| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
Capitolul VII: PRIMA MEA VIZIUNE
Nu la mult timp după 1844, mi-a fost dată prima viziune. Eram în vizită la o soră scumpă în Hristos, a cărei inimă era strâns legată de a mea; eram cinci surori si toate eram îngenuncheate în tăcere, la altarul familial. Pe când ne rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea asa cum nu mai simtisem niciodată până atunci. Se părea că eram înconjurată de lumină si că mă înăltam tot mai mult, tot mai mult de pe pământ. M-am întors să văd poporul advent în lume, dar n-am putut să-l găsesc, când o voce mi-a spus: "Priveste din nou si uită-te putin mai sus". Atunci mi-am ridicat ochii si am văzut o cărare dreaptă si îngustă, suspendată deasupra pământului. Pe această cărare, poporul advent călătorea spre cetate. Înapoia lor, la începutul cărării, era o lumină, despre care un înger mi-a spus că este strigătul de la miezul noptii. Această lumină strălucea pe tot parcursul cărării, astfel ca picioarele lor să nu li se împleticească. Însusi Domnul Isus mergea în fata poporului Său, conducându-i înainte, si, atâta timp cât îsi tineau ochii fixati la El, ei erau în sigurantă. Însă curând unii au obosit si au spus că până la cetate mai este cale lungă si că ei se asteptaseră ca deja să fi ajuns acolo. Apoi Isus îi încuraja, ridicându-Si bratul drept, plin de slavă, din care venea o lumină care se unduia peste grupul advent; iar ei strigau: "Aleluia!" Unii, în grabă, refuzau lumina care-i lumina din urmă si spuneau că nu Dumnezeu îi condusese până acolo. Lumina dinapoia lor a dispărut, lăsându-i într-un întuneric complet, iar ei s-au împleticit, au pierdut urma lui Isus si au căzut de pe cărare în întunericul si lumea nelegiuită de dedesubt. Curând am auzit vocea lui Dumnezeu ca niste ape mari, care ne-a spus ziua si ora venirii lui Isus. Sfintii în viată, 144.000 la număr, au cunoscut si au înteles vocea, pe când cei nelegiuiti au crezut că este un tunet si cutremur de pământ. Când Dumnezeu ne-a anuntat timpul, El a turnat asupra noastră Duhul Sfânt si fetele noastre au început să lumineze de slava lui Dumnezeu, asa cum s-a întâmplat cu Moise când a coborât de pe Muntele Sinai. Cei 144.000 erau toti sigilati si într-o desăvârsită unire. Pe fruntile lor erau cuvintele Dumnezeu, Noul Ierusalim si o stea plină de slavă cu Numele lui Isus. Văzându-ne în starea aceea de bucurie si sfintenie, cei nelegiuiti s-au înfuriat si s-au năpustit asupra noastră, ca să pună mâna pe noi si să ne arunce în închisoare. Atunci noi am întins mâinile înainte în Numele Domnului, iar ei au căzut fără putere la pământ. Acum era clar pentru sinagoga lui Satana că Dumnezeu ne-a iubit pe noi, care am putut să ne spălăm picioarele unii altora si să salutăm pe frati cu o sărutare sfântă si ei s-au plecat la picioarele noastre. Curând ochii nostri au fost atrasi către est, unde apăruse un mic nor negru, mare cam cât o jumătate de palmă, despre care am stiut cu totii că este semnul Fiului omului. Într-o liniste solemnă, priveam cu totii cu ochii pironiti spre nor, pe măsură ce acesta se apropia tot mai mult si devenea mai luminos, mai glorios si tot mai glorios, până când a ajuns un mare nor alb. Partea de jos părea ca de foc; deasupra norului era un curcubeu, iar împrejurul lui zeci de mii de îngeri ce cântau o cântare minunată; iar pe acesta stătea Fiul omului. Părul Său era alb si ondulat, căzându-I pe umeri, iar pe capul Lui erau multe coroane. Picioarele Lui aveau înfătisarea focului; în mâna Sa dreaptă se afla o seceră ascutită, iar în stânga, o trâmbită de argint. Ochii Lui erau ca o flacără de foc care îi căuta mereu pe copiii Săi. Atunci toate fetele au îngălbenit, iar cei care Îl respinseseră pe Dumnezeu s-au înnegrit. Atunci noi toti am strigat: "Cine poate sta în picioare? Este haina mea fără pată?" Îngerii au încetat să mai cânte si, într-o liniste înfricosătoare, Domnul Isus a spus: "Cei care au mâini curate si inimi curate vor putea sta în picioare; harul Meu vă este de ajuns". Când am auzit aceste cuvinte, fetele noastre s-au luminat si bucuria ne-a umplut inimile. Iar îngerii au atins o notă mai înaltă si au început să cânte iar, în timp ce norul se apropia tot mai mult de pământ. Atunci a răsunat trâmbita lui Isus, pe când cobora pe nor, învăluit în flăcări de foc. El Si-a fixat ochii asupra mormintelor în care se aflau sfintii adormiti, Si-a ridicat ochii si mâinile spre cer si a strigat: "Treziti-vă, treziti-vă, treziti-vă! voi care dormiti în tărână si înviati!" După aceasta a fost un puternic cutremur de pământ. Mormintele s-au deschis, iar cei morti au iesit afară din ele, îmbrăcati în nemurire. Cei 144.000 au strigat: "Aleluia", recunoscându-si prietenii care le fuseseră smulsi prin moarte, si în aceeasi clipă au fost schimbati si luati împreună cu acestia, ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh. Am ajuns cu totii la nor si, timp de sapte zile, am urcat până la marea de cristal, când Domnul Isus a adus coroanele si cu mâna Lui dreaptă le-a asezat pe capetele noastre. Ne-a dat harpe de aur si laurii victoriei. Aici, la marea de cristal, cei 144.000 stăteau într-un careu desăvârsit. Unii aveau coroane foarte strălucitoare, altii mai putin strălucitoare. Unele erau pline de stele, altele aveau doar câteva. Toti erau multumiti de coroanele lor. Si toti erau îmbrăcati în haine albe de slavă, de la umeri până la picioare. Îngerii erau toti în jurul nostru când mergeam pe marea de cristal, spre poarta cetătii. Domnul Isus a ridicat bratul Său puternic, glorios, a apucat poarta de mărgăritare, a deschis-o si, în timp ce aceasta aluneca în balamalele ei strălucitoare, ne-a spus: "Voi v-ati spălat hainele în sângele Meu, ati stat neclintiti pentru adevărul Meu, intrati". Noi toti am pornit înainte, simtind că avem tot dreptul să fim acolo. Înăuntrul cetătii am văzut pomul vietii si tronul lui Dumnezeu. Din tron iesea un râu cu apă curată si de fiecare parte a râului era pomul vietii. Pe o parte a râului se afla un trunchi al pomului si de partea cealaltă, un alt trunchi al lui, amândouă de aur curat, transparent. La început am crezut că văd doi pomi; am privit din nou si am văzut că acestia se uneau în vârf într-un singur pom. Ramurile sale erau aplecate spre locul în care stăteam noi; iar fructele erau minunate, păreau ca aurul amestecat cu argint. Toti ne-am dus si ne-am asezat ca să admirăm slava acelui loc, când fratii Fitch si Stockman, care predicaseră Evanghelia împărătiei si pe care Domnul îi pusese în mormânt pentru a-i cruta, au venit la noi si ne-au întrebat prin ce am trecut cât timp ei au fost în mormânt. Am încercat să ne aducem aminte de necazurile cele mari, însă acestea păreau atât de mici în comparatie cu slava de neîntrecut si greutatea vesnică de slavă care ne înconjura, încât nu am putut să le vorbim, ci am strigat cu totii: "Aleluia! Cerul este destul de ieftin"; si apoi ne-am atins harpele de aur, făcând boltile cerului să răsune.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
