| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 10
Fanatismul care a bântuit în ultimii ani si-a lăsat efectele sale pustiitoare în est. Am văzut că Dumnezeu Si-a pus la probă poporul cu privire la timp în 1844 si că de la acea dată nici un alt moment nu a purtat amprenta Sa specială. De la 1844, El nu Si-a mai pus la probă poporul cu privire la nici o altă dată. Noi ne-am aflat, si încă ne mai aflăm, în perioada când trebuie să asteptăm cu răbdare. O emotie considerabilă a fost stârnită în jurul anului 1854, când multi au considerat că această miscare este în planul lui Dumnezeu, pentru că s-a extins, si multi au fost convertiti. Însă asemenea concluzii nu sunt necesare. Mult din ceea ce s-a predicat cu privire la anul 1854 a fost logic si drept. Unii care erau sinceri au luat si adevărul, si minciuna laolaltă si au sacrificat mult din ceea ce aveau pentru a face ceea ce nu este bine; iar după ce au fost dezamăgiti, ei au renuntat si la adevăr, si la minciună, iar acum se află într-o stare foarte dificilă, greu de ajuns la ei. Unii dintre cei care au trecut prin dezamăgire au văzut dovezile adevărului prezent, au îmbrătisat întreita solie îngerească si se luptă să o trăiască în vietile lor. Însă, acolo unde există unul care a tras foloase de pe urma anului 1854, există zece care au suferit de pe urma stabilirii acestei date; si multi dintre acestia sunt în situatia în care nu pot fi convinsi pentru adevăr, chiar dacă acesta le-ar fi prezentat foarte clar.
Proclamarea datei 1854 a fost însotită de un spirit care nu a fost al lui Dumnezeu. Acesta a fost un spirit gălăgios, aspru, neatent, atâtător. Zgomotul si vâlva erau considerate de multi esentiale pentru religia adevărată si exista tendinta de a aduce totul jos, la un nivel foarte scăzut. Multi au socotit aceasta drept umilintă; însă, dacă te împotriveai vederilor lor, într-o clipă ei deveneau agitati, dovedeau un spirit arogant, tiran, si îi acuzau pe aceia care nu erau de acord cu ei că sunt mândri si că se împotrivesc adevărului si puterii lui Dumnezeu. Îngerii cei sfinti au fost întristati si dezgustati de maniera lipsită de respect în care multi folosiseră Numele lui Dumnezeu, marele Iehova. Îngerii pronuntă acest nume sfânt cu cel mai mare respect si îsi acoperă întotdeauna fetele când vorbesc despre Numele lui Dumnezeu; iar Numele Domnului Hristos este atât de sacru pentru ei, încât îl rostesc cu cea mai mare reverentă. Însă cât de opuse au fost spiritul si influenta care au însotit miscarea de la 1854! Unii dintre cei care sunt încă sub aceeasi influentă vorbesc despre Dumnezeu ca si cum ar vorbi despre un cal sau orice alt lucru comun. În rugăciunile lor, ei folosesc cuvintele Dumnezeule Atotputernic într-un mod foarte comun si lipsit de respect. Aceia care fac acest lucru nu au acel simtământ al caracterului înăltător al lui Dumnezeu, al lui Hristos sau al lucrurilor ceresti. Mi-a fost arătat că, în vechime, când Dumnezeu Îsi trimitea îngerii să slujească ori să transmită anumite lucruri unor oameni, si aceste persoane îsi dădeau seama că văzuseră sau vorbiseră cu un înger, erau cuprinse de spaimă si le era teamă că aveau să moară. Ei aveau păreri atât de înalte cu privire la maiestatea si puterea lui Dumnezeu, încât gândeau că aceasta îi va distruge dacă ar fi ajuns în strânsă legătură cu cineva care venea direct din prezenta sfinteniei Sale. Am fost călăuzită spre Judecători 13,21.22: "Atunci Manoah a înteles că este Îngerul Domnului si a zis nevestei sale: 'Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu'." Judecători 6,22.23: "Ghedeon, văzând că fusese Îngerul Domnului, a zis: 'Vai de mine, Stăpâne Doamne! Am văzut pe Îngerul Domnului fată-n fată!' Si Domnul i-a zis: 'Fii pe pace, nu te teme, căci nu vei muri'." Iosua 5,13-15: "Pe când se afla Iosua lângă Ierihon, a ridicat ochii si s-a uitat. Si iată că un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el si i-a zis: 'Esti dintre ai nostri sau dintre vrăjmasii nostri?' El a răspuns: 'Nu, ci Eu sunt Căpetenia ostirii Domnului, si acum am venit'. Iosua s-a aruncat cu fata la pământ, s-a închinat si I-a zis: 'Ce spune Domnul meu robului Său?' Si Căpetenia ostirii Domnului a zis lui Iosua: 'Scoate-ti încăltămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt.' Si Iosua a făcut asa." Dacă îngerii erau în acest fel de temut si onorati pentru că veneau din prezenta lui Dumnezeu, cu cât mai mult respect ar trebui să fie privit Dumnezeu Însusi. Multi dintre cei care au fost convertiti prin influenta miscării de la 1854 au nevoie să fie convertiti din nou. Iar acum este necesar de zece ori mai mult efort pentru îndreptarea vederilor gresite, tulburătoare, pe care le primiseră de la învătătorii lor si pentru a-i determina să primească adevărul neamestecat cu minciună, decât ar fi fost necesar la început pentru a li se face cunoscută întreita solie îngerească. Acestia trebuie mai întâi dezvătati înainte de a fi învătati ceea ce este bine, altfel buruienile otrăvitoare ale minciunii vor creste si vor prinde rădăcină printre pretioasele seminte ale adevărului. Minciuna trebuie mai întâi dezrădăcinată si atunci pământul este pregătit pentru ca sământa cea bună să poată răsări si să aducă roade spre slava lui Dumnezeu. Singurul remediu pentru Est va fi disciplina si organizatia. Un spirit fanatic a luat în stăpânire o anumită categorie dintre păzitorii Sabatului de acolo; ei au sorbit însă prea putin din fântâna adevărului si nu sunt obisnuiti cu spiritul întreitei solii îngeresti. Pentru această clasă nu se poate face nimic până ce vederile lor fanatice nu sunt îndreptate. Unii dintre cei ce au fost prinsi în miscarea de la 1854 au adus cu ei vederi gresite, cum ar fi existenta învierii celor nelegiuiti si veacul ce va să vină si ei caută să unească aceste păreri ale lor si experienta lor din trecut cu solia celui de-al treilea înger.
Ei nu pot face acest lucru; nu poate exista întelegere între Hristos si Belial. Inexistenta învierii celor nelegiuiti si părerile lor despre veacul ce va să vină constituie minciuni grosolane pe care Satana le-a strecurat printre ereziile timpului din urmă, ca să-si atingă scopul de a ruina sufletele. Aceste minciuni nu pot fi în armonie cu solia de origine divină. Unele dintre aceste persoane au anumite manifestări pe care ei le numesc daruri si spun că Domnul le-a asezat în biserică. Ei bolborosesc fără înteles si numesc aceasta o limbă necunoscută - necunoscută nu numai omului ci, si Domnului si întregului cer. Aceste daruri sunt născocite de bărbati si femei, ajutati de marele înselător. Fanatismul, exaltarea, vorbirea falsă în limbi si manifestările zgomotoase au fost considerate daruri asezate de Dumnezeu în biserică. Unii au fost înselati prin acestea. Roadele tuturor acestora nu au fost bune. "După roadele lor îi veti cunoaste"(Matei 7,20). Fanatismul si vâlva au fost considerate dovezi speciale ale credintei. Unii nu sunt multumiti de o întâlnire dacă nu s-au simtit puternici si fericiti acolo. Ei depun eforturi pentru aceasta si îsi dezlăntuie sentimentele în exaltare. Însă influenta unor asemenea întruniri nu este binefăcătoare. Când simtământul de fericire si-a luat zborul, ei se scufundă mai jos decât fuseseră înainte de întâlnire, pentru că fericirea lor nu provenea din sursa cea bună. Cele mai folositoare adunări pentru înaintare spirituală sunt cele care se caracterizează prin solemnitate si adâncă cercetare a inimii, în care fiecare caută să se cunoască pe sine însusi si, cu seriozitate si în profundă umilintă, caută să învete de la Domnul Hristos. Fratele Lunt din Portland, Maine, a suferit mult. El simtea că spiritul care domnea adesea în adunările lor nu era în armonie cu solia celui de-al treilea înger. El avusese o experientă în legătură cu fanatismul care pustiise Estul, si aceasta l-a făcut să privească cu suspiciune orice părea fanatism. Trecutul îl socotea ca o avertizare si credea că e bine să se ferească sau să vorbească deschis cu aceia care ar fi fost într-o anumită măsură fanatici, pentru că el simtea că atât ei, cât si cauza lui Dumnezeu erau în pericol. El privea aceste lucruri într-o lumină corectă. Există multi oameni cu firi neastâmpărate, care nu vor să se supună disciplinei, rânduielii, ordinii. Ei gândesc că libertatea lor ar fi îngrădită dacă si-ar lăsa deoparte judecata si s-ar supune judecătii celor cu experientă. Lucrarea lui Dumnezeu nu va progresa până când nu va exista dispozitia de a se supune rânduielii si nu se va înlătura spiritul de indiferentă si dezordine al fanatismului din adunările lor. Impresiile si sentimentele nu constituie o dovadă sigură că o persoană este condusă de Dumnezeu. Si Satana, în mod nebănuit, dă sentimente si impresii. Acestea nu constituie călăuze sigure. Toti ar trebui să cunoască pe deplin dovezile credintei noastre si preocuparea lor de căpătâi trebuie să fie aceea de a face ca mărturisirea lor de credintă să fie mai fructuoasă si să aducă roade spre slava lui Dumnezeu. Nimeni nu trebuie să apuce pe o astfel de cale prin care să devină dezgustători pentru cei necredinciosi. Noi trebuie să fim curati, modesti, să purtăm discutii înăltătoare si să ducem o viată fără vină. Spiritul flecar, glumet, nechibzuit trebuie mustrat. Nu este o dovadă că harul lui Dumnezeu este asupra inimii unor persoane dacă acestea vorbesc si se roagă cu măiestrie în adunare, dar la terminarea acesteia, când ies afară, dau drumul unei vorbiri aspre, grosolane si neîngrijite. Unii ca acestia sunt reprezentanti mizerabili ai credintei noastre. Ei constituie o ocară la adresa cauzei lui Dumnezeu. Există în __ un amestec ciudat de păreri printre cei care sustin că sunt păzitori ai Sabatului. Unii nu sunt în armonie cu trupul bisericii si, cât timp vor ocupa pozitia în care se află acum, ei vor fi supusi ispitirilor lui Satana si vor fi afectati de fanatism si de spiritul minciunii. Unii au vederi fanteziste, care le orbesc vederea în privinta unor puncte importante, vitale, ale adevărului, ajungând să-si considere deductiile lor închipuite drept adevăr esential. Aparitia unora ca acestia si spiritul care îi însoteste face ca Sabatul să devină foarte respingător si de nedorit pentru necredinciosul sensibil. Ar fi cu mult mai bine pentru progresul si succesul întreitei solii îngeresti dacă astfel de persoane ar părăsi adevărul.
În conformitate cu lumina pe care mi-a dat-o Dumnezeu, în Est există totusi o grupă mare de credinciosi care vor asculta în mod consecvent de adevăr. Aceia care apucă pe căi gresite, pe care ei si le-au ales, vor fi lăsati să îmbrătiseze minciuna care, în cele din urmă, îi va conduce la nimicire; însă, pentru un timp, ei vor fi pietre de poticnire pentru cei ce vor primi adevărul. Pastorii care lucrează prin cuvânt si învătătură trebuie să fie lucrători meticulosi si trebuie să prezinte adevărul în curătia lui, cu simplitate. Ei trebuie să hrănească turma cu hrană curată, bine aleasă. Există stele călătoare care sustin că sunt pastori trimisi de Dumnezeu, care predică Sabatul din loc în loc, însă amestecă adevărul cu minciuna si îsi aruncă părerile la întâmplare, semănând discordia în popor. Satana este cel care îi împinge pe acestia să-i dezguste pe necredinciosii inteligenti si sensibili. Unii dintre ei au multe de spus cu privire la daruri, si acestea sunt adeseori manifestate. Ei se lasă în voia unor simtăminte sălbatice, exaltate, si produc sunete de neînteles, pe care le numesc darul limbilor, si o anumită clasă de oameni pare încântată de astfel de manifestări ciudate. Un spirit straniu stăpâneste această clasă de oameni, care ar da la o parte si ar trece peste oricine li s-ar împotrivi. Duhul lui Dumnezeu nu este în această lucrare si nu însoteste astfel de lucrători. Ei au un alt spirit. Si totusi, asemenea predicatori au succes în rândul unei anumite clase. Însă acest fapt va îngreuna mult lucrul acelor lucrători pe care Dumnezeu îi va trimite, care sunt calificati pentru a prezenta poporului Sabatul si darurile într-o lumină corespunzătoare si a căror influentă si exemplu sunt demne de imitat. Adevărul trebuie prezentat în asa fel, încât să fie atrăgător pentru mintea inteligentă. Noi, ca popor, nu suntem întelesi, ci suntem socotiti ca niste bieti oameni, cu mintea slabă, de jos, degradati. Atunci, cât este de important pentru toti cei care îi învată pe altii si pentru toti cei care cred adevărul să fie astfel atinsi de influenta lui sfintitoare, încât vietile lor consecvente, nobile, să le arate necredinciosilor că s-au înselat cu privire la acest popor. Cât este de important ca această cauză a adevărului să fie dezbrăcată de tot ce este fals, de exaltarea fanatică, pentru ca adevărul să poată sta în propriile lui merite si să dea la iveală curătia lui originară si caracterul lui înalt. Am văzut că este foarte important ca aceia care predică adevărul să aibă maniere rafinate, să evite ciudăteniile si lucrurile excentrice si să prezinte adevărul în curătia si puritatea lui. Am fost călăuzită spre textul din Tit 1,9: "Să se tină de Cuvântul adevărat, care este potrivit cu învătătura, pentru ca să fie în stare să sfătuiască în învătătura sănătoasă si să înfrunte pe potrivnici." În versetul 16, Pavel vorbeste despre o categorie de oameni care sustin că Îl cunosc pe Dumnezeu, însă, prin faptele lor, Îl tăgăduiesc, oameni "netrebnici pentru orice faptă bună". Apoi el îl sfătuieste astfel pe Tit: "Tu, însă, vorbeste lucruri care se potrivesc cu învătătura sănătoasă: spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătati, sănătosi în credintă, în dragoste, în răbdare" Sfătuieste de asemenea pe tineri să fie cumpătati si dă-te pe tine însuti pildă de fapte bune, în toate privintele. Iar în învătătură, dă dovadă de curătie, de vrednicie, de vorbire sănătoasă si fără cusur, ca potrivnicul să rămână de rusine si să nu poată spune nimic rău de noi"(Tit 2,1-8). Aceste îndemnuri sunt scrise pentru folosul tuturor acelora pe care Dumnezeu i-a chemat să propovăduiască Cuvântul si, de asemenea, în folosul poporului Său care ascultă Cuvântul.
Adevărul lui Dumnezeu nu degradează niciodată, ci dimpotrivă, îl înaltă pe cel care îl primeste, îi rafinează gustul, îi sfinteste judecata si îl desăvârseste pentru societatea îngerilor curati si sfinti din Împărătia lui Dumnezeu. Sunt unii care, când vin în contact cu adevărul, sunt grosolani, duri, ciudati, lăudărosi, profită de semenii lor dacă pot, pentru a trage foloase personale; ei gresesc în multe privinte si totusi, dacă ei cred în adevăr din toată inima, acesta va lucra o întreagă transformare în vietile lor. Ei încep imediat lucrarea de reformă. Influenta curată a adevărului va înnobila întreaga fiintă, devenind cu totul alt om. În afacerile cu semenii, el va avea frică de Domnul si îl va iubi pe aproapele său ca pe sine însusi, purtându-se cu el asa cum i-ar plăcea ca acesta să se poarte cu el. Vorbirea lui va fi sinceră, curată si de un caracter atât de înăltător, încât cei necredinciosi nu vor putea profita de el, nu îl vor putea vorbi de rău pe nedrept si nu vor fi dezgustati de felul lui lipsit de amabilitate sau de vorbirea lui necuviincioasă. El va duce influenta sfintitoare a adevărului în familia sa si va face ca lumina să strălucească în fata lor, astfel încât acestia, văzând faptele lui bune, să Îl poată slăvi pe Dumnezeu. În toate căile vietii sale, el va exemplifica viata Domnului Hristos.
Legea lui Dumnezeu nu poate fi satisfăcută cu nimic din ceea ce nu este desăvârsit sau lipsit de ascultare deplină de toate cerintele ei. A împlini doar jumătate din cerintele ei si a nu dovedi o ascultare deplină, desăvârsită, nu valorează nimic. Cei lumesti si cei necredinciosi admiră consecventa si au fost întotdeauna puternic convinsi că Dumnezeu are un adevăr de transmis prin poporul Său, atunci când faptele lor corespund cu credinta lor. "După roadele lor îi veti cunoaste." Fiecare pom se cunoaste după roadele lui. Cuvintele, actiunile noastre constituie roadele pe care le aducem. Sunt multi care aud cuvintele lui Hristos, dar care nu le fac. Ei aduc o anumită mărturie, însă roadele lor sunt din cele care îi dezgustă pe cei necredinciosi. Ei sunt lăudărosi, se roagă si vorbesc într-un fel în care se îndreptătesc pe ei însisi, se înaltă, reamintesc faptele lor cele bune si, ca si fariseul, în cele din urmă, Îi multumesc lui Dumnezeu că nu sunt ca ceilalti oameni. Si cu toate acestea, ei sunt foarte vicleni si înselători în afacerile lor. Roadele lor nu sunt bune. Cuvintele si faptele lor sunt rele si totusi ei par a fi orbi cu privire la starea lor de sărăcie si nenorocire.
Mi-a fost arătat că următorul pasaj din Scriptură este potrivit pentru cei care se amăgesc în acest fel: "Nu orisicine-Mi zice: 'Doamne, Doamne!' va intra în Împărătia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Multi Îmi vor zice în ziua aceea: 'Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi demoni în Numele Tău? Si nu am făcut noi minuni în Numele Tău?' Atunci le voi spune curat: 'Niciodată nu v-am cunoscut, depărtati-vă de la Mine voi toti care lucrati fărădelege.'"(Matei 7,21-23). Aici se află cea mai mare amăgire care poate afecta mintea omului; aceste persoane se socotesc drepte, când de fapt ele nu sunt drepte. Consideră că fac o mare lucrare în viata lor religioasă, însă la sfârsit Domnul Isus smulge mantia îndreptătirii lor de sine si le prezintă viu în fată adevăratul lor tablou, cu toate greselile si în toată diformitatea caracterului lor religios. Ei sunt găsiti necorespunzători, atunci când este prea târziu, pentru totdeauna, de a-si suplini lipsurile. Dumnezeu a prevăzut mijloace pentru îndreptarea celor care gresesc; cu toate acestea, dacă ei aleg să-si urmeze propria lor judecată si dispretuiesc mijloacele rânduite de El pentru corectarea lor si pentru a-i uni în adevăr, ei vor fi adusi în starea descrisă în cuvintele Domnului, citate mai sus.
Dumnezeu Îsi pune deoparte un popor si îi pregăteste pe ai Săi să stea ca unul singur, uniti, să vorbească aceleasi lucruri si astfel să împlinească rugăciunea lui Hristos pentru ucenicii Săi: "Si Mă rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toti să fie una, cum Tu, Tată, esti în Mine si Eu în Tine; ca si ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis."(Ioan 17,20.21). Se ridică mereu grupe mici care cred că Dumnezeu este doar cu cei foarte putini, foarte răspânditi, iar influenta acestora este de a smulge si de a risipi ceea ce clădesc slujitorii lui Dumnezeu. Oamenii cu minti neastâmpărate, care doresc să vadă si să creadă încontinuu ceva nou, se ridică mereu, unii într-un loc, altii într-altul, toti făcând o lucrare specială pentru vrăjmasul si, cu toate acestea, pretinzând că au adevărul. Ei stau despărtiti de poporul pe care Dumnezeu îl conduce si îl face să prospere si prin care el Îsi va face marea Sa lucrare. Ei îsi exprimă necontenit temerile că grupa păzitorilor Sabatului ajunge precum lumea, însă cu greu se pot găsi două păreri de-ale lor care să fie în armonie una cu cealaltă. Ei sunt împrăstiati si confuzi si totusi se amăgesc atât de mult, socotind că Dumnezeu este cu ei într-un mod cu totul special. Unii dintre acestia sustin că au daruri printre ei; însă sunt condusi de influenta si învătăturile acelor daruri prin care pun sub semnul îndoielii pe aceia pe care Dumnezeu i-a însărcinat cu povara deosebită a lucrării Sale, dezlipind de trupul bisericii o anumită categorie de credinciosi Oamenii care, potrivit Cuvântului lui Dumnezeu, fac tot ce le stă în putere pentru a fi una, care sunt întemeiati în solia celui de-al treilea înger, sunt priviti cu suspiciune pe motivul că ei îsi extind lucrarea si adună suflete de partea adevărului. Ei sunt considerati lumesti pentru că au influentă în lume, iar faptele lor mărturisesc că ei Îl asteaptă pe Dumnezeu să facă o mare si specială lucrare pe pământ, aceea de a-Si forma un popor si de a-l pregăti pentru venirea lui Hristos. Acesti oameni nu stiu de fapt ce cred sau care sunt motivele credintei lor. Ei învată mereu si totusi nu ajung niciodată la cunostinta adevărului. Se ridică unul cu idei sălbatice, gresite, si pretinde că Dumnezeu l-a trimis cu o lumină nouă, glorioasă, si că toti trebuie să creadă ceea ce aduce el. Unii dintre cei care nu au o credintă temeinică, nesupusi trupului bisericii, ci sunt luati de curent pentru că nu au o ancoră care să-i sustină, primesc acel vânt de învătătură. Lumina care vine de la acela străluceste în asa fel, încât face lumea să se îndepărteze de el cu dezgust si să-l urască. Atunci, în mod blasfemator, el se asează alături de Hristos si sustine că lumea îl urăste din acelasi motiv pentru care L-a urât pe Hristos. Apoi se ridică altul, pretinzând că este condus de Dumnezeu, si sustine erezia inexistentei învierii celor nelegiuiti, care este una dintre marile capodopere ale minciunilor lui Satana. Un altul nutreste idei gresite în privinta veacului ce va să vină. Un altul impune cu zel costumul american. Cu totii vor libertate religioasă; fiecare actionează independent de ceilalti si, cu toate acestea, pretind că Dumnezeu este într-un mod special la lucru în mijlocul lor. Unii se bucură si tresaltă că au daruri pe care altii nu le au. Fie ca Domnul să-Si elibereze poporul de astfel de daruri. Ce fac aceste daruri pentru ei? Sunt ei adusi prin acestea la unitatea credintei? Îl conving ei pe cel necredincios că Dumnezeu este cu ei în acelasi adevăr? Când acesti tulburători, cu păreri diferite, se adună laolaltă si acolo există exaltare si limbi necunoscute, ei fac ca lumina lor să strălucească în asa fel, încât cei necredinciosi spun: Acesti oameni nu sunt întregi la minte; sunt înflăcărati de o exaltare falsă si noi stim că ei nu au adevărul. Unii ca acestia stau direct în calea celor păcătosi; influenta lor îi retine pe unii să accepte Sabatul. Ei vor fi răsplătiti potrivit cu faptele lor. Dumnezeu ar prefera ca ei ori să se schimbe, ori să renunte la Sabat! Atunci nu ar mai sta în calea necredinciosilor. Dumnezeu a călăuzit bărbati care au trudit ani de zile, care au fost dispusi să facă orice sacrificiu, care au suferit lipsuri, au trecut prin încercări pentru a duce adevărul în fata lumii si, prin umblarea lor consecventă, au îndepărtat ocara pe care a adus-o fanatismul asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei au întâmpinat opozitie în toate formele. Au trudit zi si noapte în căutarea de dovezi pentru credinta noastră, pentru a putea aduce adevărul la lumină în toată claritatea sa, într-o formă bine închegată, ca să se poată împotrivi oricărei opozitii. Munca neobosită si chinurile sufletesti legate de această mare lucrare i-a epuizat pe multi, iar altora le-a umplut capul de peri albi. Însă ei nu s-au istovit în zadar. Dumnezeu a notat rugăciunile lor serioase, sfâsietoare, în agonie, pentru ca ei să poată avea lumina si adevărul si pentru ca adevărul să poată străluci în toată claritatea sa si în fata altora. El a notat eforturile lor pline de sacrificiu de sine si le va răsplăti după faptele lor. Pe de altă parte, aceia care nu au trudit pentru a scoate la iveală aceste adevăruri pretioase au ajuns până acolo încât au primit anumite puncte, cum ar fi adevărul despre Sabat, care a fost gata pregătit pentru ei, si apoi, toată recunostinta pe care o au pentru ceea ce pe ei nu i-a costat nimic, dar pe altii atât de mult, si-o arată ridicându-se precum Core, Datan si Abiram, să-i batjocorească pe aceia asupra cărora Dumnezeu a pus povara lucrării Sale. Ei spun: "Destul! căci toată adunarea, toti sunt sfinti si Domnul este în mijlocul lor"(Numeri 16,3). Ei nu stiu ce este aceea recunostintă. Au un spirit încăpătânat, care nu cedează în fata judecătii drepte si care îi va conduce spre propria lor nimicire. Dumnezeu a binecuvântat pe poporul Său care a mers înainte, urmând providenta Lui clară. El Si-a format un popor, pe marea platformă a adevărului, din toate clasele. Cei necredinciosi s-au convins că Dumnezeu este cu poporul Său si si-au umilit inimile, ascultând de adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu merge sigur înainte. Si, cu toate acestea, netinând cont de toate dovezile că Dumnezeu este Cel ce Si-a condus biserica, sunt si vor continua să existe din aceia care, sustinând Sabatul, vor merge totusi independent de trupul bisericii, crezând si făcând ceea ce aleg ei. Vederile sunt confuze. Starea lor împrăstiată este o dovadă temeinică a faptului că Dumnezeu nu este cu ei. Lumea priveste Sabatul si erorile lor laolaltă si le resping împreună. Dumnezeu este întristat de aceia care fac ca lumea să-i urască. Dacă un crestin este urât pentru faptele lui bune si pentru că Îl urmează pe Hristos, el va avea o răsplată; însă, dacă este urât pentru că nu procedează în asa fel încât să fie iubit, urât datorită obiceiurilor lui necultivate si din cauză că face din adevăr o chestiune de dispută cu semenii săi si face în asa fel încât Sabatul să le pară foarte respingător, el este o piatră de poticnire pentru cei păcătosi, o ocară pentru adevărul cel sfânt; iar dacă nu se pocăieste, ar fi fost mai bine pentru el să-si lege o piatră de moară de gât si să se arunce în mare. Nu trebuie să li se dea necredinciosilor nici o ocazie de a batjocori credinta noastră. Noi suntem considerati ciudati si unici; însă noi nu trebuie să trăim în asa fel încât să-i facem pe cei necredinciosi să creadă că suntem altfel decât ne cere credinta noastră să fim. Unii dintre cei care cred adevărul pot gândi că ar fi mai sănătos ca surorile să adopte costumul american; totusi, dacă această modă în îmbrăcăminte ne-ar ciunti influenta printre cei necredinciosi, în asa fel încât să nu avem usor acces la ei, nu trebuie să îl adoptăm nicidecum, chiar dacă am avea de suferit. Însă unii se amăgesc, gândind că acest costum ne-ar aduce atât de multe foloase. În timp ce poate fi de folos unora, altora le poate dăuna.(Vezi Anexă. ) Am văzut că rânduiala lăsată de Dumnezeu a fost dată peste cap si că îndemnurile Sale speciale nu au fost luate în seamă de către aceia care adoptă costumul american. Am fost îndreptată spre Deuteronom 22,5: "Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească si bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeiesti; căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului, Dumnezeului tău." Dumnezeu nu doreste ca poporul Său să adopte asa-numita reformă în îmbrăcăminte. Este o îmbrăcăminte indecentă, cu totul nepotrivită pentru urmasii modesti, umili, ai lui Hristos. Există o tendintă crescândă ca femeile să se îmbrace si să arate aproape ca celălalt sex si să-si aranjeze îmbrăcămintea în asa fel, încât să fie foarte apropiată de a bărbatilor, însă Dumnezeu socoteste acest lucru o urâciune. "Vreau de asemenea ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rusine si sfială"(1 Timotei 2,9). Cele care se simt chemate să se ataseze miscării pentru drepturile femeii si pentru asa-numita reformă în îmbrăcăminte se pot despărti la fel de bine de orice legătură pe care o au cu întreita solie îngerească. Spiritul care o însoteste pe una nu poate fi în armonie cu cealaltă. Scripturile sunt clare cu privire la relatiile dintre bărbati si femei si în privinta drepturilor lor. Până într-o anumită măsură, spiritistii sunt cei care au adoptat această modă unică în îmbrăcăminte. Adventistii de ziua a saptea care cred în restaurarea darurilor sunt adesea socotiti drept spiritisti. Dacă ei adoptă acest costum, influenta lor e moartă. Lumea îi va aseza la acelasi nivel cu spiritistii si va refuza să-i asculte. Împreună cu asa-zisa reformă în îmbrăcăminte merge un spirit de usurătate si încăpătânare, ce tine tocmai de îmbrăcă-minte. Se pare că decenta si modestia se îndepărtează de multi dintre aceia care adoptă acel stil de îmbrăcăminte. Mi-a fost arătat că Dumnezeu doreste ca noi să ducem o viată consecventă, pe care să o putem justifica. Dacă vor adopta costumul american, surorile îsi vor distruge propria influentă si pe cea a sotilor lor. Ele vor ajunge de batjocură si de ocară. Mântuitorul nostru spune: "Voi sunteti lumina lumii.""Tot asa să lumineze si lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune si să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri"(Matei 5,14.16). Noi avem o mare lucrare de făcut în lume si Dumnezeu nu doreste să ducem o viată care să diminueze sau să ne distrugă influenta în lume.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
