| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 11
În viziunea avută la Rochester, New York, la data de 25 decembrie 1865, mi-a fost arătat că poporul păzitor al Sabatului a neglijat lumina pe care i-a dat-o Dumnezeu cu privire la reforma sanitară, că avem o mare lucrare de făcut si că noi, ca popor, suntem zăbavnici în a urma providenta clară a lui Dumnezeu prin care ne conduce. Mi-a fost arătat că lucrarea reformei sanitare de-abia a fost începută. În timp ce unii o simt în mod profund si îsi pun credinta la lucru, altii rămân indiferenti si abia dacă fac primul pas în vederea reformei. Ei par să aibă o inimă necredincioasă si, deoarece această reformă restrânge pofta păcătoasă, multi se dau înapoi. Ei au alti dumnezei în afară de Domnul. Gustul si pofta sunt dumnezeii lor; iar când securea este înfiptă la rădăcina pomului si aceia care si-au îngăduit pofte destrăbălate pe seama sănătătii sunt afectati si păcatul si idolii sunt scosi la iveală, ei nu vor să fie convinsi si, desi vocea lui Dumnezeu le vorbeste direct să se debaraseze de aceste îngăduinte care le distrug sănătatea, unii tot nu se desprind de lucrurile vătămătoare pe care le iubesc. Ei par legati de idolii lor si Dumnezeu va spune curând îngerilor Săi: "Lăsati-i în pace." Mi s-a arătat că reforma sanitară constituie o parte a întreitei solii îngeresti si este tot atât de legată de aceasta precum este bratul de corpul omenesc. Mi-a fost arătat că noi, ca popor, trebuie să avansăm în această mare lucrare. Pastorii si membrii trebuie să lucreze în armonie. Poporul lui Dumnezeu nu este pregătit pentru marea strigare a celui de-al treilea înger. Credinciosii au de făcut o lucrare pentru ei însisi, pe care nu ar trebui s-o lase pe seama lui Dumnezeu, ca El s-o facă pentru ei. El le-a lăsat lor această lucrare. Este o lucrare personală; unul nu o poate face pentru celălalt. "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinte, prea iubitilor, să ne curătim de orice întinăciune a cărnii si a duhului, si să ne ducem sfintirea până la capăt, în frică de Dumnezeu."(2 Corinteni 7,1). Patima îmbuibării cu mâncare constituie păcatul predominant al acestui veac. Pofta pătimasă îi face sclavi pe oameni, le întunecă mintile si le abrutizează simturile morale într-o asemenea măsură, încât adevărurile sfinte, înăltătoare, ale Cuvântului lui Dumnezeu nu sunt apreciate la justa lor valoare. Înclinatiile firesti sunt cele care îi stăpânesc pe oameni. Pentru a putea corespunde pentru ceruri, cei din poporul lui Dumnezeu trebuie să se cunoască pe ei însisi. Trebuie să înteleagă tot ce este legat de corpul omenesc, pentru ca să poată exclama împreună cu psalmistul: "Te laud că sunt o făptură asa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!"(Psalmul 139,14). Ei trebuie ca întotdeauna să-si supună pofta puterilor morale si intelectuale. Corpul trebuie să slujească mintii, si nu mintea să slujească corpului. Mi-a fost arătat că lucrarea pe care o avem în fată este cu mult mai mare decât ne-am închipuit noi vreodată, dacă dorim să ne asigurăm o sănătate bună, asezându-ne într-o relatie potrivită fată de darul vietii. Dr. A. a făcut o lucrare mare si bună, tratând boala si iluminând pe aceia care toată viata au fost în necunostintă cu privire la relatia dintre mâncare, băutură si muncă si întretinerea sănătătii. Dumnezeu, în îndurarea Lui, a dat poporului Său lumină prin unealta Sa umilă, pentru ca, în vederea biruirii bolii, ei să-si poată învinge pofta pătimasă si să fie cumpătati în toate lucrurile. El a făcut ca o mare lumină să strălucească pe cărarea lor. Să fie oare cei care asteaptă fericita noastră nădejde si arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însusi pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege si să-si curătească un norod care să fie al Lui, "plin de râvnă pentru fapte bune", să fie ei deci mai prejos decât oamenii religiosi ai zilelor noastre, care nu asteaptă venirea în curând a Mântuitorului nostru? Poporul Său ales, care trece prin această lucrare de curătire pentru a ajunge în ceruri, nu trebuie să fie mai prejos decât altii în privinta faptelor bune. În eforturile lor de a se curăti de orice întinăciune a cărnii si a duhului, desăvârsindu-si sfintirea în temere de Dumnezeu, ei trebuie să fie înaintea oricărei alte categorii de oameni de pe pământ, cu atât mai mult cu cât mărturisirea lor de credintă este mai înaltă decât a altora. Unii au ironizat această lucrare de reformă si au spus că este cu totul inutilă, că este o tulburare care distrage mintile de la adevărul prezent. Ei spun că lucrurile sunt duse în extreme. Când bărbati si femei care pretind că sunt credinciosi sunt bolnavi din crestet până în tălpi, când puterile lor fizice, mintale si morale sunt slăbite prin satisfacerea poftelor pătimase si muncă excesivă, cum ar putea ei oare să cântărească dovezile în favoarea adevărului si să înteleagă cerintele lui Dumnezeu? Dacă facultătile lor morale si intelectuale sunt întunecate, ei nu pot aprecia valoarea ispăsirii si caracterul înăltător al lucrării lui Dumnezeu si nici nu pot avea plăcere pentru studiul Cuvântului Său. Cum ar putea oare un dispeptic nervos să fie întotdeauna gata să răspundă cu blândete si teamă oricărui om care îl întreabă pe ce se întemeiază nădejdea lui? Cât va dura oare până când unul ca acesta devine confuz si agitat si prin imaginatia sa bolnavă ajunge să vadă lucrurile într-o lumină cu totul gresită si prin lipsa blândetii si calmului, care caracterizează viata lui Hristos, să-si dezonoreze credinta, luându-se la ceartă cu oameni nechibzuiti? Privind lucrurile dintr-un înalt punct de vedere religios, noi trebuie să fim reformatori adevărati pentru a fi asemenea Domnului Hristos. Am văzut că Tatăl nostru ceresc ne-a dat o mare binecuvântare si lumină prin reforma sanitară pentru ca noi să putem asculta de cerintele pe care le are de la noi si să-L proslăvim în trupul si spiritul nostru, care sunt ale Lui, iar în final să stăm fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu. Credinta noastră ne cere să ridicăm standardul si să facem pasi înainte. În timp ce multi pun sub semnul întrebării calea pe care o urmează, alti adepti ai reformei sanitare, ca oameni rationali, chibzuiti, ar trebui să facă ceva si ei însisi. Neamul omenesc se află într-o stare de plâns, suferind de boli care sunt mai presus de orice descriere ce s-ar putea face. Multi au mostenit boala si suferă mult datorită obiceiurilor gresite ale părintilor lor si, cu toate acestea, ei urmează acelasi curs gresit, atât ei, cât si copiii lor după ei. Sunt ignoranti cu privire la ei însisi. Sunt bolnavi si nu stiu că obiceiurile lor gresite sunt cele care le produc o imensă suferintă.
Nu sunt decât câtiva care s-au ridicat în suficientă măsură ca să înteleagă cât de mult au de a face obiceiurile alimentare cu sănătatea, cu caracterele lor, cu utilitatea lor în această lume si cu soarta lor vesnică. Am văzut că este datoria acelora care au primit lumina din cer, si si-au dat seama de foloasele umblării în această lumină, să dea dovadă de un interes mai mare fată de aceia care suferă din lipsă de cunostintă. Păzitorii Sabatului care asteaptă venirea în curând a Mântuitorului lor ar trebui să fie ultimii care să dea dovadă de lipsă de interes în această mare lucrare de reformă. Trebuie instruiti în acest scop bărbati si femei, iar pastorii si poporul trebuie să simtă această povară asupra lor, de a face cunoscut acest subiect, de a-i face constienti si pe ceilalti de necesitatea lui. Mi-a fost arătat că noi trebuie să oferim un cămin celor necăjiti si celor care doresc să învete cum să-si îngrijească trupul pentru a preveni boala. Noi nu trebuie să fim indiferenti si să-i silim pe cei care sunt bolnavi si vor să trăiască adevărul în viata lor să se ducă la institutiile obisnuite de tratament cu ajutorul apei, unde credinta noastră nu este simpatizată. Dacă ei îsi redobândesc sănătatea, s-ar putea ca acest lucru să se realizeze cu pretul credintei lor religioase. Aceia care au suferit mult datorită unor infirmităti trupesti sunt slăbiti atât din punct de vedere mintal, cât si moral. Pe măsură ce îsi dau seama de foloasele obtinute din utilizarea corespunzătoare a apei, a aerului, a unei alimentatii potrivite, ei vor ajunge să înteleagă că medicii care sunt capabili să-i trateze atât de bine nu pot fi atât de vinovati în ce priveste credinta lor; că, din moment ce s-au angajat în marea si utila lucrare de a fi de folos omenirii care suferă, ei trebuie să aibă dreptate în ceea ce sustin. Si astfel, poporul nostru este în pericolul de a fi ademenit prin eforturile acestora de a-si reface sănătatea în aceste asezăminte. Din nou mi-a fost arătat că aceia care au principii religioase puternice si sunt hotărâti să asculte de toate cerintele lui Dumnezeu nu pot obtine foloase de la institutiile obisnuite de sănătate, ca ceilalti oameni de altă credintă. Păzitorii Sabatului sunt unici în privinta credintei lor. A tine toate poruncile lui Dumnezeu asa cum le cere El să facă, pentru a fi ai Lui si acceptati de El, este un lucru extrem de dificil în cazul tratamentelor obisnuite cu apă. Ei ar trebui să poarte pretutindeni cu ei sita Evangheliei si să cearnă tot ce aud, ca să poată alege binele si să respingă răul. Asezământul de tratament prin apă de la __ a fost cea mai bună institutie din Statele Unite. Cei care l-au condus au făcut o lucrare mare si bună în privinta tratamentului bolii. Totusi, noi nu putem avea încredere în principiile lor religioase. În timp ce pretind că sunt crestini, ei le recomandă pacientilor lor jocurile de cărti, dansul, frecventarea teatrelor, toate fiind lucruri care conduc spre rău si sunt direct contrare învătăturilor Domnului Hristos si apostolilor Săi. Păzitorii constiinciosi ai Sabatului care frecventează aceste institutii cu scopul de a-si redobândi sănătatea nu pot obtine foloasele pe care le-ar obtine dacă nu ar fi obligati să fie mereu atenti ca să nu-si compromită credinta, să nu dezonoreze cauza Mântuitorului lor si să nu-si aducă sufletele în robie. Mi-a fost arătat că păzitorii Sabatului ar trebui să deschidă o cale prin care cei ce au aceeasi pretioasă credintă cu ei să poată beneficia fără a fi nevoie de a-si cheltui mijloacele la institutii unde credinta si principiile religioase le sunt puse în primejdie si unde nu pot găsi simpatie sau împreună simtire în probleme religioase. Dumnezeu, în providenta Lui, a condus pasii Dr-lui B. la __ pentru ca el să poată dobândi acolo o experientă pe care altfel nu ar fi obtinut-o, căci Domnul are o lucrare pentru el în privinta reformei sanitare. Fiind un medic cu experientă, care de multi ani cunoaste organismul omenesc, Dumnezeu doreste să-l învete, prin sfaturi si aplicatii practice, cum să aplice binecuvântările pe care le-a lăsat în folosul omului. El doreste să-l pregătească să fie de folos celor bolnavi si să-i învete, pe cei care nu înteleg cum să-si păstreze puterea si sănătatea pe care le au, cum să preîntâmpine boala printr-o folosire înteleaptă a remediilor cerului - apa, aerul curat si alimentatia. Mi-a fost arătat că Dr. B. este un om atent si foarte constiincios, un om pe care Dumnezeu îl iubeste. El a trecut prin multe necazuri care au lucrat spre binele lui, desi, atunci când a trecut prin ele, nu a putut vedea întotdeauna ce foloase ar putea avea de pe urma lor. Dr. B. nu este un om pe care adevărul să-l facă să devină un om exaltat. El nu este un om arbitrar sau arogant. Nu ar profita să se folosească de acea demnitate pe care i-ar conferi-o pozitia pe care o are. El se va sfătui cu altii si poate fi abordat usor; pericolul cel mare pentru el va fi să preia poveri pe care să nu le poată duce. El vede si simte ce ar trebui făcut si va fi în primejdia de a face prea mult. Este extrem de sensibil si plin de milă si va simti din adâncul fiintei sale împreună cu pacientii săi, iar dacă i se va îngădui, va duce o povară atât de grea de răspunderi, până va fi zdrobit sub greutatea acesteia. Bărbatii si femeile cu influentă ar trebui să-l ajute pe fratele B. prin rugăciune, împreună simtire, o colaborare din inimă, prin cuvinte încurajatoare, optimiste, prin sfat si îndemn - lucruri pe care el le va aprecia. Pozitia lui nu este de invidiat. Dacă îsi asumă aceste mari răspunderi, el nu o face pentru că a ales acest lucru sau pentru a-si câstiga existenta, căci acestea le-ar putea obtine pe o cale mult mai usoară si ar putea evita grija, nelinistea si tulburarea pe care i le aduc o astfel de pozitie. Numai datoria este cea care îl conduce să facă acest lucru; si, o dată convins care este calea datoriei, el o va urma si va sta la post, oricare ar fi urmările. El ar trebui să se bucure de simpatia si colaborarea acelora care au influentă si pe care Dumnezeu îi vrea alături de el să-l sustină în lucrarea lui dificilă. Dr. B. va putea, atât cât se poate în această lume, să facă mai mult decât face acum în slujba pe care o are. Mi-a fost arătat că această pozitie va fi mult mai grea. Multi dintre cei care nu au experientă nu vor realiza măretia acestei întreprinderi si vor dori ca lucrurile să meargă după ideile lor. Unii se vor întreba de ce săracii nu vor putea veni să se trateze fără a plăti si vor fi înclinati să creadă că, la urma urmei, aceasta este o întreprindere pentru a câstiga bani; si cutare sau cutare va avea ceva de zis si va găsi atâtea greseli, dar lăsati lucrurile să meargă asa cum se va putea; căci mi-a fost arătat că unii vor socoti o virtute să fie gelosi pe această initiativă si să i se împotrivească. Ei vor continua să se laude că lucrurile nu se obtin atât de repede. Ca si Toma, ei se laudă cu necredinta lor. Însă l-a lăudat oare Domnul Isus pe Toma? Prezentându-i dovada că el declarase că vrea să vadă înainte de a crede, Domnul Isus i-a spus: "Tomo, pentru că M-ai văzut ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut si au crezut"(Ioan 20,29). Mi-a fost arătat că nu există lipsă de mijloace în rândul adventistilor păzitori ai Sabatului. În prezent, pericolul lor cel mai mare este acumularea de proprietăti. Unii îsi măresc mereu grijile si eforturile; ei sunt supraaglomerati. Urmarea este că Dumnezeu si nevoile cauzei Sale sunt aproape uitate de ei; ei sunt morti din punct de vedere spiritual. Li se cere să facă un sacrificiu pentru Dumnezeu, să aducă o jertfă. Sacrificiul nu măreste, ci micsorează si consumă. Mi-a fost arătat că, în acest moment, este vorba de o întreprindere în care poporul lui Dumnezeu merită să se angajeze, în care îsi pot investi mijloace pentru slava Sa si înaintarea lucrării Sale. Multe dintre mijloacele din poporul nostru se dovedesc a fi doar un rău pentru cei care le detin. Poporul nostru ar trebui să aibă o institutie a lor, condusă de ei, în folosul celor bolnavi si suferinzi dintre noi care doresc să aibă sănătate si putere să-L poată proslăvi pe Dumnezeu în trupul si spiritul lor, care sunt ale Lui. O astfel de institutie, bine condusă, va constitui mijlocul prin care vederile noastre vor putea fi aduse în fata multora la care ne va fi imposibil să ajungem prin felul în care prezentăm de obicei adevărul. Când cei necredinciosi vor face apel la o institutie consacrată tratării cu succes a bolii, institutie condusă de medici păzitori ai Sabatului, ei vor fi adusi direct sub influenta adevărului. Cunoscându-ne oamenii, familiarizându-se cu ei si cu adevărata noastră credintă, prejudecătile lor vor fi îndepărtate, iar ei vor fi impresionati în mod favorabil. Asezându-se astfel sub influenta adevărului, unii dintre acestia nu vor dobândi doar alinarea suferintelor lor trupesti, dar vor găsi si un balsam alinător pentru sufletele lor bolnave de păcat. Pe măsură ce sănătatea celor bolnavi se îmbunătăteste sub tratament judicios si încep să se bucure de viată, ei au încredere în cei care au constituit uneltele pentru însănătosirea lor. Inimile lor sunt umplute de multumire, iar sământa cea bună a adevărului va găsi degrabă un sălas acolo, iar în unele cazuri, aceasta va fi alimentată, va lăstări si va aduce roade spre slava lui Dumnezeu. Un suflet pretios salvat astfel va valora mai mult decât toate mijloacele necesare pentru întemeierea unei asemenea institutii. Unii nu vor avea curajul moral de a ceda convingerilor lor. S-ar putea ca ei să fie convinsi că păzitorii Sabatului au adevărul, însă lumea si rudele necredincioase le stau în calea primirii acestuia. Ei nu îsi pot determina mintea să ajungă în acel punct în care să sacrifice totul pentru Hristos. Cu toate acestea, unii din această ultimă clasă mentionată vor pleca de acolo cu suferinta îndepărtată si vor fi apărători ai credintei adventistilor de ziua a saptea. Unii dintre cei care vor pleca vindecati sau cu o stare mult îmbunătătită vor constitui mijloacele prin care credinta noastră va ajunge în locuri noi si standardul adevărului va fi înăltat acolo unde altfel ar fi fost imposibil de ajuns dacă n-ar fi fost îndepărtate mai întâi din minte prejudecătile printr-o asteptare răbdătoare a poporului nostru în vederea dobândirii sănătătii.
Unii vor avea multe necazuri când se vor întoarce acasă. Totusi, acest lucru nu trebuie să-i descurajeze sau să-i împiedice să facă o lucrare bună. Satana si agentii lui vor face tot ce vor putea pentru a pune piedici, pentru a tulbura si a pune poveri asupra acelora care se angajează cu toată inima în lucrarea de înaintare a acestei reforme. Există o multime de mijloace în poporul nostru, iar dacă toti ar simti importanta acestei lucrări, această măreată initiativă ar putea fi adusă la îndeplinire fără nici o încurcătură. Toti ar trebui să-si dea tot interesul spre a o sustine. În special cei care detin mijloace să investească în această lucrare. Trebuie amenajată o casă corespunzătoare pentru primirea celor bolnavi, ca acestia să poată, prin folosirea unor mijloace corespunzătoare si binecuvântarea lui Dumnezeu, să fie vindecati de bolile lor si să învete cum să-si poarte de grijă si să prevină boala. Multi dintre cei ce pretind că sustin adevărul sunt tot mai închisi si lacomi. Starea lor ar trebui să-i alarmeze. Atât de mult din comoara lor este pe acest pământ, iar inima lor este acolo unde este comoara lor. O mare parte din comoara lor este în această lume si doar putin în ceruri; de aceea inima este legată de averile lor de pe pământ, în loc să fie legată de mostenirea vesnică. Acum, ei au o ocazie bună să-si investească mijloacele în folosul oamenilor suferinzi si, de asemenea, pentru înaintarea adevărului. Această lucrare nu trebuie lăsată niciodată să se confrunte cu sărăcia. Acesti ispravnici cărora Dumnezeu le-a încredintat mijloace trebuie să se ataseze acestei lucrări si să-si folosească mijloacele spre slava Sa. Pentru cei care îsi retin mijloacele datorită lăcomiei, acestea se vor dovedi mai degrabă un blestem decât o binecuvântare. Cei cărora Dumnezeu le-a încredintat mijloace ar trebui să alcătuiască un fond care să fie întrebuintat în folosul săracilor care merită, care sunt bolnavi si nu sunt în stare să achite costul cheltuielilor pentru a beneficia de tratament în cadrul acestei institutii. Sunt câtiva săraci vrednici, pretiosi, a căror influentă a constituit un beneficiu pentru cauza lui Dumnezeu. Ar trebui alcătuit un fond care să fie folosit în mod special pentru tratarea unor asemenea persoane sărace, dacă biserica de care apartin va decide că ei merită să beneficieze de acest lucru. Dacă cei care au din belsug nu vor contribui în vederea acestui scop, fără a pretinde răsplată, cei săraci nu vor putea beneficia de foloasele ce s-ar obtine de pe urma tratamentului la o astfel de institutie, unde este nevoie de atât de multi bani pentru munca efectuată. O astfel de institutie nu ar trebui, în faza ei de pruncie, când se luptă să supravietuiască, să fie confruntată cu cheltuieli continue fără a realiza beneficii bănesti.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
