« Back =  Inapoi Intercer AZS-Romania UNIUNEA ROMANA

1

MARTURII VOLUMUL I

ELLEN G. WHITE

 

Vol I    Vol II    Vol III    Vol IV    Vol V    Vol VI    Vol VII    Vol VIII    Vol IX

 

       Capitolul IX:  VIZIUNEA DESPRE NOUL PĂMÂNT

 

             (Această viziune descrie evenimentele care vor avea loc la încheierea celor 1000 de ani după a doua venire a Domnului Hristos. Apoc.20,21.22; Zah.14,4.)  Cu Domnul Isus în fruntea noastră, am coborât cu totii din cetate pe acest pământ, pe un munte mare si impunător, care nu L-a putut cuprinde pe Domnul Isus si care s-a despărtit în două părti, făcându-se o câmpie mare. Apoi am privit în sus si am văzut cetatea cea mare cu douăsprezece temelii si douăsprezece porti, câte trei pe fiecare latură, si cu câte un înger la fiecare poartă. Noi toti am strigat: "Cetatea, cetatea cea mare, vine, iată, coboară de la Dumnezeu din cer", si aceasta a venit si s-a asezat pe locul unde stăteam noi. După aceea am început să privim la lucrurile minunate din afara cetătii. Acolo am văzut case minunate, care aveau înfătisarea argintului, sprijinite de patru coloane împodobite cu nestemate, cele mai minunate ce pot fi privite, care aveau să fie locuite de către sfinti si care aveau un raft de aur. Am văzut pe multi dintre sfinti intrând în case, luându-si coroanele strălucitoare, asezându-le pe acel raft si apoi iesind pe câmpul din jurul caselor pentru a se ocupa de pământ  nu în modul în care facem acest lucru acum; nu, nu. O lumină plină de slavă a strălucit în jurul capului lor, iar ei Îl lăudau necontenit pe Dumnezeu.  Apoi am văzut un alt câmp plin cu tot felul de flori si, pe când le culegeam, am strigat: "Nu se vor vesteji niciodată!" Apoi am văzut un câmp cu iarbă înaltă, minunată la privit; era de un verde viu, cu reflectii argintii si aurii, si se unduia spre slava Regelui Isus. După aceea, ne-am dus pe o câmpie plină cu tot felul de animale - leul, mielul, leopardul si lupul - toti laolaltă, în perfectă întelegere. Am trecut prin mijlocul lor si ele ne-au urmat pasnice. Apoi am văzut o pădure, nu ca pădurile întunecoase pe care le avem aici; nu, nicidecum; ci luminoase, mărete; crengile copacilor se unduiau încoace si încolo, iar noi am strigat cu totii: "Vom locui în sigurantă în locuri pustii si vom dormi în păduri." Am trecut prin păduri, căci eram pe drum către Muntele Sionului.

            Pe când mergeam înainte, ne-am întâlnit cu un alt grup care de asemenea privea cu admiratie frumusetile acelui loc. Am observat ceva rosu, ca o margine, la vesmintele lor; coroanele lor erau strălucitoare; hainele lor, de un alb imaculat. După ce i-am salutat, L-am întrebat pe Isus cine erau acestia. El mi-a spus că erau martirii care fuseseră omorâti pentru El. Împreună cu ei era un grup nenumărat de micuti; si acestia aveau un tiv rosu la vesmintele lor. Muntele Sionului se afla chiar în fata noastră, iar pe munte se afla un templu măret si împrejurul lui erau alti sapte munti pe care cresteau trandafiri si crini. I-am văzut pe cei mici urcând sau, dacă voiau, zburând în vârful muntilor, unde culegeau flori care nu aveau să se ofilească niciodată. În jurul templului erau tot felul de pomi care înfrumusetau locul - merisor, pin, brad, mirt, rodiu si smochinul aplecat sub greutatea smochinelor coapte; acestea făceau ca locul să fie neasemuit în splendoare. Si pe când eram pe punctul de a intra în templu, Isus Si-a ridicat glasul cel plăcut si a spus: "Doar cei 144.000 vor intra în acest loc", si noi toti am strigat "Aleluia!" Acest templu era sustinut de sapte coloane, toate din aur transparent, împodobite cu nestematele cele mai minunate. Nu pot descrie lucrurile mărete pe care le-am văzut acolo. O, dacă as putea vorbi limba Canaanului, atunci as putea spune un pic din slava lumii aceleia mai bune! Am văzut acolo table de piatră pe care erau săpate numele celor 144.000, cu litere de aur.  După ce am privit slava templului am iesit, iar Isus ne-a părăsit si S-a dus în cetate. Curând am auzit din nou vocea Lui plăcută spunând: "Veniti, poporul Meu, voi ati trecut prin necazul cel mare si ati făcut voia Mea, ati suferit pentru Mine, veniti la ospăt; căci Eu Însumi Mă voi încinge si vă voi servi". Noi am strigat: "Aleluia, slavă!" si am intrat în cetate. Aici am văzut o masă de argint curat; lungimea ei era de mai multe mile, dar, cu toate acestea, ochii nostri o puteau cuprinde. Am văzut fructul pomului vietii, mana, migdale, smochine, rodii, struguri si multe alte feluri de fructe. I-am cerut lui Isus să mă lase să mănânc din fruct. El a spus: "Nu acum. Aceia care mănâncă din fructul acestei tări nu se mai întorc pe pământ. Însă, în scurt timp, dacă sunteti credinciosi, veti mânca cu totii din pomul vietii si veti bea din apa de izvor. Si", a spus El, "tu trebuie să te întorci din nou pe pământ si să spui si altora ceea ce ti-am descoperit". Apoi un înger m-a purtat încet înapoi, în această lume întunecoasă. Uneori socotesc că nu voi mai putea sta mult aici, toate lucrurile de pe acest pământ par atât de sinistre. Mă simt atât de singură aici, pentru că am văzut o lume mai bună. Oh, de as avea aripi, ca un porumbel, atunci as zbura într-acolo si as avea odihnă.   Fratele Hyde, care fusese prezent când avusesem această viziune, a compus următoarele versuri, care au fost preluate de publicatiile religioase si si-au găsit loc în multe cărti de imnuri. Cei care le-au publicat, citit si cântat nu stiau că acestea au izvorât din viziunea unei fete persecutate pentru că îsi aducea cu umilintă mărturia.           Am auzit de tara sfântă, strălucită          Am auzit si suntem fericiti;         Căci am fost o-nsingurată, peregrină ceată    Obositi, nemângâiati, slăbiti. Ne-au spus că sfintii-avea-vor un sălas acolo   Nu vom mai fi făr' de-adăpost.   Mai stim că tara bună e frumoasă   Si râul vietii curge-acol' curat.  Si spun că pajisti înverzite unduiesc acolo   Ce nici o mană nu le va-ntina;  Frumosul, chipes trandafir din Saron  O dată cu pustiul cel sălbatic înflori-va.   Prin boltile-nverzite păsărele  În cântece zglobiu si vesel ciripesc;   Dorind să-ntreacă-n măretie   Chiar îngerii ce-n harpe izbucnesc.

            Am auzit de lauri, de vesminte si coroane   De grupul de argint în alb;   De-orasul minunat cu nestemate porti  Si de lumina ce-l inundă-n val.  Am auzit de îngerii de-acolo si de sfinti  De harpe de-aur ce cântă triumfal  De muntele cu pomul vietii  Cu frunzele-i ce vindecare-aduc.    Si Regele acestei tări este slăvit si drept   E slava, bucuria acelui loc.  Îl vom privi necontenit în fată  Privirea-I scumpă ne va-nsenina.  Vom fi acol', vom fi acolo în putin răstimp   Cu cei curati si binecuvântati;  Ne-om bucura de lauri si coroane  Si-n haina cea de slavă odihnă vom afla.

 

Librarie On Line

inceput SUS inceput

« Back =  Inapoi

 

Intercer   AZS-Romania   UNIUNEA ROMANA