| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 10
CE I S-A FĂCUT CUNOSCUT FRATELUI HULL
(Comitetul Conferintei Generale îsi exprimă aici aprobarea pentru publicarea acestei Mărturii. În mod special, recomandăm publicarea scrisorilor adresate fratelui Hull si date lui la timpul respectiv. Îndreptăm în mod special atentia cititorului către declaratia de la pag.442. Aici se spune că fratele Hull trebuie condus ca si un orb, care depinde de altcineva pentru a vedea. La Conferinta generală din Battle Creek, din mai 1863, fratele Hull a recunoscut justetea acestei afirmatii, însă de atunci a protestat împotriva ei. Comitetul sustine acum că, prin purtarea lui din scurta perioadă a ultimelor patru luni, prin abandonarea tuturor punctelor credintei, care nouă, ca popor, ne este scumpă, constituie cea mai palpabilă demonstrare a corectitudinii declaratiei de mai sus că el ar trebui să urmeze sfatul fratilor lui.)
La 5 noiembrie 1862, mi-a fost arătată starea fratelui Hull, care era alarmantă. Lipsa lui de consacrare si de evlavie l-au lăsat pradă lui Satana. El s-a bizuit pe propria lui tărie, în loc să se bizuie pe bratul Domnului, si acest brat puternic a fost în parte îndepărtat. Mi-a fost arătat că lucrul cel mai alarmant în cazul fratelui Hull este că el nu realizează pericolul în care se află. El nu vede nici o primejdie, se simte cu totul în sigurantă si la adăpost, în timp ce Satana si îngerii lui tresaltă pentru biruinta lor. Atâta timp cât fratele Hull mentinea lupta, mintea lui era tinută în frâu, fiind o confruntare între spirite. Acum, când el a încetat lupta, si confruntarea a încetat. Mintea lui este linistită si Satana îl lasă să aibă pace. O, cât de periculoasă este starea în care mi-a fost arătat că se află el! Cazul lui este aproape fără nădejde, pentru că el nu face nici un efort pentru a i se împotrivi lui Satana si a se elibera din capcana lui înfricosătoare. În dreptul fratelui Hull s-a procedat cu credinciosie. El simte că a fost prea mult tinut în frâu, că nu s-a putut purta asa cum este el. Cât timp puterea adevărului, cu toată influenta ei, a fost asupra lui, el a fost oarecum în sigurantă; însă, dacă se înlătură puterea adevărului de deasupra mintii si nu mai există nici o restrictie, tendintele firesti preiau conducerea si nu mai este loc de oprire. Lupta l-a obosit si câtva timp a vrut să se simtă în largul lui, să facă ce doreste, si s-a simtit rănit când fratii lui l-au mustrat. El mi-a fost prezentat ca stând pe marginea unei prăpăstii îngrozitoare, gata să se arunce. Dacă se va arunca, va fi decisiv; soarta lui vesnică va fi hotărâtă. Lucrarea si deciziile lui sunt pentru vesnicie. Lucrarea lui Dumnezeu nu este dependentă de fratele Hull. Dacă el părăseste rândurile acelora care poartă steagul însângerat al Printului Emanuel si se atasează grupei care poartă steagul cel negru, aceasta va fi spre propria lui pierzare, pentru nimicirea lui vesnică. Am văzut că cei care doresc au toată libertatea de a pune la îndoială inspiratia Cuvântului lui Dumnezeu. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să creadă. Ei pot alege să se bizuie pe dovezile pe care El cu plăcere li le-a dăruit sau să se îndoiască si să piară. Viata sau moartea, depinde de tine, frate Hull! Am văzut deja un nor de îngeri nelegiuiti împresurându-te, iar tu te simteai foarte bine în mijlocul lor. Satana îti spunea o poveste frumoasă despre o cale mai usoară decât să tot fii în luptă cu spirite combatante; însă, dacă alegi acea cale, va trebui să plătesti printr-o jertfă grea, jalnică. Am văzut că te-ai simtit puternic, crezând că ai argumente care nu pot fi combătute, si că nu te-ai bizuit pe puterea Domnului. Prea adesea te-ai repezit pe terenul lui Satana ca să întâmpini un împotrivitor. Tu nu ai asteptat să vezi dacă adevărul sau cauza lui Dumnezeu necesita o discutie, ci te-ai angajat cu împotrivitorii, pe când, dacă ai fi gândit putin înainte, ti-ai fi dat seama dacă adevărul sau cauza lui Dumnezeu ar fi beneficiat prin aceasta. În acest fel, s-a irosit un timp pretios. Satana urmărea si era martor la teribila lovitură dată prin faptul că fratele Hull avusese de-a face cu spiritistii în Battle Creek. Spiritistii au înteles organizatia sa si erau siguri că nu va fi în zadar să facă eforturi hotărâte pentru a-l nimici pe acela care prejudiciase cauza atât de mult. Discutând cu spiritistii, tu nu ai avut de întâmpinat doar pe oameni si argumentele lor, ci si pe Satana si îngerii lui. Si niciodată nu trebuie trimis un singur om pentru a combate un spiritist. Dacă într-adevăr cauza lui Dumnezeu cere ca noi să ne confruntăm cu Satana si cu ostirea lui, reprezentati printr-un mediu spiritist, dacă este necesară o asemenea discutie, atunci trebuie să meargă mai multi, împreună, pentru ca, prin rugăciune si credintă, ostirea întunericului să poată fi învinsă, iar cel care ia cuvântul să fie apărat prin îngeri care excelează în putere. Frate Hull, mi-ai fost arătat că te afli sub influenta dulce a unei fascinatii care se va dovedi fatală, dacă vraja acesteia nu se va rupe. Tu ai discutat cu Satana, ai negociat cu el, ai zăbovit pe terenul interzis si ti-ai implicat mintea în lucruri care erau prea mari pentru tine; prin îngăduirea îndoielii si a necredintei, ai atras îngerii cei răi în jurul tău si ai alungat din preajma ta îngerii cei curati si sfinti ai lui Dumnezeu. Dacă te-ai fi împotrivit în mod hotărât sugestiilor lui Satana si ai fi căutat cu toată tăria putere de la Dumnezeu, ai fi zdrobit orice cătuse si ti-ai fi învins vrăjmasul spiritist, te-ai fi apropiat mai mult de Dumnezeu si ai fi făcut ca Numele Său să triumfe. Am văzut că la tine a fost vorba de îndrăzneală când te-ai dus să înfrunti un spiritist, într-un timp când tu însuti erai înfăsurat si tulburat de nori de necredintă. Tu te-ai dus să te lupti cu Satana si ostirea lui fără să ai armură si ai fost grav rănit si pari insensibil la rana pe care ai primit-o. Mă tem că nici chiar tunetele si fulgerele de pe Sinai nu te pot misca din loc. Te-ai asezat în fotoliul comod al lui Satana si nu îti dai seama de starea înfricosătoare în care te afli, nu faci nici un efort ca să scapi. Dacă nu te trezesti si nu te smulgi din cursa diavolului, va trebui să pieri. Fratii si surorile ar vrea să te salveze, însă am văzut că ei nu pot. Tu esti cel care are ceva de făcut; tu trebuie să faci un efort disperat. Dacă nu, vei fi pierdut. Am văzut că cei care se află sub influenta fermecătoare a spiritismului nu îsi dau seama de acest lucru. Tu ai fost fermecat si vrăjit, desi nu îti dai seama de acest lucru, si de aceea nu faci nici cel mai mic efort pentru a veni la lumină. Am văzut că noi ne aflăm acum în timpul de cernere. Satana lucrează cu toată puterea lui pentru a smulge sufletele din mâna lui Hristos si a le determina să-L calce în picioare pe Fiul lui Dumnezeu. Îngerul a repetat încet si apăsat aceste cuvinte: "Cu cât mai aspră pedeapsă credeti că va lua cel ce calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului cu care a fost sfintit si va batjocori pe Duhul harului?"(Evrei 10,29). Caracterul se formează. Îngerii lui Dumnezeu cântăresc valoarea morală. Dumnezeu Îsi încearcă poporul. Aceste cuvinte mi-au fost prezentate de către înger: "Luati seama dar, fratilor, ca nici unul dintre voi să nu aibă o inimă rea si necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. Ci îndemnati-vă unii pe altii în fiecare zi, câtă vreme se zice: 'Astăzi', pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înselăciunea păcatului. Căci ne-am făcut părtasi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârsit încrederea nezguduită de la început"(Evrei 3,12-14). Dumnezeu este întristat atunci când cineva din poporul Său, care a cunoscut puterea harului Său, vorbeste de îndoielile pe care le are si în acest fel devine un canal pentru Satana, care transmite prin el sugestiile sale altor minti. Sământa necredintei si a păcatului nu este usor de dezrădăcinat. Satana o alimentează în fiecare ceas, si aceasta înfloreste si devine puternică. Sământa cea bună, când este semănată, are nevoie să fie hrănită, udată si îngrijită cu atentie; pentru că orice influentă otrăvitoare din jur îi stânjeneste cresterea si îi produce moartea. Eforturile lui Satana sunt acum mai puternice decât oricând înainte, pentru că el stie că timpul pe care îl are pentru a însela este scurt. Frate Hull, am văzut că tu ti-ai făcut un mare rău, dându-ti în vileag slăbiciunea si vorbind despre îndoielile tale acelora care sunt agentii lui Satana. Ai fost amăgit prin cuvinte plăcute si cuvântări atrăgătoare si te-ai expus singur atacurilor lui Satana în modul cel mai nechibzuit. Cum ai putut să-ti faci un asemenea rău si să aduci ocară asupra cauzei lui Dumnezeu? Te-ai repezit cu nesăbuintă pe terenul de luptă al lui Satana si nu este de mirare că mintea ta este atât de stupidă si nesimtitoare. Deja Satana, prin agentii săi, a otrăvit atmosfera pe care o respiri; deja îngerii cei răi au transmis agentilor săi de pe pământ ceea ce ai făcut. Si este vorba despre o persoană pe care Dumnezeu a chemat-o să stea între cei vii si cei morti, unul dintre străjerii de pe zidurile Sionului care trebuie să spună poporului ce ceas din noapte este. Tu ai o mare răspundere. Dacă tu mergi în jos, nu mergi singur; pentru că Satana te va folosi drept agent al său pentru a duce suflete spre pieire. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu priveau cu îngrijorare asupra ta. Ei au plecat de lângă tine, te-au părăsit tristi, în timp ce Satana si îngerii lui rânjeau cu satisfactie, tresăltând pentru tine. Dacă te-ai fi luptat singur cu îndoielile si nu l-ai fi încurajat pe diavol să te ispitească, vorbind despre necredinta ta si plăcându-ti să zăbovesti asupra acestui subiect, tu nu i-ai fi atras pe îngerii nelegiuiti într-un asemenea număr în preajma ta. Însă tu ai ales să vorbesti despre necredinta si întunericul din tine si să zăbovesti asupra acestui lucru; si cu cât vorbesti mai mult despre aceasta si insisti asupra acestui subiect, cu atât te cufunzi mai mult în întuneric. Tu îndepărtezi de la tine orice rază de lumină cerească; si între tine si aceia care doar ei te-ar putea ajuta, se face o mare prăpastie. Dacă vei continua în felul în care ai început, necazul si nenorocirea sunt în fata ta. Mâna lui Dumnezeu va fi asupra ta într-un fel în care nu îti convine. Mânia lui nu va dormita. Însă acum El te invită. Acum, chiar acum, te cheamă să te întorci la El fără întârziere si te va ierta cu îndurare si îti va vindeca toate rănile tale. Dumnezeu conduce un popor care este deosebit, pe care îl va curăti pentru a corespunde în vederea mutării în Împărătia Sa. Orice lucru firesc trebuie despărtit de comorile deosebite ale lui Dumnezeu, până când acest popor va fi de sapte ori curătit ca si aurul. Am văzut că fratii A. si B. s-au asezat într-o stare teribilă, slujind scopurilor lui Satana, îngăduind mintilor lor să hoinărească, de parcă el le-ar fi condus pe canalul necredintei. Cel mai mare păcat al lor a fost acela că au vorbit despre aceste îndoieli amarnice, această necredintă cruntă, si i-au condus si pe altii în aceeasi directie întunecoasă. Poporul lui Dumnezeu va fi cernut, asa cum se cerne grâul în sită, până ce toată pleava este separată de boabele curate de grâu. Noi trebuie să-L luăm pe Domnul Hristos ca exemplu si să imităm umilul model. Tu nu te împaci cu disciplina de care ai nevoie si nici nu dai dovadă de acea tăgăduire de sine pe care Domnul Hristos o cere de la aceia care sunt adevărati mostenitori ai mântuirii. Aceia care se angajează în lucrarea de salvare a sufletelor sunt împreună lucrători cu Hristos. Lucrarea Sa a fost o lucrare de bunăvointă continuă, dezinteresată si de sacrificiu de Sine. Cei pentru care s-a făcut un sacrificiu atât de mare ca să devină părtasi ai harului divin trebuie si ei, la rândul lor, să se sacrifice si să dea dovadă de tăgăduire de sine, pentru a contribui la marea lucrare de a aduce si pe altii la cunostinta adevărului. Propriile interese trebuie lăsate deoparte; dorintele egoiste si propriul confort nu trebuie să stea acum în calea lucrării lui Dumnezeu de salvare a sufletelor. Pastorii lui Dumnezeu lucrează în locul lui Hristos; ei sunt ambasadorii Săi. Ei nu trebuie să caute tihnă, confort, plăcere, dorinte sau avantaje proprii. Ei trebuie să sufere pentru Hristos, să fie răstigniti împreună cu El si să se bucure că, în toate sensurile cuvântului, pot cunoaste părtăsia suferintelor lui Hristos. Am văzut că pastorii care lucrează prin cuvânt si învătătură au o mare lucrare în fata lor; o mare răspundere zace asupra lor. În lucrarea pe care o fac, ei nu se apropie în suficientă măsură de inimi. Lucrarea lor este prea generală si adesea prea împrăstiată, în loc să se concentreze chiar spre aceia pentru care lucrează. Când predică de la amvon, ei doar îsi încep lucrarea. După aceea, trebuie să trăiască ceea ce au predicat, veghind încontinuu asupra lor însisi, pentru a nu atrage nici o batjocură asupra cauzei lui Dumnezeu. Ei trebuie să ilustreze, prin exemplul lor, viata lui Hristos. 1 Corinteni 3,9: "Pentru că noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu". 2 Corinteni 6,1: "Ca unii care lucrăm împreună cu Dumnezeu, vă sfătuim să faceti asa ca să nu fi primit în zadar harul lui Dumnezeu." Lucrarea pastorului nu se termină când pleacă de la amvon. El nu trebuie să lase deoparte povara si să-si ocupe mintea cu cititul sau scrisul decât atunci când acest lucru este neapărat necesar. El trebuie să facă în asa fel, încât lucrarea sa publică să fie urmată de eforturi speciale, lucrând personal pentru suflete ori de câte ori se iveste ocazia, discutând la gura sobei, implorând sufletele în Numele lui Hristos să se împace cu Dumnezeu. Lucrarea noastră de aici se va încheia în curând si "fiecare îsi va lua răsplata după osteneala lui"(1 Corinteni 3,8). Mi-a fost arătată răsplata sfintilor, mostenirea nemuririi. Apoi am văzut cât de mult a suferit poporul lui Dumnezeu pentru adevăr si faptul că ei socotesc cerul, chiar în aceste conditii, suficient de ieftin. Ei socotesc că suferintele de acum nu sunt vrednice să fie comparate cu slava care trebuie să fie descoperită în ei. Poporul lui Dumnezeu din timpul din urmă va fi încercat. Însă, în curând, va veni ultima lor încercare si apoi vor primi darul vietii vesnice. Frate Hull, tu ai fost batjocorit pentru cauza adevărului. Ai simtit puterea adevărului si a unei vieti fără sfârsit. Ai avut dovada mărturiei Duhului lui Dumnezeu că I-ai apartinut si ai fost acceptat de El. Am văzut că, dacă te vei încinge din nou cu armura si vei sta la post, împotrivindu-te diavolului si luptând cu bărbătie în luptele Domnului, vei fi biruitor si în curând îti vei lăsa armura deoparte si vei purta cununa biruintei. Oh, nu este oare îndestulătoare această mostenire? Nu a costat aceasta un pret atât de scump, agonia si sângele Fiului lui Dumnezeu? Fac apel la tine, în Numele Domnului, să te trezesti. Îndepărtează de la tine amăgirea îngrozitoare pe care Satana a aruncat-o asupra ta. Apucă viata vesnică. Împotriveste-te diavolului. Îngerii cei răi sunt în jurul tău, soptindu-ti la ureche, dându-ti târcoale cu vise amăgitoare, fiind multumiti că tu le dai ascultare. Oh, de dragul lui Hristos si de dragul propriului tău suflet, smulge-te de sub această influentă teribilă înainte ca Duhul lui Dumnezeu să nu Se retragă cu totul de la tine. În Sabatul din 6 iunie 1863, mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la lucrarea lui Dumnezeu si răspândirea adevărului. Predicatorii si membrii au prea putină credintă, prea putină devotiune si evlavie adevărată. Poporul îl imită pe predicator si astfel el are o foarte mare influentă asupra lor. Frate Hull, Dumnezeu doreste ca tu să te apropii mai mult de El, astfel să poti apuca tăria Lui si, printr-o credintă vie, să poti proclama mântuirea Sa, devenind un bărbat puternic. Dacă ai fi un bărbat consacrat, evlavios, atât la amvon, cât si în afara acestuia, o puternică influentă ar însoti atunci predicarea ta. Tu nu îti cercetezi cu atentie propria ta inimă. Ai studiat multe lucrări pentru a avea cuvântări meticuloase, complete, plăcute; însă ai neglijat cel mai mare si cel mai necesar studiu: cercetarea de sine. O cunoastere deplină a propriei tale persoane, cu meditatie si rugăciune, ai lăsat-o printre lucrurile secundare. Succesul tău ca pastor depinde de felul în care îti păstrezi propria ta inimă. Vei primi mai multă tărie dacă vei petrece o oră în fiecare zi în meditatie si întristare a inimii pentru greselile pe care le faci si pentru păcate, implorând iertarea plină de îndurare a lui Dumnezeu si asigurarea iertării păcatelor, decât dacă ai petrece mai multe ore si zile studiind cei mai capabili autori si te-ai familiariza cu obiectiile care sunt aduse credintei noastre si cu cele mai puternice dovezi în favoarea ei. Motivul pentru care predicatorii nostri realizează atât de putin este că ei nu umblă cu Dumnezeu. Pentru majoritatea dintre ei, El înseamnă o zi de călătorie. Cu cât vei veghea mai îndeaproape asupra propriei tale inimi, cu atât mai mult vei fi tu însuti vegheat si ocrotit, pentru ca, prin cuvintele si faptele tale, să nu dezonorezi adevărul, să nu dai ocazie limbii calomniatoare să o ia pe urma ta si a adevărului si astfel să faci ca sufletele să fie pierdute datorită faptului că tu ai neglijat cercetarea de sine, examinarea inimii si evlavia adevărată. Comportamentul sfânt al pastorului lui Hristos trebuie să fie o mustrare pentru crestinii cu o vietuire desartă, de formă. Razele adevărului si sfinteniei ce strălucesc din cuvintele voastre serioase, ceresti, vor convinge pe altii si îi vor conduce la adevăr, iar cei din jurul vostru vor fi siliti să spună că Dumnezeu este cu acest om, cu adevărat. Neatentia si slăbiciunea asa-zisilor pastori ai lui Hristos îi fac să aibă atât de putină influentă. Există multi crestini cu numele, dar numai putini oameni ai rugăciunii. Dacă predicatorii nostri ar fi bărbati care se roagă mai mult în cămărută, care să pună în practică în familiile lor ceea ce predică si care să-si conducă familiile cu demnitate si seriozitate, lumina lor ar străluci cu adevărat pentru cei din jur. Frate Hull, mi-a fost arătat că, dacă te-ai consacra lui Dumnezeu, dacă ai avea părtăsie cu El, dacă ai medita mult si ai veghea asupra slăbiciunilor tale, dacă te-ai căi si pocăi înaintea Domnului în cea mai adâncă umilintă din cauza acestora, bizuindu-te pe El pentru tărie, tu te-ai angaja în cea mai bună lucrare în care te-ai implicat vreodată; pentru că astfel ai bea dintr-un izvor de apă vie si ai putea da si altora de băut din aceeasi apă care te-a reînsufletit si te-a întărit si pe tine. Stimate frate, dacă nu se va face o schimbare în caracterul tău crestin, vei pierde viata vesnică; pentru că vrăjmasul nostru, care este foarte ocupat, îti va prinde picioarele în cursa lui, iar dacă nu esti aproape de Domnul Hristos, vei cădea în plasa lui. Te simti tulburat si nelinistit si studiul este viata ta; însă uneori tu gresesti subiectul. Când ar trebui să-ti studiezi propria ta inimă, tu citesti cărti. Când ar trebui să te apropii, prin credintă, tot mai mult de Hristos, tu studiezi cărti. Am văzut că tot studiul tău este inutil dacă nu te cercetezi cu credinciosie pe tine însuti. Tu nu te cunosti pe tine însuti si mintea ta zăboveste doar putin asupra lui Dumnezeu. Tu esti încrezător în tine si treci cu vederea faptul că eul trebuie să moară dacă vrei să fii un bun pastor pentru Hristos. În afara amvonului îti lipseste sobrietatea si seriozitatea. Aceste lucruri contracarează lucrarea ta de la amvon. Încă, de când mi-a fost prezentat cazul tău în viziune, am văzut că îti lipseste ceva. Mintea ta nu este nobilă. Stai la amvon si mânuiesti cele mai sfinte, sacre si înăltătoare adevăruri într-o manieră destoinică; însă, când tratezi unele dintre cele mai so-lemne subiecte, adesea aduci în atentie ceva comic pentru a produce zâmbete, si acest lucru distruge în mod frecvent puterea care însoteste întreaga ta cuvântare. Tu mânuiesti adevăruri so-lemne cu usurintă, însă nu le trăiesti, si acesta este motivul pentru care lipseste aprobarea cerească. Multi dintre cei pentru ale căror urechi ai fost pe plac vor vorbi despre cuvântarea iscusită, despre capabilul predicator, însă ei nu vor fi mai mult însufletiti de necesitatea ascultării de adevăr decât înainte de a-l auzi. Ei merg înainte, călcând mai departe Legea lui Dumnezeu. Pastorul este cel care le-a plăcut lor, nu adevărul pe care acesta l-a rostit. Tu rămâi la o distantă atât de mare de Dumnezeu, încât adevărul nu-si poate face lucrarea. Tu trebuie să trăiesti religia în cămin, si acest lucru îti va înălta familia si sotia. Când esti acasă, tu dai restrictiile la o parte si te porti ca un copil, fără să ai asupra ta povara adevărului si a lucrării. Tu nu poti fi socotit un exemplu. Singura ta scăpare este să te cercetezi pe tine însuti, lipsurile si slăbiciunile tale. Nu înceta să veghezi asupra ta însuti. Veghează mai îndeaproape asupra ta când esti în familie. Veghează asupra ta când pleci de acasă. Tu îti neglijezi datoriile din cămărută, îti scoti armura si dai pe fată un spirit de nesăbuintă, care alungă îngerii din preajma ta si a familiei tale. Nu neglija să-ti cercetezi propria inimă acasă. Nu îti revărsa toate sentimentele numai asupra familiei. Păstrează-ti cele mai bune simtăminte ale inimii pentru a le devota lui Isus, care te-a răscumpărat cu sângele Său. Când esti acasă, echipează-te tot timpul pentru slujirea Învătătorului atunci când vei pleca de acasă. Dacă faci acest lucru, vei avea asupra ta armura în orice moment. Dorinta cea mai înaltă a sufletului tău va fi să dai slavă lui Dumnezeu, să faci voia Lui pe pământ si te vei încrede astfel cu bucurie în El. Nu vei mai fi atât de tulburat, ci vei avea un subiect continuu pentru meditatie, consacrare si sfintire. Am fost îndreptată către 1 Corinteni 9,27: "Ci mă port aspru cu trupul meu si-l tin în stăpânire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat." Ai o lucrare de făcut, aceea de a te întelege pe tine însuti. Nu te lăsa lingusit de remarcile pe care le fac unii frati neîntelepti si fără minte cu privire la eforturile tale. Dacă îti laudă predicile, acest lucru să nu te încânte. Dacă binecuvântarea lui Dumnezeu însoteste lucrul tău, atunci roadele se vor vedea. Atunci predicarea ta nu doar va fi pe plac, ci va si strânge suflete. Frate Hull, trebuie să te aperi în toate privintele. Am văzut că orice lucru care face ca inima să fie împărtită, sau îndepărtează din inimă dragostea supremă pentru Dumnezeu, sau împiedică încrederea totală si fără margini în El îti supune caracterul si ia forma unui idol. Am fost îndreptată către cea dintâi si cea mai mare poruncă: "Să iubesti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău si cu tot cugetul tău"(Matei 22,37). Nu este îngăduit ca sentimentele tale să se îndrepte într-altă parte decât spre Dumnezeu. Nimic nu trebuie să se interpună în calea iubirii noastre supreme sau a plăcerii pe care trebuie să o avem pentru El. Vointa, dorintele, planurile si plăcerile tale trebuie să fie supuse. Tu ai ceva de învătat - să-L înalti pe Domnul Dumnezeu în inima ta, în vorbirea ta, în toate faptele tale; atunci Domnul Isus te poate învăta, te poate ajuta, iar când îti vei arunca năvodul în partea dreaptă a corăbiei, îl vei scoate la tărm plin cu pesti. Însă, fără ajutorul lui Hristos la aruncarea năvodului, s-ar putea să trudesti săptămâni, luni si ani fără să vezi prea multe roade. Am văzut că tu te simti ispitit să simti că fratii tăi te măsoară, că vor să pună prea multe restrictii asupra ta. Însă ei nu vor decât ca tu să trăiesti conform cu învătăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, iar îngerii veghează asupra ta cu cea mai mare grijă. Tu trebuie să-ti conformezi viata după Cuvântul lui Dumnezeu, pentru ca să poti fi binecuvântat si întărit în El, căci altfel vei cădea pe cale în timp ce predici altora si tu însuti vei fi lepădat. Însă tu poti fi biruitor si poti obtine viata vesnică. Tu te smulgi din cursa lui Satana, însă el pregăteste alte curse pentru tine. Dumnezeu te va ajuta si te va întări dacă Îl vei căuta cu stăruintă. Însă cercetează-te cu atentie. Pune în cumpănă fiecare motiv al inimii; tinta ta să nu fie aceea de a tine cuvântări strălucitoare în care să-l înalti pe Moses Hull, ci să cauti să-L înalti pe Hristos. Simplifică adevărul în fata ascultătorilor tăi în asa fel, încât chiar oamenii cei mai simpli să-l înteleagă. Fă ca predicile tale să fie simple, pătrunzătoare si solemne. Adu-i pe oameni în fata unei decizii. Fă-i să simtă forta vitală a adevărului. Dacă cineva îti spune vreun cuvânt pentru a te lingusi, mustră-l tăios. Spune unor asemenea persoane că Satana te-a tulburat un timp cu asa ceva si că ei nu trebuie să-i mai dea ajutor în lucrarea lui. Când te afli printre surori, fii rezervat. Nu contează dacă ele gândesc despre tine că esti nepoliticos. Dacă surorile, căsătorite sau necăsătorite, sunt prea familiare, respinge-le. Fii hotărât, neclintit, pentru ca ele să înteleagă pentru totdeauna că tu nu încurajezi asemenea slăbiciuni. Când te afli în fata tinerilor, fii întotdeauna serios, solemn. Am văzut că dacă tu si fratele Loughborough faceti din Dumnezeu tăria voastră, prin voi va fi îndeplinită o lucrare pentru umilul Său popor, căci doi pot alcătui o ostire. Apropiati-vă mai mult unul de altul, rugati-vă împreună si fiecare separat, simtiti-vă liber unul fată de celălalt. Fratele Hull trebuie să se încreadă în judecata fratelui Loughborough si să asculte de sfatul si povata lui.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
