| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 08
Mi-a fost arătată pozitia înaltă si plină de răspundere pe care ar trebui să o ocupe poporul lui Dumnezeu. Ei sunt sarea pământului si lumina lumii si trebuie să umble asa cum a umblat Hristos. Ei vor trece printr-o mare încercare. Prezentul este un timp de încercare si de luptă. Mântuitorul nostru spune în Apoc.3,21: "Celui ce va birui, îi voi da să sadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie după cum si Eu am biruit si am sezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie." Această răsplată nu este dată acelora care pretind că sunt urmasi ai lui Hristos, ci acelora care vor birui după cum si El a biruit. Noi trebuie să studiem viata lui Hristos si să învătăm ce înseamnă să-L mărturisim în fata lumii. Pentru a-L mărturisi pe Hristos, trebuie mai întâi să-L cunoastem. Nimeni nu-L poate mărturisi cu adevărat pe Hristos dacă gândul si spiritul Lui nu sunt în el. Dacă o formă de evlavie sau o recunoastere a adevărului ar însemna întotdeauna o mărturisire a lui Hristos, noi am putea spune: "Largă este calea care duce la viată si multi sunt cei ce o vor găsi." Noi trebuie să întelegem ce înseamnă să-L mărturisesti pe Hristos si, cu toate acestea, să Îl tăgăduiesti. Este posibil să-l mărturisim cu buzele pe Hristos si cu faptele noastre să-L tăgăduim. Roada Duhului în viata noastră constituie o mărturisire a Lui. Dacă noi am lăsat totul pentru Hristos, inimile noastre vor fi umile, conversatia noastră cerească, iar comportamentul nostru fără pată. Influenta puternică, curătitoare, a adevărului în suflet si caracterul Domnului Hristos dovedit în viată constituie o mărturisire a Lui. Dacă cuvintele vietii vesnice sunt semănate în inimile noastre, roadele vor fi neprihănirea si pacea. Îl putem tăgădui pe Hristos în viata noastră, îngăduind iubirea de plăceri sau de sine, glumind sau fiind usuratici, căutând onoarea lumii. Noi Îl putem tăgădui prin înfătisarea noastră exterioară asemănătoare lumii, printr-o privire plină de mândrie sau îmbrăcăminte costisitoare. Doar prin veghere continuă si rugăciune consecventă si aproape neîncetată vom putea să manifestăm în viata noastră caracterul Domnului Hristos sau influenta sfintitoare a adevărului. Multi Îl alungă pe Domnul Hristos din familiile lor printr-un spirit nerăbdător, pătimas. Unii ca acestia au de biruit ceva în această privintă. Mi-a fost prezentată starea actuală, atât de slăbită, a familiei omenesti. Fiecare generatie care vine este tot mai slabă si boli de tot felul afectează neamul omenesc. Mii dintre bietii muritori, cu trupuri deformate, bolnave, cu nervii zdruncinati si mintile încetosate, îsi prelungesc o existentă mizerabilă. Puterea lui Satana asupra familiei omenesti creste. Dacă Domnul nu ar veni în curând să distrugă această putere, pământul ar fi curând depopulat. Mi-a fost arătat că puterea lui Satana este exercitată în mod special împotriva poporului lui Dumnezeu. Multi mi-au fost prezentati într-o stare îndoielnică, deznădăjduită. Infirmitătile corpului afectează mintea. Un vrăjmas viclean si puternic este pe urma noastră si îsi foloseste puterea si dibăcia pentru a ne abate de pe calea cea dreaptă. Si prea adesea se întâmplă că poporul lui Dumnezeu nu veghează si de aceea nu sunt în cunostintă de planurile lui viclene. El lucrează prin mijloacele care îl ascund cel mai bine spre a nu fi văzut si adesea el îsi atinge scopul.
Sunt frati care au investit mijloace să obtină diverse autorizatii si în diverse întreprinderi si i-au determinat si pe altii să devină interesati în asemenea afaceri. Mintile lor agitate, suprasolicitate, le afectează în mod serios trupurile deja bolnave si atunci ei cedează deznădejdii care creste, ajungând până la disperare. Ei pierd orice încredere în ei însisi, gândesc că Dumnezeu i-a părăsit si nu mai îndrăznesc să creadă că va fi îndurător fată de ei. Aceste biete suflete nu vor fi lăsate în stăpânirea lui Satana. Ei îsi vor face drum prin ceată si îsi vor fixa din nou credinta tremurândă pe făgăduintele lui Dumnezeu. El îi va elibera si le va transforma durerea si gemetele în pace si bucurie. Însă mi-a fost arătat că acestia ar trebui să învete din lucrurile pe care le suferă, să lase deoparte autorizatiile si alte întreprinderi de acest fel. Ei nu ar trebui să le îngăduie nici măcar fratilor lor să-i amăgească să se încurce în asemenea întreprinderi, căci nu îsi dau seama ce li se va întâmpla, si atunci ei vor fi aruncati pe câmpul de luptă al vrăjmasului neînarmati. Mijloacele care ar trebui puse în vistieria lui Dumnezeu pentru înaintarea cauzei Sale sunt mai rău decât pierdute, fiind investite în vreuna din aceste improvizatii moderne. Dacă cineva care pretinde a crede adevărul se simte liber sau capabil să se angajeze în asemenea investitii, nu ar trebui să se ducă în mijlocul fratilor lor si să facă din ei câmpul lor de lucru, ci să meargă între cei necredinciosi. Fie ca numele vostru de adventist si pretentia de a fi adventist să nu-i prindă în cursă pe aceia care vor să-si consacre mijloacele lui Dumnezeu. Mai degrabă duceti-vă în lume, pentru ca oamenii din lume, care nu se îngrijesc de înaintarea cauzei lui Dumnezeu, să-si investească mijloacele.
Mi-a fost arătată necesitatea de a deschide usile caselor noastre si inimile Domnului. Când vom începe să lucrăm cu seriozitate pentru noi însine si pentru familiile noastre, atunci vom avea ajutor din partea lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că numai tinând Sabatul si rugându-ne dimineata si seara nu constituie dovezi suficiente că suntem crestini. Toate aceste forme exterioare pot fi tinute cu strictete si, cu toate acestea, evlavia adevărată să lipsească. Tit 2,14: "El S-a dat pe Sine Însusi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege si să-Si curătească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune." Toti cei care sustin că sunt urmasi ai lui Hristos trebuie să-si tină în stăpânire spiritul si să nu-si îngăduie să vorbească nervos sau fără răbdare. Sotul si tatăl ar trebui să-si tină în frâu cuvântul lipsit de răbdare pe care este gata să-l rostească. El ar trebui să studieze efectul cuvintelor sale, pentru ca acestea să nu lase în urma lor tristete si ruină. Suferintele si bolile le afectează în mod special pe femei. Fericirea familiei depinde în mare măsură de sotie si mamă. Dacă ea este slăbită si nervoasă si dacă este împovărată de muncă, mintea ajunge deprimată, căci aceasta este afectată de slăbiciunea trupului; si în aceste conditii, ea este întâmpinată cu rezervă de sot. Dacă nu se desfăsoară totul asa cum vrea si asa cum i-ar plăcea, el dă vina pe sotie si mamă. Aproape că nu îi cunoaste deloc grijile si poverile si nu stie întotdeauna cum să simtă împreună cu ea. El nu îsi dă seama că îl ajută astfel pe marele vrăjmas în lucrarea lui de doborâre a sufletelor. El ar trebui, prin credinta în Dumnezeu, să ridice o barieră împotriva lui Satana, însă pare blocat între interesele lui si ale ei. El o tratează cu indiferentă. Nu stie ce face. Lucrează direct împotriva propriei sale fericiri si distruge fericirea familiei sale. Sotia devine deznădăjduită si descurajată. Fericirea si optimismul s-au spulberat. Ea îsi face treburile zilnice în mod mecanic, pentru că îsi dă seama că lucrul ei trebuie făcut. Lipsa ei de optimism si curaj se face resimtită în tot cercul familiei. Există multe asemenea familii mizerabile în rândul păzitorilor Sabatului. Îngerii duc aceste vesti rusinoase în ceruri si îngerul raportor tine o evidentă a tuturor acestor lucruri. Tatăl ar trebui să dovedească un interes deosebit fată de familia sa. El ar trebui să fie în mod special atent fată de simtămintele unei sotii slăbite. El poate închide usa pentru multe boli. Cuvintele bune, vesele, încurajatoare, se vor dovedi mai eficiente decât cele mai bune medicamente. Acestea vor aduce curaj ini-mii deznădăjduite si descurajate, iar fericirea si strălucirea soarelui aduse în familie prin fapte si cuvinte încurajatoare vor răsplăti efortul înzecit. Sotul ar trebui să-si aducă aminte că o mare parte din povara educării copiilor stă asupra mamei si că ea are mult de făcut pentru modelarea mintilor lor. Acest lucru ar trebui să-i trezească cele mai duioase sentimente si să-i usureze cu multă grijă poverile. El ar trebui să o încurajeze să se sprijine pe afectiunea lui si să-i îndrepte gândul spre cer, de unde poate avea tărie, pace si odihnă. El nu ar trebui să vină acasă încruntat, ci prezenta lui trebuie să aducă raze de lumină în cămin; ar trebui să-si încurajeze sotia să privească în sus si să creadă în Dumnezeu. Uniti fiind, ei pot face apel la făgăduintele lui Dumnezeu si pot aduce binecuvântările Lui bogate în familie. Lipsa de bunătate, nemultumirea si mânia Îl îndepărtează pe Domnul Isus din cămin. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu vor fugi dintr-o casă în care există cuvinte neplăcute, nemultumire si ceartă. De asemenea, mi-a fost arătat că se fac mari greseli din partea sotiei. Ea nu face eforturi suficiente pentru a-si tine în frâu spiritul si pentru a-si face căminul fericit. Adesea este nemultumită si se plânge fără rost. Sotul vine de la lucru obosit, buimac, si este întâmpinat de o privire încruntată, în loc de cuvinte vesele, încurajatoare. Si el este om, si în acest fel sentimentele sale se răcesc fată de sotia sa, pierde iubirea căminului său, cărarea îi devine întunecată si curajul nimicit. El îsi pierde respectul fată de sine si acea demnitate pe care Dumnezeu cere să o aibă. Sotul este capul familiei, asa după cum Hristos este capul bisericii; si orice lucru pe care îl face sotia pentru a-i slăbi influenta si a-l face să coboare de la pozitia de răspundere pe care o are, nu este pe plac lui Dumnezeu. Este datoria sotiei să renunte la dorintele si vointa ei în favoarea sotului. De fapt, amândoi ar trebui să renunte, însă Biblia acordă prioritate judecătii sotului. Si, în acest fel, demnitatea femeii nu va fi defăimată dacă ea cedează în favoarea aceluia pe care l-a ales ca sfătuitor al ei, consilier si protector. Sotul ar trebui să-si mentină pozitia în familie cu toată blândetea si totusi cu hotărâre. Unii si-au pus întrebarea: Trebuie să fiu tot timpul în gardă si să exercit mereu o retinere? Mi-a fost arătat că avem o mare lucrare în fata noastră, aceea de a ne cerceta propriile inimi si a veghea asupra noastră cu cea mai mare grijă. Ar trebui să observăm unde gresim si apoi să veghem asupra acelui punct. Trebuie să ne tinem spiritul în mod desăvârsit sub control. "Dacă nu greseste cineva în vorbire este un om desăvârsit si poate să-si tină în frâu tot trupul"(Iacov 3,2). Lumina care străluceste pe calea noastră si adevărul care este acceptat de constiinta noastră ori vor condamna si distruge sufletul, ori îl vor transforma si sfinti. Noi trăim mult prea aproape de încheierea timpului de probă pentru a fi multumiti cu o lucrare superficială. Acelasi har care s-a dovedit îndestulător până acum nu ne va sustine în acest timp. Credinta noastră trebuie să crească si noi trebuie să ajungem asemenea Domnului Hristos în purtare si caracter, pentru a putea să suportăm si să ne împotrivim cu succes ispitirilor lui Satana. Harul lui Dumnezeu este îndestulător pentru fiecare urmas al lui Hristos. Eforturile noastre de a ne împotrivi atacurilor lui Satana trebuie să fie serioase si stăruitoare. El îsi foloseste puterea si dibăcia pentru a încerca să ne abată de la calea cea dreaptă. El urmăreste când iesim si când intrăm, pentru a găsi ocazia de a ne face rău si a ne distruge. El lucrează mai cu succes în întuneric, vătămând pe aceia care sunt ignoranti cu privire la planurile sale. N-ar putea obtine foloase dacă metoda sa de atac ar fi înteleasă. Mijloacele pe care le foloseste pentru a-si atinge scopurile si a-si arunca săgetile sale arzătoare sunt adesea membrii propriilor noastre familii. Cei pe care îi iubim s-ar putea să vorbească sau să actioneze în mod necugetat, lucru care ne poate răni adânc. Nu a fost intentia lor să facă acest lucru; însă Satana amplifică faptele si cuvintele lor în minte si astfel aruncă o săgeată din tolba sa pentru a ne străpunge. Noi ne întărim pentru a ne împotrivi aceluia despre care gândim că ne-a jignit si în acest fel încurajăm ispitirile lui Satana. În loc să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere pentru a ne împotrivi lui Satana, noi îngăduim ca fericirea să ne fie afectată, încercând să luăm pozitie pentru ceea ce considerăm a fi "drepturile noastre". În acest fel, îi îngăduim lui Satana un avantaj dublu. Noi ne dăm pe fată sentimentele afectate de tristete, iar Satana ne foloseste drept agentii săi pentru a-i răni si descuraja pe aceia care nu au avut intentia de a ne face rău. Cerintele sotului ar putea uneori să i se pară sotiei ca fiind lipsite de chibzuintă, si dacă ea ar privi încă o dată, calm si senin, asupra chestiunii respective, într-o lumină cât mai favorabilă lui, ar vedea că, dacă ar renunta la propria ei cale si s-ar supune judecătii lui, chiar dacă acest lucru este împotriva a ceea ce simte ea, acest lucru îi va scuti pe amândoi de nefericire si le va da o mare biruintă împotriva ispitirilor lui Satana. Am văzut că vrăjmasul va lupta fie împotriva bucuriei de a trăi, fie va căuta să afecteze viata celor evlaviosi si va încerca să le zdruncine pacea cât trăiesc în această lume. Însă puterea lui este limitată. El poate încinge cuptorul, însă Domnul Isus si îngerii Săi vor veghea asupra credinciosului care are credintă si nimic nu va fi ars în afară de zgură. Focul aprins de Satana nu poate avea puterea de a distruge sau a vătăma metalul adevărat. Este important să închidem orice usă cu putintă împotriva pătrunderii lui Satana. Este privilegiul fiecărei familii să trăiască astfel, încât Satana să nu profite de ceea ce ar putea spune sau face ei, pentru a doborî când pe unul, când pe altul. Fiecare membru al familiei ar trebui să aibă în minte faptul că toti au datoria să facă tot ce le stă în putere pentru a se împotrivi vrăjmasului viclean si, cu rugăciuni serioase si credintă sustinută, fiecare să se bizuie pe sângele lui Hristos si să facă apel la puterea Lui salvatoare. Puterile întunericului se adună împrejurul sufletului si Îl alungă pe Domnul Isus din fata ochilor nostri si uneori noi nu putem face altceva decât să asteptăm cu durere si uimire până ce va trece norul. Aceste momente sunt uneori teribile. Nădejdea pare să se ducă si ne apucă disperarea. În aceste ore înspăimântătoare, noi trebuie să învătăm să ne încredem si să ne bizuim doar pe meritele ispăsirii si, în nevrednicia noastră, neajutorată, să ne aruncăm în meritele Mântuitorului crucificat si înviat. Nu vom pieri niciodată dacă vom face acest lucru - niciodată! Când lumina străluceste pe calea noastră, nu este mare lucru să fii tare prin puterea harului. Însă să astepti cu răbdare, în nădejde, atunci când norii ne înconjoară si totul este întuneric necesită credintă, supunere si cuprinderea vointei noastre de către vointa lui Dumnezeu. Ne descurajăm prea repede si strigăm tare ca să fie îndepărtată încercarea de la noi, când de fapt ar trebui să ne rugăm pentru răbdare spre a putea îndura si har pentru a birui.
Fără credintă este cu neputintă să fim pe plac lui Dumnezeu. Ne putem bucura de mântuirea lui Dumnezeu în familiile noastre, însă noi trebuie să credem în aceasta, să trăim pentru aceasta si să avem o încredere si încredintare continuă, statornică în Dumnezeu. Trebuie să supunem temperamentul pripit si să ne tinem sub control cuvintele si astfel vom obtine biruinte mari. Dacă nu ne stăpânim cuvintele si temperamentul, noi suntem sclavii lui Satana. Suntem în supunere fată de el. El ne tine captivi. Orice cuvânt gălăgios, neplăcut, nerăbdător si nervos reprezintă o ofrandă adusă maiestătii sale satanice. Si aceasta este o jertfă scumpă, mai costisitoare decât ar putea fi orice sacrificiu pe care l-am putea face pentru Dumnezeu, deoarece distruge pacea si fericirea întregii familii, distruge sănătatea si, în cele din urmă, constituie cauza pierderii vietii si fericirii vesnice. Restrictiile pe care ni le impune Cuvântul lui Dumnezeu sunt spre folosul nostru. Sporesc fericirea familiilor noastre si a tuturor celor din preajma noastră. Ne rafinează gustul, ne sfinteste judecata, ne aduce pacea mintii, iar în final, viata vesnică. Sub această restrictie sfântă vom creste în har si umilintă si vom fi în stare să vorbim asa cum este drept. Temperamentul firesc, pătimas, va fi tinut în supunere. Mântuitorul, care locuieste în noi, ne va da putere în fiecare ceas. Îngerii slujitori vor zăbovi în locuintele noastre si, cu bucurie, vor duce spre cer vesti bune în legătură cu înaintarea noastră în viata de credintă, iar îngerul raportor va duce un raport vesel, optimist.
GELOZIA SI CĂUTAREA DE GRESELI
Frate G., la __ mi-ai pus câteva întrebări la care am reflectat mult. Din discutia pe care am avut-o cu tine, sunt convinsă că tu nu îti dai seama de partea pe care ai avut-o în vătămarea cauzei lui Dumnezeu. Ceea ce mi-a fost arătat cu privire la tine mi-a fost foarte clar în fata ochilor si am comparat aceste lucruri cu cele ce mi-au fost arătate recent în mărturia referitoare la tine, publicată în Mărturia nr.6, si nu pot găsi scuze pentru purtarea ta. Înainte de a fi părtas la fanatismul din Wisconsin si de a-ti face simtită influenta, nu erai văzut bine în ochii lui Dumnezeu. Frate G., dacă ai fi urmat cu cinste lumina, nu ai fi apucat niciodată pe calea pe care ai ales-o. Cu ambitie si încăpătânare, ai urmat propria ta cale si te-ai bazat doar pe judecata ta, refuzând să fii condus de altii. Domnul ti-a trimis ajutor, însă ai refuzat să-l accepti. Ce altceva ar fi putut face cerul mai mult decât să te ajute? Când considerai că altii sunt mai mult stimati decât tine, erai nemultumit si iritat si deveneai supărăcios si distant, ca un copil răsfătat. Tu voiai să fii mult stimat, însă calea pe care ai apucat te-a înjosit în ochii celor a căror aprobare o doreai. Înainte de a deveni fanatic, tu ai fost gelos pe cei din Battle Creek si ai aruncat aluzii care trezeau suspiciune. Ai fost gelos pe sotul meu si pe mine si ai făcut presupuneri rele. Invidia si suspiciunea au fost prezente laolaltă. Sub aparenta constiinciozitătii, ai sugerat îndoieli cu privire la deplasările acelora care poartă povara lucrării din Battle Creek si ai făcut aluzii cu privire la lucruri despre care tu erai complet în necunostintă de cauză si cu totul incapabil de a judeca drept. Povara acestor lucruri nu a fost pusă pe seama ta. Mi-a fost arătat că Dumnezeu nu ar alege o persoană cu o minte ca a ta, nu ar pune poveri grele asupra ei si nu ar chema-o să ocupe pozitii de răspundere; pentru că pretuirea de sine ar fi asa de proeminentă, încât ar fi dăunătoare atât pentru tine, cât si pentru poporul lui Dumnezeu. Dacă te-ai fi stimat ceva mai putin pe tine însuti, n-ai fi fost atât de gelos si suspicios. Frate G., tu ai aderat la corpul bisericii, ai fost unit si ai simpatizat cu aceia pe care Dumnezeu a găsit de cuviintă să-i pună în capul lucrării; dacă ai fi acceptat darurile pe care Dumnezeu le-a asezat asupra bisericii, dacă te-ai fi consacrat pe deplin, ca să fii si tu părtas la acestea, dacă ai fi acceptat cu hotărâre toate punctele adevărului prezent si ai fi lăsat urme drepte asemenea celor care au experientă în lucrare, tu si ai tăi ati fi fost complet liberi si în sigurantă, neafectati de această înselăciune. Ai fi avut o ancoră de care ai fi fost sustinut. Însă tu ai luat o pozitie nedefinită, temându-te să nu dai satisfactie acelora care erau cu tot sufletul în lucrarea si cauza lui Dumnezeu. Dumnezeu îti cere să stai ferm, hotărât, pe aceeasi platformă cu fratii tăi. Dumnezeu si îngerii cei sfinti au fost nemultumiti de calea ta si nu-ti vor mai suporta mult nechibzuintele. Ai fost lăsat să-ti urmezi propria judecată, pe care ai pretuit-o atât de mult, până ar fi trebuit să ajungi să doresti să fii învătat si, fără gelozie, fără sentimente încăpătânate, fără a te plânge sau a critica pe altii, să înveti de la aceia care au simtit povara si greutatea cauzei lui Dumnezeu. Ti-ai căutat o pozitie originală, căutând să fii independent de corpul bisericii, ca să fii aprobat si înăltat, până când am văzut că Dumnezeu a renuntat să te lase să conduci si să dai pe fată acea întelepciune pe care o socoteai superioară celorlalti si ai fost lăsat în voia judecătii tale oarbe pentru a te prinde în cel mai nechibzuit, nebunesc si sălbatic fanatism care i-a nenorocit vreodată pe cei din Wisconsin. Si, cu toate acestea, mi-a fost arătat că tu nu ti-ai dat seama de influenta pe care a avut-o purtarea ta asupra cauzei, de pozitia ta din prezent si de datoria pe care o ai în legătură cu acel fanatism. În loc să lucrezi cu toată energia pentru a te elibera si pentru a contracara influenta pe care ai avut-o, ai iesit deasupra în toate, scuzându-te pe tine si criticându-i pe aceia pe care Dumnezeu i-a trimis la tine, fiind gata să dictezi si chiar să sugerezi un plan prin care Domnul te-ar fi putut opri, prin slujitorii Săi, si care ar fi trebuit să ia o altă cale decât aceea pe care au luat-o. Judecata ta a fost pervertită de puterea lui Satana si, învăluit în întuneric, erai un judecător incompetent al celor mai bune actiuni care se întreprindeau cu privire la tine. Dacă ai fi stiut ce ar fi trebuit să facă slujitorii lui Dumnezeu pentru a te ajuta, ai fi stiut cum să iesi singur din încurcătură. Dumnezeu te-a lăsat să alegi între a fi învătat, a fi instruit de slujitorii Săi prin calea pe care a rânduit-o El, si a continua, mentinându-ti calea ambitioasă, si a cădea în plasa fanatismului. Ai ales să-ti urmezi propria ta cale. Si acum doar pe tine te poti învinui. Tu sustii că esti un străjer pe zidurile Sionului, un păstor al turmei, desi ai văzut biata turmă sfâsiată, făcută bucăti, si nu ai dat nici o avertizare. "Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va iesi din gura Mea, să-i înstiintezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: 'Vei muri negresit!' dacă nu-l vei înstiinta, si nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea si să-i scapi viata, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar dacă vei înstiinta pe cel rău, si el tot nu se va întoarce de la răutatea lui si de la calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îti vei mântui sufletul! Dar dacă vei înstiinta pe cel neprihănit să nu păcătuiască, si nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înstiintarea, iar tu îti vei mântui sufletul!"(Ezechiel 3,17-19.21). Păcatul celor din Wisconsin care au luat calea fanatismului stă mai greu asupra ta, frate G., decât asupra oricui altcineva. Tu ai fost un străjer necredincios. Nu ai descoperit răul pentru că ai fost necredincios. Dumnezeu Si-a trimis străjerii credinciosi, care au stat în lumină si au putut discerne răul, pentru a te putea avertiza pe tine si turma care gresise. Dacă ai fi ascultat atunci avertizarea, s-ar fi crutat mult rău. Influenta ti-ar fi fost ocrotită. Ai fi stat afară din cale, astfel ca mărturia slujitorilor lui Dumnezeu să poată ajunge la turma tulburată. Cei gresiti nu au auzit vocea lui Dumnezeu prin slujitorii Săi alesi. Ei si-au împietrit spiritul împotriva avertizării străjerilor trimisi la ei si s-au încăpătânat în umblarea lor nesăbuită si înselătoare. Păstorul nu voia să audă. El s-a simtit ofensat pentru că fanatismul acesta a fost abordat atât de hotărât. El nu a întrezărit pericolul. Nu a socotit că e nevoie de grabă. El avea suficientă lumină pentru a decide, însă a fost prea ambitios si prea suspicios fată de slujitorii lui Dumnezeu ca să cedeze în fata mărturiei lor. Fratele G. ar fi dorit să astepte până ce fanatismul se dezvolta si ar fi continuat asa cum ar fi vrut Satana, ajungându-se la rezultate teribile. Nu au fost manifestări rationale, pline de simtire, care să denote că această lucrare ar fi fost de la Dumnezeu. Slujitorii lui Dumnezeu si-au executat misiunea, si-au eliberat vesmintele de sângele sufletelor si s-au păstrat curati de influenta blestemată, în timp ce tu porti greutatea înspăimântătoare a păcatului acestui fanatism regretabil. Ai regretat profund acest lucru, desi nu îti vezi propriile greseli legate de acesta. Tu critici si învinuiesti oaia slabă, hoinară, pentru că te-a abătut de pe cale. La ce foloseste străjerul, dacă nu să vegheze asupra răului si să avertizeze? La ce foloseste păstorul dacă nu să vegheze asupra oricărei primejdii, pentru ca oile să nu fie atacate si nimicite de lupi? Ce scuză ar putea găsi păstorul pentru greseala de a fi îngăduit turmei să se abată de la păsunile bune si să fie sfâsiată, făcută bucăti si devorată de lupi? Cum ar putea fi luată în seamă scuza că oaia l-a abătut din drum pe păstor? Ele au lăsat oare păsunea si l-au condus afară de pe cale? O astfel de pledoarie ar sta împotriva abilitătii păstorului de a veghea asupra oilor. Nu se mai poate avea încredere în el pentru a îngriji turma ca un păstor credincios, care să aducă oile înapoi atunci când s-ar abate de la calea cea dreaptă. Vina ta cu privire la sora A. ti se datorează în mod dureros. Ai înăltat prea mult abilitatea si experienta ei. Ea era slabă, dar, cu toate acestea, într-o anumită măsură, îsi avea locul în familie pentru a-si tine copiii laolaltă; însă, înainte ca ratiunea să-i fie detronată, a lipsit putin timp de acasă. Starea de apostazie a sustinătorilor Sabatului din ___ te-a determinat să o influentezi pe sora A. să-si lase familia, care avea nevoie de grija ei, si să vină la ____ pentru ca influenta ei să-i ajute pe păzitorii Sabatului de acolo. O agitatie nesănătoasă a caracterizat calea ei acolo. Câtiva dintre cei lipsiti de experientă au fost înselati. Mintea slabă a sorei A. a fost suprasolicitată si boala i-a cuprins creierul. Iar cauza lui Dumnezeu a fost profund afectată si învinuită datorită acestui lucru. Fratele A. a gresit; el trebuie să sufere un mare necaz, iar copiii să fie împrăstiati. Aceia a căror influentă a dus la aceste consecinte triste au o lucrare de făcut pentru a alina sufletul fratelui A., printr-o recunoastere credincioasă si deplină fată a păcatului si a greselii făcute fată de el, contracarând răul cât de repede posibil. Dacă ai fi primit sfatul lui Dumnezeu, recunoscând darurile Duhului Său ca ocupând locul cuvenit lor în biserică; dacă ai fi fost cu inima si din principiu alături de Review, întemeiat pe puterea adevărurilor aplicabile pentru acest timp; dacă ai fi dat hrană la vreme potrivită poporului lui Dumnezeu, influenta ta în ___ si în apropiere ar fi fost cu totul diferită. Ai fi adus o mărturie pătrunzătoare în armonie cu aceia care sunt conducători în această mare lucrare. Greselile diferitelor persoane ar fi fost condamnate. Lucrul credincios i-ar fi determinat pe păzitorii Sabatului să nu mai stea înapoia altor biserici. Însă ei au avut aproape totul de învătat. Tu ar fi trebuit să aduci o mărturie puternică, să-i faci să înteleagă necesitatea sacrificiului, faptul că toti au o parte de dus în povara lucrării. Ar fi trebuit să le prezinti dăruirea sistematică si să-i determini pe toti să-si aducă partea si să facă ceva pentru înaintarea cauzei adevărului. Pozitia ta nedefinită, felul slobod si încet în care ai tratat lucrurile în ___ au avut o influentă rea asupra lucrării de acolo. Opozitia pe care ai simtit-o si despre care ai vorbit cu privire la organizatie si înaintarea poporului lui Dumnezeu a adus roade care pot fi văzute în multe locuri din partea de nord a statului Wisconsin. Dacă ai fi fost un lucrător prompt, meticulos, tinând pasul cu providenta lui Dumnezeu, roada care se vede acum ar fi fost cu totul altfel. Suflete s-ar fi decis în unele locuri fie cu totul pentru, fie împotriva poruncilor lui Dumnezeu si a altor adevăruri legate de întreita solie îngerească. Ei nu ar fi zăbovit la marginile Sionului, trăgându-i în jos pe cei ce erau pe calea dreaptă. Însă tu nu ai dovedit credinciosie. Nu s-a făcut o lucrare dreaptă, deplină. Tu nu i-ai încurajat pe cei din biserică, printr-o aplicare puternică a adevărului, să-si facă mărturisirea de credintă în mod armonios; însă multi nu vor să facă ceva pentru înaintarea cauzei adevărului, asa cum sunt multumiti să asculte adevărul. Ei iubesc lucrarea în ce priveste cuvântul si mărturisirea, însă nu cu fapta si adevărul. Pozitia ta i-a condus pe multi din si din jurul ___ să privească cu mai putină consideratie revista Review decât ar fi făcut-o altfel si au tratat cu foarte multă usurintă adevărurile descoperite în acesta. În acest fel, Review nu a putut avea asupra lor influenta rânduită de Dumnezeu. Si fiecare si-a urmat propria lui cale si a făcut ce i s-a părut lui corect; de aceea ei sunt la pământ si, dacă nu se va face o lucrare deplină pentru ei, vor fi pusi în cumpănă si găsiti necorespunzători. Mi-a fost arătat că tu cauti să arunci urmările greselilor tale asupra altora, însă, ca străjer, Dumnezeu te socoteste răspunzător pentru acestea. Ar trebui să faci cele mai umile mărturisiri în __, __, __ si în alte locuri unde influenta ta a fost exercitată în opozitie cu cea a slujitorilor lui Dumnezeu. Fratele si sora B. au fost mult afectati de acest fanatism. Ei au fost afectati atât în ce priveste lucrurile vremelnice, cât si din punct de vedere spiritual si au fost aproape ruinati de această înselăciune a lui Satana. Frate G., tu te-ai afundat mult în acest fanatism trist; ti-a fost afectat atât trupul, cât si mintea, iar acum cauti să pui toate aceste lucruri pe seama altora. Nu ai un adevărat simt al pozitiei tale si al căii tale din trecut. Esti gata să spui ce au făcut altii, dar nu ce ai făcut tu. Influenta ta în __ a fost vătămătoare. Te-ai opus organizatiei si ai predicat împotriva acesteia într-o manieră nedefinită, nu cu atâta obrăznicie cum au făcut-o altii, însă ai mers departe, atât cât ai îndrăznit. În acest fel, de multe ori ti-ai satisfăcut sentimentele de invidie si ai dat nastere la neîncredere si nesigurantă în mintea multora; dar, dacă ai fi vorbit deschis, ai fi putut întelege lucrurile cu totul altfel si ai fi făcut mai putin rău. Când ai fost acuzat că nutresti sentimente opuse credintei corpului bisericii, tu nu ai recunoscut acest lucru, ci pozitia ta a fost învăluită în mister si ai făcut să pară că fratii nu te-au înteles pe tine, când tu stii că acuzatia a fost întemeiată. Asa cum esti acum, biserica nu poate conta pe tine. Când vei da pe fată roadele unei reforme depline si vei dovedi că ai fost convertit si că ti-ai biruit gelozia, atunci Dumnezeu îti va încredinta tie turma Sa. Însă, până nu te reintegrezi pe deplin, îti vei exercita cea mai bună influentă stând acasă, si "nu fiind trândav în lucru". Prin pozitia luată, neangajându-te la nimic, si prin acest fanatism ai produs mai mult rău cauzei lui Dumnezeu în Wisconsin decât ai făcut în toată viata ta. Credinta noastră a ajuns dezgustătoare pentru cei necredinciosi; cauza lui Dumnezeu a suferit o rană ce nu poate fi vindecată, însă, cu toate acestea, multi împreună cu tine sunt mirati că se spune si se face atât de mult împotriva acestui fanatism. O sământă rea semănată prinde rădăcină, creste si aduce roadă, iar secerisul este îmbelsugat. Răul înfloreste si nu are nevoie de îngrijire, dar sământa cea bună semănată are nevoie să fie udată, păzită cu grijă si hrănită în mod continuu, căci, dacă nu, pretioasa plantă va muri. Satana, îngerii cei răi si oamenii nelegiuiti încearcă să dezrădăcineze si să distrugă ceea ce este bine si este nevoie de cea mai mare vigilentă, de cea mai mare grijă pentru ca aceasta să poată trăi si înflori. O sământă rea semănată nu poate fi usor dezrădăcinată. Aceasta se împrăstie si dă lăstari în toate directiile, pentru a zdrobi sământa cea bună; iar dacă este lăsată, creste puternică si îndepărtează razele de soare de la plantele pretioase, până ce acestea se îmbolnăvesc si mor. Am întâmpinat influenta ta la __ . Dezbinarea existentă acolo nu ar fi existat dacă tu ai fi luat o pozitie corectă si ai fi primit Cuvântul Domnului prin slujitorii Săi. Însă tu nu ai făcut acest lucru. Slujitorii lui Dumnezeu sunt confruntati în mare măsură cu purtarea ta gresită. Dacă ei ar fi luat o atitudine fermă si ar fi fost mai severi fată de ce ai făcut tu, Dumnezeu i-ar fi aprobat. Ar fi fost mult mai bine dacă nu te-ai fi dus niciodată la __ deoarece, de fiecare dată când slujitorii lui Dumnezeu au demascat acest fanatism si l-au mustrat pe fratele G., tu te-ai dat înapoi, te-ai simtit maltratat, neglijat etc. În orbirea ta, ti-ai continuat căile în multe familii în __ si ai lucrat pentru a trezi simpatie, creând opozitie fată de fratii C., D. si E. Te-ai simtit rău, desconsiderat; ai vorbit si ti-ai dat pe fată sentimentele si, în acest fel, ai dat nastere la gelozie si neîncredere în mintea multora fată de slujitorii lui Dumnezeu, pe care El i-a trimis în mod special la tine. Calea urmată de tine a distrus puterea mărturiei lor în mintile u-nora, însă altii au fost multumiti pentru că a venit lumina, iar cursa întinsă de Satana a fost zdrobită si ei au scăpat. Altora le-a venit greu, au luat pozitie împotriva mărturiei si astfel a fost dezbinare în corpul credinciosilor. Poti să-ti asumi răspunderea pentru această situatie creată. Ar fi trebuit să lucrezi pentru biserica din __ într-un spirit umilit, pentru a îndepărta influenta cea rea si impresiile pe care le-ai creat. Tu ai o lucrare de făcut acolo. Am văzut că unii au fost foarte gelosi pe tine, temându-se că nu s-a procedat corect cu tine si că fratii slujitori nu ti-au făcut dreptate. Unii ca acestia ar trebui să se dea la o parte din cale, să-si mărturisească greselile cu credinciosie si să lase critica si greselile tale pe seama capului tău. Dumnezeu doreste ca ei să facă acest lucru până când tu te vei pocăi pe deplin si vei face o mărturisire din toată inima. Aceia care dovedesc o simpatie ne-sfintită fată de tine nu te pot ajuta. Fie ca acestia să aibă zel în ce priveste pocăinta fată de păcatele lor si să te lase să te aperi singur. Te-ai dat cu totul la o parte; si dacă nu faci o lucrare deplină, de a-ti mărturisi greselile fără a-i critica pe frati, si dacă nu esti dispus să primesti sfat, nu poti face parte din poporul lui Dumnezeu. Te-ai separat cu semetie de cei asupra cărora Dumnezeu a pus povara cea grea a lucrării Sale. În timp ce sotul meu făcea munca pe care trei bărbati ar fi trebuit să o facă, tu l-ai jignit cu observatiile si aluziile tale si i-ai ajutat si pe altii să mai pună poveri asupra lui. Trebuie să-ti dai seama de acest lucru. Tu nu ai avut o anumită povară asupra ta; tu ai avut timp pentru meditatie si studiu, odihnă si somn, în timp ce sotul meu era obligat să lucreze zi după zi si adesea noaptea târziu; iar uneori, când voia să doarmă, nu putea deoarece plângea si gemea pentru cauza adevărului si datorită nedreptătii pe care i-o făceau fratii, desi viata si interesul său erau dedicate în întregime lucrării. El a avut grija si responsabilitatea acestor treburi la birou, grija cu privire la hârtie si multă grijă pentru comunitătile din diferite state. Si cu toate acestea, câtiva dintre fratii lui din lucrare l-au tulburat si l-au necăjit prin faptele lor neîntelepte. Tu si alti câtiva frati l-ati privit pe fratele White ca pe un individ de afaceri, care nu are prea mult de a face cu religia. Unii ca acestia nu îl cunosc. Satana îi înseală pe multi cu privire la el. Dumnezeu a găsit de cuviintă să aseze povara lucrării asupra lui, să-l aleagă pe el pentru a conduce diferite actiuni întreprinse; El a ales o persoană sensibilă, care poate simti cu cei nenorociti, constiincioasă si totusi independentă, care nu va acoperi păcatul, ci va sesiza de îndată răul, îl va respinge si nu-i va face loc, chiar dacă urmarea ar fi fost să rămână de unul singur. Acestea sunt motivele pentru care el suferă atât de mult. Fratii lui, în general, nu stiu nimic în legătură cu poverile pe care le poartă si multora nici nu le pasă de el, iar prin faptele lor îndoielnice, adaugă asupra lui multă grijă si tulburare. Cerul notează toate aceste lucruri. Bărbatii care nu au greutăti sau poveri asupra lor, care pot avea ore de tihnă, care nu au nimic de făcut în mod special, care pot medita, studia si împrospăta mintea, pot da pe fată multă stăpânire de sine. Ei nu văd nimic care să-i determine să aibă un zel deosebit si sunt gata să petreacă ore în sir în discutii fără rost. Iar unii îi privesc pe acestia ca fiind cei mai buni si cei mai sfinti oameni de pe pământ. Însă Dumnezeu nu vede asa cum vede omul. Dumnezeu priveste la inimă. Aceia care iau o pozitie atât de usuratică vor fi răsplătiti potrivit cu faptele lor. Pozitia pe care o ocupă sotul meu nu este de invidiat. Aceasta necesită cea mai mare atentie, grijă si trudă a mintii. Necesită exercitarea unei judecăti si întelepciuni sănătoase. Necesită tăgăduire de sine, o inimă deschisă si o vointă puternică pentru a urni din loc lucrurile. În această pozitie importantă, Dumnezeu are nevoie de un bărbat care să se aventureze în aceste lucruri, să-si asume un anumit risc, să fie hotărât în ceea ce este drept, oricare ar fi consecintele; să lupte împotriva obstacolelor fără să se clatine, chiar dacă viata i-ar fi în joc. Greutatea si răspunderea acestei lucrări aduc multe griji, nopti nedormite si necesită cele mai serioase, arzătoare, chiar agonizante rugăciuni. Domnul l-a pus pe sotul meu în fată, dându-i pozitii de răspundere una după alta. Critica din partea fratilor lui îi chinuie sufletul, dar el nu trebuie să se clatine în lucrarea pe care o are de făcut. Colaboratorii lui care au doar o formă de evlavie se opun oricărui pas înainte pe care Dumnezeu îl îndeamnă să-l facă si timpul său pretios trebuie să-l ocupe călătorind din loc în loc, luptând cu necazurile în comunitătile unde trebuie să dreagă ceea ce au stricat acesti frati cu numele. Bietii muritori! Ei încurcă lucrurile, nu au acel simt cu privire la ceea ce trebuie să fie un crestin. Aceia cărora li s-a încredintat lucrarea de a aduce o mărturie clară, pătrunzătoare, în temere de Dumnezeu, de a mustra răul, de a lucra cu toate energiile pentru a zidi în poporul lui Dumnezeu si de a se întemeia bine în anumite puncte ale adevărului prezent, au avut parte adesea de critică, în locul simpatiei si ajutorului, în timp ce aceia care, ca si tine, au luat o pozitie evazivă sunt considerati oameni devotati si blânzi. Dumnezeu nu îi socoteste astfel. Înainte-mergătorul lui Hristos de la prima Sa venire a fost un vorbitor direct, răspicat. El a mustrat păcatul si a spus lucrurilor pe nume. El a înfipt securea la rădăcina copacului. S-a adresat în acest fel unei anumite clase de oameni care au venit la el să fie botezati în Iordan: "Pui de năpârci, cine v-a învătat să fugiti de mânia viitoare? Faceti dar roade vrednice de pocăinta voastră" Iată că securea a si fost înfiptă la rădăcina pomilor; deci, orice pom care nu face roadă bună, va fi tăiat si aruncat în foc"(Mat.3,7-10). În acest timp înfricosător, înainte de a doua venire a Domnului Hristos, predicatorii credinciosi ai lui Dumnezeu trebuie să aducă o mărturie si mai pronuntată decât cea pe care a adus-o Ioan Botezătorul. În fata lor stă o lucrare importantă, plină de responsabilitate; iar pe aceia care tratează lucrurile cu usurintă, Dumnezeu nu îi recunoaste ca fiind păstorii Săi. Pe acestia îi asteaptă un necaz teribil. Acest fanatism ciudat din Wisconsin se trage din teoria cu privire la sfintenie sustinută de fratele K., o sfintenie independentă de întreita solie îngerească, în afara adevărului prezent.
Sora G. a primit această teorie falsă de la el, a primit-o pentru ea si apoi i-a învătat cu mult zel si pe altii. Aceasta aproape a distrus atasamentul ei fată de adevărurile importante, sacre, pentru acest timp, adevăruri care, dacă ea le-ar fi împărtăsit si li s-ar fi supus, s-ar fi dovedit o ancoră care să o pună pe o temelie sigură. Însă ea împreună cu multi altii au făcut din această teorie cu privire la sfintire sau consacrare lucrul cel mai important, iar adevărurile mari din Cuvântul lui Dumnezeu le-au socotit de mică însemnătate, "dacă inima era în rânduială". Si bietele suflete erau fără ancoră, mânate de sentimente, iar Satana le-a putut lua în stăpânire mintile pentru a le impresiona si a le da simtăminte care îi conveneau lui. Ratiunea si judecata sunt dispretuite, iar cauza lui Dumnezeu a ajuns în mod teribil de ocară. Fanatismul în care ai căzut ar trebui să vă conducă, pe tine si pe altii, să cercetati înainte de a decide cu privire la această formă de consacrare. Ceea ce se vede nu constituie dovada pentru un caracter crestin. Tu si altii vă temeti de critică si sunteti foarte atenti să vedeti orice greseală sau aparentă neglijentă fată de voi, simtindu-vă în acest caz jigniti. Esti prea sever. Ai gresit si te-ai înselat singur. Dacă altii te-au judecat gresit cu privire la anumite lucruri, aceasta nu este mai mult decât te-ai fi putut astepta, având în vedere împrejurările. Ar fi trebuit să te pocăiesti în umilintă pentru că te-ai îndepărtat de ceea ce este bine, lucru care a dat ocazie la o diversitate de sentimente si puncte de vedere cu privire la tine; si dacă nu consideri fiecare lucru, luat în parte, ca fiind corect, nu trebuie să-i critici pe altii. Trebuie să-ti mărturisesti greselile fără să-i critici pe altii si să încetezi să te plângi că fratii tăi te-au neglijat. Ei ti-au dat mai multă atentie decât ai meritat, având în vedere pozitia pe care ai ocupat-o ani de zile. Dacă ai fi putut vedea aceste lucruri asa cum le vede Dumnezeu, ai dispretui felul în care te plângi si te-ai umili sub bratul lui Dumnezeu. "Ascultarea face mai mult decât jertfele, si păzirea cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea, si împotrivirea nu este mai putin vinovată decât închinarea la idoli si terafimi."(1 Samuel 15,22.23)
Cei din __ si din împrejurimi, care pretind că sunt credinciosi, nu s-au înrolat în lucrare pentru a pune în practică adevărurile pe care le sustin. Nordul statului Wisconsin este bântuit de o influentă distrugătoare. Dacă toti ar fi dovedit acel atasament fată de Review pe care Dumnezeu l-a dorit, ei ar fi avut multe foloase si ar fi fost instruiti prin adevărurile pe care această revistă le sustine. Ei ar fi avut o credintă corectă, o pozitie hotărâtă în privinta adevărului pentru acest timp si ar fi fost apărati si izbăviti din acest fanatism. Simturile multora sunt tocite; emotiile artificiale le-au distrus discernământul si vederea spirituală. Acum este foarte important ca ei să actioneze cu întelepciune, astfel ca obiectivul lui Satana să nu poată fi împlinit prin înfrângerea acelora pe care el a avut puterea să-i însele. Când aceia care au gresit ajung să se convingă că au gresit, atunci Satana trage foloase de pe urma greselii lor, tinând-o în mod permanent în fata ochilor lor, pentru ca ei să se dea înapoi de la orice exercitiu spiritual, si pe această cale el caută să le distrugă credinta în adevărata evlavie. Pentru că au fost înselati o dată, ei se tem să facă vreun efort prin rugăciune serioasă, arzătoare, pentru ca Dumnezeu să-i ajute în mod special si să le dea biruintă. Unii ca acestia nu trebuie să-l lase pe Satana să-si atingă obiectivul de a-i atrage în formalism rece si necredintă. Ei trebuie să nu uite că temelia lui Dumnezeu este sigură, de neclintit. Să se dovedească faptul că Dumnezeu este credincios, iar omul mincinos. Unica lor sigurantă este să-si aseze piciorul pe o temelie trainică, să vadă si să înteleagă întreita solie îngerească, să pretuiască, să iubească si să se supună adevărului. Domnul Hristos pregăteste un popor, aducându-i pe membrii acestuia la unitatea credintei pentru ca ei să fie una, asa cum El este una cu Tatăl. Trebuie să se renunte la deosebirile de păreri, astfel ca toti să ajungă în unitate cu trupul bisericii, ca să aibă acelasi gând si aceeasi judecată. 1 Cor.1,10: "Vă îndemn, fratilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos, să aveti toti acelasi fel de vorbire, să n-aveti dezbinări între voi, ci să fiti uniti în chip desăvârsit într-un gând si o simtire." Rom. 15,5.6: "Dumnezeul răbdării si al mângâierii să vă facă să aveti aceleasi simtăminte, unii fată de altii, după pilda lui Hristos Isus; pentru ca toti împreună, cu o inimă si cu o gură, să slăviti pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos." Filipeni 2,2: "Faceti-mi bucuria deplină, si aveti o simtire, o dragoste, un suflet si un gând". Întregul popor al lui Dumnezeu ar trebui să dovedească interes fată de cauza Sa. Fratii din Wisconsin nu au dat dovadă de acest interes. De asemenea le-a lipsit energia. Unii gândesc că nu este păcat să-si irosească timpul în trândăvie, în timp ce altii, care iubesc cauza pretioasă a adevărului, îsi economisesc timpul si în puterea lui Dumnezeu lucrează si trudesc greu pentru ca familiile lor să poată trăi ordonat si confortabil si să aibă ceva pe deasupra spre a investi în lucrare, aducându-si astfel aportul la înaintarea ei, bucurându-se, în final, si de o comoară în ceruri. Nu trebuie ca unii să lenevească, iar altii să fie împovărati. Dumnezeu le cere acelora care au sănătate si putere în corp să facă tot ce pot si să-si folosească puterea spre slava Sa, pentru că ei nu-si apartin lor însisi. Ei vor da socoteală lui Dumnezeu pentru felul în care îsi folosesc timpul si puterea, care le sunt acordate de cer. Datoria de a contribui la înaintarea adevărului nu stă numai asupra celor avuti. Fiecare are o anumită parte de făcut. Cel care si-a folosit timpul si puterea pentru a strânge bogătii este răspunzător de felul în care le foloseste. Dacă cineva are drept capital al său sănătate si putere, trebuie să le folosească în mod corect. Dacă petrece timpul în trândăvie, făcând vizite inutile si antrenându-se în discutii fără rost, el este lenes în lucru, ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu interzice. Unii ca acestia au o lucrare de făcut: să asigure cele necesare familiilor lor si apoi să pună deoparte câte ceva pentru scopuri caritabile din cele cu care Dumnezeu i-a binecuvântat. Nu trebuie să ne purtăm de grijă doar nouă însine în această lume, ci ni se cere să contribuim la marea lucrare a mântuirii, imitând în acest fel viata plină de tăgăduire de sine, de sacrificiu de sine si atât de folositoare pentru altii, a Domnului Hristos. Cei cărora le place mai mult o viată tihnită decât adevărul lui Dumnezeu nu vor fi doritori să-si folosească timpul si puterea în mod întelept si bine, pentru a putea avea o parte în răspândirea adevărului. Multi tineri din Wisconsin nu au simtit greutatea cauzei sau nevoia de a face vreun sacrificiu pentru înaintarea adevărului. Ei nu vor avea putere până când nu-si vor schimba viata si nu vor face eforturi deosebite pentru înaintarea cauzei adevărului, astfel ca suflete să poată fi salvate. Unii fac sacrificii, dovedesc interes si lucrează dublu, cu eforturi neobosite pentru a sustine cauza pe care o iubesc. Lucrarea lui Dumnezeu este pentru ei o parte din viata lor; dacă aceasta suferă, ei suferă împreună cu ea, iar când aceasta prosperă, ei sunt fericiti. Prov. 3,9.10: "Cinsteste pe Domnul cu averile tale, si cu cele dintâi roade din tot venitul tău: căci atunci grânarele îti vor fi pline de belsug, si teascurile tale vor geme de must." Cei care sunt lenesi se amăgesc cu gândul că Dumnezeu nu le pretinde nimic pentru că ei nu au nici un venit. Însă aceasta nu va fi o scuză pentru ei. Dacă ar fi dorit cu tot dinadinsul să câstige câte ceva pentru vistieria lui Dumnezeu, s-ar fi deschis căi pentru ei si ar fi avut câte ceva spre a consacra lucrării Sale, făcându-si astfel o comoară în ceruri.
Pe când mă aflam în Roosevelt, New York, la data de 3 august 1861, mi-au fost prezentate mai multe comunităti si familii. Mi-au fost arătate influentele pe care le-au exercitat si urmările lor descurajatoare. Satana a folosit ca agenti ai săi indivizi care pretind a crede o parte a adevărului prezent, în timp ce ei se aflau în război cu o altă parte a acestuia. Pe unii ca acestia el îi foloseste cu mai mult succes decât pe aceia care sunt în război cu toată credinta noastră. Modul său viclean de a induce în eroare prin credinciosi care cred adevărul doar partial i-a înselat pe multi si le-a derutat credinta. Aceasta constituie cauza dezbinărilor existente în nordul statului Wisconsin. Unii primesc o parte a soliei, însă resping o altă parte. Unii acceptă Sabatul, dar resping întreita solie îngerească; totusi, deoarece au primit Sabatul, ei pretind a fi în părtăsie cu cei care cred tot adevărul prezent. Apoi ei lucrează pentru a-i aduce si pe altii în aceeasi pozitie de întuneric cu ei însisi. Ei nu se simt răspunzători fată de nimeni si au o credintă a lor însisi, independentă de ceilalti. Unora ca acestia li se îngăduie să aibă o anumită influentă, când de fapt nu ar trebui să li se ofere nici un loc, în ciuda pretentiilor lor de onestitate. Sufletele sincere vor vedea lantul drept al adevărului prezent. Ele vor vedea legăturile lui armonioase, verigă cu verigă unindu-se în cadrul întregului cel mare, si se vor lega strâns de el. Adevărul prezent nu este greu de înteles, iar poporul pe care Dumnezeu îl conduce va fi unit pe această temelie largă, solidă. El nu va folosi persoane cu o credintă diferită, cu păreri si vederi diferite, care să dezbine. Cerul si îngerii cei sfinti lucrează pentru a uni, pentru a conduce la unitatea credintei în cadrul aceluiasi trup. Satana se opune acestui lucru si este hotărât să împrăstie, să dezbine si să aducă diferite simtăminte cărora rugăciunea Domnului Hristos nu le poate răspunde: "Si Mă rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. Mă rog ca toti să fie una, cum Tu, Tată, esti în Mine, si Eu în Tine; ca, si ei să fie una în noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis"(Ioan 17,20.21). Domnul Isus a rânduit ca poporul Său să aibă o singură credintă. Dacă unul merge si predică un lucru, iar altul merge si predică ceva diferit de acesta, cum pot cei care cred prin cuvântul lor să fie una? Vor exista deosebiri în simtăminte. Am văzut că, dacă ar dori să prospere, poporul lui Dumnezeu din Wisconsin ar trebui să ia o pozitie hotărâtă cu privire la aceste lucruri si totodată să contracareze influenta acelora care produc tulburare si dezbinare, învătând lucruri contrare corpului bisericii. Unii ca acestia sunt stele rătăcitoare. Dau putină lumină, duc si sustin doar o mică parte a adevărului si îi înseală în acest fel pe cei lipsiti de experientă. Satana îi înzestrează cu spiritul lui, însă Dumnezeu nu este cu ei, Duhul Său nu locuieste în ei. Domnul Isus S-a rugat ca ucenicii Lui să fie una, asa cum El este una cu Tatăl, "pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis". Unicitatea si unitatea rămăsitei credincioase a poporului lui Dumnezeu duc în fata lumii convingerea puternică a faptului că ei au adevărul si sunt poporul deosebit al lui Dumnezeu. Această unicitate si unitate răstoarnă planurile vrăjmasului si el este hotărât să facă orice pentru ca acestea să nu existe. Adevărul prezent, crezut în inimă si trăit în viată, face ca poporul lui Dumnezeu să fie una si să aibă o influentă puternică. Dacă asa-zisii păzitori ai Sabatului din Wisconsin ar fi căutat cu stăruintă si s-ar fi străduit să fie în armonie cu rugăciunea Domnului Hristos, să fie una asa cum El si Tatăl sunt una, lucrarea lui Satana ar fi fost înfrântă. Dacă toti ar fi căutat să fie în armonie cu trupul, fanatismul, care a făcut o rană atât de adâncă asupra cauzei adevărului prezent în nordul statului Wisconsin, nu ar fi luat nastere; căci acesta este urmarea separării de trup si căutării de a avea o credintă originală, independentă fată de credinta trupului bisericii. În ultima viziune care mi-a fost dată la Battle Creek, mi-a fost arătat că cei din __ au apucat pe o cale neînteleaptă cu privire la viziuni, pe vremea organizării bisericii de acolo. În __, unii erau copii ai lui Dumnezeu si, cu toate acestea, aveau îndoieli în privinta viziunilor. Altii nu manifestau opozitie, însă nu îndrăzneau să ia o pozitie hotărâtă cu privire la acestea. Unii erau sceptici si aveau motive suficiente să fie. Falsele viziuni si manifestările fanatice, cu roadele mizerabile ce au urmat, au influentat lucrarea din Wisconsin, stârnind repulsie asupra oricărui lucru ce purta numele de viziune. Toate acestea ar fi trebuit luate în consideratie, dându-se dovadă de întelepciune. Nu ar fi trebuit să existe o preocupare specială pentru aceia care nu au văzut niciodată persoana care are viziuni si care nu au nici o cunostintă cu privire la influenta viziunilor. Unii ca acestia nu ar trebui să fie lipsiti de beneficiile si privilegiile bisericii, dacă viata lor de crestin este de altfel corectă si si-au format un frumos caracter crestin. Mi-a fost arătat că unii ar putea primi viziunile publicate judecând pomul după roadele sale. Altii sunt ca Toma necredinciosul: nu pot crede Mărturiile publicate si nici să primească dovezi prin mărturia altora, ci trebuie să vadă si să aibă ei însisi dovada. Unii ca acestia nu trebuie lăsati deoparte, ci, cu îndelungă răbdare si dragoste frătească, să se lucreze cu ei până ce vor lua o anumită pozitie, hotărând pentru sau împotriva viziunilor. Dacă ei luptă împotriva viziunilor despre care nu au cunostintă, dacă ei îsi manifestă opozitia până într-acolo încât se opun în lucruri în care nu au experientă si se supără când cei care cred că viziunile sunt de la Dumnezeu, vorbesc despre acestea în adunare simtindu-se mângâiati prin sfaturile pe care le dau aceste viziuni, biserica să stie că acestia nu fac bine comportându-se astfel. Biserica lui Dumnezeu nu trebuie să se înjosească, să cedeze si să renunte la libertatea pe care o are, în fata unor asemenea nemultumiti. Dumnezeu a lăsat daruri în biserică pentru ca aceasta să aibă foloase de pe urma lor; iar când cei care sustin că au adevărul se opun acestor daruri si luptă împotriva viziunilor, sufletele sunt în pericol datorită influentei acestora si este timpul ca atunci să se lucreze cu ei, pentru ca cei slabi să nu fie dusi în rătăcire prin influenta lor. A fost foarte greu pentru slujitorii lui Dumnezeu să lucreze în __, pentru că acolo exista o grupă de vorbăreti, oameni care se îndreptăteau mereu pe sine, nestăpâniti, care au stat în calea lucrării lui Dumnezeu. Dacă ar fi primiti în biserică, acestia ar sfâsia-o în bucăti. Ei nu ar fi niciodată satisfăcuti până ce conducerea nu ar fi în mâinile lor. Fratele G. a căutat să actioneze cu multă precautie. El stia că acei oameni care se opuneau viziunilor greseau si nu erau crestini sinceri, întemeiati pe adevăr; si de aceea, pentru a scăpa de aceste obstacole, el a propus să nu primească pe nimeni în biserică dintre cei care nu credeau în întreita solie îngerească si în viziuni. Acest lucru a îndepărtat câteva suflete pretioase, care nu luptaseră împotriva viziunilor. Ei nu au avut curaj să se unească cu biserica, temându-se să se expună unor lucruri pe care nu le-au înteles si crezut pe deplin. Si existau si unii care erau gata să-i prejudicieze pe cei constiinciosi si să aseze lucrurile lor în cea mai rea lumină posibilă. Unii s-au simtit necăjiti si ofensati datorită stării membrilor si sentimentele lor de nemultumire au crescut mult. Puternice prejudecăti i-au luat în stăpânire. Mi-a fost arătat cazul sorei H. Ea a avut legătură cu o asa-zisă soră, care avea prejudecăti puternice împotriva sotului meu si împotriva mea si se opunea viziunilor. Acest spirit a determinat-o să se ataseze si să fie de partea tuturor zvonurilor mincinoase cu privire la noi si la viziuni si ea a transmis aceste lucruri sorei H. Ea avea un spirit înversunat de luptă împotriva mea, de fapt necunoscându-mă deloc. Ea nu stia care îmi este lucrarea si, cu toate acestea, nutrea cele mai rele simtăminte de prejudecată împotriva mea, influentând-o si pe sora H.; ele s-au unit în observatiile si discutiile lor înversunate. Mi s-a arătat că persoana care era în legătură cu sora H. era o femeie încăpătânată, de tip sanguin, cu o părere foarte bună despre sine. Ea gândea că părerile ei sunt corecte si că ceilalti trebuie să se bizuie pe cuvântul ei, când, de fapt, ea doar întuneca sfatul prin cuvintele ei si dădea pe fată spiritul ostirii balaurului în luptă împotriva acelora care ar trebui să fie uniti prin poruncile lui Dumnezeu si mărturia lui Isus. De când a fost la __, sora H. a început să dispretuiască viziunile si a răspândit zvonuri si bârfe, desi ea le considera adevărate. Nu s-a împotrivit nici unei influente menite a mă ataca pe mine. Nu stia decât că viziunile sunt de la Dumnezeu; ea nu cunostea în mod personal unealta umilă pe care o folosea Dumnezeu; si, cu toate acestea, s-a unit cu cei neconsacrati din__, pentru a exercita o influentă puternică împotriva mea. Ei s-au încurajat unul pe celălalt, unindu-se ca să transmită mai departe istorisiri mincinoase ce proveneau din diferite surse, în acest fel alimentându-si prejudecătile. Nu poate exista unire între spiritul lor si spiritul soliilor pe care Domnul găseste de cuviintă să le dea poporului Său umil. Spiritul care domneste în inimile lor nu se poate armoniza cu lumina dată de Dumnezeu. Multe biete suflete nu stiu ce fac. Ele se unesc cu fortele lui Satana si îl ajută în această lucrare. Ele dovedesc mult zel si stăruintă în împotrivirea lor oarbă, ca si când I-ar face un serviciu lui Dumnezeu împotrivindu-se viziunilor. Toti cei care doresc să facă astfel pot face cunostintă ei însisi cu roada acestor viziuni. Timp de saptesprezece ani, Dumnezeu a găsit de cuviintă ca acestea să supravietuiască si să fie întărite împotriva fortelor lui Satana, iar influenta agentilor omenesti a avut menirea să-l ajute pe Satana în această lucrare. Mi-au fost arătate si alte femei din __ care se războiau cu adevărul. Mi-a fost prezentată una dintre acestea care îmbrătisase câteva puncte ale adevărului si apoi nu a mers mai departe cu rămăsita poporului lui Dumnezeu. Ea avea o părere înaltă despre sine si credea că întelege tot adevărul. După părerea ei, era înteleaptă si mi-a fost prezentată ca privind mereu înapoi, referindu-se astfel la o experientă avută demult, când primise o anumită lumină, si se considera sus-pusă, gândind că are suficientă lumină si cunostintă pentru a instrui întregul trup. Credinta ei era sovăielnică si incoerentă. Multe dintre ideile ei cu privire la adevăr sunt gresite si, cu toate acestea, ea este egoistă, plină de sine, îndreptătindu-se mereu. Ea e gata să-i învete pe altii, însă nu este dispusă să se lase învătată. A dispretuit sfatul si a dat la o parte învătăturile lui Dumnezeu oferite prin servii Săi. Am văzut-o cum se îndreptătea si i-am văzut viata devotională, de rugăciune. Ca si fariseul, ea îsi enumera faptele bune: "Îti multumesc, Doamne, că nu sunt ca ceilalti oameni hrăpăreti, nedrepti, preacurvari sau chiar ca vamesul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele"(Luca 18,12). Rugăciunea fariseului nu a fost luată în seamă, ci a bietului vames, care a putut să spună doar atât: "Doamne, ai milă de mine, păcătosul", trezind mila Domnului. Rugăciunea lui a fost acceptată, în timp ce rugăciunea fariseului arogant a fost respinsă. "Fiindcă oricine se înaltă va fi smerit, iar cine se smereste va fi înăltat"(Luca 18,14). Apoc.3,17.18: "Pentru că zici: 'Sunt bogat, m-am îmbogătit si nu duc lipsă de nimic' si nu stii că esti ticălos, nenorocit, sărac, orb si gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curătit prin foc ca să te îmbogătesti; haine albe ca să te îmbraci cu ele si să nu ti se vadă rusinea goliciunii tale; si doftorie pentru ochi ca să-ti ungi ochii si să vezi." Această persoană, al cărei chip l-am recunoscut când l-am privit, mi s-a spus că este dna I. Am văzut că viata ei nu se caracteriza prin acea umilintă ce ar trebui să fie observată la urmasii lui Hristos. Când bietii oameni, muritori, orice ar pretinde ei că sunt, devin drepti în ochii lor, atunci Domnul Isus îi părăseste si îi lasă să fie amăgiti cu privire la ei însisi. Mi-a fost arătat că această femeie îi influentase pe altii si unii s-au unit cu ea pentru a pune viziunile într-o lumină ridicolă. Pentru toate aceste lucruri, ei vor răspunde înaintea lui Dumnezeu. Pentru că fiecare cuvânt batjocoritor împotriva luminii pe care Dumnezeu găseste de cuviintă să o transmită pe calea aleasă de El este înregistrat cu credinciosie. Mi-a mai fost arătată si o altă femeie care nu este unită cu poporul condus de Dumnezeu. Duhul adevărului nu locuieste în inima ei si ea a fost foarte ocupată să facă lucrarea care-i place atât de mult vrăjmasului oricărui bine, pentru a distrage si pune în încurcătură mintile oamenilor. (Am recunoscut-o pe această femeie în ultima zi a adunărilor; ea a rămas după terminare.) Este foarte vorbăreată si oricând gata să asculte si să spună orice lucru nou cu privire la, greselile altora, iar aceste presupuneri rele ale ei le numeste discernământ. Ea socoteste lumina întuneric, iar întunericul lumină si face rugăciuni lungi. Îi place să fie aprobată si să i se dea dreptate si a înselat pe câtiva. Ea vrea să-i învete pe altii si consideră că Dumnezeu o învată pe ea mai mult decât pe ceilalti. Însă adevărul nu are loc în inima ei. Mi-au fost arătate si alte câteva persoane care îsi unesc influenta cu cele pe care le-am mentionat si împreună fac tot ce pot pentru a-i îndepărta pe oameni din corpul bisericii si pentru a crea confuzie; influenta lor aruncă ocară asupra adevărului lui Dumnezeu. Domnul Isus si sfintii îngeri înaltă si unesc poporul lui Dumnezeu într-o singură credintă, pentru ca ei să aibă o singură gândire si o singură judecată. Si în timp ce sunt adusi la unitatea credintei, pentru a vedea fată în fată adevărurile importante, solemne, pentru acest timp, Satana este la lucru pentru a se împotrivi înaintării lor. Domnul Isus este la lucru prin instrumentele Sale, pentru a aduna laolaltă si a uni. Satana lucrează prin instrumentele sale pentru a împrăstia si dezbina. "Căci iată, voi porunci si voi vântura casa lui Israel între toate neamurile, cum se vântură cu ciurul, fără să cadă un singur bob la pământ."(Amos 9,9). Dumnezeu pune la probă si Îsi încearcă acum poporul. Este avut în vedere caracterul. Îngerii cântăresc valoarea morală si tin un raport credincios al tuturor faptelor copiilor oamenilor. Între cei care sustin că fac parte din poporul lui Dumnezeu sunt inimi corupte; însă toti acestia vor fi pusi la probă si încercati. Pentru că Dumnezeu, care citeste inimile tuturor, va aduce la lumină faptele ascunse ale întunericului atunci când se bănuieste cel mai putin, astfel ca obstacolele care au împiedicat progresul lucrării să poată fi date la o parte, iar Dumnezeu să poată avea un popor curat si sfânt, care să-I rostească judecătile. Căpitanul mântuirii noastre îi conduce pe cei din poporul Său pas cu pas, curătindu-i si făcându-i corespunzători în vederea mutării de pe acest pământ si lăsându-i în urmă pe aceia care se distantează de trup si nu vor să se lase condusi, multumindu-se cu propria lor neprihănire. Dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare este întunericul acesta! Nu există amăgire mai mare care să însele mintea omului decât aceea care îi determină pe oameni să-si îngăduie un spirit încrezător în sine, să creadă că ei sunt drepti si în lumină, în timp ce se îndepărtează de poporul lui Dumnezeu, iar lumina pe care o nutresc ei este întuneric. Acei oameni din __ care s-au îndepărtat de trupul bisericii au dovedit un spirit împietrit, înversunat, împotriva acelora pe care Dumnezeu îi foloseste ca unelte ale Sale, pentru a-Si uni poporul pe aceeasi temelie a adevărului. Spiritul lor se opune lucrării lui Dumnezeu, iar influenta lor a adus rusine asupra cauzei lui Dumnezeu si a făcut ca necredinciosii să privească cu dezgust asupra cauzei lui Dumnezeu, făcându-l pe Satana să tresalte. Cei care lucrează în cadrul bisericii si încearcă să-I slujească lui Dumnezeu s-ar putea să fie un timp agasati de cei nedrepti si despre care mi-a fost arătat că se îndreptătesc pe ei însisi si sunt farisei; însă, dacă au răbdare si umblă în umilintă înaintea lui Dumnezeu, rugându-se cu stăruintă pentru puterea Duhului Său, ei vor înainta, iar cei care nu au o pozitie sănătoasă în credintă vor fi lăsati în urmă. Mi-a fost prezentat fratele J. si mi-a fost arătat că purtarea lui nu a fost pe placul lui Dumnezeu. El a fost instabil. A fost indus în eroare de teoria "Veacului ce va să fie"; si, având în vedere că nu există nici cea mai mică armonie între această teorie si întreita solie îngerească, el si-a pierdut atasamentul si credinta fată de solie si a fost iritat de faptul că s-a spus atât de mult cu privire la aceasta. Cel de-al treilea înger proclamă una dintre cele mai so-lemne solii locuitorilor pământului; va fi oare poporul ales al lui Dumnezeu indiferent fată de aceasta si nu îsi va uni glasul pentru a face să răsune această solemnă avertizare? Fratele J. este amăgit si îi amăgeste si pe altii. Subiectul lui fusese consacrarea, când inima lui nu era în rânduială. Mintea lui era împărtită. El nu a avut o ancoră care să îl sustină, plutind încoace si încolo fără să fie întemeiat în credintă. Si-a petrecut mult timp referindu-se la zvonuri sau istorisiri menite să distragă mintile si să le tulbure. A avut multe de spus împotriva mea, a sotului meu si a viziunilor. El s-a asezat în această pozitie: "Dă-mi de stire" iar noi vom da de stire mai departe". Dumnezeu nu l-a trimis cu o asemenea misiune. El nu stie pe cine a slujit. Satana s-a folosit de el pentru a arunca mintile oamenilor. Putina influentă pe care a avut-o a folosit-o pentru a întărâta mintile oamenilor împotriva întreitei solii îngeresti. Prin rapoarte false, el a prezentat viziunile într-o lumină gresită, iar sufletele slabe, care nu erau bine întemeiate în tot adevărul prezent, au fost hrănite până la saturatie cu aceste lucruri, în loc să fie hrănite cu hrana curată, bine aleasă, vânturată. El a fost înselat cu privire la sfintire. Dacă nu îsi schimbă viata si dacă nu se lasă învătat si nu se atasează luminii date, Dumnezeu îl va lăsa să-si urmeze propria lui cale si să-si urmeze judecata nedesăvârsită, până ce va ajunge la ruina credintei sale si, prin umblarea lui neînteleaptă, va deveni un semnal de avertizare pentru aceia care aleg să meargă independent de trup. Dumnezeu va deschide ochii sufletelor sincere, pentru a întelege lucrarea teribilă a acelora care risipesc si dezbină. El îi va însemna pe cei care provoacă dezbinări, astfel ca fiecare suflet sincer să poată scăpa din cursa lui Satana. Fratele J. a primit din partea fratelui K. o falsă teorie cu privire la sfintire, care se situează în afara întreitei solii îngeresti si care, oriunde este primită, distruge atasamentul fată de solie. Mi-a fost arătat că fratele K. se afla pe un teren primejdios. El nu este unit cu întreita solie îngerească. S-a bucurat odată de binecuvântarea lui Dumnezeu, însă acum nu se mai bucură, pentru că nu a pretuit si nu a îndrăgit lumina adevărului care a strălucit pe calea lui. El a adus cu sine teoria metodistă cu privire la sfintire si a prezentat-o în fată, considerând-o de cea mai mare importantă. Iar adevărurile sacre, aplicabile în acest timp, au fost socotite de el de mică importantă. El a urmat propria lui lumină si s-a afundat tot mai mult în întuneric, îndepărtându-se tot mai mult de adevăr, până ce acesta nu a mai avut decât putină influentă asupra lui. Satana i-a luat mintea în stăpânire si el a produs multă vătămare cauzei adevărului în partea de nord a statului Wisconsin. Această teorie cu privire la sfintire a fost cea primită de sora G. de la fratele K. si pe care ea a încercat să o urmeze, consecinta pentru ea fiind afundarea în acel teribil fanatism. Fratele K. a tulburat si zăpăcit multe minti cu această teorie privitoare la sfintire. Toti cei care o îmbrătisează îsi pierd în mare măsură interesul si atasamentul fată de întreita solie îngerească. Acest punct de vedere cu privire la sfintire este o teorie foarte atrăgătoare. Ea ascunde bietelor suflete aflate în întuneric greseala si mândria. Le dă aparenta că sunt buni crestini si că posedă sfintirea, când inimile lor sunt corupte. Este o teorie care sustine pacea si siguranta, care nu aduce răul la lumină si nu respinge si nu mustră păcatul. Ea vindecă rana fiicei poporului lui Dumnezeu într-o oarecare măsură, strigând: "Pace, pace", când nu este pace. Bărbati si femei cu inimile întinate aruncă asupra lor vesmântul sfintirii si sunt considerati ca exemple în turmă, când de fapt ei sunt agentii lui Satana, folositi de el pentru a ispiti si a însela sufletele sincere, ducându-le pe căi laterale, astfel ca acestea să nu poată simti puterea si importanta adevărurilor so-lemne proclamate de cel de-al treilea înger. Fratele K. a fost privit ca un exemplu, în timp ce a adus prejudicii cauzei lui Dumnezeu. Viata lui nu a fost fără vină. Căile lui nu au fost conform cu legea cea sfântă a lui Dumnezeu sau cu viata fără pată a Domnului Hristos. Firea lui coruptă nu a fost supusă; si, cu toate acestea, el zăboveste mult asupra sfintirii si prin aceasta amăgeste pe multi. Am fost îndreptată spre trecutul lui. El dăduse gres în a aduce suflete la adevăr si a le întemeia pe întreita solie îngerească. El prezintă o teorie a sfintirii ca o problemă de cea mai mare importantă, în timp ce socoteste de foarte mică importantă canalul prin care vine binecuvântarea lui Dumnezeu. "Sfinteste-i prin adevărul Tău. Cuvântul Tău este adevărul"(Ioan 17,17). Adevărul prezent, care constituie canalul, nu este avut în vedere, ci este călcat în picioare. Multi strigă: sfintenie, sfintenie, consacrare, consacrare, si cu toate acestea nu cunosc din proprie experientă mai mult despre ceea ce vorbesc decât îsi cunoaste păcătosul propriile înclinatii corupte. Dumnezeu va smulge în curând acest vesmânt de pretinsă sfintenie pe care unii, care au o minte firească, l-au aruncat împrejurul lor pentru a-si ascunde diformitatea sufletului. Se tine un raport credincios al faptelor copiilor oamenilor. Nimic nu poate fi tăinuit de ochiul Celui prea înalt si sfânt. Unii apucă pe o cale opusă Legii lui Dumnezeu si apoi, pentru a-si acoperi purtarea păcătoasă, sustin că sunt consacrati Lui. Această presupusă sfintenie nu se dă pe fată în viata lor de toate zilele. Nu are tendinta de a-i înălta sufleteste si de a se "feri de orice se pare rău"(1 Tes.5,22). Noi suntem o priveliste pentru lume, îngeri si oameni. Credinta noastră suferă ocară ca urmare a căii luate de mintile firesti. Acestia sustin o parte a adevărului care le conferă influentă, în timp ce ei nu sunt uniti cu cei care cred si sunt uniti în tot adevărul. Care a fost influenta fratelui K.? Care au fost roadele eforturilor sale? Câti au fost adusi si întemeiati în adevărul prezent? Pe câti i-a adus la unitatea credintei? El nu a adunat cu Hristos. Influenta lui a fost spre a împrăstia. Se simte o lipsă în predicarea lui, iar convertitilor lui le lipseste ceea ce se va dovedi a fi stânca si scutul lor în ziua mâniei lui Dumnezeu. Predicarea lui duce lipsă de sare, savoare. El nu converteste pe deplin sufletele la adevăr, despărtindu-le de lume si făcându-i să se unească alături de poporul adevărat al lui Dumnezeu. Convertitii lui nu au o ancoră care să îi sustină, sunt purtati încoace si încolo, până ce multi dintre ei se rătăcesc si se pierd în lume. Fratele K. nu stie ce spirit are. El îsi uneste influenta cu cea a ostirii balaurului pentru a se împotrivi acelora care tin poruncile lui Dumnezeu si au mărturia lui Isus. El are o luptă grea în fata lui. În ce priveste Sabatul, el se situează pe aceeasi pozitie cu baptistii de ziua a saptea. Despărtiti Sabatul de aceste solii si acesta îsi va pierde puterea; însă atunci când este legat de întreita solie îngerească, acesta este însotit de putere care îi convinge pe necredinciosi si le dă tărie să ia pozitie, să trăiască, să crească si să înflorească în Domnul. Este timpul ca poporul lui Dumnezeu din Wisconsin să-si definitiveze pozitia. "Cine este de partea Domnului?" va fi solia pe care o vor face să răsune cei credinciosi, cei cu experientă din orice loc. Dumnezeu le cere să iasă afară si să se separe de orice influentă care i-ar putea despărti unul de celălalt si de marea temelie a adevărului pe care Dumnezeu Si-a asezat poporul. Mi-a fost arătat cazul d-lui L. El are multe de spus cu privire la sfintire, însă se înseală singur si altii sunt înselati prin el. Sfintirea lui poate că durează cât timp este la adunare, însă nu poate trece testul. Sfintirea Bibliei curăteste viata, însă inima lui L. nu a fost curătită. Răul există în inimă si se dă pe fată în viată, iar vrăjmasii credintei noastre au avut ocazia de a-i ocărî pe păzitorii Sabatului. Ei judecă pomul după roadele lui. 2 Cor.4,2: "Ca unii care am lepădat mestesugirile rusinoase si ascunse, nu umblăm cu viclesug si nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu. Ci, prin arătarea adevărului, ne facem vrednici să fim primiti de orice cuget omenesc, înaintea lui Dumnezeu." Multi merg direct împotriva Scripturii de mai sus. Ei lucrează cu viclenie si mânuiesc Cuvântul lui Dumnezeu pentru a însela. Ei nu trăiesc adevărul în viata lor. Au anumite manifestări ale sfinteniei si, cu toate acestea, aruncă la o parte Cuvântul lui Dumnezeu. Ei se roagă pentru sfintire, cântă sfintirea si strigă sfintirea. Oameni cu inimile întinate îsi iau un aer de nevinovătie si sustin că sunt consacrati, însă acest lucru nu constituie dovada că sunt drepti. Faptele lor dau mărturie cu privire la ei. Constiinta lor este împietrită, însă ziua lui Dumnezeu se apropie si orice lucrare a omului va fi scoasă la iveală, de orice fel ar fi. Si fiecare va primi după faptele sale. Îngerul a spus în timp ce arăta spre L.: "Ce tot însiri tu legile Mele si ai în gură legământul Meu, când tu urăsti mustrările si arunci cuvintele Mele înapoia ta? Dacă vezi un hot, te unesti cu el si te însotesti cu preacurvarii. Dai drumul gurii la rău si limba ta urzeste viclesuguri."(Ps.50,16-19). Dumnezeu va da la o parte aceste influente dezbinatoare si Îsi va izbăvi poporul, dacă aceia care sustin tot adevărul vor iesi în ajutorul Domnului. Nu există sfintire biblică pentru aceia care aruncă la o parte o parte a adevărului. Există suficientă lumină dată în Cuvântul lui Dumnezeu, astfel că nimeni nu trebuie să se rătăcească. Adevărul este atât de înăltător, încât poate fi admirat de mintile cele mai înalte, si este atât de simplu, încât cel mai umil, cel mai slab copil al lui Dumnezeu îl poate întelege si poate fi învătat prin el. Aceia care nu văd frumusetea care există în adevăr si care nu acordă importantă întreitei solii îngeresti vor fi fără scuză, pentru că adevărul este clar. 2 Cor.4,3.4: "Si dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul acestui veac, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu." Ioan 17,17.19: "Sfinteste-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.""Si Eu Însumi Mă sfintesc pentru ei ca si ei să fie sfintiti prin adevăr." 1 Petru 1,22: "Deci, ca unii care, prin ascultarea de adevăr, v-ati curătit sufletele prin Duhul, să aveti o dragoste de frati neprefăcută, iubiti-vă cu căldură unii pe altii, din toată inima." 2 Cor.7,1: "Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinte, prea iubitilor, să ne curătim de orice întinăciune a cărnii si a duhului si să ne ducem sfintirea până la capăt, în frică de Dumnezeu." Filipeni 2,12-15: "Astfel dar, preaiubitilor, după cum totdeauna ati fost ascultători, duceti până la capăt mântuirea voastră, cu frică si cutremur, nu numai când sunt eu de fată, ci cu mult mai mult acum, în lipsa mea. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi si vă dă, după plăcerea Lui, si vointa, si înfăptuirea. Faceti toate lucrurile fără cârtiri si sovăieli, ca să fiti fără prihană si curati, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos si stricat, în care străluciti ca niste lumini în lume." Ioan 15,3: "Acum voi sunteti curati, din pricina cuvântului pe care vi l-am spus." Efeseni 5,25-27: "Bărbatilor, iubiti-vă nevestele cum a iubit si Hristos biserica Sa si S-a dat pe Sine pentru ea ca s-o sfintească, după ce a curătit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfătiseze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta, ci sfântă si fără prihană." Aceasta este sfintirea Bibliei. Nu este doar ceva ce se vede pe dinafară, o lucrare exterioară. Este sfintirea care se primeste prin canalul adevărului. Este adevărul primit în inimă si pus în practică în viată. Domnul Isus, ca om, a fost desăvârsit, si cu toate acestea, a crescut în har. Luca 2,52: "Si Isus crestea în întelepciune, în statură si era tot mai plăcut înaintea lui Dumnezeu si înaintea oamenilor." Chiar cel mai desăvârsit crestin poate creste continuu în cunoasterea dragostei lui Dumnezeu. 2 Petru 3,14.18: "De aceea, prea iubitilor, fiindcă asteptati aceste lucruri, siliti-vă să fiti găsiti înaintea Lui fără prihană, fără vină si în pace" ci cresteti în harul si în cunostinta Domnului si Mântuitorului nostru Isus Hristos. A Lui să fie slava, acum si în ziua vesniciei. Amin." Sfintirea nu este o lucrare de o clipă, de o oră sau de o zi. Este o continuă crestere în har. Noi nu stim astăzi cât de aprigă va fi lupta mâine. Satana trăieste si este activ si în fiecare zi noi trebuie să strigăm cu stăruintă după ajutor la Dumnezeu si după tărie pentru a putea să ne împotrivim lui. Atâta timp cât stăpâneste Satana, trebuie să ne supunem eul. Avem de întâmpinat obstacole si nu există loc pentru zăbavă si punct în care să putem veni si să spunem că am ajuns la tintă. Filipeni 3,12: "Nu că am si câstigat premiul sau am ajuns desăvârsit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât si eu am fost apucat de Hristos Isus." Viata crestinului este un continuu mars înainte. Domnul Isus Îsi curăteste si rafinează poporul; iar atunci când chipul Său este pe deplin reflectat în copiii Săi, acestia sunt desăvârsiti si sfinti, pregătiti pentru mutarea de pe acest pământ. Crestinul are o mare lucrare de făcut. Noi suntem avertizati să ne curătim de orice întinăciune a cărnii si a duhului, să ne desăvârsim sfintirea în temere de Dumnezeu. Vedem în ce constă marea noastră lucrare. Fiecare mlădită din vie trebuie să-si extragă seva de viată si tăria din vită pentru a putea aduce roadă.
Omul căzut în păcat este robul de drept al lui Satana. Misiunea Domnului Hristos a fost aceea de a-l elibera de sub puterea marelui său vrăjmas. Omul este înclinat în mod natural să urmeze îndemnurile lui Satana si el nu se poate împotrivi cu succes unui vrăjmas atât de grozav, dacă Domnul Hristos, marele Cuceritor, nu locuieste în el si nu îi călăuzeste dorintele si nu îi dă putere. Numai Dumnezeu poate limita puterea lui Satana. El umblă încoace si încolo pe pământ, în sus si în jos. Lui nu îi scapă din vedere nici un moment, temându-se că pierde vreo ocazie de a distruge sufletele. Este important ca poporul lui Dumnezeu să înteleagă acest lucru, pentru a putea scăpa din cursele lui. Satana îsi pregăteste înselăciunile, astfel ca, în ultima lui campanie împotriva poporului lui Dumnezeu, ei să nu poată întelege cine este el. 2 Cor.11,14: "Si nu este de mirare căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină." În timp ce unele suflete înselate sustin că el nu există, el le tine în robie si lucrează prin acestea într-o mare măsură. Satana stie mai bine decât poporul lui Dumnezeu puterea pe care ei o pot avea asupra lui atunci când puterea lor este în Hristos. Când ei imploră în umilintă ajutorul Celui Atotputernic, cel mai slab credincios al adevărului, dar care se bizuie cu totul pe Hristos, poate respinge cu succes pe Satana si toată ostirea lui. El este prea viclean pentru a veni în mod deschis, lămurit, cu ispitirile sale, căci atunci energiile adormite ale crestinului s-ar trezi si el s-ar bizui pe puterea atotputernicului Eliberator. Însă el se strecoară pe furis si lucrează deghizat prin copiii neascultării, care pretind că sunt evlaviosi. Satana îsi va folosi toată puterea pentru a hărtui, a ispiti si a călăuzi pe o cale gresită pe poporul lui Dumnezeu. Cel care a îndrăznit să vină la Domnul nostru, să-L ispitească si să-l întepe cu ironiile lui, care a avut puterea să-L ia pe bratele lui si să-L ducă pe streasina templului si apoi pe un munte foarte înalt, îsi va exercita puterea într-o mare măsură împotriva generatiei prezente, care este inferioară în întelepciune Domnului si care este aproape cu totul nestiutoare în privinta vicleniei si puterii lui Satana. El va afecta într-un mod neasteptat corpurile acelora care sunt în mod natural înclinati să-i îndeplinească poruncile. Satana tresaltă atunci când este considerat că există doar în închipuire. Când este tratat cu usurintă, când este reprezentat prin vreo ilustratie copilărească sau prin vreun animal, acest lucru îi convine foarte mult. Se crede despre el că este atât de primitiv, încât mintile oamenilor sunt aproape cu totul nepregătite pentru planurile lui concepute cu dibăcie, care-i reusesc aproape întotdeauna. Dacă puterea si viclenia lui ar fi întelese, multi ar fi pregătiti să i se împotrivească. Toti ar trebui să înteleagă că Satana a fost odată un înger înăltat. Răzvrătirea lui l-a făcut să fie aruncat din cer, însă nu i-a distrus puterile, făcând din el o fiară. Încă de la căderea sa, el si-a îndreptat puterea cea mare împotriva guvernării din cer. Si-a perfectionat viclenia si a învătat cum să vină la copiii oamenilor cu ispitirile sale în modul cel mai sigur. Satana a inventat basme cu care înseală. El a început să lupte în ceruri împotriva temeliei guvernării lui Dumnezeu si de la căderea lui si-a continuat răzvrătirea împotriva Legii lui Dumnezeu si i-a determinat pe cei ce pretind că sunt crestini să calce în picioare porunca a patra, care Îl scoate în evidentă pe Dumnezeul Cel viu. El a dat la o parte Sabatul Decalogului si l-a înlocuit cu una dintre zilele de lucru ale săptămânii. Marea minciună de la început, pe care el i-a spus-o Evei în Eden: "Hotărât, că nu veti muri", a fost prima predică rostită vreodată cu privire la nemurirea sufletului. Acea predică a fost încununată de succes si au urmat rezultate teribile. El a făcut ca mintile oamenilor să primească această doctrină ca fiind adevărul, iar pastorii o predică, o cântă si se roagă pentru ea. Inexistenta diavolului ca persoană si judecata de după venirea lui Hristos au devenit repede basme populare. Scriptura declară în mod clar că destinul fiecărei persoane este fixat pentru totdeauna la venirea Domnului. Apoc.22,11.12: "Cine este nedrept, să fie nedrept si mai departe; cine este întinat, să se întineze si mai departe; cine este fără prihană, să trăiască si mai departe fără prihană. Si cine este sfânt, să se sfintească si mai departe. Iată, Eu vin curând; si răsplata Mea este cu Mine ca să dau fiecăruia după fapta lui." Satana a tras foloase de pe urma acestor basme, ascunzându-se înapoia lor. El vine la bietii muritori amăgiti, prin spiritismul modern ia în stăpânire mintile firesti, iar dacă este primit, separă familii, produce gelozie si ură si dezlăntuie cele mai josnice înclinatii. Lumea cunoaste încă foarte putin în legătură cu influenta distrugătoare a spiritismului. Cortina a fost dată la o parte si mi-a fost prezentată în mare parte înspăimântătoarea lui lucrare. Mi-au fost arătati câtiva care avuseseră o experientă cu spiritismul si, de când au renuntat la el, se înfioară când se gândesc cât de aproape au fost de nimicirea totală. Ei si-au pierdut controlul asupra lor însisi, iar Satana i-a făcut să fie ceea ce ei detestau. Însă, chiar si atunci, ei nu aveau decât o vagă idee cu privire la ce este spiritismul. Slujitori inspirati de Satana pot masca cu elocventă acest monstru hidos, făcându-l să apară atrăgător pentru multi. Însă toate acestea provin atât de direct de la maiestatea lui satanică, încât pretinde dreptul de stăpânire asupra celor care au de-a face cu el, deoarece ei s-au aventurat pe terenul interzis si au pierdut protectia Creatorului lor. Unele biete suflete au fost fascinate de cuvintele elocvente ale învătătorilor spiritismului si au cedat influentei lui, descoperindu-i după aceea caracterul mortal; ar fi vrut apoi să renunte la el, să fugă de el, dar nu au reusit. Satana îi tine cu puterea lui si nu vrea să-i lase să scape. El stie că sunt cu sigurantă ai lui în timp ce îi are în stăpânire; însă, dacă ei se eliberează o dată de sub puterea lui, el nu-i va mai determina niciodată să creadă în spiritism si să se aseze atât de direct sub controlul lui. Singura cale pentru aceste biete suflete prin care îl pot birui pe Satana este de a discerne între adevărul curat al Bibliei si basme. În momentul în care recunosc cerintele adevărului, se asează în pozitia în care pot fi ajutati. Ar trebui să-i implore pe cei care au avut o experientă religioasă si care au credintă în făgăduintele lui Dumnezeu să mijlocească pe lângă puternicul Eliberator în favoarea lor. Va fi o luptă strânsă. Satana îi va înzestra cu puteri noi pe îngerii săi cei răi care au avut în stăpânire aceste persoane; însă, dacă sfintii lui Dumnezeu se roagă si postesc, rugăciunile lor vor triumfa. Domnul Isus îi va trimite pe îngerii Săi cei sfinti cu însărcinarea de a se împotrivi lui Satana si el va fi alungat înapoi, iar puterea lui va fi sfărâmată de cei aflati în necaz. Marcu 9,29: "Acest soi de draci", le-a zis El, "nu poate iesi decât prin rugăciune si post." Pastorii populari nu se pot împotrivi spiritismului. Ei nu au nimic prin care să-si apere turmele de influenta lui veninoasă. În mare parte, urmările spiritismului vor fi puse asupra pastorilor acestui veac, pentru că ei au călcat adevărul în picioare, preferând basme în locul acestuia. Ei repetă mereu de la amvon predica pe care i-a tinut-o Satana Evei despre nemurirea sufletului: "Hotărât că nu veti muri"; iar oamenii o primesc ca fiind adevărul curat. Aceasta este temelia spiritismului. Cuvântul lui Dumnezeu nu învată nicăieri că sufletul omului este nemuritor. Nemurirea este un atribut ce apartine doar lui Dumnezeu. 1 Tim. 6,16: "Singurul care are nemurirea, care locuieste într-o lumină de care nu poti să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, si nu-L poate vedea si care are cinstea si puterea vesnică. Amin." Cuvântul lui Dumnezeu, înteles si aplicat corect, este un scut împotriva spiritismului. Învătătura despre iadul care arde vesnic, predicată de la amvoane în fata poporului, constituie o nedreptate fată de caracterul plin de iubire al lui Dumnezeu. Aceasta Îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind cel mai mare tiran al Universului. Răspândirea acestei doctrine a îndreptat mii de oameni spre universalism, necredinciosie si ateism. Cuvântul lui Dumnezeu este clar. Este o înlăntuire dreaptă a adevărului si se va dovedi o ancoră pentru cei ce doresc să îl primească, chiar dacă va trebui să sacrifice povestile pe care le-au îndrăgit înainte. Acesta îi va scăpa de teribilele dezamăgiri ale acestor vremuri primejdioase. Satana a dirijat mintile pastorilor din diferite biserici să se lipească cu îndârjire de învătăturile lor gresite, pe care le sustin pentru popularitate, asa cum i-a condus pe evrei în orbirea lor să se lipească de jertfele lor si să-L răstignească pe Domnul Hristos. Respingerea luminii si adevărului îi face pe oameni robi, pradă înselăciunilor lui Satana. Cu cât este mai mare lumina pe care ei o resping, cu atât mai mare va fi puterea înselăciunii si a întunericului care va veni asupra lor. Mi-a fost arătat că adevăratul popor al lui Dumnezeu este sarea pământului si lumina lumii. Dumnezeu cere din partea lor o continuă înaintare în cunoasterea adevărului si pe calea sfintirii. Atunci ei vor putea pricepe când se strecoară Satana si, prin puterea Domnului Isus, i se vor putea împotrivi. Satana îsi va chema în ajutor legiuni din îngerii săi pentru a se opune înaintării fie si a unui singur suflet si, dacă este posibil, îl va smulge din mâna Domnului Hristos. Am văzut îngeri răi luptându-se pentru suflete, iar îngerii lui Dumnezeu împotrivindu-li-se. Lupta este teribilă. Îngerii cei răi otrăveau atmosfera cu influenta lor si dădeau buzna asupra acestor suflete pentru a le zăpăci simturile. Îngerii cei sfinti urmăreau cu neliniste si asteptau să dea înapoi ostirea lui Satana. Însă îngerii cei buni nu au menirea de a stăpâni mintile oamenilor împotriva vointei lor. Dacă ei cedează în fata vrăjmasului si nu fac nici un efort pentru a i se împotrivi, atunci îngerii lui Dumnezeu nu pot face mai mult decât să tină în frâu ostirea lui Satana, pentru ca aceasta să nu distrugă până ce nu va fi dată în continuare lumină acelora care sunt în primejdie, determinându-i să se trezească si să privească spre cer pentru ajutor. Domnul Isus nu-i va însărcina pe îngerii cei sfinti să-i elibereze pe aceia care nu fac nici un efort pentru a se ajuta ei însisi. Dacă Satana vede că este în pericol de a pierde un suflet, el se va strădui să facă tot ce poate pentru a-l păstra. Iar când omul se trezeste si vede în ce pericol se află si, cu chin si ardoare, priveste spre Domnul Isus pentru ajutor, Satana se teme că va pierde un captiv si cere întăriri din partea îngerilor săi, ca să-l împresoare pe acel biet suflet si să formeze un zid de întuneric împrejurul lui, astfel ca lumina cerului să nu poată ajunge la el. Însă, dacă cel aflat în pericol perseverează si în starea lui de ne-ajutorare se aruncă în meritele sângelui Domnului Hristos, Mântuitorul nostru ascultă cea mai arzătoare rugăciune a credintei si trimite în ajutor îngeri care excelează în putere pentru a-l elibera. Satana nu poate suporta să vadă că se face apel la rivalul lui cel puternic, pentru că se teme si tremură în fata puterii si maiestătii Sale. Întreaga ostire a lui Satana tremură la auzirea glasului rugăciunii arzătoare. El continuă să cheme legiuni de îngeri răi pentru a aduce la îndeplinire acest obiectiv. Iar când îngeri atotputernici, îmbrăcati în armura cerului, vin în ajutorul sufletului istovit si urmărit, Satana si ostirea lui se dau înapoi, bine stiind că bătălia lor este pierdută. Supusii de bună-voie ai lui Satana sunt credinciosi, activi si uniti în acelasi obiectiv. Si, desi ei se urăsc si se războiesc unul cu altul, cu toate acestea ei caută să folosească orice ocazie pentru a-si aduce la îndeplinire interesul lor comun. Însă marele Comandant din cer si de pe pământ a îngrădit puterea lui Satana. Experienta mea a fost unică si, timp de ani de zile, am suferit multe chinuri sufletesti. Starea poporului lui Dumnezeu si legătura mea cu lucrarea lui Dumnezeu mi-au produs atâta tristete si descurajare, că nu pot fi exprimate. Timp de ani de zile am socotit mormântul ca un loc dulce de odihnă. În ultima mea viziune, l-am întrebat pe îngerul meu însotitor de ce am fost lăsată să sufăr atâta neliniste sufletească si de ce am fost atât de adesea aruncată pe câmpul de luptă al lui Satana. M-am rugat stăruitor ca, dacă trebuie să fiu atât de strâns legată de cauza adevărului, să fiu eliberată de aceste chinuri cumplite. Îngerii lui Dumnezeu au putere si tărie si am implorat să fiu apărată. Atunci mi-a fost prezentată viata mea din trecut si mi-a fost arătat că Satana a căutat pe diferite căi să distrugă utilitatea noastră; că de multe ori si-a făcut planuri să ne îndepărteze din lucrarea lui Dumnezeu; el venise pe diferite căi si prin diferiti agenti pentru a-si îndeplini scopurile, însă, prin mijlocirea îngerilor sfinti, fusese înfrânt. Am văzut că, în călătoriile noastre, îsi asezase din loc în loc îngerii cei răi pentru a produce accidente prin care să ne distrugă vietile; însă îngerii cei buni erau trimisi în acel loc, pentru a ne scăpa. Mai multe accidente ne puseseră, pe mine si, pe sotul meu, în primejdie mare si felul în care am fost ocrotiti a fost minunat. Am văzut că noi fuseserăm tinta specială a atacurilor lui Satana, datorită interesului si legăturii noastre cu lucrarea lui Dumnezeu. Când am văzut grija cea mare pe care o are Dumnezeu în fiecare moment pentru cei care Îl iubesc si se tem de El, am fost inspirată cu credintă si încredere în Dumnezeu si m-am simtit mustrată pentru lipsa mea de credintă.
În viziunea care mi-a fost dată pe 25 octombrie 1861, mi-a fost arătat acest pământ, întunecat si mohorât. Îngerul mi-a spus: "Priveste cu atentie!" Atunci mi-au fost arătati oamenii de pe pământ. Unii erau înconjurati de îngerii lui Dumnezeu, altii se găseau în întuneric total, înconjurati de îngerii cei răi. Am văzut un brat întins dinspre cer spre pământ, ce tinea un sceptru de aur. În capătul sceptrului se afla o coroană presărată cu diamante. Fiecare diamant răspândea o lumină strălucitoare, clară si frumoasă. Pe această coroană erau înscrise aceste cuvinte: "Toti cei ce mă dobândesc sunt fericiti si vor avea viata vesnică." Mai jos de această coroană se afla un alt sceptru, si pe acesta aflându-se o coroană, în centrul căreia se aflau de asemenea nestemate, aur si argint, ce reflectau ceva lumină. Inscriptia de pe coroană era: "Comoară pământească. Bogătiile sunt putere. Toti cei ce mă câstigă au onoare si renume." Am văzut o multime dând năvală să obtină această coroană. Erau gălăgiosi. Unii, în goana lor, parcă erau iesiti din minti. Se împingeau unul pe altul, dându-i înapoi pe cei mai slabi decât ei si călcându-i în picioare pe cei care, în graba lor, căzuseră. Multi au apucat cu nerăbdare bogătiile din coroană, tinându-le bine. Capetele unora dintre acestia erau albe ca argintul, iar fetele lor erau brăzdate de griji si neliniste. Nu le păsa de propriile lor rude, os din oasele lor si carne din carnea lor; ci, atunci când fete rugătoare se îndreptau spre ei, îsi tineau comorile si mai strâns, de teamă ca nu cumva, într-un moment de neatentie, să piardă vreun pic din acestea sau să fie influentati să le împartă cu cineva. Ochii lor nesătui se repezeau adesea la coroanele lor pământesti si tot socoteau si resocoteau comorile din acestea. În acea multime au apărut chipuri de oameni în nevoie sau nenorociti, care priveau tânjind la comorile de acolo, dar erau dati la o parte, deoarece cel mai puternic îl învingea pe cel mai slab. Totusi, nu puteau renunta si împreună cu o multime de nenorociti, bolnavi, bătrâni au căutat să ajungă la coroana pământească. Unii au murit încercând să ajungă la ea. Altii au căzut chiar când erau pe punctul de a o apuca. Unii au căzut când au ajuns la ea. Trupuri moarte acopereau pământul, însă multimea se grăbea mereu, călcând în picioare peste semenii lor, căzuti sau morti. Fiecare din cei ce ajungea la acea coroană detinea o parte din ea si era aplaudat cu putere de un grup interesat aflat în jurul ei. Un mare număr de îngeri răi erau foarte ocupati. Satana se afla în mijlocul lor si toti priveau cu cea mai mare satisfactie la grupa care lupta pentru coroană. Se părea că el a pus un farmec anume asupra acelora care o căutau atât de nerăbdători. Multi dintre cei care căutau această coroană pretindeau că sunt crestini. Unii dintre ei păreau că au putină lumină. Ei priveau cu jind la coroana cerească si erau adesea fermecati de frumusetea ei, însă nu îi întelegeau cu adevărat valoarea si slava. În timp ce o mână era întinsă domol spre coroana cerească, cealaltă era întinsă cu nerăbdare spre cea pământească, hotărâtă să o aibă pe aceasta; iar în goana lor nerăbdătoare după cea pământească, au pierdut-o din vedere pe cea cerească. Acestia au fost lăsati în întuneric si, cu toate acestea, bâjbâiau nelinistiti ca să-si asigure coroana pământească. Unii s-au dezgustat de grupul care o căuta atât de nerăbdător; se părea că simt într-o oarecare măsură pericolul în care se află si s-au întors de la aceasta, căutând-o acum cu înfrigurare pe cea cerească. Fetele acestora s-au schimbat de îndată, devenind din întunecate luminoase, din mohorâte vesele si pline de bucurie sfântă. Am văzut apoi o grupă îndreptându-se cu grabă prin multime, având ochii atintiti la coroana cerească. Pe când îsi zoreau drumul prin multimea aceea dezordonată, îngerii îi însoteau, făcându-le loc să înainteze. Pe măsură ce se apropiau de coroana cerească, lumina care emana de la aceasta a strălucit asupra si în jurul lor, alungând întunericul, făcându-i să crească astfel tot mai mult în măretie si strălucire, până când acestia păreau transformati, semănând cu îngerii. Ei nu au zăbovit nici măcar cu o privire asupra coroanei pământesti. Cei care o urmăreau pe cea pământească îsi băteau joc si aruncau cu niste globuri negre după ei. Acestea nu le făceau nici un rău, atâta vreme cât ochii le erau atintiti asupra coroanei ceresti, însă cei care îsi întorceau privirea la globurile negre erau pătati de acestea. Mi-a fost prezentat următorul pasaj din Scriptură: "Nu vă strângeti comori pe pământ unde le mănâncă moliile si rugina si unde le sapă si le fură hotii, ci strângeti-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile si rugina si unde hotii nu le sapă, nici nu le fură. Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi si inima voastră. Ochiul este lumina trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Asa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta! Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni; căci sau va iubi pe unul si va urî pe celălalt sau va tinea la unul si va nesocoti pe celălalt. Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona"(Matei 6,19-24). Apoi mi-a fost explicat ceea ce am văzut, după cum urmează: În multimea acelora care se luptau atât de nerăbdători după coroana pământească erau cei care iubesc comoara acestei lumi si sunt amăgiti si înselati cu atractiile ei de o durată atât de scurtă. Am văzut că unii, dintre cei ce pretindeau că sunt urmasi ai lui Isus, erau atât de ambitiosi să dobândească bogătiile pământesti, încât îsi pierdeau dragostea pentru cele ceresti, se purtau ca si lumea si erau socotiti de Dumnezeu ca făcând parte din lume. Ei sustineau că sunt în căutarea unei cununi nepieritoare, o comoară în ceruri; însă interesul, telul lor principal era acela de a dobândi comori pământesti. Cei care au comori în lumea aceasta si îsi iubesc bogătiile nu Îl pot iubi pe Domnul Isus. Ei pot avea părerea că fac bine ce fac si, desi se lipesc cu zgârcenie de bogătiile lor, nu pot fi făcuti să vadă acest lucru sau să simtă că iubesc mai mult banii decât cauza adevărului sau comoara cerească. "Dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare este întunericul acesta!" A existat un anumit moment în experienta unora ca acestia, când lumina care le-a fost dată nu a fost asimilată si a devenit întuneric. Îngerul a spus: "Nu poti iubi si nu poti să te închini comorilor pământesti si să ai adevăratele bogătii." Când tânărul bogat a venit la Domnul Isus si I-a spus: "Bunule Învătător, ce bine să fac ca să am viata vesnică?"(Matei 19,16), Domnul Isus l-a lăsat pe el să aleagă: ori îsi împarte bogătiile si are viata vesnică, ori le tine, si atunci pierde viata vesnică. Pentru el, bogătiile aveau o valoare mai mare decât comoara cerească. Alternativa că trebuie să-si împartă comorile si să dea celor săraci pentru a deveni un urmas al lui Hristos si a avea viată vesnică l-a făcut să dea înapoi cu înfiorare de la dorinta lui; si a plecat de acolo întristat. Cei care mi-au fost arătati ca făcând mare zarvă pentru a ajunge la coroana pământească au fost aceia care vor recurge la orice mijloace pentru a dobândi avutii. În acest punct, ei ajung nebuni. Toate gândurile si energiile le sunt îndreptate spre dobândirea de bogătii pământesti. Ei calcă în picioare drepturile altora si îi exploatează pe cei săraci, nedreptătindu-i pe angajati în salariile lor. Dacă ar putea trage vreun folos de pe urma acelora care sunt mai săraci si mai putin abili decât ei, mărindu-si în acest fel bogătiile, nu vor ezita nici un moment să-i oprime, chiar dacă-i vor aduce în starea de a cersi. Oamenii ale căror capete erau albe de ani si ale căror fete erau brăzdate de griji, si cu toate acestea erau dornici să apuce comorile din coroană, erau cei în vârstă, care mai aveau doar câtiva ani în fata lor. Totusi si ei erau dornici să-si asigure comori pământesti. Cu cât se apropiau mai mult de mormânt, cu atât erau mai nerăbdători să se agate de acestea. Rudele lor nu beneficiau de ele. Membrii familiilor lor munceau peste puterile lor pentru a economisi ceva bani. Ei nu foloseau acesti bani pentru binele altora, ci pentru binele lor însisi. Pentru ei era de ajuns să stie că acesti bani le apartin. Când le-a fost prezentată datoria de a usura nevoile celor săraci si de a sustine cauza lui Dumnezeu, acestia s-au întristat. Ei acceptau cu bucurie darul vietii vesnice, însă nu voiau să facă ceva care i-ar costa. Conditiile sunt prea grele. Însă Avraam nu s-a dat înapoi de a da chiar pe propriul lui fiu. În ascultare de Dumnezeu, el a putut sacrifica acest copil al făgăduintei cu mai multă usurintă decât si-ar sacrifica multi câte ceva din averile lor pământesti. Este dureros să vezi cum aceia care ar fi trebuit să se maturizeze pentru slavă si zi de zi să se străduiască să fie conform celor cerute pentru a avea vesnicia îsi puneau la lucru toate puterile pentru a-si păstra comorile pământesti. Am văzut că unii ca acestia nu puteau evalua comoara cerească. Legătura lor puternică cu cele pământesti îi făceau să arate, prin fapte, că nu pretuiau suficient mostenirea cerească pentru a face vreun sacrificiu pentru ea. "Tânărul bogat" avea vointă să tină Cele Zece Porunci si, cu toate acestea, Domnul i-a spus că îi lipseste un lucru. El dorea viata vesnică, dar îsi iubea mai mult bogătiile. Multi se înseală singuri. Ei nu au căutat adevărul ca pe o comoară ascunsă. Nu si-au folosit puterile în cel mai bun scop. Mintile lor, care ar putea fi luminate cu lumina cerească, sunt nelinistite si tulburate. "Dar năvălesc în ei grijile acestei lumi, înselăciunea bogătiilor si poftelor altor lucruri, care îneacă Cuvântul si-l fac astfel neroditor"(Marcu 4,19). "Unii ca acestia", a spus îngerul, "sunt fără scuză". Am văzut lumina îndepărtându-se de la ei. Ei nu au dorit să înteleagă adevărurile solemne, importante pentru acest timp si socoteau că stau destul de bine si fără a le întelege. Lumina se îndepărta, iar ei bâjbâiau în întuneric. Multimea celor cu infirmităti trupesti si bolnavi, care se grăbea să ajungă la coroana pământească, sunt cei ale căror interese si comori apartin acestei lumi. Desi sunt dezamăgiti în toate privintele, ei nu-si îndreaptă sufletul către cer, să-si asigure o comoară si un cămin acolo. Ei o pierd pe cea pământească si, în timp ce sunt în căutarea acesteia, o pierd si pe cea cerească. Fără a tine seamă deloc de dezamăgirea, viata nefericită si moartea acelora care se devotaseră cu totul obtinerii de bogătii pământesti, si altii urmează acelasi curs. Ei merg înainte cu grabă, nebuneste, fără să tină cont de sfârsitul mizerabil al acelora al căror exemplu îl urmează. Cei care au ajuns la coroană, au dobândit o parte din aceasta si au fost aplaudati sunt cei care obtin ceea ce constituie tinta vietii lor - bogătiile. Ei primesc acea onoare pe care o dă lumea celor bogati. Ei au influentă în lume. Satana si îngerii lui cei răi sunt satisfăcuti. Stiu că unii ca acestia sunt cu sigurantă ai lor si că, atâta timp cât trăiesc în răzvrătire fată de Dumnezeu, ei sunt agenti puternici ai lui Satana. Aceia care erau dezgustati de grupul celor ce strigau zgomotos după coroana pământească sunt aceia care au luat seama la viata si sfârsitul celor ce luptă după bogătiile pământesti. Ei văd că unii ca acestia nu sunt niciodată multumiti, ci nefericiti; de aceea, se alarmează si se despart de clasa aceea nefericită si caută bogătiile adevărate si durabile. Aceia care-si zoreau pasul prin multime spre coroana cerească, însotiti de îngerii cei sfinti, mi-au fost arătati ca fiind poporul credincios al lui Dumnezeu. Îngerii erau cei ce îi conduceau si ei erau inspirati cu zel de a merge înainte, spre dobândirea comorii ceresti. Globurile negre care erau aruncate după sfinti reprezentau minciunile rusinoase puse în circulatie cu privire la poporul lui Dumnezeu, de către aceia care iubeau minciuna. Noi trebuie să ne dăm toată silinta să ducem o viată fără pată si să ne ferim de orice ni se pare rău, si apoi este datoria noastră să mergem hotărât înainte si să nu dăm atentie minciunilor rusinoase ale celor nelegiuiti. În timp ce ochii celor neprihăniti sunt fixati asupra nepretuitei comori ceresti, ei devin tot mai mult asemenea Domnului Hristos si astfel vor fi transformati si potriviti pentru a fi mutati în cer.
La schimbarea la fată, Domnul Isus a fost proslăvit de Tatăl Său. Îl auzim spunând: "Acum Fiul omului este proslăvit, iar Dumnezeu este proslăvit în El." Astfel, înainte de trădare si crucificare, El a fost întărit pentru ultimele Lui suferinte teribile. Pe măsură ce mădularele trupului lui Hristos se apropie de momentul ultimului conflict, "timpul strâmtorării lui Iacov", ei vor creste în Hristos si vor avea Duhul Său în măsură bogată. Pe măsură ce cea de-a treia solie îngerească se măreste, până când devine o mare strigare, si o slavă si o mare putere însotesc încheierea lucrării, poporul lui Dumnezeu va avea parte de acea slavă. Ploaia târzie este cea care îi însufleteste si le dă putere pentru a trece prin timpul strâmtorării. Fetele lor vor străluci de acea lumină care îl însoteste pe cel de-al treilea înger. Am văzut că Dumnezeu Îsi va ocroti în mod minunat poporul în timpul strâmtorării. Asa cum Domnul Isus Si-a dat sufletul în agonie în grădină, la fel si ei vor striga cu ardoare si în agonie, zi si noapte, după eliberare. Va fi dat decretul care prevede călcarea Sabatului poruncii a patra si cinstirea zilei întâi a săptămânii -dacă nu vor face asa, îsi vor pierde vietile; însă ei nu vor ceda si nu vor călca în picioare Sabatul Domnului pentru a onora o institutie a papalitătii. Ostirea lui Satana si oamenii nelegiuiti îi vor împresura si vor tresălta, pentru că se va părea că nu există nici o cale de scăpare pentru ei. Însă, în mijlocul orgiei si triumfului acestora, se aude o bubuitură ca a celui mai puternic tunet. Cerurile se întunecă si sunt luminate doar de vâlvătăile si slava teribilă a cerului, atunci când Dumnezeu vorbeste din locuinta Lui cea sfântă. Temeliile pământului se clatină, clădiri se prăbusesc si cad cu un trosnet teribil. Marea fierbe ca o oală si întregul pământ se află într-o zguduire teribilă. Robia celor neprihăniti a luat sfârsit si, în soapte dulci si solemne, ei îsi spun unul altuia: "Suntem eliberati. Este glasul lui Dumnezeu." Cu respect sfânt, ei ascultă cuvintele rostite de acel glas. Si cei nelegiuiti aud, însă nu înteleg cuvintele rostite de vocea lui Dumnezeu. Se tem si tremură, în timp ce sfintii se bucură. Satana si îngerii lui si oamenii nelegiuiti, care tresăltaseră că poporul lui Dumnezeu fusese în mâna lor ca să-i poată nimici de pe pământ, văd slava care se acordă acelora care au onorat legea cea sfântă a lui Dumnezeu. Ei privesc fetele luminate ale celor neprihăniti ce reflectă chipul lui Isus. Cei care au fost atât de dornici să-i distrugă pe sfinti nu pot suporta slava celor eliberati si cad la pământ ca niste oameni morti. Satana si îngerii cei răi fug din prezenta sfintilor proslăviti. Puterea lor de a-i hărtui li s-a luat pentru totdeauna.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
