| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 10
La data de 6 iunie 1863, mi-au fost arătate câteva primejdii pentru cei tineri. Satana stăpâneste mintile celor tineri si îi abate de la calea cea dreaptă. Ei nu îi cunosc planurile si, în aceste vremuri primejdioase, părintii trebuie să se trezească si să lucreze cu stăruintă si în mod neobosit pentru a respinge prima tentativă din partea dusmanului. Ei trebuie să-si instruiască copiii la plecare si la venire, când se ridică si când se asează, cuvânt cu cuvânt, precept după precept, azi un pic, mâine un pic. Lucrul mamei începe în pruncie. Ea trebuie să supună vointa si temperamentul copilului ei si să-l învete să asculte. Pe măsură ce copilul creste, nu lăsati mâna să se odihnească. Fiecare mamă trebuie să-si ia timp să gândească împreună cu copiii ei, să le corecteze greselile si să-i învete cu răbdare calea cea dreaptă. Părintii crestini trebuie să stie că ei îsi educă si îsi formează copiii spre a deveni copii ai lui Dumnezeu. Întreaga experientă religioasă a copiilor este influentată de instructiunile date si de caracterul format în copilărie. Dacă vointa nu este atunci supusă si nu este făcută să cedeze vointei părintilor, a învăta această lectie în anii de mai târziu va fi o sarcină foarte dificilă. Ce luptă grea, ce conflict să supui acea vointă care nu a fost niciodată supusă cerintelor lui Dumnezeu! Părintii care neglijează această lucrare importantă comit o mare greseală si un păcat împotriva bietilor lor copii si împotriva lui Dumnezeu. Copiii care sunt sub o disciplină strictă vor avea din când în când sentimente de nemultumire. Când sunt tinuti în frâu, vor deveni nerăbdători si vor dori să meargă pe calea pe care o aleg ei, să plece si să vină asa cum vor ei. În special între zece si optsprezece ani, ei vor simti adesea că nu e nici un rău să meargă la petreceri si alte întâlniri cu tinerii; totusi părintii lor, care au experientă, pot să vadă pericolul. Ei sunt familiarizati cu temperamentele specifice ale copiilor lor si stiu care este influenta acestor lucruri asupra mintilor lor si, din dorinta de a-i vedea mântuiti, trebuie să-i tină departe de aceste distractii care le stârnesc anumite patimi. Când acesti copii decid în dreptul lor să lase plăcerile acestei lumi si să devină ucenici ai lui Hristos, ce povară s-a ridicat de pe inimile acestor părinti grijulii si credinciosi. Însă chiar si atunci străduintele părintilor nu trebuie să înceteze. Copiii nu trebuie lăsati să urmeze propria lor cale si să aleagă întotdeauna pentru ei însisi. Ei de-abia au început să lupte cu seriozitate împotriva păcatului, mândriei, patimii, invidiei, geloziei, urii si a tuturor relelor inimii firesti. Iar părintii trebuie să vegheze si să le dea sfaturi copiilor lor, să decidă pentru ei si să le arate că, dacă nu cedează cu voiosie si nu îsi ascultă de bună-voie părintii, ei nu vor putea fi supusi lui Dumnezeu si le va fi imposibil să fie crestini. Părintii trebuie să-si încurajeze copiii să aibă încredere în ei si să-si despovăreze asupra lor toate durerile inimii lor, necazurile si încercările lor de zi cu zi. În acest fel, părintii pot învăta să simtă împreună cu copiii lor si se pot ruga împreună cu ei si pentru ei ca Dumnezeu să-i ocrotească si să-i călăuzească. Ei trebuie să-i îndrepte spre Prietenul si Sfătuitorul lor care niciodată nu dă gres, care simte cu ei în neputintele lor si care a fost ispitit în toate lucrurile, ca si noi, dar fără păcat. Satana îi ispiteste pe copii să fie rezervati fată de părintii lor si să-si aleagă drept confidenti prieteni de aceeasi vârstă cu ei, lipsiti de experientă; însă unii ca acestia nu îi pot ajuta, ci le vor da sfaturi rele. Băieti si fete se adună laolaltă si flecăresc, râd, glumesc si Îl alungă pe Domnul Hristos din inimile lor si pe îngeri din preajma lor prin prostiile lor nesăbuite. Discutii nefolositoare despre ce au făcut unii, vorbe goale despre cutare băiat sau fată ofilesc gândurile si sentimentele nobile, devotionale, si alungă din inimă dorintele bune si sfinte, lăsând-o rece si lipsită de adevărata dragoste pentru Dumnezeu si adevărul Său. Copiii ar fi salvati de multe rele dacă ar fi mai apropiati de părintii lor. Părintii ar trebui să încurajeze în copiii lor dispozitia de a fi deschisi si sinceri cu ei, de a veni la ei cu toate greutătile lor, când sunt nesiguri ce cale este bună, prezentând problema respectivă exact asa cum o văd ei în fata părintilor si cerându-le sfatul. Cine poate chibzui si întrevedea pericolele mai bine decât părintii credinciosi? Cine ar putea întelege mai bine decât ei temperamentele specifice ale copiilor lor? Mama, care a urmărit fiecare pas înainte al mintii încă din pruncie si care este cel mai bine familiarizată cu înclinatiile lor naturale, este persoana cea mai bine pregătită pentru a-si sfătui copiii. Cine poate spune mai bine decât mama, ajutată de tată, care trăsături trebuie dezvoltate si care trebuie tinute în frâu? Copiii crestini vor prefera dragostea si aprobarea părintilor lor temători de Dumnezeu mai presus de orice binecuvântare vremelnică. Ei îsi vor iubi si onora părintii. Una dintre preocupările principale ale vietii lor va fi aceea de a-si face părintii fericiti. În acest veac răzvrătit, copiii care nu au fost bine educati si disciplinati simt doar în mică măsură care le sunt obligatiile fată de părinti. Adesea se întâmplă ca, cu cât părintii fac mai mult pentru ei, cu atât ei sunt mai nerecunoscători si mai lipsiti de respect. Copiii care au fost alintati si răsfătati totdeauna asteaptă acest lucru; iar dacă asteptările lor nu sunt împlinite, ei sunt dezamăgiti si se descurajează. Aceeasi dispozitie se va vedea pe tot parcursul vietii lor; ei vor fi neajutorati si se vor bizui întotdeauna pe sprijinul altora, asteptând onoruri de la altii. Iar dacă li se arată împotrivire, chiar după ce au ajuns la vârsta maturitătii, ei socotesc că sunt maltratati; si astfel ei duc o viată agitată, cu greu purtându-si sarcinile, murmurând adesea si fiind nemultumiti că nu toate lucrurile le sunt pe plac. Părintii gresiti îsi învată copiii lectii care se vor dovedi nimicitoare pentru ei si astfel sădesc spini pentru propriile lor picioare. Ei gândesc că, dacă satisfac dorintele copiilor lor si îi lasă să-si urmeze propriile înclinatii, le pot câstiga atasamentul. Ce greseală! Copiii care sunt îngăduiti astfel cresc cu dorintele netinute în frâu, fără să cedeze, egoisti, exigenti si aroganti, un blestem pentru ei însisi si pentru toti cei din jurul lor. Într-o mare măsură, părintii tin în propriile lor mâini fericirea viitoare a copiilor lor. Ei au asupra lor lucrarea importantă de formare a caracterului acestor copii. Învătămintele pe care le primesc în copilărie îi vor urmări toată viata. Părintii seamănă sământa care va răsări si va aduce roadă spre bine sau spre rău. Ei îsi pot face copiii fie fericiti, fie nenorociti. Copiii trebuie învătati încă de când sunt foarte mici să fie folositori, să se ajute pe ei însisi si să-i ajute si pe altii. Multe fiice ale acestui veac pot, fără vreo mustrare de constiintă, să-si vadă mamele trudind, gătind, spălând sau călcând, în timp ce ele stau în salon si citesc povesti, tricotează, crosetează sau brodează. Inimile lor sunt la fel de nesimtitoare ca si o piatră. Însă de unde provine acest rău? Cine sunt cei care trebuie cel mai mult învinuiti pentru această stare de lucruri? Bietii părinti, desigur, ei, care s-au amăgit singuri. Ei trec cu vederea binele viitor al copiilor lor si, în dragostea lor gresit înteleasă, îi lasă să trândăvească ori să facă lucruri de mică însemnătate, care nu necesită exersarea mintii sau a muschilor, si apoi îsi scuză fiicele indolente pentru că sunt slabe. Ce le-a făcut să fie slabe? În multe cazuri, felul cum au procedat părintii. O măsură suficientă de miscare fizică în gospodărie le-ar face bine atât mintii, cât si trupului. Însă copiii sunt lipsiti de aceste lucruri datorită unor idei gresite, până ce ajung refractari fată de muncă. Pentru ei aceasta ajunge ceva neplăcut, care nu corespunde cu ideile lor cu privire la rafinament. Se socoteste a fi lipsă de elegantă si chiar grosolan să speli vase, să calci sau să speli rufe. Aceasta este educatia la modă care se dă copiilor în acest veac nenorocit. Poporul lui Dumnezeu trebuie să fie călăuzit după principii mai înalte decât cele ale lumii, care caută să-si măsoare toate faptele după ceea ce este la modă. Părintii temători de Dumnezeu trebuie să-si educe copiii pentru o viată utilă. Ei nu trebuie să îngăduie ca principiile lor de educatie să fie pângărite de notiunile extravagante ce domină acest veac si care i-ar conduce la conformarea cu moda si părerile lumesti. Ei nu trebuie să le îngăduie copiilor lor să-si aleagă singuri prietenii. Învătati-i că este datoria voastră să alegeti pentru ei. Pregătiti-i să poarte poveri încă de când sunt mici. Dacă ei nu au fost obisnuiti cu munca, în curând vor fi plictisiti, obositi. Se vor plânge de dureri de mijloc, de umeri si de membre; iar voi veti fi în pericol, datorită iubirii pe care le-o dovediti, de a face voi însivă lucrul care trebuie făcut de ei decât să-i vedeti că suferă câtusi de putin. La început dati-le putin de făcut, apoi cresteti măsura câte putin în fiecare zi, până ce ajung să fie în stare să muncească suficient fără a fi plictisiti. Inactivitatea este cauza cea mai mare pentru durerile de mijloc si de umeri la copii. Există o categorie de tinere în acest veac care nu sunt decât niste creaturi inutile, care nu fac altceva decât să respire, să mănânce, să se îmbrace, să vorbească flecării si lucruri lipsite de sens, în timp ce tin între degete o bucată de broderie sau croseta. Însă putini tineri dovedesc cu adevărat o judecată sănătoasă si un adevărat bun simt. Ei duc o viată de "fluture din floare în floare", fără a avea în vedere un anumit obiectiv. Când această categorie de tineri lumesti se adună laolaltă, tot ce poti auzi de la ei sunt câteva remarci cu privire la îmbrăcăminte sau la vreun lucru neimportant, iar apoi râd de propriile lor remarci, pe care le socotesc foarte strălucitoare. Acest lucru are loc în mod frecvent în prezenta persoanelor mai în vârstă, care nu se pot simti decât întristate de atâta lipsă de respect pentru vârsta lor. Acesti tineri par a-si fi pierdut cu totul bunul-simt si manierele sănătoase. Totusi, felul în care au fost educati îi determină să considere că acesta este cel mai înalt grad de rafinament. Acest spirit este ca o boală molipsitoare. Părintii din poporul lui Dumnezeu trebuie să aleagă compania pentru copiii lor si să-i învete să evite tovărăsia celor lumesti. Mamele trebuie să-si ia fiicele în bucătărie si să le învete cu răbdare. Prin această muncă, muschii lor vor căpăta vigoare si tărie, iar gândurile lor vor fi mai sănătoase si mai înăltătoare la încheierea zilei. Poate că sunt obosite, însă ce dulce este odihna după o măsură corespunzătoare de muncă! Somnul, regeneratorul dulce al naturii, întăreste trupul obosit si îl pregăteste pentru datoriile zilei următoare. Nu le dati de înteles copiilor vostri că nu contează dacă ei muncesc sau nu. Învătati-i că este nevoie de ajutorul lor, că timpul lor este valoros si că voi depindeti de munca lor. Mi-a fost arătat că multe păcate sunt urmarea leneviei. Mâinile si mintile active, harnice, nu au timp să dea atentie ispitelor sugerate de vrăjmas; însă mâinile si mintile lenese sunt cu totul gata pentru stăpânirea lor de către Satana. Mintea, când nu este ocupată cu lucruri potrivite, zăboveste asupra unor lucruri necorespunzătoare. Părintii trebuie să-si învete copiii că lenevia este păcat. Am fost îndreptată spre Ezechiel 16,49: "Iată care a fost nelegiuirea sorei tale Sodoma: era îngâmfată, trăia în belsug si într-o liniste nepăsătoare, ea si fiicele ei, si nu sprijinea mâna celui nenorocit si celui lipsit." Copiii trebuie să simtă că sunt datori fată de părintii lor, care au vegheat asupra lor în pruncie si i-au îngrijit când au fost bolnavi. Ei trebuie să-si dea seama că părintii lor au avut multe griji datorită lor. Mai ales părintii constiinciosi, evlaviosi, au avut cea mai mare grijă ca fiii si fiicele lor să apuce pe calea cea bună. Când au văzut greseli la copiii lor, cât de grea le-a fost inima! Dacă acesti copii, care au produs acele dureri de inimă, ar putea vedea efectul căilor urmate de ei, cu sigurantă că s-ar îmblânzi. Dacă ar putea vedea lacrimile mamei si auzi rugăciunile ei către Dumnezeu în favoarea lor, dacă i-ar putea asculta suspinele si oftatul, inimile lor ar fi sensibilizate si si-ar mărturisi de grabă greselile si ar cere iertare. Atât cei în vârstă, cât si cei tineri au o lucrare de făcut. Părintii trebuie să fie mai bine pregătiti pentru a-si face datoria fată de copiii lor. Unii părinti nu înteleg că fiii si fiicele lor nu le sunt apropiati cu adevărat. Există adesea o distantă mare între părinti si copii. Dacă părintii ar pătrunde mai adânc în simtămintele copiilor lor si ar scoate afară ceea ce este în inimile lor, acest lucru ar avea o influentă benefică asupra lor. Părintii trebuie să lucreze cu credinciosie cu sufletele care le-au fost încredintate. Ei nu trebuie să încurajeze în copiii lor mândria, extravaganta sau dorinta de etalare. Ei nu trebuie să-i învete sau să îngăduie ca acestia să învete din altă parte mici smecherii, care sunt atrăgătoare pentru copiii mici, dar de care va trebui să se dezvete si să se îndrepte când vor fi mai mari. Deprinderile formate la început nu se uită usor. Părintilor, voi trebuie să începeti să disciplinati mintile copiilor vostri încă de când sunt foarte mici, pentru ca, în cele din urmă, să poată deveni crestini. Toate eforturile voastre să fie spre mântuirea lor. Lucrati ca si când ei v-au fost dati în grijă pentru a deveni nestemate pretioase, care să strălucească în Împărătia lui Dumnezeu. Aveti grijă cum îi legănati să doarmă în groapa pieirii, având mentalitatea gresită că nu sunt destul de mari ca să dea socoteală, nu sunt suficient de mari ca să se pocăiască de păcatele lor si să-L mărturisească pe Domnul Hristos. Am fost îndreptată spre multe făgăduinte pretioase raportate pentru cei care Îl caută pe Mântuitorul încă de când sunt tineri. Eclesiastul 12,1: "Dar adu-ti aminte de Făcătorul tău în zilele tineretii tale, până nu vin zilele cele rele si nu se apropie anii când vei zice: "Nu găsesc nici o plăcere în ei."(Proverbe 8,17): "Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc si Mă caută cu tot dinadinsul." Marele Păstor al lui Israel încă spune: "Lăsati copilasii să vină la Mine si nu-i opriti, căci Împărătia cerurilor este a unora ca ei"(Luca 18,16). Învătati-i pe copii că anii copilăriei sunt cei mai buni ani pentru a-L căuta pe Domnul. Atunci poverile vietii nu sunt grele asupra lor, mintile lor tinere nu sunt hărtuite de griji si ei pot să-I consacre lui Dumnezeu tot ce este mai bun în puterea lor. Noi trăim într-un veac nenorocit pentru copii. Un curent puternic duce în jos, spre pierzare, si este nevoie de ceva mai mult decât experienta si puterea unui copil pentru a se împotrivi acestui curent si a nu fi dus în jos de el. Tinerii în general par a fi captivii lui Satana si el si îngerii lui îi conduc spre pieire sigură. Satana si ostirile lui luptă împotriva conducerii lui Dumnezeu si vor încerca să-i tulbure si să-i ia în stăpânire cu ispitirile lor pe toti aceia care au dorinta să-si predea inimile si să se supună cerintelor lui Dumnezeu, astfel ca acestia să ajungă descurajati si să renunte la luptă. Părinti, ajutati-vă copiii! Treziti-vă din letargia în care vă aflati. Vegheati continuu împotriva curentului răului cu care Satana îi înconjoară mereu pe copiii vostri. Copiii nu pot face ei însisi acest lucru, însă părintii pot face mult. Prin rugăciune serioasă si credintă vie pot fi obtinute mari biruinte. Unii părinti nu îsi dau seama de responsabilitătile pe care le au si au neglijat educatia religioasă a copiilor lor. Dimineata, primele gânduri ale crestinului trebuie îndreptate spre Dumnezeu. Lucrul vremelnic si interesele proprii trebuie să fie pe plan secundar. Copiii trebuie învătati să respecte si să trateze cu reverentă ceasul rugăciunii. Înainte de a pleca de acasă la lucru, întreaga familie trebuie adunată împreună, iar tatăl, sau mama în absenta tatălui, trebuie să se roage cu stăruintă ca Dumnezeu să fie cu ei pe parcursul zilei. Veniti în umilintă, cu o inimă plină de duiosie si cu acea constientă a pericolelor si ispitelor care sunt în fata voastră si a copiilor vostri; prin credintă legati-i de altar, implorând grija Domnului pentru ei. Îngerii păzitori îi vor ocroti pe copiii care sunt astfel consacrati lui Dumnezeu. Este datoria părintilor crestini ca dimineata si seara, prin rugăciune arzătoare si credintă neclintită, să ridice un gard în jurul copiilor lor. Ei trebuie să-i educe cu răbdare, să-i învete cu bunătate si în mod neobosit cum să trăiască pentru a fi pe plac lui Dumnezeu. Nerăbdarea părintilor stârneste nerăbdare în copii. Patima manifestată la părinti trezeste patimă în copii si le atâtă trăsăturile rele din firea lor. Unii părinti îsi corectează copiii foarte sever, într-un spirit de nerăbdare si adesea cu patimă. Asemenea îndreptări nu aduc rezultate bune. Căutând să îndrepte un rău, ei creează alte două rele. Critica continuă si biciuirea îi împietreste pe copii si îi îndepărtează de părintii lor. Părintii trebuie să învete mai întâi să se stăpânească pe ei însisi si după aceea vor putea să-si tină mai bine în frâu copiii. De fiecare dată când îsi pierd controlul de sine si vorbesc sau actionează cu nerăbdare, ei păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu. Ei trebuie să judece mai întâi lucrurile împreună cu copiii lor, să le arate în mod clar greselile, să le arate când au păcătuit si să-i facă să înteleagă că nu au păcătuit numai împotriva părintilor lor, ci si împotriva lui Dumnezeu. Având înainte de toate voi însivă o inimă supusă, plină de milă si întristată datorită greselilor copiilor vostri, rugati-vă împreună cu ei înainte de a-i pedepsi. Atunci, atitudinea voastră nu-i va face să vă urască. Ei vă vor iubi. Vor vedea că nu îi pedepsiti pentru că v-au produs necazuri sau pentru că vreti să vă descărcati nervii pe ei; ci faceti acest lucru dintr-un simt al datoriei, spre binele lor, ca să nu fie lăsati să crească în păcat. Unii părinti au gresit în ce priveste educatia religioasă a copiilor lor si au neglijat de asemenea chiar educatia lor scolară. Nici una nu trebuie neglijată. Mintile copiilor sunt active, iar dacă nu sunt ocupati cu o muncă fizică sau cu scoala, ei vor fi expusi unor influente rele. Este un păcat pentru părinti să le îngăduie copiilor să crească în ignorantă. Ei trebuie să-i aprovizioneze cu cărti folositoare si interesante si trebuie să-i învete să muncească, să aibă ore speciale pentru muncă fizică si ore consacrate studiului si rugăciunii. Părintii trebuie să caute să înnobileze mintile copiilor lor si să le cultive facultătile mintale. Mintea nesupravegheată, necultivată, este în general josnică, senzuală si întinată. Satana foloseste toate ocaziile si pentru a învăta mintile să fie lenese. Părintilor, îngerul raportor notează fiecare cuvânt lipsit de răbdare, nervos, pe care îl rostiti fată de copiii vostri. Fiecare greseală pe care o faceti în a le da o educatie corespunzătoare si în a le arăta gravitatea extraordinară a păcatului si rezultatul final al unei umblări păcătoase este însemnată în dreptul numelui vostru, împotriva voastră. Orice cuvânt neglijent, neatent sau în glumă rostit în fata lor, orice cuvânt care nu este curat si nobil este notat de îngerul raportor ca fiind o pată pe caracterul vostru crestin. Toate faptele voastre sunt notate, fie că sunt bune, fie că sunt rele. Părintii nu pot avea succes în cresterea copiilor până ce ei nu ajung la o totală stăpânire de sine a propriilor lor fiinte. Ei trebuie să învete mai întâi să se supună pe ei însisi, să-si stăpânească cuvintele si chiar expresia fetei. Ei nu trebuie să îngăduie ca tonul vocii lor să fie ridicat sau tulburat de emotie sau patimă. Atunci ei pot avea o influentă hotărâtă asupra copiilor lor. Copiii s-ar putea să dorească să facă ceea ce este bine, s-ar putea să-si propună în inimile lor să fie ascultători si buni fată de părintii lor sau fată de persoanele care îi cresc; însă ei au nevoie de ajutor si încurajare din partea acestora. S-ar putea să ia hotărâri bune; însă, dacă principiile lor nu sunt întemeiate pe legătura lor cu Dumnezeu, iar vietile lor nu sunt influentate de harul înnoitor al lui Dumnezeu, ei nu vor putea ajunge la tintă. Părintii ar trebui să-si dubleze eforturile în vederea mântuirii copiilor lor. Ei trebuie să-i învete cu credinciosie, nu să lase educatia pe seama lor. Celor mai mici nu trebuie să li se îngăduie să învete si binele, si răul la întâmplare, la gândul că, în viitor, cândva, binele va predomina, iar răul nu va mai avea o influentă atât de mare. Răul se va dezvolta mult mai repede decât binele. Este posibil ca răul pe care l-au învătat să fie eradicat după câtiva ani; însă cine îsi permite acest risc? Timpul este scurt. Este mai usor si mai sigur să semănati o sământă bună si curată în inimile copiilor vostri decât să smulgeti buruieni după aceea. Este datoria părintilor de a veghea astfel ca influentele din jur să nu aibă un efect vătămător asupra copiilor lor. Este datoria lor de a le alege tovarăsii si de a nu îngădui ca ei să aleagă pentru ei însisi. Cine se va ocupa de acest lucru, dacă nu părintii? Oare cine, dacă nu voi, trebuie să aibă acest interes? Cine poate avea acea grijă continuă si dragoste profundă pe care o au părintii? Copiii păzitorilor Sabatului s-ar putea să devină nerăbdători pentru că sunt tinuti în frâu si să-si considere părintii prea stricti; s-ar putea chiar ca în inimile lor să ia nastere resentimente, nemultumire, gânduri rele împotriva acelora care lucrează pentru binele lor prezent si pentru binele lor viitor si vesnic. Însă, dacă viata le va mai fi îngăduită câtiva ani, ei îsi vor binecuvânta părintii pentru grija aceea strictă si pentru vegherea credincioasă pe care le-au dovedit fată de ei în anii lipsiti de experientă. Părintii trebuie să explice si să simplifice planul de mântuire pentru copiii lor, astfel ca mintile lor fragede să-l poată întelege. Copiii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari pentru a discuta împreună cu ei subiectul religiei personale. Nu-i învătati pe copiii vostri având în vedere vreun timp în viitor când ei vor fi suficient de mari ca să se pocăiască si să creadă adevărul. Dacă sunt învătati în mod corespunzător, chiar copiii cei mai mici pot avea vederi corecte cu privire la starea lor păcătoasă si la planul de mântuire prin Isus Hristos. Pastorii sunt în general prea indiferenti fată de mântuirea copiilor si ei nu sunt suficient de devotati acestui subiect, cum ar trebuie să fie. Adesea trec nefolosite ocazii de aur, când mintile copiilor pot fi impresionate. Influentele rele care îi înconjoară pe copiii nostri sunt aproape coplesitoare; acestea le strică mintile si îi conduc spre ruină. Mintile celor tineri sunt în general îndreptate spre rău; la o vârstă fragedă, chiar înainte de formarea caracterului si maturizarea judecătii lor, ei preferă tovărăsii care au o influentă vătămătoare asupra lor. Unii se atasează de celălalt sex împotriva vointei si rugămintilor părintilor lor si calcă porunca a cincea, necinstindu-i. Este datoria părintilor de a veghea asupra copiilor lor, la venire si la plecare. Ei trebuie să-i încurajeze, să găsească stimulente care să-i atragă spre casă si să vadă că părintii lor se interesează de ei. Ei trebuie să facă din cămin un loc plăcut si vesel. Tatilor si mamelor, vorbiti cu bunătate copiilor vostri; amintiti-vă cât de sensibili sunteti voi însivă si cât de putin puteti îndura dacă sunteti învinuiti; cugetati la acest lucru si veti vedea că si copiii vostri sunt ca voi. Ceea ce voi nu puteti suporta nu puneti asupra lor. Dacă voi nu puteti suporta critica si învinuirea, nici copiii vostri nu pot, căci ei sunt mai slabi decât voi si nu pot suporta atât de mult. Faceti în asa fel încât cuvintele voastre, plăcute si vesele, să fie precum razele de soare în familia voastră. Roadele stăpânirii de sine, ale amabilitătii si lucrului neobosit vă vor fi răsplătite însutit. Părintii nu au dreptul să aducă nori asupra fericirii copiilor lor prin căutare de greseli sau critică aspră pentru greseli neînsemnate. Greseala, păcatul care se face trebuie făcut să apară asa cum este el în realitate si trebuie procedat astfel încât să nu se mai repete. Copiii trebuie învătati să aibă acel simt al vinovătiei lor, dar totusi nu trebuie lăsati să se simtă deznădăjduiti, ci să li se dea curaj să simtă că pot dobândi iarăsi încrederea si aprobarea voastră. Unii părinti gresesc acordându-le copiilor lor prea multă libertate. Uneori ei au prea multă încredere în ei însisi si nu îsi văd greselile. Este gresit a le îngădui copiilor, cu o anumită cheltuială, să călătorească la distantă de casă, neînsotiti de părinti sau alti supraveghetori. Acest lucru are o influentă rea asupra copiilor. Ei încep să simtă că au o anumită importantă si că anumite privilegii le apartin numai lor, iar dacă toate aceste lucruri nu le sunt acordate, ei se consideră maltratati. Ei fac referinte la copiii care pleacă si vin când vor, care au atât de multe favoruri, pe când ei au atât de putine. Iar mama, de teamă să nu fie considerată nedreaptă de către copiii ei, le satisface dorintele, care, în final, se dovedesc a fi foarte vătămătoare. Copiii care pleacă în vizite, nesupravegheati de ochiul părintesc, care să-i vadă si să le îndrepte greselile, învată uneori anumite lucruri pentru îndepărtarea cărora e nevoie de luni de zile. Am fost îndreptată spre cazurile unor părinti care aveau copii buni, ascultători, si care, având mare încredere în anumite familii, si-au lăsat copiii să plece în vizită la acesti prieteni, la distantă de casă. Din acel moment, s-a produs o schimbare totală în comportamentul si caracterul copiilor lor. Înainte, ei erau multumiti si fericiti în cămin si nu aveau o dorintă atât de mare de a fi în compania altor persoane tinere. Când s-au întors la părintii lor, restrictiile li s-au părut nedrepte, iar casa ca o închisoare. Astfel de actiuni neîntelepte din partea părintilor decid caracterul copiilor lor. Prin astfel de vizite, unii copii îsi formează tovărăsii care se vor dovedi în final spre pierzarea lor. Părintilor, pe cât este cu putintă, tineti-vă copiii alături de voi si supravegheati-i cu cea mai mare atentie. Când îi lăsati să plece departe de casă, ei simt că sunt destul de mari ca să-si poarte de grijă si să facă ei însisi alegerile. Când tinerii sunt lăsati în acest fel, discutiile lor se îndreaptă adesea asupra unor subiecte care nu îi rafinează, nu îi înnobilează si nici nu le măresc atasamentul fată de lucrurile religioase. Cu cât li se va îngădui mai des să plece de acasă, cu atât le va fi mai mare dorinta de a pleca, iar căminul va fi tot mai putin atrăgător pentru ei. Copii, Dumnezeu a găsit de cuviintă să vă încredinteze grijii părintilor vostri pentru ca ei să vă educe si să vă disciplineze, făcându-si în acest fel partea lor pentru formarea caracterului vostru pentru ceruri. Cu toate acestea, depinde de voi dacă vă veti forma un caracter crestin deosebit, folosind la maximum avantajele pe care vi le-au pus la dispozitie părintii vostri credinciosi, evlaviosi, care se roagă pentru voi. Neputând să facă fată tuturor grijilor legate de copiii lor, chiar fiind foarte credinciosi, părintii nu îsi pot salva copiii. Si copiii au o lucrare de făcut. Fiecare copil constituie un caz special de care trebuie să se ocupe în mod individual. Părinti credinciosi, voi aveti în fata voastră o lucrare plină de răspundere, aceea de a le călăuzi pasii copiilor vostri, chiar în ce priveste experienta lor religioasă. Dacă Îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu, ei vă vor binecuvânta si vă vor respecta pentru grija pe care ati dovedit-o fată de ei si pentru credinciosia voastră în a le tine în frâu dorintele si a le supune vointa. Curentul care predomină în lume este acela de a le îngădui tinerilor să urmeze înclinatiile naturale ale mintii lor. Iar dacă sunt foarte sălbatici când sunt mici, părintii spun că se vor îndrepta după un timp si, când vor avea 16 sau 18 ani, vor judeca ei însisi si îsi vor părăsi obiceiurile rele, devenind în cele din urmă oameni folositori. Ce greseală! Timp de ani de zile, ei îi îngăduie vrăjmasului să semene în grădina inimii; ei îngăduie unor principii gresite să se dezvolte si în multe cazuri toată truda depusă după aceea pentru acel pământ nu va folosi la nimic. Satana este un lucrător iscusit, neobosit, un dusman de moarte. Ori de câte ori se rosteste un cuvânt neatent, care este dăunător pentru cei tineri, fie că este vorba de lingusire, fie că sunt cuvinte care îi fac pe acestia să privească păcatul cu mai putină oroare, Satana trage foloase de pe urma acelei situatii si alimentează sământa cea rea, astfel ca aceasta să prindă rădăcină si să aducă un seceris bogat. Unii părinti le-au îngăduit copiilor lor să-si formeze obiceiuri rele, ale căror semne se văd pretutindeni pe parcursul vietii. Acest păcat zace asupra părintilor. Acesti copii pot sustine că sunt crestini, însă, fără o lucrare specială a harului asupra inimii lor si o reformă totală a vietii, obiceiurile din trecut vor fi văzute pe tot parcursul vietii, iar ei vor da pe fată acel caracter pe care părintii lor le-au îngăduit să si-l formeze. Standardul evlaviei este atât de jos între cei ce sustin că sunt crestini în general, încât cei care doresc să-L urmeze pe Hristos în mod sincer socotesc că această lucrare este mult mai grea si mai plină de încercări decât ar trebui să fie. Influenta crestinilor lumesti este vătămătoare pentru tineri. Masa asa-zisilor crestini a îndepărtat linia de demarcatie dintre crestini si lume si, în timp ce pretind că trăiesc pentru Hristos, ei trăiesc pentru lume. Credinta lor are o influentă foarte putin restrictivă asupra plăcerilor lor; în timp ce pretind că sunt copii ai luminii, ei umblă în întuneric si sunt copii ai întunericului. Cei care umblă în întuneric nu pot să-L iubească pe Dumnezeu si să dorească să-L proslăvească în mod sincer. Ei nu au lumină pentru a discerne superioritatea lucrurilor ceresti si de aceea nu le pot iubi cu adevărat. Ei sustin că sunt crestini deoarece acest lucru este considerat a fi onorabil, dar ei nu au nici o cruce de dus. Motivele lor sunt adesea egoiste. Unii crestini de acest fel pot intra în sala de bal si pot participa la distractiile de acolo. Altii nu merg chiar atât de departe, dar totusi participă la petreceri de plăcere, la picnicuri, petreceri în care se fac anumite donatii si etalări. Si nici măcar cel mai ager ochi nu va putea descoperi în acesti asa-zisi crestini vreun semn de crestinism. Nu se poate vedea în felul cum arată vreo deosebire între ei si cel mai mare necredincios. Asa-zisul crestin, destrăbălatul, batjocoritorul pe fată al religiei si cel care profanează în mod deschis, toti acestia se adună laolaltă ca unul singur. Iar Dumnezeu îi socoteste a fi una în spirit si în ceea ce practică. Un crestinism de formă, neînsotit de faptele corespunzătoare ale credintei, nu valorează nimic. Nici un om nu poate sluji la doi stăpâni. Copiii celui rău sunt slujitorii stăpânului lor; ei sunt slujitorii aceluia pe care îl aleg ca stăpân si ei nu pot fi slujitori ai lui Dumnezeu până ce nu renuntă la Diavol si la toate lucrările lui. Nu poate fi nevătămător pentru slujitorii regelui ceresc să se angajeze în plăceri si distractii în care se angajează slujitorii lui Satana, chiar dacă acestia repetă des că aceste distractii sunt nevătămătoare. Dumnezeu a descoperit adevăruri sacre si sfinte care îi deosebesc pe cei din poporul Său de cei necredinciosi si prin care îi curăteste pentru Sine. Adventistii de ziua a saptea trebuie să îsi trăiască credinta. Cei care ascultă de Cele Zece Porunci văd starea lumii si lucrurile religioase dintr-un punct de vedere cu totul diferit de al celor cu numele, care sunt iubitori de plăceri, care evită crucea si care calcă porunca a patra. În prezenta stare a lucrurilor din societate, nu este o sarcină usoară pentru părinti să-si tină în frâu copiii si să-i educe potrivit cu principiile de dreptate ale Bibliei. Crestinii cu numele s-au îndepărtat atât de mult de Cuvântul lui Dumnezeu, încât, atunci când poporul Său se îndreaptă spre Cuvântul Său cel sfânt si vrea să-si educe copiii după preceptele acestuia si, ca si Avraam, să poruncească caselor lor după ei, bietii copii, cu o asemenea influentă în jurul lor, gândesc că părintii lor sunt prea severi si peste măsură de grijulii când fac comparatie cu tovarăsii lor. În mod natural, ei doresc să urmeze exemplul crestinilor lumesti, iubitori de plăceri. În aceste vremuri, persecutia si ocara pentru Numele lui Hristos de-abia dacă sunt cunoscute. E nevoie de foarte putină tăgăduire de sine si sacrificiu pentru a da pe fată o formă de evlavie si de a avea numele în registrul bisericii; însă, pentru a trăi în asa fel încât căile noastre să-I fie pe plac lui Dumnezeu, iar numele noastre să fie înscrise în cartea vietii, este nevoie de veghere si rugăciune, tăgăduire de sine si sacrificiu din partea noastră. Crestinii cu numele nu constituie exemple pentru copii si tineri, ci doar în măsura în care Îl urmează pe Hristos pot face aceasta. Faptele bune sunt roade de netăgăduit ale adevăratei evlavii. Judecătorul întregului pământ va da fiecăruia după faptele sale. Copiii care Îl urmează pe Hristos au o luptă în fata lor; ei au de purtat o cruce în fiecare zi pentru a iesi din lume si a se despărti de ea, imitând viata lui Hristos.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
