| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 12
În viziunea care mi-a fost la 25 decembrie 1865, am văzut că reforma sanitară constituie o initiativă măreată, strâns legată de adevărul prezent, si că adventistii de ziua a saptea ar trebui să aibă o clădire pentru cei bolnavi, în care acestia să poată fi tratati de bolile lor si, de asemenea, să învete să-si poarte singuri de grijă pentru a putea preveni boala. Am văzut că poporul nostru nu trebuie să rămână indiferent în privinta acestui subiect si să lase pe cei avuti din rândurile noastre să se ducă la institutiile populare de tratament cu ajutorul apei din tară, în vederea redobândirii sănătătii, unde vor întâmpina nu simpatie, ci opozitie fată de credinta lor religioasă. Cei afectati de boală nu suferă numai datorită lipsei puterii fizice, dar si a celei mintale si morale; iar păzitorii Sabatului, cei constiinciosi, aflati în suferintă, nu pot avea la fel de mult folos acolo unde trebuie să vegheze mereu ca să nu-si compromită credinta si să-si dezonoreze convingerile religioase, cum ar avea la o institutie ai cărei medici si conducători simpatizează adevărurile legate de întreita solie îngerească. Când oamenii care au suferit mult de pe urma bolii au fost vindecati printr-un sistem inteligent de tratament, constând din băi, dietă sănătoasă, perioade corespunzătoare de odihnă si miscare fizică si efectele benefice ale aerului curat, ei sunt adesea condusi să tragă concluzia că cei care i-au tratat cu succes au dreptate în probleme de religie sau, cel putin, nu se poate să fie prea departe de adevăr. Astfel, dacă oamenii nostri sunt lăsati să meargă la acele institutii ai căror medici sunt corupti din punct de vedere religios, ei sunt în primejdia de a fi prinsi în cursă. Am văzut că (în 1865) institutia din __ a fost cea mai bună din Statele Unite. În ce priveste tratarea bolnavilor, se face o lucrare mare si bună; însă ei le recomandă pacientilor lor dansul si jocul de cărti si frecventarea teatrelor si a altor locuri lumesti de distractie de felul acesta, ceea ce este în directă opozitie cu învătăturile Domnului Hristos si ale apostolilor. Cei legati de Institutul de sănătate existent acum la Battle Creek ar trebui să simtă că sunt angajati într-o lucrare importantă si solemnă si că ei nu trebuie nicidecum să ia ca model pe medicii institutului de la __ în materie de religie si distractii. Cu toate acestea, am văzut că există pericolul de a-i imita în multe lucruri si de a pierde din vedere caracterul deosebit al acestei mărete lucrări. Iar dacă cei angajati în această initiativă încetează să-si privească lucrarea dintr-un înalt punct de vedere al adevărului prezent, imitând teoria si practica celor din conducerea institutiilor în care bolnavii sunt tratati doar pentru refacerea sănătătii, binecuvântarea specială a lui Dumnezeu nu va fi asupra institutului nostru mai mult decât este asupra acelora care învată si practică teorii gresite. Am văzut că o lucrare de amploare nu poate fi realizată în timp scurt, pentru că nu este un lucru usor să găsesti doctori pe care Dumnezeu îi poate accepta si care să poată lucra împreună în armonie, dezinteresat si cu zel, spre binele oamenilor care suferă. Trebuie avut în vedere întotdeauna că marele obiectiv ce trebuie atins astfel nu este doar sănătatea, ci desăvârsirea si spiritul de sfintenie, care nu poate fi atins având corpuri si minti bolnave. Acest obiectiv nu poate fi atins lucrând si având ca standard numai cele lumesti. Dumnezeu va ridica bărbati si îi va califica spre a-i angaja în lucrare nu doar ca medici pentru trup, ci si pentru sufletul bolnav de păcat, ca părinti spirituali pentru tineri si pentru cei fără experientă. Mi-a fost arătat că pozitia dr-ului E. cu privire la distractii este gresită si că părerile lui cu privire la exercitiile fizice nu sunt toate corecte. Distractiile pe care le recomandă unora le sunt de ajutor pentru sănătate, dar altora le sunt un obstacol. El a condamnat în mare măsură munca fizică pentru cei bolnavi, iar învătăturile sale s-au dovedit, în multe cazuri, dăunătoare. Astfel de exercitii mintale, cum sunt jocurile de cărti, sahul si damele, suprasolicită creierul, îl obosesc pe bolnav si împiedică însănătosirea, în timp ce munca fizică usoară ocupă timpul, îmbunătăteste circulatia, usurează si reface creierul si se dovedeste de un real folos pentru sănătate. Însă luati de la cel suferind o astfel de ocupatie si el va deveni agitat si, având o imaginatie bolnavă, el îsi vede cazul său mult mai grav decât este în realitate si astfel tinde să fie nesăbuit. Timp de ani de zile mi-a fost arătat din când în când că cei bolnavi trebuie învătati că nu este bine să renunte de tot la munca fizică pentru a-si recâstiga sănătatea. Făcând astfel, vointa dormitează, sângele se va misca greoi prin corp si, treptat, va deveni tot mai încărcat. În cazurile în care pacientul este în pericol de a-si imagina cazul său mult mai grav decât este în realitate, lipsa de activitate va da, cu sigurantă, cele mai nefericite rezultate. Lucrul efectuat în mod regulat dă bolnavului ideea că nu este cu totul nefolositor pe lume si că poate face si el ceva. Aceasta îi va da satisfactie, curaj si tărie, lucruri pe care distractiile mintale desarte nu le pot da niciodată. Părerea că cei care au afectate atât puterile fizice, cât si cele mintale sau care sunt sleiti, fie trupeste, fie mintal, trebuie să renunte la activitate pentru a-si redobândi sănătatea constituie o mare greseală. În foarte putine cazuri poate fi necesară odihna totală pentru o scurtă perioadă de timp, însă astfel de cazuri sunt foarte rare. În majoritatea cazurilor, schimbarea poate să joace un rol foarte important. Cei care sunt zdrobiti datorită muncii mintale excesive trebuie să-si odihnească mintea, însă a-i învăta pe unii ca acestia că este gresit si chiar periculos să-si exercite puterile mintale într-o anumită măsură îi va determina să-si vadă starea lor mult mai rea decât în realitate. Ei devin si mai nervosi si un mare necaz si povară pentru cei care trebuie să le poarte de grijă. În această stare a mintii, însănătosirea lor ajunge într-adevăr sub semnul întrebării. Cei care sunt doborâti datorită epuizării fizice trebuie să lucreze mai putin, iar lucrul pe care îl fac să fie usor si plăcut. Însă a-i tine departe de orice fel de muncă sau miscare fizică se va dovedi, în cele mai multe cazuri, spre ruina lor. Vointa se dezvoltă o dată cu lucrul mâinilor lor si cei obisnuiti cu munca ar simti că sunt considerati doar ca niste masini asupra cărora intervin medicii si personalul de îngrijire si imaginatia lor va fi afectată. Inactivitatea ar fi cel mai mare blestem ce ar putea veni asupra unora ca acestia. Puterile lor ar ajunge într-o asemenea stare de stagnare, încât ar fi imposibil ca ei să reziste în fata bolii si acestei stări de apatie pentru a-si putea redobândi sănătatea. Dr. E. a făcut o mare greseală în privinta exercitiilor fizice si a distractiilor si una încă si mai mare prin învătăturile sale cu privire la experienta religioasă si emotia religioasă. Religia Bibliei nu este în detrimentul sănătătii trupului si mintii noastre. Influenta înăltătoare a Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun restaurator pentru cei bolnavi. Cerul înseamnă sănătate deplină si, cu cât sunt mai mult simtite influentele ceresti, cu atât va fi mai sigură vindecarea bolnavului care are credintă. Influenta vederilor sustinute de dr. E. a ajuns la poporul nostru într-o anumită măsură. Păzitorii Sabatului care sunt pentru reforma sanitară trebuie să nu fie deloc contaminati de astfel de învătături. Orice reformă adevărată si reală ne va aduce mai aproape de Dumnezeu si de cer, mai aproape de Isus, va dezvolta cunostintele noastre în lucrurile spirituale, făcând ca experienta sfintirii să fie tot mai profundă în viata noastră de credintă. Este adevărat că există minti dezechilibrate care îsi impun asupra lor însele posturi pe care Scriptura nu le învată, de asemenea, rugăciuni si privarea de odihnă si somn, lucruri pe care Dumnezeu nu le-a cerut niciodată. Unii ca acestia nu prosperă si nu fac progrese prin faptele pe care le fac pentru a dobândi starea de neprihănire. Ei au o religie fariseică, si aceasta nu este religia lui Hristos, ci a lor însisi. Ei se încred în faptele lor bune pe care le fac pentru a obtine mântuirea, sperând în van să câstige cerul prin faptele lor meritorii, în loc să se bizuie, asa cum ar trebui să o facă orice păcătos, pe meritele Mântuitorului care a fost răstignit, a înviat si S-a înăltat la cer. Unii de felul acesta au toate sansele să se îmbolnăvească. Însă Domnul Hristos si adevărata religie sunt sănătate pentru trup si putere pentru suflet. Cei bolnavi ar trebui să facă ceva, în loc să-si ocupe mintea cu jocuri simple, fapt ce îi va conduce să aibă o părere slabă despre ei însisi si îi va face să considere că vietile lor sunt inutile. Păstrati trează puterea vointei deoarece vointa exercitată si directionată corect constituie un potential alinător al nervilor. Bolnavii sunt foarte fericiti să poată face ceva si astfel însănătosirea lor este grăbită. Am văzut că cel mai mare blestem care a venit vreodată asupra sotului meu si a sorei F. au fost îndemnurile primite la__, prin care li se spunea să nu facă nimic pentru a se însănătosi. Mintea le-a fost afectată, iar lipsa de activitate a dus la gândul si simtământul că este periculos pentru sănătate si viată să facă miscare fizică, mai ales dacă prin aceasta obosesc. Masinăria organismului, atât de rar pusă în miscare, îsi pierde elasticitatea si puterea, astfel că, atunci când au început să facă miscare, articulatiile le erau întepenite, muschii slăbiti si fiecare miscare necesita un efort mare, producând desigur durere. Totusi, chiar această obosire s-ar fi dovedit o binecuvântare pentru ei dacă ar fi perseverat să se împotrivească tendintelor spre inactivitate, fără să tină seamă de simtămintele si simptomele neplăcute. Am văzut că ar fi mult mai bine ca sora F. să fie alături de familia ei si să-si simtă responsabilitătile care îi revin. Acest lucru ar trezi la viată energiile ei în stagnare. Mi-a fost arătat că starea grea a acestei scumpe familii în perioada cât se aflau la __ a fost în defavoarea educării si cresterii copiilor lor. Pentru binele lor, acesti copii ar trebui să fie învătati cu privire la responsabilitătile în gospodărie si ar trebui să simtă că anumite sarcini în viată le revin lor. Mama, angajată în educatia si cresterea copiilor ei, se ocupă cu lucrarea pe care Dumnezeu i-a desemnat-o si pentru care, în harul Său, El a ascultat rugăciunile înăltate în vederea însănătosirii ei. În timp ce ar trebui să evite lucrul istovitor, ea trebuie, mai presus de orice, să evite o viată lipsită de activitate. Când mi-a fost dată viziunea la Rochester, New York, am văzut că ar fi cu mult mai bine pentru acesti părinti si copii să-si formeze o familie a lor. Copiii trebuie să contribuie fiecare la munca din gospodărie si să obtină în acest fel o educatie valoroasă, pe care nu ar putea-o dobândi pe nici o altă cale. Viata la __ sau în oricare alt loc, înconjurati fiind de personalul de îngrijire, constituie cea mai mare vătămare posibilă adusă mamelor si copiilor. Domnul Isus o invită pe sora F. să-si găsească odihna în El si să lase ca mintea ei să primească un tonus sănătos, zăbovind asupra lucrurilor ceresti, si, căutând cu stăruintă, să-si aducă mica turmă să fie hrănită si îndrumată de Domnul. Pe această cale ea îsi poate ajuta mai bine sotul, scutindu-l de simtământul că ea trebuie să fie, într-o măsură atât de mare, obiectul atentiei, grijii si simpatiei sale. În ce priveste extinderea clădirilor Institutului de Sănătate de la Battle Creek, mi-a fost arătat, asa cum am afirmat înainte, că noi trebuie să avem un astfel de institut, mic la început, care se va dezvolta pe parcurs ce vom avea medici si personal medical corespunzător si fondurile necesare; si că totul trebuie să fie călăuzit după principiile si spiritul blând al întreitei solii îngeresti. Dar când am văzut evaluările atât de mari sustinute cu nesăbuintă de cei care au avut un rol în conducerea lucrării, am fost alarmată si în multe discutii personale si în scrisori i-am avertizat pe acesti frati să actioneze cu prudentă. Motivele mele în această privintă sunt că, fără binecuvântarea specială a lui Dumnezeu, sunt multe căi prin care această întreprindere ar putea fi împiedicată, cel putin pentru un timp, ceea ce ar fi în defavoarea institutiei si a cauzei noastre. Dacă medicii ar ajunge la esec, datorită bolii, mortii sau din oricare altă cauză până s-ar ridica altii pentru a-i înlocui, lucrarea ar fi împiedicată; si dacă fondurile ar înceta să intre în timp ce se ridică alte corpuri de clădire, iar lucrarea ar trebui să înceteze datorită prăbusirii capitalului, o descurajare generală i-ar cuprinde pe toti cei interesati; de asemenea, s-ar putea să nu fie suficienti pacienti care să ocupe clădirile din prezent si, în consecintă, o lipsă de mijloace pentru a acoperi cheltuielile în curs. Prin eforturi depuse în toate departamentele într-un mod corect si judicios si cu binecuvântarea lui Dumnezeu, institutia aceasta se va dovedi un mare succes, pe când un singur esec în orice directie s-ar putea dovedi, mai curând sau mai târziu, un mare rău. Nu trebuie să uităm că din multele institutii de sănătate pornite în Statele Unite în ultimii douăzeci si cinci de ani doar câteva îsi mentin o prezentă vizibilă în acest moment. Am făcut apel în mod public la fratii nostri ca să întemeiem o institutie si m-am adresat în modul cel mai serios dr-ului F. ca unui bărbat care, prin providenta lui Dumnezeu, a dobândit experienta de a-si aduce contributia ca medic. Am spus aceasta, bazându-mă pe ceea ce mi-a arătat Dumnezeu. Dacă este necesar, voi repeta fără ezitare tot ce am spus. Nu intentionez să retrag nici măcar o singură propozitie din ceea ce am scris sau am spus. Lucrarea este a lui Dumnezeu si trebuie adusă la îndeplinire cu un brat hotărât si, totodată, chibzuit. Reforma sanitară este strâns legată de lucrarea întreitei solii îngeresti, cu toate că ea nu constituie solia. Predicatorii nostri trebuie să-i învete pe oameni reforma sanitară, desi ei nu ar trebui să facă din aceasta tema principală în locul soliei. Locul ei este printre acele subiecte care expun lucrarea de pregătire necesară în vederea evenimentelor pe care le aduce în atentie solia; printre aceste subiecte, ea ocupă un loc proeminent. Noi trebuie să fim zelosi pentru reformă si totusi să evităm să dăm impresia că suntem sovăielnici sau predispusi spre fanatism. Oamenii nostri trebuie să ofere mijloacele necesare pentru extinderea Institutului de Sănătate în măsura în care sunt în stare să o facă, fără a da mai putin pentru celelalte nevoi ale cauzei. Lăsati să se dezvolte reforma sanitară si Institutul de Sănătate asa cum au luat amploare si alte initiative bune, tinând seama de puterile noastre slabe din trecut si capacitatea noastră mai mare de a face mai mult într-o perioadă scurtă de timp acum. Să se dezvolte Institutul de Sănătate asa cum au mers bine si alte lucruri, atât de repede cât să nu paralizeze alte ramuri ale lucrării care sunt de o importantă egală sau chiar mai mare în această perioadă. Ca un frate să pună o mare parte din averea sa, fie că are mult, fie că are putin pentru Institut, astfel încât să ajungă să nu poată face tot atât de mult în alte directii, ar fi un lucru gresit. Si ca el să nu facă nimic ar fi tot un mare rău. O dată cu fiecare apel făcut către poporul nostru pentru mijloace trebuie să se dea si avertizarea de a nu jefui alte ramuri ale lucrării; în special săracii trebuia să fie avertizati. Unii sărmani bărbati săraci cu familii, fără o casă a lor si prea săraci pentru a merge la Institut pentru a se trata, au pus pentru Institut între o cincime si o treime din ceea ce aveau. Este gresit. Unii frati si surori au mai multe actiuni, când ei nu ar fi trebuit să aibă nici una, si ar putea, pentru scurt timp, să frecventeze Institutul, având cheltuielile plătite, în întregime sau în parte, din fondul de caritate. Nu văd sensul pentru care să se facă atâtea calcule pentru viitor, iar cei care au nevoie acum de ajutor să fie lăsati să sufere. Fratilor, nu actionati mai repede decât vă deschide calea înaintea voastră Providenta lui Dumnezeu care nu dă gres. Reforma sanitară este o ramură a lucrării speciale a lui Dumnezeu în beneficiul poporului Său. Am văzut că, în cadrul unei institutii care se înfiintează între noi, cea mai mare primejdie ar fi ca administratorii săi să se depărteze de spiritul adevărului prezent si de la simplitatea care ar trebui să-i caracterizeze întotdeauna pe ucenicii lui Hristos. Mi-a fost dată avertizarea cu privire la coborârea standardului adevărului în vreun fel într-o asemenea institutie, cu scopul de a-i ajuta si proteja de anumite tulburări pe cei necredinciosi. Scopul cel mare al primirii necredinciosilor în institut este de a-i călăuzi să îmbrătiseze adevărul. Dacă standardul este coborât, ei vor avea impresia că adevărul este de mică importantă si vor pleca de acolo cu o stare a mintii la care se va avea acces mai greu decât înainte. Însă cel mai mare rău care ar rezulta dintr-un astfel de procedeu ar fi influenta asupra pacientilor săraci, necăjiti, precum afectarea cauzei în general. Ei au fost învătati să se încreadă în rugăciunea credintei si multi dintre ei sunt demoralizati deoarece rugăciunea nu le este ascultată mai pe deplin. Am văzut că motivul pentru care Dumnezeu nu a ascultat mai pe deplin rugăciunile slujitorilor Săi pentru cei bolnavi este pentru că El nu poate fi proslăvit astfel, în timp ce ei calcă legile sănătătii. Si am văzut, de asemenea, că El a rânduit reforma sanitară în Institutul pentru Sănătate pentru a pregăti calea, pentru ca rugăciunii credintei să i se poată da răspuns pe deplin. Credinta si faptele bune ar trebui să meargă mână în mână în vederea usurării suferintei celor în necaz din mijlocul nostru si spre a-i pregăti pe acestia ca să dea slavă lui Dumnezeu aici, pe pământ, si a fi mântuiti la venirea Domnului Hristos. Dumnezeu nu îngăduie ca cei năpăstuiti de suferintă să fie vreodată dezamăgiti sau întristati din cauză că îi văd pe angajatii Institutului că lucrează doar asa cum se lucrează în lume, în loc să adauge la practica medicală binecuvântările si virtutile de a fi mame si tati care poartă de grijă în Israel. Nici unul să nu aibă ideea că Institutul este un loc unde pot veni pentru a fi pusi pe picioare de rugăciunea credintei. Acesta este un loc unde pot fi ajutati în privinta bolii prin tratament si deprinderea unor obiceiuri corecte de vietuire si de a învăta cum să evite boala. Însă, dacă există un loc sub ceruri în care poate fi înăltată rugăciunea împreunei simtiri în vederea alinării suferintei mai mult decât oricare altul, atunci acesta este un asemenea institut, si aceasta o vor face bărbati si femei consacrati, oameni ai credintei. Cei care îi tratează pe bolnavi trebuie să actioneze în importanta lor lucrare, bizuindu-se cu putere pe Dumnezeu pentru binecuvântarea Sa de a avea parte de mijloacele pe care El le-a pus la dispozitie prin harul Său si spre care, în îndurarea Sa, El ne-a atras atentia ca popor, si anume aerul curat, curătenia, alimentatia sănătoasă, perioade corespunzătoare de lucru si de odihnă si folosirea apei. Ei nu ar trebui să aibă nici un interes egoist în afară de această importantă si solemnă lucrare. Este nevoie de toată atentia pentru a îngriji în mod corespunzător de nevoile fizice si spirituale ale celor necăjiti din poporul lui Dumnezeu, care si-au pus o încredere aproape nelimitată în acestia si cu mare cheltuială s-au dat în grija lor. Nimeni nu are o minte atât de iscusită si nimeni nu este atât de îndemânatic, încât, după ce a făcut tot ce putea cel mai bine, să aibă o lucrare altfel decât imperfectă. Fie ca cei cărora li se încredintează nevoile fizice si într-o mare măsură si cele spirituale ale celor necăjiti din poporul lui Dumnezeu să ia seama ca să nu atragă asupra lor si asupra acestei ramuri a lucrării neplăcerea lui Dumnezeu prin procedee lumesti, interese personale sau dorinta de a se angaja într-o lucrare mare si populară. Ei nu trebuie să se bizuie doar pe iscusinta lor. Dacă, în loc de neplăcerea lui Dumnezeu, binecuvântarea Sa va fi asupra institutului, îngerii vor fi alături de pacienti, medici si personalul auxiliar pentru a-i ajuta în lucrarea de refacere, asa încât, la sfârsit, să fie adusă slavă lui Dumnezeu, si nu oamenilor slabi si mărginiti. Dacă acesti oameni ar lucra folosind procedee lumesti si inimile lor s-ar semeti si ar spune: "Puterea mea si tăria mâinilor mele au făcut aceste lucruri", Dumnezeu i-ar lăsa să lucreze în conditiile marilor dezavantaje date de inferioritatea lor în raport cu alte institutii în ceea ce priveste cunostintele, experienta si mijloacele. Atunci ei n-ar realiza nici pe jumătate din ceea ce fac alte institutii. Am văzut influenta folositoare a lucrului în aer liber asupra celor cu puterile slăbite si circulatie deficitară, în special asupra femeilor care se găsesc în această stare pentru că au stat prea mult în spatiu închis. Sângele lor este încărcat datorită lipsei de aer curat si miscare fizică. În loc să le ofere distractii care să tină aceste persoane în interior, trebuie avut grijă să li se ofere puncte de atractie în aer liber. Am văzut că, pe lângă institut, ar trebui să existe terenuri mari, înfrumusetate cu flori si cultivate cu legume si pomi fructiferi. Aici cei slăbiti ar putea lucra, în functie de sex si de starea în care se află, la ore potrivite. Aceste parcele de pământ ar trebui să se afle sub grija unui grădinar cu experientă, care să-i îndrume pe toti, în mod ordonat si cu gust. Ceea ce sustin cu privire la această lucrare necesită din partea mea exprimarea deschisă a părerilor mele. Mă adresez direct si aleg acest mijloc de a vorbi către toti cei interesati. Ceea ce a apărut în Mărturia numărul 11 referitor la Institutul de Sănătate nu ar fi trebuit dat până ce nu eram în stare să scriu tot ce am văzut cu privire la aceasta. Am intentionat să nu spun nimic cu privire la subiect în nr. 11 si am trimis toate manuscrisele respective din districtul Otawa, unde lucram atunci, la biroul din Battle Creek, afirmând că as dori ca ei să grăbească acea mică lucrare, pentru că era atât de mare nevoie de ea si că, atât de curând cât va fi posibil, voi scrie numărul 12, în care mi-am propus să vorbesc deschis si tot ce era necesar cu privire la Institut. Fratii din Battle Creek, care erau în mod special interesati în privinta Institutului, stiau că îmi fusese arătat că poporul nostru trebuie să contribuie cu mijloacele lor la întemeierea unei asemenea institutii. De aceea, ei mi-au scris că influenta mărturiei mele cu privire la Institut era de îndată necesară pentru a pune în miscare pe frati asupra acelui subiect si că publicarea numărului 11 va fi întârziată până când voi putea să scriu. Aceasta a fost o mare încercare pentru mine, deoarece eu stiam că nu puteam să scriu tot ce văzusem pentru că atunci le vorbeam oamenilor de sase sau de opt ori pe săptămână, fă-ceam vizite din casă în casă si scriam sute de pagini de mărturii personale si scrisori. Această muncă imensă, cu sarcini si poveri inutile aruncate asupra mea, a făcut ca să nu mai pot munci. Sănătatea îmi era slăbită, iar suferintele mintale nu se puteau descrie. În aceste împrejurări, am consimtit să-mi las opiniile în seama altora si am scris ceea ce a apărut în numărul 11 cu privire la Institutul de Sănătate, nefiind în stare să redau atunci tot ce văzusem. Prin aceasta, eu am gresit. Trebuie să-mi fie îngăduit să-mi cunosc propria datorie, mai bine decât o pot sti altii pentru mine, în mod special cu privire la lucruri pe care Dumnezeu mi le descoperise. Multi mă vor învinui pentru felul în care vorbesc acum. Altii mă vor învinui pentru că nu am vorbit mai înainte. Atitudinea manifestată, aglomerând atât de mult problemele legate de Institut, a constituit unul dintre cele mai mari necazuri pe care eu l-am produs vreodată. Dacă toti cei care au folosit mărturia mea pentru a-i pune în miscare pe frati s-ar fi clintit si ei tot asa de repede din loc, tot as fi multumită. Dacă voi mai întârzia să-mi exprim punctele de vedere si simtămintele, voi fi învinuită si mai mult atât de cei care socotesc că eu trebuia să vorbesc mai de mult, cât si de aceia care, de asemenea, ar putea gândi că eu nu trebuie să dau nici o avertizare. Pentru binele celor din conducerea lucrării, pentru binele cauzei si al fratilor si ca să mă menajez pe mine însămi de mari suferinte, am ales să vorbesc deschis, direct.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
