| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Capitolul X: CÂND AM EZITAT SĂ ADRESEZ MUSTRAREA
Cam în această perioadă, am fost supusă unei încercări teribile. Dacă Duhul lui Dumnezeu lua pe cineva în stăpânire în timpul adunării, iar acesta slăvea pe Dumnezeu, aducându-I laudă, exista mereu cineva care acuza de spiritism; iar dacă Domnul avea plăcere să-mi dea o viziune în timpul adunării, se spunea că aceasta este rezultatul excitării si spiritismului.
Mâhnită si descurajată, mă duceam adesea într-un loc retras pentru a-mi vărsa sufletul înaintea Domnului, care îi cheamă la El pe toti cei truditi si împovărati pentru a afla odihnă. Pe când făceam apel, prin credintă, la făgăduintele lui Dumnezeu, Domnul Isus îmi părea foarte aproape. Lumina dulce a cerului strălucea în jurul meu; părea că sunt înconjurată de bratele Mântuitorului, iar de acolo eram luată în viziune. Însă, atunci când trebuia să spun altora ceea ce Dumnezeu mi-a descoperit numai mie, în momente când nici o influentă pământească nu m-ar fi putut afecta, am fost mirată să aud din partea celor apropiati spunându-se că cei care trăiau cel mai aproape de Dumnezeu sunt cei mai susceptibili să fie înselati de Satana. Conform învătăturilor sustinute de ei, singura noastră scăpare de a nu fi înselati ar fi să stăm la distantă de Dumnezeu, într-o stare de necredintă. Oh, gândeam eu, s-a ajuns până acolo încât cei care cu toată sinceritatea se duc înaintea lui Dumnezeu pentru a face apel la făgăduintele Lui să fie învinovătiti de spiritism? Cerem noi oare Tatălui nostru ceresc pâine si El ne dă un sarpe? Aceste lucruri mi-au rănit spiritul si mi-au tulburat sufletul, chinuindu-l aproape până la disperare. Multi voiau să mă facă să cred că nu Duhul Sfânt fusese Cel care lucrase si că ceea ce experimentaseră bărbatii sfinti ai lui Dumnezeu era doar efectul mesmerismului si amăgirii lui Satana. Unii preluaseră vederi extremiste în privinta unor texte din Scriptură, ajungând până acolo încât nu mai munceau si îi respingeau pe toti aceia care nu acceptau ideile lor cu privire la acest subiect, precum si în alte aspecte legate de datoria religioasă. Dumnezeu mi-a descoperit aceste erori în viziune si m-a trimis să dau sfaturi copiilor Săi care greseau în această privintă; însă multi dintre ei au respins cu totul solia si m-au acuzat de conformare cu lumea. Pe de altă parte, adventistii doar cu numele mă acuzau de fanatism, atribuindu-mi pe nedrept titlul de conducător al fanaticilor, pe care eu mă luptam, sustineau ei, să mi-l păstrez. Au fost fixate diferite date pentru venirea Domnului, si acestea au fost sustinute în fata fratilor. Însă Domnul mi-a arătat că toate acestea vor trece, deoarece timpul de probă trebuie să aibă loc înainte de venirea Domnului Hristos si că orice dată care ar fi fixată si ar trece neîmplinită va slăbi credinta poporului lui Dumnezeu. Pentru acest punct de vedere, eu am fost acuzată a fi robul cel necredincios care zice: "Stăpânul întârzie să vină". Aceste afirmatii cu privire la fixarea de date au fost tipărite cam cu treizeci de ani în urmă, iar cărtile care le contineau au fost puse în circulatie pretutindeni; cu toate acestea, unii pastori care sustineau că mă cunosc bine au spus că eu fusesem cea care stabilisem dată după dată pentru venirea Domnului si că acele date fixate au trecut, deci, în concluzie, viziunile mele sunt false. Fără îndoială că aceste declaratii neadevărate au fost considerate de multi ca fiind adevărate însă nici unul dintre cei care mă cunosc si stiu care îmi sunt preocupările nu ar putea, sincer fiind, să spună asemenea lucruri pe seama mea. Aceasta este mărturia pe care am sustinut-o de la trecerea datei din 1844: "Dată după dată va fi fixată de diferite persoane, si aceste date vor trece; iar influenta pe care o va exercita această fixare de date va tinde să distrugă credinta poporului lui Dumnezeu." Dacă eu as fi văzut în viziune un anumit timp fixat si mi-as fi expus mărturia cu privire la acesta, nu as fi scris si publicat, având în vedere această mărturie, că toate aceste date fixate vor trece neîmplinite, deoarece timpul de probă trebuie să fie înainte de venirea Domnului Hristos. Cu sigurantă că în ultimii treizeci de ani, câti sunt de la publicarea acestei declaratii, eu nu as fi fixat date pentru venirea Domnului Hristos, ca să mă asez în acest fel sub aceeasi condamnare cu cei pe care îi mustram pentru că fac acest lucru. Si eu nu am mai avut nici o viziune până în 1845, la mult timp după trecerea timpului de asteptare generală din 1844. Atunci mi s-a arătat ce am afirmat aici. Si nu s-a împlinit oare această mărturie în amănunt? Primii adventisti au stabilit dată după dată, nu s-au dat înapoi în fata esecurilor, ci si-au adunat curajul si au stabilit noi date. Nu Dumnezeu i-a condus în aceasta. Multi dintre ei au respins adevăratul timp profetic si au ignorat împlinirea profetiei, deoarece anul 1844 a trecut si nu a adus cu sine evenimentul asteptat. Ei au respins adevărul, iar vrăjmasul a avut putere să aducă înselăciuni grozave asupra lor ca să-i facă să creadă o minciună. Marele test cu privire la timp a avut loc în 1843 si 1844; iar toti cei care au fixat date după această perioadă s-au înselat si pe ei însisi si i-au înselat si pe altii. Până la prima mea viziune eu nu am putut să scriu; mâna mea tremurândă nu era în stare să tină tocul. Când eram în viziune, îngerul mi-a poruncit să scriu ce mi s-a descoperit. Eu am ascultat si am scris imediat. Nervii mei au fost întăriti, iar mâna a prins putere. A fost o cruce grea pentru mine să le spun celor gresiti ce mi-a fost arătat cu privire la ei. Multă suferintă îmi provoca faptul că-i vedeau pe altii în necaz sau mâhniti. Iar când am fost obligată să transmit soliile, le îndulceam cât puteam, ca să le fac să pară cât mai favorabile individului, iar apoi mă duceam singură deoparte si plângeam, cu spiritul doborât, în agonie. Priveam la aceia care trebuia să se îngrijească doar de sufletele lor si mă gândeam că, dacă as fi fost în locul lor, nu as fi murmurat. Mi-a fost greu să expun mărturiile neatrăgătoare, tăioase, pe care mi le dădea Dumnezeu. Asteptam cu nerăbdare rezultatul; si dacă persoanele mustrate se ridicau împotriva celor spuse, si după aceea se opuneau adevărului, în mintea mea se ridicau aceste întrebări: Am dus eu solia asa cum trebuia? Nu ar mai fi fost vreo cale pentru a-i salva? Chinul acesta îmi apăsa sufletul, încât uneori simteam că moartea ar fi un sol binevenit, iar mormântul, un dulce loc de odihnă. Nu mi-am dat seama de pericolul si păcatul unei asemenea conduite până ce nu am fost dusă în viziune în prezenta lui Isus. El m-a privit încruntat si apoi Si-a întors fata de la mine. Este imposibil să descriu teroarea si agonia pe care am simtit-o. Am căzut în fata Lui si nu am avut putere să rostesc nici un cuvânt. Oh, cât de mult tânjeam să mă pot ascunde de privirea aceea încruntată! Atunci am putut să-mi dau seama, într-o anumită măsură, ce simtăminte vor avea cei pierduti când vor striga: "Muntilor si stâncilor, cădeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui care sade pe tron si de mânia Mielului". Îndată un înger mi-a poruncit să mă ridic, iar privelistea din fata ochilor mei cu greu poate fi descrisă. În fata mea se afla o grupă de oameni cu părul si vesmintele sfâsiate si ale căror chipuri purtau semnele disperării si ororii. Ei s-au apropiat de mine si si-au frecat hainele de ale mele. Când am privit la hainele mele, am văzut că erau pătate de sânge. Din nou am căzut ca un mort la picioarele îngerului meu însotitor. Nu puteam rosti nici o scuză si doream să pot pleca din acel loc sfânt. Îngerul m-a ridicat si a spus: "Nu este cazul tău acum, însă această scenă a fost trecută prin fata ta ca să-ti arate ce se va întâmpla cu tine dacă vei neglija să spui altora ceea ce ti-a descoperit Domnul. Însă, dacă vei fi credincioasă până la sfârsit, vei mânca din pomul vietii si vei bea din râul cu apa vietii. Vei avea mult de suferit, însă harul lui Dumnezeu îti este de ajuns". Am căzut atunci, vrând să fac tot ce-mi va cere Domnul, numai să pot avea aprobarea Sa si să nu mai simt acea privire încruntată.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
