| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 12
Ca răspuns la întrebările puse în multe scrisori cu privire la lungimea corespunzătoare a rochiei de reformă, vă spun că în regiunea statului Michigan, unde locuim, noi am adoptat o lungime uniformă a rochiei de aprox. 22,5 cm. de la pământ. Folosesc ocazia de a răspunde acestor întrebări pentru a economisi timpul care mi-ar fi necesar să răspund la atât de multe scrisori. Ar fi trebuit să vorbesc mai demult, însă am asteptat să văd ceva definit în această privintă în Reformatorul Sănătătii. Recomand cu seriozitate uniformitatea în lungime si spun că 22,5 cm. reprezintă si vederile mele în această privintă. Când călătoresc din loc în loc, descopăr că rochia de reformă nu este bine reprezentată si simt că ar trebui spus ceva si mai definit, ca să poată exista unitate de actiune în această privintă. Acest stil de rochie nu este popular si din această cauză, cele care o adoptă trebuie să aibă gust si, să fie foarte curate. Am mai vorbit odată despre aceasta si, cu toate acestea, unele persoane nu urmează sfatul dat. Ar trebui să existe uniformitate în privinta lungimii rochiei de reformă în rândul păzitorilor Sabatului. Cele care sunt deosebite pentru că adoptă această îmbrăcăminte nu ar trebui să gândească nici o clipă că nu este necesar să fie ordonate, curate sau să aibă gust. Înainte de a se îmbrăca cu rochia de reformă, surorile noastre trebuie să-si facă rost de tipare pentru pantaloni si sacouri care se poartă cu aceasta. Este o mare insultă fată de rochia de reformă, dacă sunt persoane care introduc într-o comunitate un stil care necesită în toate amănuntele o reformă înainte de a putea reprezenta cum se cuvine rochia de reformă. Asteptati, surorilor, până ce veti putea să vă îmbrăcati cu această rochie asa cum este bine. În unele locuri, există o mare opozitie fată de această rochie scurtă. Însă, când văd unele rochii purtate de surori, nu mă mir de ce poporul este dezgustat si condamnă rochia. Peste tot unde rochia este reprezentată asa cum trebuie, toate persoanele cinstite sunt constrânse să recunoască faptul că această rochie este decentă si practică. În câteva dintre bisericile noastre, am văzut tot felul de rochii de reformă, dar nici una care să corespundă descrierii care mi-a fost prezentată mie. Unele vin în pantaloni albi de muselină, cu mâneci albe, cu rochie de culoare închisă din muselină de lână si cu un sacou fără mâneci, asemănător cu rochia. Unele au rochii albe din pânză de bumbac, cu pantaloni croiti după un model propriu, si nu după "tipar", fără amidon sau alt întăritor care să le dea o formă, lipsindu-se astfel de picioare. Cu sigurantă că nu există nimic la aceste rochii care să vorbească despre gust sau ordine. O astfel de rochie nu se poate recomanda persoanelor cu judecată sau persoanelor sensibile. În toate privintele, este vorba despre o rochie respingătoare. Surorile care au soti împotrivitori mi-au cerut sfatul dacă să adopte rochia scurtă contrar dorintelor sotilor lor. Eu le sfătuiesc să astepte. Eu nu consider problema rochiei ca fiind de o importantă atât de vitală precum este cea a Sabatului. În privinta celui din urmă, nu poate fi vorba de ezitare. Însă opozitia pe care ar stârni-o adoptarea rochiei de reformă ar fi mai dăunătoare pentru sănătate, si deci aceasta n-ar aduce nici un beneficiu. Mai multe dintre aceste surori mi-au spus: "Sotului meu îi place rochia dumneavoastră; el spune că nu i se poate găsi nici un defect." Aceasta mă determină să accentuez că surorile noastre trebuie să reprezinte bine rochia de reformă, dând dovadă de curătenie, ordine si conformism în îmbrăcăminte. Voi pregăti tipare pe care le voi lua cu mine când vom pleca în călătorie, pentru a le da surorilor pe care le vom întâlni, sau le voi trimite prin postă tuturor acelora care le vor cere. Adresa va fi dată în Review. Cele care adoptă rochia scurtă trebuie să dea dovadă de gust în alegerea culorilor. Cele care nu pot să-si cumpere material nou trebuie să facă tot ce pot ca să dea dovadă de gust si ingeniozitate în aranjarea hainelor vechi, făcându-le să arate ca noi. În mod special, aveti grijă ca pantalonii si rochia să fie din acelasi material si să aibă aceeasi culoare, căci, în caz contrar, veti fi ridicole. Îmbrăcămintea veche poate fi croită după un tipar corect, aranjată cu gust, si va fi ca nouă. Vă rog frumos, surorilor, nu vă faceti tipare după ideile voastre. Sunt si tipare bune si gusturi bune, dar sunt si tipare gresite si gusturi nepotrivite. Această rochie nu necesită cercuri si sper că nu va fi înjosită niciodată prin purtarea acestora. Surorile noastre nu trebuie să poarte multe fuste ca să înfoaie rochia. Aceasta se asează mult mai bine căzând pe formele naturale, peste una sau două fuste usoare. Moreen este un material excelent pentru fustele exterioare; acesta îsi păstrează rigiditatea si este durabil. Dacă se poartă ceva ca fuste, acestea să fie foarte mici. Jupoanele matlasate nu sunt necesare. Cu toate acestea adesea văd că se poartă, si uneori atârnă urât pe sub rochie. Aceasta dă o înfătisare indecentă, dezordonată. Fustele albe, purtate cu rochii de culoare închisă, nu merg pentru rochia scurtă. Asigurati-vă că fustele sunt curate, ordonate, drăgute; confectionati-le dintr-un material bun si întotdeauna cu cel putin 8 cm. mai scurte decât rochia. Dacă se poartă ceva care să înfoaie rochia, să fie de dimensiuni mici si cu cel putin 22-45 cm mai scurte decât marginea rochiei sau fustei exterioare. Dacă se asează un snur sau altceva de felul acesta pe marginea fustei, acesta înfoaie fusta doar la margine, si aceasta nu va arăta frumos când persoana care o poartă se asează sau se apleacă. Nimeni nu trebuie să se teamă că eu fac din rochia de reformă unul din subiectele principale când călătoresc din loc în loc. Cei care m-au auzit vorbind în această privintă va trebui să actioneze potrivit cu lumina care le-a fost dată. Eu mi-am făcut datoria; mi-am prezentat mărturia, iar cei care m-au auzit si au citit ce am scris poartă acum fără îndoială responsabilitatea de a fi primit sau respins lumina dată. Dacă riscă să fie niste ascultători uituci, si nu niste împlinitori cu fapta, acesta va fi propriul lor risc si vor da socoteală lui Dumnezeu pentru ceea ce fac. Ceea ce spun este foarte limpede. Eu nici nu silesc pe nimeni, nici nu condamn pe nimeni. Nu aceasta este lucrarea care mi-a fost încredintată. Dumnezeu îi cunoaste pe copiii Lui umili, binevoitori, ascultători si îi va răsplăti potrivit cu credinciosia cu care îndeplinesc voia Sa. Multe surori consideră că nu pot purta rochia de reformă, fiind prea simplă, prea umilă pentru ele. Dumnezeu lucrează prin mijloace simple pentru a-Si despărti si a-Si face copiii diferiti de lume; însă unii s-au depărtat atât de mult de simplitatea lucrării si de căile lui Dumnezeu, încât ei sunt pe deasupra lucrării, nu în cadrul ei. Am fost îndreptată spre textul din Numeri 15,38-41: "Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le să-si facă, din neam în neam, un ciucure la vesmintele lor si să pună un fir albastru peste ciucurele acesta din colturile vesmintelor. Când veti vedea ciucurele acesta, să vă uitati la el si să vă aduceti aminte de toate poruncile Domnului, ca să le împliniti si să nu urmati după poftele inimilor voastre si după poftele ochilor vostri, ca să vă lăsati târâti la curvie. Să vă aduceti astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniti si să fiti sfinti pentru Dumnezeul vostru. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care v-am scos din tara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru." Aici, Dumnezeu a poruncit în mod expres o aranjare foarte simplă a îmbrăcămintei copiilor lui Israel pentru a-i distinge de natiunile idolatre din jurul lor. Când aveau să privească la vesmintele lor deosebite, ei trebuia să-si aducă aminte că sunt poporul păzitor al poruncilor lui Dumnezeu si că El a lucrat în mod minunat să-i scoată din robia egipteană pentru a-I sluji, pentru a fi un popor sfânt pentru El. Ei nu trebuia să facă pe plac propriilor lor dorinte sau să imite natiunile idolatre din jur, ci să rămână un popor deosebit, distinct, pentru ca toti cei ce privesc la ei să poată spune: Acestia sunt cei pe care Domnul i-a scos din tara Egiptului, care tin Legea Celor Zece Porunci. Un israelit putea fi recunoscut de îndată ce era văzut, deoarece Dumnezeu, prin mijloace simple, a rânduit ca să poată fi deosebit ca fiind al Lui. Porunca dată de Dumnezeu copiilor lui Israel, de a-si pune un fir albastru la vesmintele lor, nu avea să aibă o influentă directă asupra sănătătii lor, ci Dumnezeu avea să-i binecuvânteze doar ca urmare a ascultării lor, iar firul albastru avea să le păstreze mereu în minte cerintele înalte ale lui Iehova si să-i împiedice să se amestece cu alte popoare, să participe împreună cu acestea la ospetele si betiile lor, unde se consumă carne de porc si alte alimente dăunătoare sănătătii. Acum, Dumnezeu doreste ca poporul Său să adopte îmbrăcămintea aceasta de reformă nu doar pentru a-i deosebi de lume, ca fiind "poporul Său deosebit", ci pentru că o reformă în îmbrăcăminte este esentială pentru sănătatea fizică si mintală. Cei din poporul lui Dumnezeu si-au pierdut, într-o mare măsură, caracterul lor deosebit si s-au luat în mod treptat după modelul lumii, s-au amestecat cu cei din lume, până când au devenit, în multe privinte, asemenea lor. Acest lucru nu este pe placul lui Dumnezeu. El îi îndeamnă, asa cum i-a călăuzit pe copiii lui Israel din vechime, să iasă din lume si să renunte la practicile lor idolatre, să nu facă ceea ce le doreste inima (căci inimile lor sunt nesfintite) sau ochii lor, care i-au făcut să se depărteze de Dumnezeu si să se unească cu lumea. Trebuie să se întâmple ceva care să determine pe poporul lui Dumnezeu să nu mai fie atât de prins de lume. Această reformă în îmbrăcăminte este simplă si sănătoasă, si cu toate acestea există o cruce în ea. Eu Îi multumesc lui Dumnezeu pentru această cruce si mă aplec cu bucurie s-o ridic. Noi ne-am unit atât de mult cu lumea, încât am pierdut din vedere crucea si nu suntem gata să suferim de dragul lui Hristos. Nu trebuie să inventăm noi ceva care să fie o cruce; însă, dacă Dumnezeu ne dă o cruce, trebuie să o purtăm cu bucurie. Acceptând crucea, noi ne deosebim de lume, care nu ne iubeste si care ne batjocoreste pentru că suntem deosebiti. Domnul Hristos a fost urât de lume pentru că nu a fost ca lumea. Se pot astepta oare urmasii Lui să o ducă mai bine decât Maestrul lor? Dacă trecem prin lume, fără să fim criticati sau să stârnim împotrivire, putem să ne alarmăm, deoarece tocmai potrivirea noastră cu lumea ne face să semănăm atât de mult cu ea, ne-existând nimic care să le stârnească invidia sau răutatea; nu există deosebire în spirit. Lumea dispretuieste crucea. "Pentru că propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu."(1 Corinteni 1,18). "În ce mă priveste, departe de mine să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos prin care lumea este răstignită fată de mine si eu fată de lume."(Galateni 6,14).(Vezi nota referitoare la îmbrăcăminte, p. 712)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
