| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Marturia 16
DISTRACTII LA INSTITUT
Când au fost introduse distractiile la Institut, unii din ... si-au manifestat caracterul lor superficial. Lor le-a plăcut si au fost încântati, căci se potrivea întocmai cu mentalitatea lor usuratică. Lucrurile recomandate pentru bolnavi le socoteau bune pentru ei însisi si dr. C. nu este răspunzător de toate rezultatele provenite din sfatul dat pacientilor lui. Unii din diferite comunităti, care nu erau consacrati, si-au însusit prima prezentare ca scuză pentru a se angaja în plăcere, veselie si nebunie. De îndată ce s-a aflat că medicii de la Institut au recomandat jocuri si distractii, pentru ca să abată mintea pacientilor de la ei însisi spre un sir de gânduri mai vesele, aceasta s-a răspândit ca focul în miriste; tinerii din ... si din alte comunităti au socotit că au nevoie exact de astfel de lucruri si armura dreptătii a fost pusă deoparte de către multi. Când n-au mai fost tinuti de zăbală si frâu, ei s-au angajat în aceste lucruri cu atâta seriozitate si stăruintă, ca si cum viata vesnică depindea de zelul lor din acest domeniu de activitate. Aici era ocazia de a vedea deosebirea dintre urmasii constiinciosi ai lui Hristos si cei care se înselau. Unii n-aveau pe inimă cauza lui Dumnezeu. N-aveau lucrarea adevăratei sfintenii, realizate în sufletul lor. Ei nu si-au pus încrederea în Dumnezeu, erau nestatornici si nu trebuia decât un gest spre a-i ridica în picioare si a fi azvârliti încoace si încolo. Unii ca acestia dovedesc că au doar putină stabilitate si independentă morală. Ei n-au experienta lor proprie si de aceea umblă în licărirea de lumină a altora. Ei n-au pe Hristos în inima lor spre a da mărturie lumii. Mărturisesc a fi urmasii lui Hristos, dar lucruri pământesti si vremelnice le tin subjugate inimile usuratice si egoiste. Erau însă si altii, care nu păreau să fie dornici să se distreze. Ei simteau o astfel de încredere, că Dumnezeu va face totul bine, încât pacea lor sufletească să nu fie tulburată. Ei au hotărât că o retetă pentru cei bolnavi nu era pentru ei, de aceea n-aveau de ce să fie tulburati. Orice ar fi făcut altii în comunitate sau în lume, pentru ei, nu conta; pentru că, spuneau ei, pe cine trebuie să urmăm decât pe Hristos? Ne-a dat o poruncă să umblăm cum a umblat El. Noi trebuie să trăim ca si când L-am vedea pe Cel nevăzut, si ceea ce facem să facem din toată inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni. Când apar astfel de lucruri, caracterul este dezvoltat. Valoarea morală poate fi atunci exact evaluată. Nu este greu de constatat unde se află cei ce mărturisesc evlavia, totusi, au plăcerea si fericirea în această lume. Plăcerea lor nu este pentru lucrurile de sus, ci pentru lucrurile de pe acest pământ, unde stăpâneste Satana. Ei umblă în întuneric, si nu pot iubi si avea bucurie de lucrurile ceresti, pentru că nu le pot discerne. Ei sunt înstrăinati de viata lui Hristos, priceperea lor fiindu-le întunecată. Lucrurile Duhului, pentru ei, sunt o nebunie. Preocupările lor sunt în conformitate cu evolutia acestei lumi, iar interesele si planurile lor sunt potrivite cu lumea si cu lucrurile pământesti. Dacă pot merge pe cale, purtând numele de crestini, dar servind atât lui Dumnezeu cât si lui Mamona, ei sunt multumiti. Dar vor avea loc evenimente care vor descoperi inimile acestora, că ei nu sunt decât o povară si un blestem pentru comunitate. Spiritul existent în biserică este de asa natură, încât îndepărtează de Dumnezeu si de calea sfinteniei. Multi din biserică au atribuit starea lor de orbire influentei crescânde a spiritului principiilor predate lor la Institut. Acesta nu este întru- totul corect. Dacă biserica ar fi stat alături de sfatul lui Dumnezeu, Institutul ar fi fost bine controlat. Lumina bisericii ar fi fost răspândită la acea ramură de lucrare si n-ar fi existat erori, asa cum există acum. Întunecimea morală a bisericii a avut cea mai mare influentă în crearea întunericului moral si a mortii spirituale din Institut. Dacă biserica ar fi fost într-o stare sănătoasă, ea ar fi putut trimite un impuls sănătos, vitalizant, acestui mădular al trupului. Dar biserica era bolnavă si nu s-a bucurat de favoarea lui Dumnezeu, nici de lumina fetei Sale. O influentă bolnăvicioasă si mortală a circulat prin tot corpul până ce boala a apărut peste tot. Iubitul frate D. n-a înteles starea propriei lui inimi. Egoismul si-a găsit un locas acolo, si pacea, sănătoasa pace blândă a dispărut. Ceea ce vă lipseste tuturor este elementul iubirii - iubire fată de Dumnezeu si iubire fată de aproapele vostru. Viata pe care o trăiti acum nu o trăiti prin credinta în Fiul lui Dumnezeu. Există o lipsă de încredere fermă, o teamă de a încredinta totul în mâinile lui Dumnezeu, ca si cum El n-ar putea păstra ceea ce i-a fost dat în grijă. Vă temeti ca nu cumva un rău predestinat că vă aducă daune, dacă nu vă asumati apărarea si nu începeti o luptă în favoarea voastră. Copiii lui Dumnezeu sunt întelepti si puternici, în raport cu încrederea lor în întelepciunea si puterea Lui. Ei sunt puternici si fericiti, în functie de despărtirea lor de întelepciunea si ajutorul omului. Daniel si tovarăsii lui au fost robi într-o tară străină, dar Dumnezeu n-a îngăduit ca invidia si ura vrăjmasilor să domine asupra lor. Cei drepti au primit totdeauna ajutor de sus. Cât de adesea vrăjmasii lui Dumnezeu si-au unit puterea si întelepciunea spre a nimici caracterul si influenta unor persoane simple, care s-au încrezut în Dumnezeu. Dar pentru că Domnul era de partea lor, nimeni n-a putut reusi împotriva lor. Fie numai ca urmasii lui Hristos să fie uniti si vor reusi. Fie ca ei să se despartă de idolii lor si de lume, si lumea nu-i va despărti de Dumnezeu. Hristos este acum Mântuitorul nostru, atotîndestulător. În El locuieste toată plinătatea. Este privilegiul crestinilor, la drept vorbind, să stie că Hristos este într-adevăr în ei. "Ceea ce câstigă biruinta asupra lumii, este credinta noastră" (1 Ioan 5,4). Toate lucrurile sunt posibile pentru cel care crede; si orice lucru pe care îl dorim când ne rugăm, dacă credem că îl primim, îl vom avea. Credinta aceasta va străbate norul cel mai întunecos si va aduce raze de lumină si sperantă pentru sufletul deprimat si abătut. Absenta acestei credinte si încrederi aduce încurcătură, temeri chinuitoare si bănuieli rele. Dumnezeu va face lucruri mari pentru poporul Său, dacă îsi pune toată încrederea în El. "Evlavia însotită de multumire este un mare câstig" (1 Tim. 6,6). Religia curată si neîntinată va fi exemplificată în viată. Hristos Se va dovedi un izvor de putere, care nu lipseste niciodată, un ajutor prezent în fiecare vreme de necaz.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
