| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 10
Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu rămâne prea mult în întuneric. Nu este voia Lui ca ei să trăiască în necredintă. Isus este lumină si în El nu este întuneric deloc. Copiii Lui sunt copii ai luminii. Ei sunt reînnoiti după chipul Lui si chemati din întuneric la lumina Sa minunată. El este Lumina lumii si tot asa sunt si cei ce-L urmează. Ei nu vor umbla în întuneric, ci vor avea lumina vietii. Cu cât poporul lui Dumnezeu se străduieste mai mult să-L imite pe Domnul Hristos, cu atât vor fi urmăriti mai aprig de vrăjmas; dar apropierea de Hristos îi întăreste pentru a se împotrivi eforturilor vrăjmasului nostru viclean de a-i îndepărta de Hristos. Mi-a fost arătat că ne-am comparat prea mult cu noi însine, luând ca model pe oamenii muritori, decăzuti, când noi avem un model sigur, infailibil. N-ar trebui să ne măsurăm după lume, nici după părerile oamenilor, nici după ceea ce eram înainte de a îmbrătisa adevărul. Dar credinta noastră si pozitia în lume, asa cum sunt acum, trebuie să fie comparate cu ceea ce ar fi fost dacă viata noastră ar fi mers înainte si în sus din momentul când am declarat că suntem urmasi ai lui Hristos. Aceasta este singura comparatie sigură ce poate fi făcută. În oricare alta, ne vom însela singuri. Dacă starea spirituală si caracterul moral al poporului lui Dumnezeu nu sunt pe măsura binecuvântărilor, privilegiilor si luminii care le-a fost dată, ei sunt cântăriti în balantă, iar îngerii raportează: NECORESPUNZĂTOR. Pentru unii, cunoasterea adevăratei lor stări pare să le fie ascunsă. Ei văd adevărul, dar nu-si dau seama de importanta si de cerintele lui. Ei aud adevărul, dar nu-l înteleg în întregime, pentru că vietile lor nu sunt în acord cu el si de aceea ei nu sunt sfintiti prin ascultarea de el. Si totusi, ei rămân asa de dezinteresati si multumiti ca si cum stâlpul de nor ziua si stâlpul de foc noaptea, semnele favorii divine, ar fi trecut pe dinaintea lor. Ei declară că Îl cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl tăgăduiesc. Se socotesc alesii Lui, poporul Său deosebit, si totusi prezenta si puterea Lui mântuitoare se manifestă atât de rar între ei. Cât de mare este întunericul unora ca acestia! Totusi, ei nu sunt constienti de acest lucru. Lumina străluceste, dar ei nu o înteleg. Nu există nici o amăgire mai puternică ce poate însela mai mult mintea omenească decât aceea care îi face să creadă că sunt drepti, că Dumnezeu acceptă faptele lor, când, de fapt, ei păcătuiesc împotriva Lui. Ei confundă o formă de evlavie cu spiritul si puterea acesteia. Ei cred că sunt bogati si nu au nevoie de nimic, când sunt de fapt săraci, nenorociti, orbi si goi si au nevoie de atât de multe lucruri. Există unii care spun că sunt urmasi ai lui Hristos, desi nu depun nici un efort în lucrurile spirituale. În orice actiune lumească, ei fac eforturi si dau pe fată ambitie pentru a-si atinge tinta si ajung la obiectivul dorit; dar în privinta vietii vesnice, unde totul este în joc, iar fericirea lor vesnică depinde de succesul lor, ei se poartă asa de indiferenti, ca si cum nu ar fi fiinte morale, ca si cum altii ar juca jocul vietii, iar ei nu au nimic de făcut decât să astepte rezultatul. O, ce nebunie! Ce prostie! Dacă măcar ar manifesta acel grad de ambitie, zel si seriozitate pentru viata vesnică asa cum manifestă pentru ocupatiile lumesti, ei ar fi biruitori. Am văzut că fiecare trebuie să dobândească o experientă personală, fiecare să facă bine si cu credinciosie partea lui în jocul vietii. Satana urmăreste ocazia să ne lipsească de harul pretios atunci când noi suntem neocrotiti si ne vom afla într-o luptă serioasă cu puterile întunericului pentru a avea sau a recâstiga harul divin, dacă prin lipsă de veghere l-am pierdut. Însă, mi-a fost arătat că este privilegiul crestinilor de a obtine putere de la Dumnezeu în vederea primirii oricărui dar pretios. Cerul are în vedere rugăciunea arzătoare si stăruitoare. Când slujitorii lui Hristos iau scutul credintei pentru apărare si sabia Duhului pentru luptă, este primejdie în tabăra vrăjmasului si trebuie făcut ceva. Doar persecutia si ocara sunt partea acelora care sunt înzestrati cu putere de sus pentru a trece la actiune. Când adevărul, în simplitatea si puterea sa, va domina printre credinciosi si se va ridica împotriva spiritului lumii, va fi evident că nu există nimic comun între Hristos si Belial. Ucenicii lui Hristos trebuie să fie exemple vii, care să reflecte viata si spiritul Învătătorului lor. Tineri si bătrâni, toti au un conflict, un război în fata lor. Ei nu trebuie să doarmă nici o clipă. Un vrăjmas viclean este continuu în alertă, pentru a-i abate de pe cale si a-i învinge. Credinciosii, sustinători ai adevărului prezent, trebuie să vegheze tot asa de mult ca si vrăjmasul lor si să dovedească întelepciune în împotrivirea fată de Satana. Vor face ei acest lucru? Vor persevera ei în această luptă? Vor fi ei atenti să se îndepărteze de orice nedreptate? Domnul Hristos este tăgăduit în multe feluri. Noi Îl putem tăgădui vorbind împotriva adevărului, vorbindu-i de rău pe altii, prin vorbe nesăbuite, glume sau cuvinte nefolositoare. În aceste lucruri, noi dovedim putină istetime sau întelepciune. Ne slăbim pe noi însine; eforturile noastre de a ne împotrivi marelui vrăjmas sunt slabe si suntem învinsi. "Din prisosul inimii vorbeste gura"(Matei 12,34) si, prin lipsă de veghere, noi mărturisim că Hristos nu este în noi. Aceia care ezită să se consacre fără rezervă lui Dumnezeu sunt slabi urmasi ai lui Hristos. Ei Îl urmează de la o distantă atât de mare, încât jumătate din timp ei nici nu stiu pe urmele cui calcă; pe urmele Lui sau ale marelui lor vrăjmas. De ce suntem noi atât de zăbavnici în a renunta la lucrurile acestei lumi si să trecem de partea lui Hristos? De ce să dorim să mentinem prietenia cu vrăjmasii Domnului si să le urmăm obiceiurile si să fim condusi după părerile lor? Trebuie să existe o predare deplină, fără rezerve, lui Dumnezeu, o părăsire si o îndepărtare de la dragostea pentru lume si lucrurile pământesti, căci, dacă nu facem astfel, nu putem fi ucenicii lui Hristos. Viata si spiritul Domnului Hristos constituie singurul standard al desăvârsirii si perfectiunii si unica noastră sigurantă constă în a urma exemplul Lui. Dacă noi facem acest lucru, El ne va călăuzi prin sfatul Său, iar apoi ne va primi în slavă. Noi trebuie să luptăm cu stăruintă si să fim dispusi să suferim mult pentru a putea merge pe urmele pasilor Răscumpărătorului nostru. Dumnezeu vrea să lucreze pentru noi, să ne dea Duhul Său, dacă noi luptăm pentru aceasta, trăim pentru aceasta, credem aceasta; iar apoi vom putea umbla în lumină după cum El este în lumină. Ne vom putea ospăta din dragostea Sa si vom bea cu îmbelsugare din bogătia Sa.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
