| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
CADRUL ISTORIC ÎN CARE A FOST SCRIS VOLUMUL I
Cele nouă volume ale Mărturiilor pentru comunitate, ce totalizează 4.738 pagini de text, constau din articole si scrisori scrise de Ellen G. White si contin sfaturi pentru bunul mers al Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea. O brosură de 16 pagini, apărută în decembrie 1855, a marcat începutul seriei acestor sfaturi care apăreau în brosuri si cărti, una după alta. Aceste solii se ocupau, cum era si firesc, de probleme curente, însă în majoritatea cazurilor noi suntem confruntati astăzi cu aceleasi probleme, primejdii si ocazii cărora a trebuit să le facă fată biserica în primii ani. Primele Mărturii au fost publicate la doar sapte ani după memorabilele "conferinte cu privire la Sabat"din 1848, când credinciosii adventisti care primiseră adevărurile cu privire la Sabat si Sanctuar au pus temeliile doctrinelor specifice ale denominatiunii Adventiste de Ziua a Saptea. În timpul acestor câtiva ani, cauza adventă a înaintat în mod remarcabil. La început erau doar trei sau patru predicatori sau "soli", asa cum obisnuiau ei să se numească pe atunci, toti fiind dependenti de ceea ce câstigau prin muncă fizică si de darurile de bună voie ale putinilor credinciosi, si acestia săraci în ceea ce priveste bunurile acestei lumi. Aceste începuturi erau limitate în spatiu doar la statele Noii Anglii. În 1855, anul aparitiei primei brosuri cu Mărturii, existau cam 20 de predicatori ai Sabatului si ai soliei advente. Numărul credinciosilor crescuse de la mai putin de 100 până spre 2.000. Lucrarea de publicatii, începută de fratele White în vara lui 1849 la Middletown, Connecticut, fusese condusă din diferite locuri, în împrejurări adverse. Acum, în 1855, era deja stabilită în propria sa clădire la Battle Creek, Michigan. Perioada de timp cuprinsă de primele 14 Mărturii, acum adunate în volumul I, a fost de treisprezece ani. Observăm în acest volum câteva dintre experientele si evenimentele cuprinse în soliile date în perioada dintre 1855 si 1868. Primul moment de necredintă, apostazia si opozitia câtorva din fratii de mai înainte în lucrare, cunoscut ca "The Messenger party"datorită publicatiei lor The Messenger of the Truth(Solul adevărului), a produs durere si încurcătură. Sfaturile anterioare date cu privire la această miscare au vorbit si au prezis sfârsitul grabnic al acesteia în confuzie. Miscările fanatice, ce aveau ca tintă să atragă sufletele sincere datorită neîmplinirii sperantei "sfintirii", au apărut în diferite locuri, în special în câteva dintre statele din est si în Wisconsin. În unele cazuri, aceste învătături erau însotite de ceea ce era presupus a fi manifestarea "darului limbilor". Însă bisericii i-au fost date sfaturi clare, menite să o scutească de înselăciunile vrăjmasului. Scurgerea timpului si vădita întârziere a celei de-a doua veniri si pătrunderea în biserică a multora care nu participaseră la miscarea de la 1844, cu profunda consacrare spirituală ce avusese loc atunci, au avut ca rezultat pierderea dragostei dintâi. A fost, de asemenea, o perioadă în care se speculau pământurile si casele deoarece statele din vest se deschiseseră fată de colonisti, printre care se afla un mare număr de credinciosi din statele aglomerate din est. Se făceau cele mai serioase avertizări si apeluri cu privire la evidentele primejdii ale conformării cu lumea, care chemau biserica la o consacrare mai profundă. În ultima parte a anului 1856, atentia a fost atrasă către solia adresată Laodiceii din Apocalipsa cap.3. Înainte, acest sfat fusese înteles ca aplicându-se credinciosilor adventisti care nu urmaseră lumina în crestere a celui de-al treilea înger si care se organizaseră într-o altă biserică, în opozitie înversunată fată de adevărul cu privire la Sabat. Acum ei se vedeau pe ei însisi "căldicei"si având nevoie să dea atentie sfatului Martorului Credincios. Timp de mai mult de doi ani, credinciosii au fost puternic miscati de această solie, asteptându-se ca aceasta să-i conducă direct la strigătul cel puternic al celui de-al treilea înger. Soliile serioase cuprinse în Mărturii care relatează această miscare pot fi întelese mai bine dacă se cunosc aceste împrejurări. A fost o perioadă de discutii si dezbateri. Multi dintre pastorii nostri erau solicitati să discute despre Sabat si alte adevăruri, si unii dintre acestia au luat chiar o pozitie agresivă în asemenea dezbateri. Era o situatie ce necesita sfat de la Dumnezeu. Unul din pastorii nostri de seamă, Moses Hull, s-a angajat în discutii cu spiritistii, la început la solicitarea acestora, apoi a lui. Ca urmare a acestui pas îndrăznet, el a fost prins în labirinturile spiritismului. După acest moment, sora White si-a publicat "Însemnările trimise fratelui Hull", lucrare în care a făcut cunoscute public scrisorile pe care i le scrisese acestuia în ultimii ani si care, dacă le-ar fi dat atentie, l-ar fi salvat de la ruinarea credintei sale. În acei ani s-au făcut pasi în privinta organizatiei. Împotriva acestei miscări erau temerile unora care trecuseră prin experientele soliei celui de-al doilea înger, când se sustinuse că organizatia bisericii ar fi un semn al "Babilonului". Problemele cu privire la organizatie, asa cum apăreau în acea perioadă si cum erau discutate între frati, apar în multe din îndrumările date bisericii prin sora White. Iar când, în 1860, a fost organizată lucrarea de publicatii si când, după multe discutii si unele întrebări, a fost adoptat numele de adventisti de ziua a saptea, s-a dovedit că atât miscarea, cât si numele însusi erau în armonie cu vointa divină. Imediat urmând pasilor finali în privinta organizării, marcati de organizarea Conferintei generale în mai 1863, a venit memorabila viziune de la Otsego, din iunie, când sorei White i-a fost dată o perspectivă a principiilor care aveau să alcătuiască ceea ce urma să se numească "reforma sanitară", cu descoperirea legăturii dintre ascultarea de legile sănătătii si formarea caracterului, necesară a fi dobândită de membrii bisericii pentru a putea fi luati la cer. Strâns legată de aceasta a fost reforma în îmbrăcăminte. Doi ani mai târziu, s-a dat sfatul ca să avem "o casă de sănătate a noastră", lucru care a dus la întemeierea Institutului pentru Reformă Sanitară, în privinta căruia au fost date multe îndemnuri. Lumina a fost urmată si institutul acesta a luat amploare, până când a devenit unul dintre cele mai bune de acest fel din lume. În perioada cuprinsă în acest volum, principiile de conducere care au dus la necesarul său sunt clar formulate. În acest timp, de asemenea, războiul civil i-a pus pe adventistii de ziua a saptea fată în fată cu definirea relatiei lor cu stăpânirea civilă în vreme de război. Importanta căminului în ce priveste formarea caracterului crestin si răspunderea părintilor au fost accentuate si multe solii solemne, adresate în mod special tinerilor, se găseau în aceste pagini. Pe lângă problemele specifice care erau strâns legate de evenimentele acelei perioade, au fost date multe sfaturi si îndemnuri generale privind disciplina bisericii si pregătirea în vederea luării la cer. Aceasta a fost o perioadă importantă în dezvoltarea bisericii rămăsitei, iar Mărturiile, cu sfaturile cuprinse în ele, au exercitat o influentă deosebită. Consiliul de administratie al publicatiilor Ellenei G. White
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
