| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 11
REFORMA ÎN ÎMBRĂCĂMINTE (Vezi anexă.)
Stimati frati si surori: Explicatia pentru faptul că vă îndrept din nou atentia spre subiectul îmbrăcăminte constă în faptul că unii nu par să fi înteles ceea ce am scris mai înainte; si cei care nu vor să creadă ce am scris eu au încercat să genereze confuzie în comunitătile noastre în privinta acestui subiect important. Mi-au fost trimise multe scrisori în care se vorbeste de dificultăti, scrisori cărora eu nu am avut timp să le răspund; iar acum, pentru a răspunde la multele întrebări puse, scriu următoarele declaratii, prin care sper să se înteleagă o dată pentru totdeauna acest subiect, în privinta mărturiilor pe care le aduc eu. Unii sustin că ceea ce am scris în Mărturia pentru comunitate nr.10 nu este în acord cu mărturia mea din lucrarea intitulată Cum să trăim(How to live). Acestea au fost scrise din aceeasi perspectivă, deci nu sunt două puncte de vedere diferite, unul contrazicându-l pe celălalt, asa cum îsi închipuie unii; dacă există vreo diferentă, aceasta constă pur si simplu în forma de exprimare. În Mărturia pentru comunitate nr.10, eu am declarat următoarele: "Nu trebuie dată nici o ocazie necredinciosilor să arunce ocară asupra credintei noastre. Noi suntem considerati ciudati si unici si nu trebuie să trăim în asa fel, încât să-i facem pe cei credinciosi să ne considere altfel decât ne cere credinta noastră să fim. Poate că unii dintre cei care cred adevărul apreciază că ar fi mai sănătos ca surorile să adopte costumul american, desi, dacă această modă ne-ar stirbi influenta între necredinciosi în asa fel încât să nu putem avea usor acces la ei, nu ar trebui nicidecum să-l adoptăm, căci am avea mult de suferit. Însă unii se amăgesc, gândind că pot avea multe avantaje de pe urma adoptării acestui costum. În timp ce poate câtorva le-ar fi de folos, altora le-ar face rău. Mi-a fost arătat că rânduiala lui Dumnezeu a fost dată peste cap si că îndemnurile Sale speciale nu au fost luate în seamă de către aceia care adoptă costumul american. Am fost îndreptată spre Deuteronom 22,5: 'Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească si bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiesti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.' Dumnezeu nu doreste ca poporul Său să adopte o asa-zisă reformă în îmbrăcăminte. Este o îmbrăcăminte indecentă, cu totul nepotrivită pentru urmasii modesti si umili ai lui Hristos. Există o tendintă mereu crescândă ca femeile să se îmbrace si să arate cât mai asemenea celuilalt sex si să-si modeleze îmbrăcămintea după cea a bărbatilor, însă Dumnezeu numeste acest lucru o urâciune. 'Vreau de asemenea ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rusine si sfială.' (1 Timotei 2,9) Acelea care simt chemarea de a se atasa miscării pentru drepturile femeilor si asa-zisei reforme în îmbrăcăminte pot tot asa de bine să se despartă de orice legătură pe care o au cu întreita solie îngerească. Spiritul care o însoteste pe una nu poate fi în armonie cu cealaltă. Scripturile sunt clare în privinta relatiilor si drepturilor bărbatilor si femeilor. Spiritistii sunt cei care au adoptat, într-o anumită măsură, acest mod unic de îmbrăcăminte. Adventistii de ziua a saptea care cred în restaurarea darurilor sunt adesea luati drept spiritisti. Dacă vor adopta acest sistem, influenta lor va fi moartă. Oamenii îi vor situa la acelasi nivel cu spiritistii si vor refuza să îi asculte. Împreună cu asa-zisa reformă în îmbrăcăminte, merge un spirit de usurătate si încăpătânare ce tine tocmai de îmbrăcăminte. Decenta si modestia se pare că se îndepărtează de multi dintre aceia care adoptă acel stil de îmbrăcăminte. Mi-a fost arătat că Dumnezeu doreste ca noi să avem o conduită consecventă si pe care s-o putem justifica. Dacă vor adopta costumul american, surorile îsi vor distruge atât propria lor influentă, cât si pe cea a sotilor lor. Ele vor ajunge de batjocură si de ocară. Mântuitorul nostru spune: 'Voi sunteti lumina lumii'. 'Tot asa să lumineze si lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune si să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.' (Matei 5,14.16). Noi avem o mare lucrare de făcut în lume si Dumnezeu nu doreste să ducem o viată care să diminueze sau să ne distrugă influenta în lume." Cele de mai sus mi-au fost date ca o mustrare pentru acelea care sunt înclinate să adopte un stil de îmbrăcăminte asemănător celui purtat de bărbati; însă, în acelasi timp, mi-au fost arătate relele din modul obisnuit de a se îmbrăca al femeilor, si pentru a corecta aceste lucruri, mi-au fost date următoarele învătături, care se găsesc tot în Mărturia pentru Comunitate nr.10: "Noi nu considerăm că este în acord cu credinta noastră să ne îmbrăcăm în costumul american, să purtăm cercuri sau să cădem în extrema de a purta rochii lungi, care să măture trotuarele sau străzile. Dacă femeile nu ar purta astfel de rochii, care să curete murdăria de pe străzi, rochiile lor ar fi decente si ar putea fi păstrate în stare de curătenie mult mai usor. Astfel de rochii ar fi potrivite cu credinta pe care o avem noi." Voi da acum un extras din ceea ce am spus în altă parte cu privire la acest subiect: "Crestinii nu trebuie să depună eforturi speciale pentru a atrage atentia asupra lor, îmbrăcându-se diferit de lume. Însă dacă, urmând propriile lor convingeri în privinta datoriei de a se îmbrăca modest si sănătos, ei descoperă că sunt demodati, nu trebuie să-si schimbe îmbrăcămintea pentru a fi ca lumea; ei trebuie să dea dovadă de independentă nobilă si curaj moral pentru a fi oameni asa cum se cuvine, chiar dacă toată lumea ar fi diferită de ei. Dacă lumea introduce un mod de îmbrăcăminte modest, decent si sănătos, care este în acord cu Biblia, a adopta un asemenea mod de îmbrăcăminte nu ar afecta relatia noastră cu Dumnezeu sau cu lumea. Crestinii trebuie să-L urmeze pe Hristos, iar îmbrăcămintea lor să fie conform Cuvântului lui Dumnezeu. Ei trebuie să evite extremele. Ei trebuie să urmeze o cale neabătută, care nu tine seama de aplauze sau de critică si trebuie să facă ceea ce este bine, pentru că sunt convinsi de acest lucru. Femeile trebuie să-si acopere picioarele cu îmbrăcăminte, tinând seama de sănătate si confort. Picioarele lor trebuie protejate prin îmbrăcăminte pentru a fi tot asa de bine încălzite ca cele ale bărbatilor. În privinta lungimii rochiilor la modă, sunt mai multe lucruri de obiectat: 1. Este un lucru extravagant si inutil să ai rochia atât de lungă, încât să mături trotuarele si străzile. 2. O rochie lungă adună roua din iarbă si murdăria de pe stradă si de aceea nu este curată. 3. În conditiile în care acestea sunt murdare si ude si vin în atingere cu gleznele sensibile, care nu sunt suficient protejate, le vor răci destul de usor, punându-se în primejdie sănătatea si viata. Aceasta constituie una dintre principalele cauze ale răcelilor si gâlcilor. 4. Lungimea inutilă este o greutate în plus pentru solduri si abdomen. 5. Împiedică mersul si de multe ori si pe alti oameni. Mai e totusi un alt stil de îmbrăcăminte, purtat de o clasă a asa-ziselor reformatoare ale îmbrăcămintei. Acestea imită cât de mult se poate sexul opus. Ele poartă sapcă, pantaloni, vestă, haină si cizme, ultimul articol fiind partea cea mai delicată a costumului. Cele care sustin acest stil de îmbrăcăminte duc asa-numita reformă în îmbrăcăminte într-o extremă căreia i se pot obiecta foarte multe lucruri. Urmarea va fi confuzia. Poate că, în general, în modul în care gândesc în privinta sănătătii, s-ar putea să aibă dreptate adoptând acest costum, însă ar fi mai de folos si ar face mult mai bine să nu ducă problema îmbrăcămintei în asemenea extreme. Prin acest stil de îmbrăcăminte, rânduiala lăsată de Dumnezeu a fost dată peste cap si nu s-a tinut seama de sfaturile Sale speciale. Deuteronom 22,5: 'Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească si bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiesti; căci oricine face lucrul acesta este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău.' Dumnezeu nu doreste ca poporul Său să adopte acest stil de îmbrăcăminte. Nu este o îmbrăcăminte decentă si nu se potriveste deloc pentru femeile modeste si umile, care sustin că sunt urmase ale lui Hristos. Interdictiile pe care le face Dumnezeu sunt tratate cu usurintă de cei care îndepărtează deosebirea în îmbrăcăminte dintre bărbati si femei. Pozitia extremă a unor reformatori ai îmbrăcămintei le stirbeste influenta. Dumnezeu a rânduit să existe o distinctie clară între felul de a se îmbrăca al bărbatilor si al femeilor si a socotit această problemă suficient de importantă pentru a da îndrumări explicite în această privintă, pentru că acelasi fel de îmbrăcăminte purtată de ambele sexe va crea confuzia si va cauza cresterea nelegiuirilor. Dacă ar trăi apostolul Pavel si ar vedea cum se îmbracă femeile care sustin că sunt credincioase, el le-ar mustra. 'Vreau de asemenea ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rusine si sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase' (1 Timotei 2,9.10). Crestinii cu numele nesocotesc cu totul învătăturile apostolului si poartă aur, perle si îmbrăcăminte costisitoare. Poporul credincios al lui Dumnezeu este lumina lumii si sarea pământului si ei trebuie să-si aducă întotdeauna aminte că influenta lor are valoare. Dacă s-ar schimba rochia foarte lungă cu una foarte scurtă, ei si-ar distruge într-o mare măsură influenta pe care o au. Iar cei necredinciosi, pe care ei trebuie să-i caute si să-i aducă la Mielul lui Dumnezeu, ar fi dezgustati. Se pot face multe îmbunătătiri în îmbrăcămintea femeilor în privinta sănătătii, fără a face însă schimbări atât de mari care să îl dezguste pe cel care priveste. Corpul nu trebuie strâns nicidecum cu corsete si balene. Rochia trebuie să fie cu totul lejeră, astfel încât plămânii si inima să aibă spatiu sănătos de actiune. Rochia trebuie să fie până undeva pe la partea de sus a cizmei, însă să fie suficient de scurtă ca să nu curete murdăria de pe trotuare si străzi, fără să fie tinută cu mâna. O rochie chiar mai scurtă decât aceasta ar fi potrivită, decentă si sănătoasă pentru femei când lucrează în gospodărie si mai ales pentru cele care sunt obligate să facă treburi mai mult sau mai putin în afara casei. În acest stil, o fustă usoară sau cel mult două este tot ceea ce e necesar, si aceasta să aibă nasturi până în talie sau să fie prinsă cu bretele. Soldurile nu au fost făcute ca să poarte greutăti. Fustele grele pe care le poartă unele, si care sunt o greutate pentru solduri, au constituit cauza pentru multe boli care nu se tratează usor. Cele care suferă se pare că sunt în necunostintă de cauza suferintelor lor si continuă să calce legile sănătătii, încingându-se în talie si purtând fuste grele până ce devin invalide pe viată. Dacă li s-ar spune în ce constă greseala lor, ele ar exclama de îndată: 'Vai, dar un asemenea stil de îmbrăcăminte ar fi demodat!' Si ce dacă? Mi-ar plăcea să fim demodati în multe privinte. Dacă am avea tăria aceea demodată care le caracteriza pe femeile demodate din generatiile dinaintea noastră, acest lucru ar fi foarte de dorit. Nu vorbesc neîntemeiat atunci când spun că felul în care se îmbracă femeile împreună cu îngăduirea apetitului reprezintă cauza principală pentru starea lor prezentă de slăbiciune si boală. Există doar o femeie dintr-o mie care îsi îmbracă picioarele asa cum ar trebui. Oricare ar fi lungimea rochiilor, picioarele lor trebuie îmbrăcate tot asa de bine ca cele ale bărbatilor. Acest lucru se poate realiza prin purtarea de pantaloni de lână fixati în jurul gleznei, conici spre capăt; si acestia trebuie să fie suficient de lungi spre a ajunge până la încăltăminte. Picioarele si gleznele îmbrăcate astfel sunt protejate împotriva curentului de aer. Dacă picioarele sunt protejate cu îmbrăcăminte caldă, circulatia va fi egalizată, iar sângele va fi curat si sănătos pentru că nu este răcit sau împiedicat în trecerea lui normală prin organism." Principala dificultate din mintea multora este cu privire la lungimea rochiei. Unele insistă că "partea de sus a cizmei" se referă la acel fel de cizme, purtate de obicei de către bărbati, care ajung aproape până la genunchi. Dacă ar fi obiceiul ca femeile să poarte astfel de cizme, atunci astfel de persoane nu ar trebui învinuite pentru că sustin a întelege astfel problema; însă, din moment ce femeile în general nu poartă astfel de cizme, aceste persoane nu au dreptul să mă înteleagă pe mine asa cum au pretins. Pentru a arăta ce am vrut să spun si că există armonie între mărturiile mele în privinta acestui subiect, voi da în continuare un extras din manuscrisele mele, scrise cu aproximativ doi ani în urmă: "De când a apărut în lucrarea How to live(Cum să trăim) articolul cu privire la îmbrăcăminte, au existat în dreptul multora neîntelegeri cu privire la ideea pe care am vrut să o transmit. Acestia au dus în extremă ceea ce am scris cu privire la lungimea rochiei, si acest lucru le-a dat evident bătaie de cap. Cu ideile lor deformate în această privintă, ei au discutat problema scurtimii îmbrăcămintei într-atâta, până ce viziunea lor spirituală a devenit atât de confuză, încât nu-i văd altfel pe oameni decât ca pe niste copaci care se miscă. Ei au crezut că ar putea găsi o contrazicere între articolul meu recent publicat în How to live si articolul cu acelasi subiect continut în Mărturia pentru comunitate nr.10. Trebuie să sustin că eu sunt cel mai potrivit judecător al lucrurilor care au fost prezentate înaintea mea în viziune; si nimeni nu trebuie să se teamă că voi contrazice prin viata mea propria mea mărturie sau că nu as băga de seamă vreo contradictie reală între cele ce mi-au fost arătate în viziune. În articolul meu cu privire la îmbrăcăminte din How to live, am încercat să prezint un stil de îmbrăcăminte sănătos, decent, economic si totodată modest si care să se potrivească bine femeilor crestine, dacă ele îl aleg. Am încercat, poate în mod nedesăvârsit, să descriu o astfel de îmbrăcăminte. Aceasta trebuie să fie până ceva mai jos de partea de sus a cizmei, însă să fie destul de scurtă ca să nu curete murdăria de pe trotuare si de pe străzi, fără să fie nevoie să fie tinută cu mâna. Unii au sustinut că prin partea de sus a cizmelor eu am vrut să spun partea de sus a unor cizme de felul celor purtate de obicei de bărbati. Prin partea de sus a cizmei eu am vrut să se înteleagă partea de sus a cizmei sau a ghetei purtate de obicei de femei. Dacă m-as fi gândit că voi fi gresit înteleasă, as fi scris mai clar. Dacă ar fi obiceiul ca femeile să poarte cizme înalte ca si bărbatii, atunci as fi găsit o scuză pentru această neîntelegere. Cred că limbajul este foarte clar pentru cine citeste acum si că nimeni nu va fi confuz. Vă rog să cititi din nou: 'Rochia trebuie să fie până mai jos de partea de sus a cizmei.' Însă priviti acum la prezicerea făcută: 'Însă să fie suficient de scurtă ca să nu curete murdăria de pe stradă, fără să fie nevoie să fie ridicată cu mâna. O rochie chiar mai scurtă decât aceasta ar fi potrivită, decentă si sănătoasă pentru femeile care lucrează în gospodărie si în special pentru acelea care sunt obligate să lucreze mai mult sau mai putin în afara acesteia.' Nu văd nici o scuză ca persoane cu judecată să înteleagă gresit sau deformat ceea ce am vrut eu să spun. Dacă, vorbind despre lungimea rochiei, m-as fi referit la cizmele înalte ce ajung aproape până la genunchi, atunci de ce ar fi fost nevoie să adaug: 'însă (rochia) să fie suficient de scurtă ca să nu curete murdăria de pe trotuare si străzi, fără să fie nevoie să fie ridicată cu mâna'? Dacă ar fi fost vorba despre cizme înalte, rochia ar fi fost cu sigurantă suficient de scurtă ca să nu curete murdăria de pe stradă, fără să fie ridicată, si ar fi fost suficient de scurtă pentru orice fel de muncă. Au circulat zvonuri că 'sora White poartă costumul american' si că acest stil de îmbrăcăminte este în general adoptat si purtat de surorile din Battle Creek. Aici îmi aduc aminte de o zicală care spune: 'O minciună face înconjurul lumii în timp ce adevărul de-abia se încaltă'. O soră mi-a spus cu seriozitate că a ajuns la ea ideea că surorile păzitoare ale Sabatului vor să adopte costumul american si că, dacă acest stil de îmbrăcăminte va fi impus, ea nu se va supune pentru că niciodată nu i-ar trece prin minte să poarte o asemenea îmbrăcăminte. Cu privire la faptul că eu port rochii scurte, pot să spun că nu am decât o rochie scurtă, mai scurtă doar cu un deget de rochiile pe care le port de obicei. Am purtat ocazional această rochie mai scurtă. Iarna, eu mă scol devreme si, după ce mă îmbrac cu această rochie scurtă, pe care nu este nevoie să o tin cu mâinile ca să nu atârne în zăpadă, fac o plimbare în pas vioi 2-3 kilometri înainte de micul dejun. De câteva ori am fost la birou cu această rochie, când am fost obligată să merg prin zăpadă mică sau când era ploaie sau noroi. Patru sau cinci surori din biserica din Battle Creek si-au făcut si ele rochii scurte, pe care să le poarte când spală rufe sau când fac curătenie în casă. O rochie scurtă nu a fost niciodată purtată pe străzile orasului Battle Creek si nicidecum la adunare. Punctul meu de vedere a fost întemeiat pe dorinta de a corecta moda actuală a rochiilor foarte lungi, care sunt târâte pe pământ, si de asemenea de a îndrepta moda fustei foarte scurte, cam până la genunchi, ce este purtată de o anumită clasă. Mi-a fost arătat că noi trebuie să evităm ambele extreme. Purtând rochii care ajung până la partea de sus a ghetei sau cizmei unei femei, vom scăpa de neajunsurile rochiei foarte lungi si de asemenea vom evita relele si indecenta extremei rochiei scurte. Le-s sfătui pe cele care îsi fac rochii scurte, pe care să le poarte când muncesc, să le lucreze cu gust. Să fie aranjate frumos, să se potrivească bine pe corp. Chiar dacă este o rochie pentru lucru, trebuie să vină bine si să fie croită după un tipar. Când lucrează, femeile nu trebuie să se îmbrace cu haine care să le facă să arate ca niste sperietori de ciori din lanul de grâu. Este mai plăcut ca sotii si copiii lor să le vadă si în aceste situatii cu o îmbrăcăminte cu care le stă bine, care li se potriveste bine, nu numai atunci când se află în prezenta oaspetilor sau a străinilor. Unele sotii si mame cred că nu contează cum arată când muncesc, când sunt văzute doar de sotii si copiii lor, dar sunt foarte atente la ce îmbrăcăminte poartă când sunt văzute de persoane cu care nu au nimic de-a face. Nu contează oare mai mult stima si dragostea din partea sotului si a copiilor decât din partea străinilor sau a prietenilor obisnuiti? Fericirea sotului si a copiilor trebuie să fie pentru orice sotie si mamă mai sfântă decât a oricui altcuiva. Surorile crestine nu trebuie să se îmbrace niciodată extravagant, ci întotdeauna curat, modest si sănătos, în functie de lucrul pe care îl au de făcut." Rochia descrisă mai sus considerăm că este vrednică să fie numită rochia scurtă a reformei. Aceasta a fost adoptată de Western Health Reform Institute (Institutul din Vest pentru Reforma Sănătătii) si de câteva surori din Battle Creek si din alte locuri, unde subiectul a fost clar prezentat în fata oamenilor. În contrast total cu această rochie decentă se află costumul american, care seamănă foarte mult cu îmbrăcămintea purtată de bărbati. Aceasta constă din vestă, pantaloni si o haină ce ajunge până cam la jumătatea distantei dintre solduri si genunchi. Eu m-am opus acestui fel de îmbrăcăminte, conform celor arătate mie în armonie cu cele scrise în Cuvântul lui Dumnezeu; în timp ce celălalt stil de îmbrăcăminte l-am recomandat ca fiind decent, confortabil, modest si sănătos. Un alt motiv pe care îl aduc ca explicatie la faptul că atrag din nou atentia asupra subiectului îmbrăcăminte este faptul că nici una dintre cele douăzeci de surori care sustin că ele cred în Mărturii nu a făcut primul pas în ce priveste reforma în îmbrăcăminte. Poate că se spune că, în general, sora White poartă în public rochii mai lungi decât recomandă altora. Răspunsul pe care îl dau este acesta: când merg în vizită într-un loc unde le vorbesc unor oameni pentru care acest subiect este nou si există prejudecăti, eu consider că este cel mai bine să fiu atentă si să nu astup urechile oamenilor, purtând o rochie care le-ar stârni obiectii. Însă, după ce le-am prezentat subiectul si le-am explicat clar pozitia mea, atunci pot să apar înaintea lor în îmbrăcămintea conform reformei, care să ilustreze ceea ce i-am învătat. În ce priveste purtarea de cercuri, rochia de reformă este cu totul înaintea acestora. Aceasta nu le poate folosi. Si este oricum prea târziu să mai vorbim de purtarea de cercuri, fie mari, fie mici. Pozitia mea în această chestiune este clară, asa cum a fost de altfel întotdeauna, si sper să nu fiu făcută răspunzătoare pentru ceea ce vor spune altii cu privire la acest subiect sau de cei care poartă cercuri. Protestez împotriva interpretării gresite a ceea ce am spus în discutii particulare cu privire la acest subiect si cer ca ceea ce am scris si am publicat să fie socotit ca fiind punctul meu de vedere.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
