, lipseste ceva. Credinciosii au văzut că rugăciunile lor nu primesc răspuns; eforturile lor serioase si zeloase nu sunt văzute în ceruri si se întreabă serios de ce nu le răspunde Dumnezeu. Aceasta nu este din cauză că există neglijentă din partea lui Dumnezeu. Dificultatea este la popor. În timp ce mărturisesc a fi evlaviosi, dar nu aduc rod spre slava lui Dumnezeu, lucrările lor nu sunt cele care ar trebui să fie. Ei trăiesc, neglijând îndatoririle lor pozitive. Dacă acestea nu sunt îndeplinite, Dumnezeu nu poate răspunde rugăciunilor lor, în conformitate cu slava Sa. În cazul înăltării de rugăciuni pentru sora F., a fost o confuzie de sentimente. Unii au fost fanatici si au actionat din impuls. Ei aveau zel, dar nu în acord cu cunostinta. Unii au privit la fapta cea mare de adus la îndeplinire în cazul acesta, si au început să triumfe înainte ca biruinta să fie câstigată. S-a manifestat mult din spiritul lui Iehu: "Vino cu mine, si vei vedea râvna mea pentru Domnul" (2 Regi 10,16). În locul acestei sigurante de încredere în sine, cazul ar fi trebuit să fie prezentat lui Dumnezeu, într-un spirit de umilintă si de neîncredere în sine si cu o inimă frântă si plină de căintă. Mi-a fost arătat că, în caz de boală, unde directia este clară spre a se înălta rugăciune pentru bolnavi, cazul trebuie să fie încredintat Domnului, cu credintă calmă. Numai El singur cunoaste trecutul vietii celui în cauză si stie care va fi viitorul lui. El, care cunoaste inima tuturor oamenilor, stie dacă, în caz de vindecare, persoana va slăvi Numele Său sau Îl va necinsti prin cădere si apostazie. Tot ceea ce ni se cere să facem este să-I cerem lui Dumnezeu să-l vindece pe bolnav, dacă este conform cu vointa Sa, crezând că El aude motivele prezentate de noi si rugăciunile arzătoare, înăltate. Dacă Domnul vede că aceasta va fi spre cea mai bună cinstire a Lui, El va răspunde rugăciunilor noastre. Dar a insista asupra vindecării, fără supunere fată de vointa Sa, nu este corect. Ceea ce făgăduieste Dumnezeu poate oricând să aducă la îndeplinire, si lucrarea pe care o dă poporului Său să o facă, El o poate împlini prin ei. Dacă vor trăi în acord cu fiecare cuvânt spus de El, fiecare cuvânt bun si făgăduintă vor fi împlinite pentru ei. Dar, dacă nu vor da ascultare desăvârsită, făgăduintele cele mari si pretioase sunt departe si nu pot ajunge la împlinire. Tot ce se poate face, rugându-ne pentru cei bolnavi, este să-L implorăm pe Dumnezeu în favoarea lor si, în deplină încredere, să lăsăm problema în mâinile Lui. Dacă tinem la un păcat din inima noastră, Domnul nu ne va asculta. El poate face ce vrea cu ce este al Lui. El Se va slăvi pe Sine, lucrând în si prin cei care Îl urmează întru-totul, astfel că va fi cunoscut că El este Domnul si că faptele lor sunt lucrate în Dumnezeu. Hristos a spus: "Dacă Îmi slujeste cineva, Tatăl îl va cinsti" (Ioan 12,26). Când venim la El, trebuie să ne rugăm spre a putea să intrăm în relatie cu El si să împlinim scopul Său, si ca dorintele si interesele noastre să poată fi pierdute în ale Lui. Trebuie să recunoastem acceptarea de către noi a vointei Lui, nu să ne rugăm ca El s-o recunoască pe a noastră. Este mai bine pentru noi că Dumnezeu nu răspunde întotdeauna la rugăciunile noastre exact când dorim si întocmai în felul dorit de noi. El va face pentru noi mai mult bine decât să împlinească toate dorintele noastre, pentru că întelepciunea noastră nu este bună. Noi ne-am unit în rugăciune serioasă, în jurul patului bărbatilor, femeilor si copiilor bolnavi, si am simtit că ne-au fost restituiti din morti, ca răspuns la rugăciunile noastre serioase. În aceste rugăciuni, ne-am gândit că trebuie să fim pozitivi si, dacă exercităm credintă, nu trebuie să cerem nimic mai putin decât viata. N-am îndrăznit să spunem: "Dacă aceasta va fi spre slava lui Dumnezeu", temându-ne că aceasta ar putea cuprinde o formă de îndoială. Am urmărit cu îngrijorare pe cei care ne-au fost redati, ca să zic asa, din morti. Am văzut pe unii dintre acestia, mai ales tineri, care, după ce si-au recăpătat sănătatea, L-au uitat pe Dumnezeu, au devenit desfrânati, pricinuind durere si chin părintilor si prietenilor, si rusine celor care au fost credinciosi să se roage. Ei n-au trăit pentru a-L cinsti si slăvi pe Dumnezeu, ci pentru a-L blestema, prin viata lor de viciu. N-ar mai trebui să ne trasăm un drum, nici să mai căutăm să-L facem pe Dumnezeu conform cu dorintele noastre. Dacă viata bolnavilor Îl poate slăvi, să ne rugăm ca ei să poată trăi; totusi, nu cum vrem noi, ci cum vrea El. Credinta noastră poate fi tot atât de hotărâtă si încrezătoare, dacă, fără îngrijorare agitată, Îi încredintăm Lui totul, cu desăvârsită încredere. Noi avem făgăduinta. Stim că El ne aude, dacă cerem în conformitate cu vointa Sa. Cererile noastre nu trebuie să ia forma unei porunci, ci să fie de mijlocire, ca Domnul să ne dea lucrurile pe care le dorim de la El. Când biserica este unită, ea va avea tărie si putere; dar când parte din ea este unită cu lumea, si multi se dedau la lăcomie, de care Dumnezeu are oroare, El poate face doar putin pentru ei. Necredinta si păcatul îi îndepărtează de Dumnezeu. Noi suntem atât de slabi, încât nu putem purta multă prosperitate spirituală, fără ca să nu ne atribuim slava si să considerăm că bunătatea si dreptatea noastră proprie sunt motivele meritatei binecuvântări a lui Dumnezeu, când totul a fost din cauza marii îndurări si a iubitoarei bunătăti a milostivului nostru Tată ceresc, si nu din cauză că s-a găsit ceva bun în noi. Noi întotdeauna trebuie să exercităm o influentă care va fi sfintitoare pentru cei din jurul nostru. Această influentă salvatoare, înnobilatoare a fost foarte slabă la....... Multi s-au amestecat cu lumea si au luat parte la spiritul si influenta ei, iar prietenia ei i-a despărtit de Dumnezeu. Isus a trecut înaintea lor cât o călătorie de o zi. Ei nu mai pot auzi sfatul si avertizarea Lui, si urmează după propria lor întelepciune si judecată. Ei merg pe o cale care, în ochii lor, pare a fi bună, dar care, după aceea, se dovedeste a fi o nebunie. Dumnezeu nu va îngădui ca lucrarea Lui să fie amestecată cu politică lumească. Bărbatii dibaci si calculati ai lumii nu sunt bărbati care să ocupe pozitii de răspundere în această solemnă si sfântă lucrare. Ei trebuie să se convertească sau să se angajeze în acea profesie care este potrivită cu înclinatiile lor iubitoare de lume si care nu implică astfel de consecinte vesnice. Niciodată Dumnezeu nu va intra în asociatie cu cei lumesti. Hristos lasă pe fiecare să aleagă: Mă vrei pe Mine sau lumea? Vrei să înduri repros si rusine, să fii deosebit, si zelos pentru fapte bune, chiar dacă esti urât de lume si să iei Numele Meu, sau vrei să alegi stima, onoarea, aplauzele si profiturile pe care are să le dea lumea, si n-ai parte cu Mine? "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona."
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
