| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 16
LIPSĂ DE CONSIDERATIE PENTRU HANNAH MORE
În cazul sorei Hannah More, mi-a fost arătat că neglijenta fată de ea a fost o neglijentă fată de Isus, în persoana ei. Dacă Fiul lui Dumnezeu ar veni în felul smerit si nepretentios în care călătorea din loc în loc, când era pe pământ, El n-ar avea parte de o primire mai bună. De aceea, ceea ce este nevoie constituie principiul profund al iubirii care a sălăsluit în inima Omului de pe Golgota. Dacă biserica ar fi trăit în lumină, ea ar fi apreciat această misionară smerită, a cărei fiintă întreagă ardea spre a fi angajată în slujba Învătătorului ei. Cel mai serios interes al ei a fost gresit interpretat. Înfătisarea ei exterioară n-a fost chiar asa, încât să obtină aprobarea unui ochi cu gust estetic, pentru că obisnuinta cu economia strictă si sărăcia si-au lăsat pecetea pe îmbrăcămintea ei. Banii ei, câstigati cu greu, s-au epuizat de îndată ce au fost utilizati pentru folosul altora, spre a duce lumină celor pe care ea spera să-i conducă la crucea adevărului. Chiar biserica ce mărturiseste a fi a lui Hristos, cu înaltele ei privilegii si mărturisiri, nu distinge chipul lui Hristos în acest umil copil al lui Dumnezeu, pentru că membrii ei erau atât de îndepărtati de Hristos, încât nu reflectau chipul Lui. Ei au judecat după aparenta exterioară si nu s-au străduit cu atentie să discearnă podoaba lăuntrică. Iată o femeie ale cărei resurse de cunostintă si a cărei adevărată experientă în tainele evlaviei întreceau cu mult pe ale oricăruia dintre cei care locuiau la....... si al cărei fel de a se adresa tinerilor si copiilor era plăcut, instructiv si folositor. Ea nu era aspră, ci corectă si simpatică, si s-a dovedit a fi una dintre cele mai de folos sfătuitoare pentru mame. Ea putea să ajungă la inimi prin serioasa prezentare practică a întâmplărilor din viata ei religioasă, care a fost consacrată în serviciul Răscumpărătorului ei. Dacă biserica ar fi iesit din întuneric si înselăciune la lumina cea clară, inimile oamenilor ar fi fost atrase de străina singuratică. Rugăciunile, lacrimile si profunda ei întristare, nevăzând deschizându-se nici o cale de lucrare pentru ea, au fost văzute si auzite în ceruri. Domnul i-a oferit poporului Său un ajutor talentat; dar erau bogati si nu duceau lipsă de nimic. Ei s-au întors si au refuzat o foarte pretioasă binecuvântare, căreia îi vor simti în curând nevoia. Dacă pastorul E. ar fi stat în lumina clară a lui Dumnezeu si ar fi fost îmbibat de Spiritul Lui, când această slujitoare a lui Isus, singuratică, lipsită de adăpost si însetată să facă o lucrare pentru Învătătorul ei, i-a fost prezentată, spiritul ar fi răspuns spiritului, precum îi răspunde fetei fata din oglindă; inima lui ar fi fost atrasă de această ucenică a lui Hristos, si el ar fi înteles. Tot asa si comunitatea. Membrii ei au fost într-o astfel de orbire spirituală, că au uitat sunetul glasului Adevăratului Păstor si au urmat glasul unui străin care îi conducea afară din staulul lui Hristos. Multi privesc spre lucrarea cea mare de adus la îndeplinire pentru poporul lui Dumnezeu, si rugăciunile lor se înaltă spre El după ajutor la secerisul cel mare. Dar, dacă ajutorul nu vine exact în felul asteptat de ei, este pentru că nu vor să-l primească, ci se întorc de la el cum s-a întors si natiunea iudaică de la Hristos, pentru că a fost dezamăgită de felul aparitiei Lui. Venirea Lui a fost marcată de prea multă sărăcie si umilintă si, în mândria lor, iudeii L-au refuzat pe Cel care venise să le dea viată. De aceea Dumnezeu ar vrea ca membrii bisericii să-si umilească inimile si să vadă nevoia cea mare, de îndreptare a căilor lor înaintea Lui, ca nu cumva să-Si abată judecata asupra lor. Multi dintre cei care mărturisesc evlavia fac ca podoaba din afară să fie mult mai importantă decât podoaba lăuntrică. Dacă toti membrii bisericii s-ar umili înaintea Domnului si si-ar îndrepta greselile din trecut, astfel încât să corespundă gândului Lui, nu ar fi atât de lipsiti de pricepere în pretuirea meritului moral al caracterului. Lumina sorei Hannah More s-a stins, în timp ce ea ar fi putut să ardă strălucitor, să lumineze calea multora care umblă pe căile întunecoase ale greselii si răzvrătirii. Dumnezeu cheamă biserica să se trezească din somnolenta ei, si, cu cea mai profundă seriozitate, să cerceteze cauza acestei auto-înselăciuni printre cei care mărturisesc credinta si al căror nume se află în registrul comunitătii. Satana îi înseală si îi induce în eroare cu privire la marea preocupare a mântuirii. Nu este nimic mai perfid decât înselăciunea păcatului. Acesta este zelul acestei lumi care înseală, orbeste si conduce la nimicire. Satana nu vine cu o multime de ispitiri deodată. El ascunde aceste ispitiri sub masca a ceva bun; amestecă unele mici îmbunătătiri cu nebunie si distractie si îndeamnă sufletele înselate să se angajeze în acestea, pe motivul că urmează să se obtină un mare bine. Aceasta este numai latura înselătoare; viclesugurile diabolice ale lui Satana sunt mascate. Sufletele ispitite fac un pas, apoi sunt pregătite pentru al doilea. Este mult mai plăcut să urmeze înclinatia propriei lor inimi decât să stea în apărare si să reziste primei insinuări a dusmanului cel viclean, si astfel să-i oprească intrările. O, cum pândeste Satana să vadă cât de repede este înghitită momeala lui, să vadă sufletele mergând exact pe calea pe care a pregătit-o el! El nu doreste ca ei să renunte la rugăciune si la păstrarea formei îndatoririlor religioase, pentru că, în timp ce fac acestea, el îi poate face mai folositori în slujirea lui. El uneste sofismele si capcanele lui cu experienta si mărturisirea lor, si astfel face să înainteze, în mod minunat, cauza lui. Fariseii ipocriti se rugau, posteau si respectau formele de evlavie, si în timp ce inima le era stricată, Satana era prezent ca să-si bată joc de Hristos si de îngerii Lui, prin insulte, spunând: "Sunt ai mei! Sunt ai mei! Mi-am pregătit înselăciunea pentru ei. Aici sângele Tău n-are valoare. Mijlocirea Ta, puterea si lucrurile cele minunate pot, de asemenea, să înceteze; Sunt ai mei! Sunt ai mei! Cu toată înalta lor mărturisire, ca supusi ai lui Hristos, cu toate că s-au bucurat cândva de iluminarea prezentei Lui, îi voi lua sub paza mea, în plin văz al cerului despre care vorbesc ei. Supusi ca acestia sunt cei pe care îi pot folosi să-i nimicesc pe altii." Solomon spune: "Cine se încrede în inima lui este un nebun" (Prov. 28,26) si dintre acestia se găsesc cu sutele printre cei ce mărturisesc a fi evlaviosi. Apostolul spune: "Căci nu suntem în nestiintă despre planurile lui" (2 Cor. 2,11). O, ce dibăcie, ce măiestrie, ce viclenie este exercitată spre a-i conduce pe pretinsii urmasi ai lui Hristos să se unească cu lumea în căutarea fericirii, prin distractiile lumii, sub înselăciunea că este vreun bine de câstigat! Si astfel, umblarea nesupravegheată duce exact în plasă, măgulindu-se că pe cale nu există nimic rău. Sentimentele si simpatiile acestora continuă mai departe si aceasta pune o temelie subredă pe care îsi clădesc încrederea că sunt copii ai lui Dumnezeu. Ei se compară cu altii si constată satisfăcuti că sunt chiar mai buni decât multi crestini adevărati. Dar unde este profunda iubire a lui Hristos si razele lui luminoase care să strălucească în viata lor spre binecuvântarea altora? Unde este Biblia lor, si cât de mult este studiată? Încotro se îndreaptă gândurile lor? Se îndreaptă spre cer si spre cele ceresti? Pentru mintea lor, nu este natural să se îndrepte în directia aceea. Studierea Cuvântului lui Dumnezeu este neinteresantă pentru ei. El nu are nimic care să excite si să înflăcăreze mintea si inima firească, nerenăscută si preferă alte cărti în locul Cuvântului lui Dumnezeu. Atentia lor este absorbită de eu. Ei n-au o profundă si serioasă dorintă după influenta Duhului lui Dumnezeu asupra mintii si inimii lor. Dumnezeu nu Se află în toate cugetele lor. Cum pot eu suporta gândul că cei mai multi dintre tinerii acestui veac vor pierde viata vesnică! O, fie ca sunetul muzicii instrumentale să înceteze si ca ei să nu mai irosească timpul atât de pretios după plăcerea imaginatiei lor. O, fie ca ei să dedice mai putin timp pentru îmbrăcăminte si conversatie fără rost, si să înalte către Dumnezeu rugăciuni serioase si disperate, pentru o experientă sănătoasă. Este mare nevoie de o îngrijită cercetare de sine, în lumina Cuvântului lui Dumnezeu; fiecare să-si pună întrebarea: "Sunt eu sănătos sau stricat cu inima? Sunt eu renăscut în Hristos sau mai sunt încă cu o inimă firească, cu o haină nouă pusă pe deasupra" ? Opreste-te la tribunalul cel mare si, în lumina lui Dumnezeu, cercetează să vezi dacă există vreun păcat tainic pe care-l îndrăgesti, vreun idol pe care nu l-ai sacrificat. Roagă-te, da, roagă-te cum niciodată mai înainte nu te-ai rugat, ca să nu fii înselat de trucurile lui Satana, astfel încât să nu poti renunta la un spirit nepăsător, usuratic si amăgitor si să participi la îndatoririle religioase doar spre a-ti linisti constiinta. Este nepotrivit pentru crestinii din orice epocă, să fie iubitori de plăceri, dar cu atât mai mult acum, când scenele istoriei acestui pământ urmează să se încheie în curând. Cu sigurantă că temelia sperantei tale n viata vesnică nu poate fi prea sigură. Prosperitatea sufletului tău si fericirea ta vesnică depind de faptul dacă temelia ta este clădită pe Hristos. În timp ce altii îsi doresc mult bucuriile pământesti, fie ca voi să doriti mult asigurarea evidentă a iubirii lui Dumnezeu, strigând seriosi si cu înfocare: Cine îmi va arăta cum să fac sigură chemarea si alegerea mea? Unul dintre semnele zilelor din urmă este că pretinsii crestini sunt mai mult iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu. Ocupati-vă sincer de propriul vostru suflet. Cercetati cu atentie. Cât de putini sunt cei care, după o serioasă cercetare, pot privi spre cer si să spună: "Eu nu sunt unul dintre cei care sunt descrisi astfel! Eu nu sunt un iubitor de plăceri mai mult decât iubitor de Dumnezeu!" Cât de putini pot spune: "Eu sunt mort fată de lume; viata pe care o trăiesc acum este trăită prin credintă în Fiul lui Dumnezeu! Viata mea este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, când Se va arăta El, care este viata mea, atunci si eu mă voi arăta împreună cu El în slavă". Iubirea si harul lui Dumnezeu! O, har nespus, mult mai de valoare decât aurul cel fin! El înaltă si înnobilează spiritul mai presus de toate celelalte principii si îndreaptă simtămintele spre cer. În timp ce cei din jurul nostru pot fi usuratici si în căutare după plăceri si nebunii, conversatia noastră este în cer, de unde noi Îl asteptăm cu nerăbdare pe Mântuitorul; sufletul nostru ajunge până la Dumnezeu, pentru iertare si pace, pentru îndreptătire si sfintire. Conversatia cu Dumnezeu si contemplarea lucrurilor de sus schimbă sufletul în asemănarea lui Hristos.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
