| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 12
Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului sunt un popor care lucrează prea mult, fără să-si îngăduie o schimbare a lucrului sau perioade de odihnă. Recreatia este necesară pentru cei care sunt angajati în muncă fizică si este mai necesară pentru cei a căror muncă este în principal cu mintea. Nu este necesar pentru mântuirea noastră si nici pentru slava lui Dumnezeu ca mintea să trudească în mod continuu si peste măsură, chiar si asupra subiectelor religioase. Există distractii, cum ar fi dansul, jocurile de cărti, sahul, damele etc., pe care noi nu le putem aproba, deoarece cerul le condamnă. Aceste distractii deschid usa pentru multe rele. Acestea nu au o influentă spre bine, ci una incitantă, generând în unele minti pasiunea pentru acele jocuri care conduc spre jocuri de noroc si risipă. Toate jocurile de acest fel trebuie condamnate de crestini si înlocuite cu ceva cu totul nedăunător. Am văzut că nu trebuie să ne petrecem zilele libere în felul lumii, dar totusi acestea nu trebuie să treacă neluate în seamă, căci i-ar nemultumi pe copiii nostri. În aceste zile, când există pericolul ca ei, copiii nostri, să fie expusi unor influente rele si să fie întinati de plăcerile si încântarea lumii, părintii trebuie să se gândească la ceva care să ia locul distractiilor periculoase. Faceti-i pe copiii vostri să înteleagă că aveti în vedere binele si fericirea lor. Mai multe familii care locuiesc într-un oras sau sat să se adune laolaltă si să lase ocupatiile care i-au împovărat fizic si mintal; să facă o excursie la tară, pe malul unui lac sau într-un crâng frumos, unde peisajul natural este plăcut. Să-si ia cu ei hrană simplă, curată, cele mai bune fructe si cereale si să întindă masa la umbra unui copac sau sub baldachinul cerului. Drumul, miscarea si peisajul vor mări pofta de mâncare si ei se pot bucura de un ospăt pe care chiar regii l-ar putea invidia. În asemenea ocazii, părintii si copiii trebuie să se simtă liberi de griji, muncă si tulburare. Părintii trebuie să devină copii cu copiii lor, făcând ca totul să le fie cât se poate de plăcut. Întreaga zi să fie consacrată recreării. Miscarea în aer liber va fi binefăcătoare pentru sănătatea celor a căror ocupatie a fost în interior si sedentară. Toti cei care pot trebuie să simtă acest lucru ca o obligatie. Nu se va pierde nimic, ci se va câstiga mult. Ei se pot întoarce la ocupatiile lor însufletiti de o nouă viată si cu un nou curaj, se vor angaja în lucrul lor cu zel, si în acest fel ei sunt mai bine pregătiti pentru a rezista bolii. Am văzut că sunt putini cei care îsi dau seama cât de obositoare este munca acelora care poartă răspunderea lucrării la birou. Ei sunt tinuti închisi zi după zi si săptămână după săptămână, în timp ce această încordare continuă a puterilor mintale le afectează organismul si le slăbeste puterea de viată. Acesti frati sunt în pericolul de a fi zdrobiti dintr-o dată. Ei nu sunt nemuritori, iar dacă nu se petrece o schimbare, se vor extenua si vor fi pierduti pentru lucrare. Fratii A., B. si C. sunt daruri pretioase pentru noi. Nu ne putem permite să-i lăsăm să-si ruineze sănătatea printr-o sedere continuă înăuntru si o trudă neîntreruptă. Unde vom putea găsi noi bărbati cu experienta lor ca să le ia locul? Doi dintre acesti frati au fost timp de paisprezece ani prinsi în lucrarea de la birou, muncind cu seriozitate, cu constiinciozitate si în mod neegoist pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. De-abia dacă au avut vreo variatie în lucrul lor, si aceasta s-a întâmplat dacă au avut friguri sau alte boli. Ei trebuie să beneficieze de o schimbare în mod frecvent si ar trebui să-si consacre adesea o zi întreagă pentru recreatie împreună cu familiile lor, care sunt aproape cu totul lipsite de compania lor. Nu este posibil ca toti să-si lase lucrul în acelasi timp; însă ei trebuie să-si rânduiască lucrul în asa fel, încât unul sau doi dintre ei să poată pleca, lăsându-i pe ceilalti în locul lor, iar după aceea si acestia să se bucure de aceeasi înlesnire. Am văzut că acesti frati A., B. si C. ar trebui să socotească o datorie religioasă îngrijirea sănătătii si a puterii date lor de Dumnezeu. Domnul nu le cere să devină chiar acum martiri pentru cauza Sa. Ei nu vor obtine nici o răsplată pentru că fac acest sacrificiu, deoarece Dumnezeu doreste ca ei să trăiască. Ei pot sluji mult mai bine cauza adevărului prezent trăind decât murind. Dacă vreunul dintre acesti frati ar fi învins deodată de boală, nimeni n-ar trebui să socotească aceasta ca o judecată de la Domnul. Aceasta va fi doar urmarea călcării legilor naturale. Ei trebuie să acorde atentie avertizării date ca să nu gresească si să nu sufere greaua pedeapsă. Am văzut că acesti frati pot contribui mult la cauza lui Dumnezeu, participând, cât de des posibil, la adunări care se tin la distantă de locul lor de muncă. Lucrarea încredintată lor este importantă si ei au nevoie de nervi si un creier sănătos; însă este imposibil ca mintile lor să fie reînsufletite si întărite asa cum doreste Dumnezeu, atâta vreme cât sunt fără încetare închisi între pereti, la birou. Mi-a fost arătat că va fi de mare folos pentru lucrare dacă acesti bărbati, care stau în fruntea lucrării la Battle Creek, i-ar cunoaste pe fratii lor de departe, participând la adunările lor. Acest lucru va da fratilor de departe încredere în cei ce poartă responsabilitatea lucrării si îi va usura pe acesti frati de împovărarea creierului, familiarizându-i cu progresul lucrării si nevoile cauzei. Acest lucru le va însufleti speranta, le va reînnoi credinta si le va spori curajul. Timpul petrecut astfel nu va fi pierdut, ci va fi de cel mai mare folos. Acesti frati au calităti care îi fac foarte capabili de a se bucura de viata socială. Ei se vor bucura de sederea în casele fratilor de departe, pe care îi vor face să beneficieze de prezenta lor si vor beneficia si ei de schimburile de gânduri si vederi. Fac apel în mod deosebit la fratele C. să-si schimbe modul de viată. El nu poate face miscare asa cum pot face altii de la birou. Ocupatia sedentară, în interior, face posibilă o criză bruscă. El nu va putea face mereu ceea ce a făcut până acum. Trebuie să petreacă mai mult timp în aer liber, luându-si timp pentru lucru mai usor, de un anume fel, sau să facă miscare fizică pentru re-creare. O altfel de închidere între patru pereti pe care si-a impus-o ar zdrobi până si constitutia celui mai puternic animal. Este o cruzime, o nelegiuire, un păcat împotriva lui însusi, iar eu îmi ridic glasul si-l avertizez. Frate C., trebuie să-ti petreci mai mult timp în aer liber, călărind sau făcând altfel de miscare fizică în mod plăcut, căci, dacă nu, vei muri, sotia ta va fi văduvă, iar copiii tăi, pe care îi iubesti atât de mult, vor fi orfani. Fratele C. are însărcinarea de a-i învăta pe altii cum să prezinte Cuvântul. El poate sluji cauzei lui Dumnezeu si îsi poate face bine lui însusi dacă se va duce la marile adunări ale păzitorilor Sabatului si îsi va aduce mărturia pentru edificarea celor care au privilegiul să-l audă. Această schimbare îl va face să iasă mai mult afară din casă în aer liber. Sângele lui curge greoi prin vene datorită lipsei aerului dătător de viată al cerului. El si-a făcut bine partea sa în lucrarea de la birou, însă mai are nevoie de influenta electrizantă a aerului curat si a luminii soarelui de afară pentru ca lucrarea lui să fie si mai spirituală si mai însufletitoare. La data de 5 iunie 1863, mi-a fost arătat că sotul meu ar trebui să aibă grijă de puterea si sănătatea sa, pentru că Dumnezeu are încă o mare lucrare pentru noi. Cu ajutorul Lui, am dobândit experientă în această lucrare încă de la începutul ei si de aceea lucrarea noastră este de mare folos cauzei Sale. Am văzut că lucrul continuu si excesiv a extenuat puterile sotului meu, pe care Domnul doreste să si le păstreze; continuând să-si suprasolicite puterile fizice si mintale, asa cum a făcut până acum, el va uza de rezervele pentru viitor si îsi va epuiza capitalul, căzând înainte de vreme, iar cauza lui Dumnezeu va fi lipsită de lucrul său. Mult timp el a îndeplinit lucrări legate de birou, pe care le-ar putea face si altii, sau s-a angajat în afaceri pe care ar fi trebuit să le evite. Dumnezeu doreste ca amândoi să ne păstrăm puterile ca să le folosim atunci când va fi nevoie, în mod special pentru a face o lucrare pe care altii nu o pot face, lucrare pentru care El ne-a ridicat, ne-a păstrat vietile si ne-a dat o experientă valoroasă; în acest fel, noi putem fi de folos poporului Său. Nu am făcut public aceasta, deoarece acest lucru ne-a fost dat special nouă. Dacă noi am fi acordat atentie acestui sfat, sotul meu ar fi scăpat de necazul de pe urma căruia a suferit atât de mult. Lucrarea lui Dumnezeu era urgentă si părea că nu îngăduie nici un moment de odihnă sau îndepărtare. Sotul meu părea silit să muncească încontinuu, istovitor. Îngrijorarea pentru fratii posibil de încorporat si, de asemenea, cu privire la revolta din Iowa i-a tinut mintea în continuă încordare, iar puterile fizice au fost cu totul epuizate. În loc de usurare, poverile apăsau tot mai greu, iar grijile, în loc să se micsoreze, s-au triplat. Însă, cu sigurantă că exista o cale de scăpare, căci altfel Dumnezeu nu ne-ar fi dat acel îndemn, pentru ca el să nu cadă sub povară. Am văzut că, dacă Dumnezeu nu l-ar fi sustinut în mod special, el ar fi ajuns mult mai devreme la istovirea puterilor sale fizice si mintale. Când Dumnezeu spune ceva, El stie ce spune; când El avertizează, trebuie să se dea atentie celor spuse. Motivul pentru care acum rostesc public aceste lucruri este pentru că aceeasi avertizare care i-a fost dată sotului meu a fost dată si altora care au o muncă de birou. Am văzut că, dacă nu îsi schimbă modul de lucru, ei vor fi tot asa de predispusi a fi doborâti ca si sotul meu. Eu nu vreau ca si altii să sufere ceea ce a suferit el. Însă lucrul cel mai de temut este faptul că ei vor fi pierduti un timp pentru cauza si lucrarea lui Dumnezeu, într-o vreme când ajutorul si contributia tuturor este atât de necesară. Cei de la birou nu pot îndura volumul de griji si trudă pe care le-a dus sotul meu timp de atâtia ani. Ei nu au constitutia sotului meu, pe care să se bazeze. Ei nu vor putea suporta munca obositoare, neîncetată, pe care a dus-o timp de douăzeci de ani. Eu nu pot suporta gândul ca vreo persoană de la birou să-si sacrifice puterea si sănătatea prin muncă excesivă, astfel ca utilitatea sa să sfârsească prematur si să nu mai fie în stare să lucreze în via Domnului. Nu doar cei care culeg roadele sunt lucrători de bază; toti cei care ajută, săpând mlăditele, udându-le, curătindu-le si înlăturându-le pe cele ofilite, pe cele care atârnă si dirijând cârceii să se încolăcească în jurul mlăditelor de bază, adevăratul suport, sunt lucrători care nu pot să nu fie crutati. Fratii de la birou consideră că ei nu-si pot lăsa lucrul pentru câteva zile de schimbare, pentru recreare; însă acest lucru este o greseală. Ei pot face acest lucru si trebuie să-l facă. Chiar dacă nu se va realiza la fel de mult, e mai bine să-si lase lucrul pentru câteva zile decât să fie doborâti de boală si să fie îndepărtati din lucrare timp de luni de zile si poate incapabili de a se mai angaja în ea vreodată. Sotul meu socotea că nu e bine să petreacă timp cu plăceri sociale. El nu si-ar fi permis să se odihnească. El gândea că lucrul de la birou ar avea de suferit dacă ar face aceasta. Însă, după ce a suferit acea lovitură, când a fost doborât fizic si mintal, lucrarea a trebuit să fie dusă mai departe fără el. Am văzut că fratii angajati în munca plină de răspundere de la birou ar trebui să lucreze după un alt plan si să-si rânduiască astfel lucrurile, încât să aibă o schimbare de activitate. Dacă este nevoie de mai mult ajutor, acesta trebuie cerut, pentru a fi usurati aceia care lucrează tot timpul în interior, cu o muncă intelectuală istovitoare. Ei trebuie să participe la adunări. Trebuie să lase deoparte grijile, să se bucure de ospitalitatea fratilor, să se bucure de societatea lor si de binecuvântările întrunirilor. Astfel, gândurile li se vor împrospăta, energiile lor istovite vor fi trezite la o nouă viată si ei se vor întoarce la lucrul lor mult mai bine înzestrati spre a-si îndeplini partea lor, pentru că vor întelege mult mai bine care sunt nevoile cauzei. Frati de pretutindeni, ati adormit voi în această privintă? Trebuie oare ca inimile voastre să sufere prin căderea altuia dintre lucrătorii lui Dumnezeu, pe care îi iubiti? Acesti bărbati sunt proprietatea bisericii. Veti îngădui voi ca ei să moară striviti de povară? Fac apel la voi să stabiliti o altă ordine a lucrurilor. Mă rog lui Dumnezeu ca experienta amară care a venit peste noi să nu fie îngăduită niciodată asupra vreunui alt frate de la birou. Îl încredintez în mod special pe fratele C. grijii voastre. Trebuie oare ca el să moară din lipsă de aer, acel aer dătător de viată al cerului? Calea pe care merge îi scurtează cu adevărat viata. Prin sederea numai în interior, sângele lui a devenit greoi, încărcat, ficatul este afectat, iar inima nu merge bine. Dacă nu face o schimbare pentru el însusi, natura va prelua această lucrare în propriile ei mâini. Ea va face un efort foarte mare pentru a usura organismul de impuritătile care trebuie date afară din sânge. Va mobiliza la lucru toate puterile vitale si întregul organism va fi tulburat, si toate acestea pot sfârsi prin paralizie sau apoplexie. Dacă îsi va putea reveni vreodată din această criză, pierderea de timp va fi mare; însă probabilitatea reînsănătosirii este foarte mică. Dacă fratele C. nu poate fi trezit, vă sfătuiesc pe voi, frati care sunteti interesati în cauza adevărului prezent, să îl luati, asa cum a fost luat Luther de prietenii lui, si să-l duceti departe de lucrul lui. De când am început să scriu cele de mai sus, am aflat că majoritatea "Gândurilor despre Apocalipsa" au fost scrise în timpul noptii, după ce autorul îsi termina lucrul zilei. Asa făcea si sotul meu; protestez împotriva acestui fel de sinucidere. Fratii pe care i-am mentionat, care sunt atât de prinsi cu lucrul la birou, trebuie să slujească pentru cauza lui Dumnezeu, luând parte la adunări si rezervându-si timp pentru recreare. Ei trebuie să-si păstreze sănătatea fizică si puterea mintală în cea mai bună stare, ca să le poată consacra lucrării. Ei nu trebuie lăsati să se simtă infirmi pentru că nu câstigă bani. Salariile lor trebuie să continue, iar ei să fie liberi. Ei fac o mare lucrare.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
