| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 16
PRIVESTE LA ISUS
În vedenia pe care am avut-o la 12 iunie 1868, mi-a fost arătat pericolul ca poporul lui Dumnezeu să privească la fratele si sora White si să creadă că trebuie să vină la dânsii cu poverile lui pentru a căuta sfat la ei. N-ar trebui să fie asa. Ei sunt invitati de milostivul si iubitorul lor Mântuitor să vină la El, când sunt truditi mult si împovărati si îi va usura. La El vor găsi odihnă. Aducând încurcăturile si necazurile lor la Isus, făgăduinta pentru ei se va împlini. Când în adânca lor întristare, simt usurarea, care se găseste numai la Isus, ei obtin o experientă care este de cea mai mare valoare. Fratele si sora White se străduiesc pentru curătirea vietii, si să aducă roadele sfintirii, totusi, ei sunt numai muritori care gresesc. Multi vin la noi cu întrebarea: Să fac aceasta? Să mă angajez în acea întreprindere? Sau, cu privire la îmbrăcăminte, s-o port pe asta sau pe aceea? Eu le răspund: Voi mărturisiti că sunteti ucenicii lui Hristos. Studiati Biblia voastră. Cititi cu atentie si cu rugăciune despre viata scumpului nostru Mântuitor, când a locuit printre oameni, pe pământ. Imitati viata Lui si nu vă veti abate de la calea îngustă. Noi refuzăm cu desăvârsire să fim constiintă pentru voi. Dacă vă spunem exact ce să faceti, veti privi la noi spre a vă călăuzi, în loc să vă duceti direct la Isus pentru voi însivă. Experienta voastră se va afla în noi. Trebuie să aveti o experientă pentru voi însivă, care să se afle în Dumnezeu. Atunci puteti sta în mijlocul pericolelor zilelor din urmă si să fiti curătiti, iar nu consumati de focul suferintei, prin care trebuie să treacă toti sfintii, pentru ca să le fie îndepărtate toate impuritătile din caracterul lor înainte de primirea atingerii finale a nemuririi. Multi dintre iubitii nostri frati si surori cred că nu pot avea o adunare mare, dacă nu sunt prezenti acolo fratele si sora White. În multe locuri, ei îsi dau seama că ceva trebuie făcut spre a pune în miscare poporul, pentru o mai serioasă si mai hotărâtă actiune în lucrarea si cauza adevărului. Ei aveau în mijlocul lor pastori care au lucrat printre ei. Totusi, întelegeau că trebuia făcută o lucrare mai mare, si priveau spre fratele si sora White s-o facă. Am văzut că aceasta nu era asa cum dorea Dumnezeu să fie. În primul rând, există o deficientă la unii dintre pastorii nostri. Lor le lipseste cunoasterea temeinică. Ei nu iau asupra lor sarcina lucrării si nu se dezvoltă spre a fi la înăltime chiar acolo unde poporul are nevoie de ajutor. Nu posedă discernământ spre a vedea si simti unde anume este nevoie ca poporul să fie corectat, mustrat, clădit si întărit. Unii dintre ei lucrează într-un loc săptămâni si luni si, constată că există mai mult de făcut când pleacă decât atunci când au început. Dărnicia sistematică este înceată. O parte a lucrării pastorului este aceea de a sustine această ramură a lucrării; dar, pentru că aceasta nu este ceva plăcut, unii îsi neglijează însărcinarea. Ei prezintă adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu imprimă poporului necesitatea de a asculta. De aceea, multi sunt auzitori, dar putini ascultători. Poporul simte lipsa. Lucrurile nu le sunt puse în ordine, si ei privesc la fratele si la sora White să îndrepte deficienta. Unii dintre fratii nostri lucrători s-au fofilat, fără să se adâncească în lucrare spre a câstiga inima poporului. Ei s-au scuzat cu gândul că fratele si sora White vor pune la punct lucrurile care lipseau, că ei erau în mod special potriviti pentru lucrare. Bărbatii acestia au lucrat, dar nu în felul corect. Ei n-au purtat povara. N-au ajutat acolo unde era nevoie de ajutor. N-au corectat lipsurile care necesitau îndreptare. N-au pătruns cu toată inima, cu totul sufletul si cu toată puterea în lipsurile poporului. Timpul a trecut, si ei n-au ajuns la nici un rezultat. Povara deficientelor lor cade asupra noastră. Si ei încurajează oamenii să privească spre noi, prezentând ideea că nimic nu va putea îndeplini lucrarea, afară de mărturia noastră specială. Cu aceasta, Dumnezeu nu este multumit. Pastorii trebuie să-si ia răspunderi mai mari si să nu întretină ideea că ei nu pot duce mesajul, care va ajuta oamenilor acolo unde au nevoie. Dacă nu pot face aceasta, ei trebuie să rămână în Ierusalim până vor fi înzestrati cu putere de sus. Ei nu trebuie să se angajeze într-o lucrare pe care n-o pot îndeplini. Trebuie să pornească, plângând, ducând sământa pretioasă si să se întoarcă cu bucurie de la efortul lor, aducând si snopii lor cu ei. Pastorii ar trebui să imprime asupra poporului necesitatea efortului individual. Nici o comunitate nu poate înflori, dacă membrii ei nu sunt lucrători. Poporul trebuie să se ridice la înăltimea pastorilor. Am văzut că nimic durabil nu poate fi adus la îndeplinire pentru comunitătile din diferite locuri, dacă nu sunt trezite să simtă răspunderea care zace asupra lor. Fiecare membru al obstei trebuie să simtă că mântuirea sufletului lui depinde de efortul său individual. Sufletele nu pot fi mântuite fără efort. Pastorul nu poate mântui poporul. El poate fi un canal prin care Dumnezeu va împărtăsi lumină pentru poporul Său, dar după ce a fost dată lumina, este partea poporului să-si însusească acea lumină si, la rândul lui, s-o lase să lumineze pentru altii. Poporul ar trebui să simtă că asupra lui zace o responsabilitate individuală, nu numai pentru mântuirea sufletului celor din popor, ci si pentru a se angaja în mod serios, pentru mântuirea celor care rămân în întuneric. În loc să privească spre fratele si sora White, ca să-i ajute să iasă din întuneric, ei ar trebui să se angajeze serios spre a se ajuta ei însisi. Dacă ar începe să-i caute pe cei mai răi decât ei si ar încerca să-i ajute, s-ar ajuta pe ei însisi spre lumină mai curând decât pe orice altă cale. Dacă poporul se sprijină pe fratele si pe sora White, si se încred în ei, Dumnezeu îi va smeri în mijlocul vostru si îi va îndepărta de la voi. Voi trebuie să vă încredeti în Dumnezeu si să priviti la El. Sprijiniti-vă pe El, si El nu vă va părăsi. El nu vă va lăsa să pieriti. Pretios este Cuvântul lui Dumnezeu. "Cercetati Scripturile, pentru că socotiti că în ele aveti viată vesnică" (Ioan 5,32). Acestea sunt cuvintele lui Hristos. Cuvintele inspiratiei, studiate cu atentie si rugăciune, si ascultate în practică, vă vor face destoinici pentru orice faptă bună. Atât pastorii , cât si poporul trebuie să privească la Dumnezeu. Noi trăim într-un veac rău. Pericolele zilelor de pe urmă se înmultesc în jurul nostru. Pentru că nelegiuirea abundă, iubirea celor multi se răceste. Enoh a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. Scurtimea timpului pare să fie un imbold pentru căutarea îndreptătirii. Să fie oare necesar ca grozăviile zilei lui Dumnezeu să ne fie puse în fată spre a ne constrânge la actiune dreaptă? Cazul lui Enoh ne stă în fată. El a umblat cu Dumnezeu trei sute de ani. A trăit într-o epocă stricată, când poluarea morală se înmultea peste tot în jurul lui; totusi, el si-a educat sufletul spre consacrare, spre a iubi curătia. Conversatia lui era despre lucrurile ceresti. El si-a educat sufletul să alerge pe această cale si a purtat amprenta divină. Înfătisarea lui era luminată de lumina care strălucea pe fata lui Isus. Enoh a fost ispitit întocmai ca si noi. El a fost înconjurat de o societate nu mai prietenoasă fată de dreptate decât este cea care ne înconjoară. Atmosfera pe care o respira era pătată de păcat si stricăciune, ca si noastră; totusi, el a trăit o viată de sfintenie. El n-a fost întinat de păcatele predominante ale epocii în care a trăit. Tot asa putem rămâne si noi curati si neîntinati. El era un reprezentant al sfintilor care locuiesc în mijlocul pericolelor si stricăciunilor zilelor de pe urmă. Pentru ascultarea credincioasă fată de Dumnezeu, el a fost mutat. Tot asa, credinciosii care rămân în viată, vor fi mutati. Ei vor fi mutati dintr-o lume păcătoasă si stricată în bucuriile curate ale cerului. Calea poporului lui Dumnezeu trebuie să fie în sus si înainte spre biruintă. Unul mai mare decât Iosua conduce ostile lui Israel. Cineva este în mijlocul nostru. Este chiar Căpetenia mântuirii noastre, care, spre încurajarea noastră, a spus: "Si, iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârsitul veacului" (Matei 28,20). "Dar îndrăzniti, eu am biruit lumea" (Ioan 16,33). El ne va conduce la biruintă sigură. Ceea ce făgăduieste, Dumnezeu este n stare să si aducă la îndeplinire în orice timp. Si lucrarea pe care o dă poporului Său s-o facă, El este în măsură să o si împlinească prin ei. Dacă trăim o viată de perfectă ascultare, făgăduintele vor fi împlinite fată de noi. Dumnezeu îi cere poporului Său să lumineze ca lumini în lume. Nu li se cere numai pastorilor să facă acest lucru, ci fiecărui ucenic al lui Hristos. Conversatia lor trebuie să fie cerească. Si în timp ce se bucură de părtăsie cu Dumnezeu, ei vor dori să aibă legături cu semenii lor, cu scopul de a exprima, prin cuvintele si faptele lor, iubirea lui Dumnezeu, care le însufleteste inimile. În felul acesta, ei vor fi lumini în lume, si lumina transmisă prin ei nu se va stinge sau nu va fi îndepărtată. Ea va deveni, într-adevăr, întuneric pentru cei care nu vor să umble în ea, dar va străluci cu intensitate crescândă pe calea celor ce vor să asculte si să umble în lumină. Spiritul, întelepciunea si bunătatea lui Dumnezeu, descoperite în Cuvântul Său, trebuie să fie exemplificate de către ucenicii lui Hristos, si astfel lumea urmează să fie condamnată. Dumnezeu cere de la poporul Său, în raport cu harul si adevărul care le-au fost date. Toate cerintele Lui drepte trebuie să fie împlinite pe deplin. Fiintele responsabile trebuie să umble în lumina care străluceste pe calea lor. Dacă nu fac asa, lumina lor devine întuneric, si întunericul lor este mare, în raport cu abundenta luminii lor. Asupra poporului lui Dumnezeu a strălucit lumină acumulată; dar multi au neglijat să urmeze lumina, si din această cauză sunt într-o stare de mare slăbiciune spirituală. Poporul lui Dumnezeu nu piere acum din lipsă de cunostintă. Ei nu vor fi condamnati pentru că n-au cunoscut calea, adevărul si viata. Adevărul pe care au ajuns să-l înteleagă si lumina care a strălucit asupra sufletului lor, dar care a fost neglijată sau refuzată, îi vor condamna. Aceia care niciodată n-au avut lumină spre a o respinge nu se vor afla sub condamnare. Ce ar fi putut fi făcut mai mult pentru via lui Dumnezeu, decât a fost făcut? Lumină, lumină pretioasă străluceste asupra poporului lui Dumnezeu; dar ea nu-i va mântui, decât dacă consimt să fie mântuiti prin ea, s-o trăiască pe deplin, si s-o transmisă altora din întuneric. Dumnezeu îl cheamă pe poporul Său să actioneze. Este necesară o lucrare individuală, de mărturisire si părăsire a păcatelor si de întoarcere la Domnul. Nimeni nu poate face această lucrare pentru altul. Cunostinta religioasă s-a acumulat si aceasta a mărit corespunzător obligatiile. Asupra bisericii a strălucit multă lumină si, prin ea, ei sunt condamnati, pentru că au refuzat să umble în ea. Dacă ar fi robi, ar fi fără păcat. Dar ei au văzut lumina si au auzit mult adevăr, totusi nu sunt întelepti si sfinti. Multi n-au avansat, timp de ani de zile, în cunostintă si sfintire. Ei sunt pitici spiritual. În loc să înainteze spre desăvârsire, merg înapoi spre întuneric si robia din Egipt. Mintile lor nu sunt exersate spre evlavie si sfintire adevărată. Vrea Israelul lui Dumnezeu să se trezească? Vor toti cei care mărturisesc evlavia să caute să îndepărteze fiecare greseală, să-I mărturisească lui Dumnezeu orice păcat ascuns, si să-si mâhnească sufletul înaintea Lui? Vor ei că cerceteze, cu cea mai mare smerenie, motivele fiecărei actiuni si stiu ei că ochiul lui Dumnezeu citeste totul si cercetează fiecare lucru ascuns? Fie ca lucrarea să fie completă, iar consacrarea fată de Dumnezeu, totală. El cheamă la o predare deplină a tot ceea ce avem si suntem. Pastori si popor au nevoie de o nouă convertire, o schimbare a mintii, fără de care nu sunt o mireasmă de viată spre viată, ci de la moarte spre moarte. Poporului lui Dumnezeu îi apartin privilegii mari. Lui i-a fost dată o lumină mare, ca să poată ajunge la înalta lui chemare în Isus Hristos; totusi, credinciosii nu sunt ceea ce a dorit Dumnezeu să fie si ceea ce intentionează El ca ei să fie.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
