| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 6
LENEVIA MUSTRATĂ (Vezi apendice)
Stimati frati si surori! În îndurarea Sa, Domnul m-a cercetat din nou, într-o vreme de lipsuri si suferintă mare. Pe 23 decembrie 1860, am fost luată în viziune si mi-au fost arătate defectele unor persoane, care au afectat cauza lui Dumnezeu. Nu îndrăznesc să nu prezint această mărturie bisericii din motivul de a cruta simtămintele anumitor persoane. Mi-a fost arătată starea decăzută a poporului lui Dumnezeu - nu Dumnezeu S-a îndepărtat de la ei, ci ei s-au îndepărtat de El si au devenit căldicei. Ei cunosc adevărul, însă le lipseste puterea mântuitoare a acestuia. Pe măsură ce ne apropiem de încheierea timpului, Satana vine cu putere mare, stiind că timpul lui este scurt. Puterea lui va fi îndreptată în mod special asupra rămăsitei. El va face război împotriva lor, va căuta să-i dezbine si să-i împrăstie, ca să-i slăbească si să-i înfrângă. Poporul lui Dumnezeu trebuie să actioneze în armonie, să fie unit în eforturi. Ei trebuie să gândească la fel. Atunci eforturile lor nu vor fi zădărnicite, ci vor vorbi cu putere în favoarea cauzei adevărului prezent. Trebuie avută în vedere ordinea si trebuie să existe unitate în mentinerea ordinii, căci, dacă nu, Satana va avea de câstigat. Am văzut că vrăjmasul va veni pe orice cale posibilă pentru a descuraja poporul lui Dumnezeu, pentru a-l pune în încurcătură si a-l tulbura, si că el ar trebui să meargă înainte în armonie, pregătindu-se pentru atacurile lui Satana. Chestiunile care privesc biserica nu trebuie lăsate într-o stare de neorganizare. Ar trebui să se înceapă să se asigure proprietatea bisericii pentru cauza lui Dumnezeu, pentru ca lucrarea să nu fie întârziată din progresul ei si mijloacele pe care anumite persoane vor să le consacre cauzei lui Dumnezeu să nu se strecoare în rândurile vrăjmasului. Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să actioneze cu întelepciune si să nu rămână nimic nefăcut din partea lui, lăsând problema bisericii într-o stare de sigurantă. Si după ce s-a făcut tot ce s-a putut, ei ar trebui să încredinteze Domnului cârmuirea acestor lucruri, astfel ca Satana să nu aibă foloase de pe urma rămăsitei poporului lui Dumnezeu. Este timpul când Satana lucrează. Un viitor furtunos se află în fata noastră, iar biserica trebuie să fie trează pentru a face un pas înainte si a putea face fată în sigurantă planurilor sale. Este timpul să se facă ceva. Lui Dumnezeu nu-I face plăcere ca poporul Său să lase neterminate problemele bisericii si să-I îngăduie vrăjmasului să tragă foloase mari si să controleze treburile după cum îi place lui. Mi-a fost arătată pozitia gresită pe care a luat-o fratele B. în Review cu privire la organizatie si influenta distrugătoare pe care a exercitat-o el. Nu a cântărit suficient chestiunea respectivă. Articolele sale au avut intentia clară de a avea o influentă dezbinătoare, de a conduce mintile oamenilor spre concluzii gresite si de a încuraja pe multi în ideile lor molatice cu privire la administrarea chestiunilor legate de cauza lui Dumnezeu. Aceia care nu simt greutatea lucrării apăsând asupra lor nu simt nevoia de a se face ceva pentru a se face ordine în biserică. Cei care au purtat multă vreme povara privesc în viitor si cântăresc lucrurile. Ei au convingerea că trebuie făcuti pasi pentru a aseza problemele bisericii într-o stare mai sigură, astfel ca Satana să nu poată pătrunde si profita. Articolele fratelui B. i-au determinat pe cei care se tem de ordine să privească cu suspiciune sugestiile acelora care, prin providenta specială a lui Dumnezeu, actionează în problemele importante ale bisericii. Iar când a văzut că pozitia lui nu este tolerată, el a gresit nerecunoscându-si în mod deschis vina si a lucrat pentru a sterge impresia gresită pe care a făcut-o. Am văzut că, în lucrurile legate de viata aceasta, fratele B. este prea nepăsător si neglijent. I-a lipsit energia, considerând că este o virtute să lase pe seama Domnului ceea ce Domnul a lăsat în seama lui. Doar în cazuri de mare urgentă intervine Domnul pentru noi. Avem o lucrare de făcut, poveri si răspunderi de purtat, astfel dobândind experientă. Fratele B. dovedeste acelasi caracter în cele spirituale, ca si în cele vremelnice. Există o lipsă de zel si dăruire pentru a face lucrul cât mai bine, meticulos. Toti ar trebui să actioneze cu mai multă chibzuintă si întelepciune în lucrurile lui Dumnezeu decât o dovedesc în lucrul vremelnic pentru asigurarea unor bunuri pământesti. Însă, în timp ce poporul lui Dumnezeu este îndreptătit să asigure proprietatea bisericii într-o manieră legală, ei trebuie să fie atenti să-si mentină caracterul lor distinct si sfânt. Am văzut că persoane neconsacrate vor trage foloase de pe urma pozitiei pe care a luat-o recent biserica si acestea vor trece de limite, vor duce lucrurile în extremă si vor aduce daune cauzei lui Dumnezeu. Unii vor actiona fără întelepciune sau judecată, se vor angaja în actiuni judecătoresti care ar putea fi evitate, se vor amesteca cu lumea si se vor face părtasi spiritului ei, influentând si pe altii să le urmeze exemplul. Unul care sustine că este crestin, dar actionează fără întelepciune, face mult rău cauzei adevărului prezent. Răul prinde rădăcini mult mai repede decât binele si înfloreste atunci când binele si dreptatea lâncezesc dacă nu sunt hrănite si întretinute cu grijă. Am fost îndreptată spre trecut si am văzut că, o dată cu fiecare pas important făcut, cu fiecare decizie luată sau subiect câstigat de poporul lui Dumnezeu, s-au ridicat unii pentru a duce lucrurile în extreme si a actiona într-un mod extravagant, lucru care i-a dezgustat pe necredinciosi, a descurajat poporul lui Dumnezeu si a compromis cauza Lui. Poporul pe care Îl conduce Dumnezeu în aceste vremuri din urmă va fi strâmtorat tocmai prin astfel de lucruri. Însă mult rău ar putea fi evitat dacă slujitorii lui Hristos ar avea acelasi cuget, ar fi uniti în ceea ce priveste planurile lor de actiune si în eforturile pe care le fac. Dacă vor sta laolaltă, dacă se vor sustine unul pe altul, dacă vor mustra cu credinciosie si vor îndepărta răul, acesta se va vesteji în curând. Însă Satana a controlat aceste lucruri într-o foarte mare măsură. Membrii si chiar predicatorii au simpatizat cu unii dintre cei care au fost nemultumiti si care fuseseră mustrati pentru greselile lor, iar urmarea a fost dezbinarea. Cel care a îndrăznit să se achite de datoria neplăcută de a veni cu credinciosie în întâmpinarea greselii si a răului este mâhnit si rănit că nu se bucură de simpatia deplină a fratilor predicatori. Îndeplinindu-si aceste datorii neplăcute, el se descurajează, lasă crucea jos si nu adresează mărturia desemnată. Sufletul lui este cuprins de întuneric, iar biserica suferă din lipsa chiar a acelei mărturii pe care Dumnezeu a rânduit-o să ajungă în poporul Său. Obiectivul lui Satana este atins atunci când este suprimată adresarea mărturiei cu credinciosie. Cei care simpatizează atât de repede cu cei gresiti consideră acest lucru ca fiind o virtute; însă ei nu-si dau seama că influenta lor conduce la dezbinare si că ei însisi îl ajută pe Satana să-si aducă la îndeplinire planurile. Am văzut că multe suflete au fost ruinate deoarece fratii lor au simpatizat în mod neîntelept cu ei, când singura lor sperantă consta în a-i lăsa să vadă si să-si dea seama de grozăvia greselilor lor. Însă, cum ei au acceptat cu bucurie simpatia fratilor neîntelepti, în mintea lor s-a înfiripat ideea că au fost maltratati; si, dacă încearcă să-si reia pasii, ei fac o lucrare fără tragere de inimă. Tratează problema în asa fel, încât să se potrivească cu simtămintele lor firesti, aruncă ocara asupra celui care adresează mustrarea si astfel cârpesc oarecum problema respectivă. Aceasta nu este pusă la încercare până la capăt si nu este vindecată, iar ei cad din nou în aceeasi greseală, pentru că nu au fost lăsati să simtă grozăvia răului pe care l-au făcut si nu se umilesc înaintea lui Dumnezeu si nu-L lasă pe El să-i redreseze. Acesti simpatizatori falsi au lucrat în directă opozitie fată de Hristos si îngerii lui slujitori. Slujitorii lui Hristos trebuie să se ridice si să se angajeze în lucrarea lui Dumnezeu cu toate puterile lor. Slujitorii lui Dumnezeu nu vor avea nici o scuză pentru că au evitat mărturia desemnată. Ei trebuie să mustre si să respingă răul, greseala si să nu îngăduie păcatul la un frate. Trebuie să se introducă aici o parte a unei scrisori adresate fratelui C.: "Mi-au fost arătate câteva lucruri cu privire la tine. Am văzut că mărturia vie, tăioasă, a fost înăbusită în biserică. Tu nu ai fost în armonie cu mărturia clară. Ai evitat să-ti întinzi mâna în mod hotărât asupra răului si ai fost pus la încercare împreună cu aceia care s-au simtit obligati să facă la fel. Cei nemultumiti au fost cei ce au simpatizat cu tine. Aceasta a avut tendinta să facă din tine un om slab. Tu nu te-ai unit cu mărturia critică, tăioasă, care fusese trimisă acasă acelei persoane. Slujitorii lui Dumnezeu nu au scuză dacă evită mărturia critică, tăioasă. Ea trebuie să mustre si să respingă răul, greseala, si să nu îngăduie păcatul la frati. Adesea, tu ti-ai întins mâinile pentru a apăra anumite persoane de cenzura pe care o meritau si de corectarea rânduită de Domnul pentru ei. Dacă aceste persoane nu se vor schimba, lipsa lor este pusă în socoteala ta. În loc să veghezi asupra pericolului care îi pândeste si să-i avertizeze cu privire la aceasta, ti-ai folosit influenta împotriva acelora care au urmat convingerile legate de datorie si au respins si avertizat pe cei gresiti. Acestea sunt vremuri primejdioase pentru biserica lui Dumnezeu, iar pericolul cel mai mare constă în propria amăgire. Persoane care pretind a crede adevărul sunt orbi fată de pericolul în care se află si fată de greseli. Ei ating standardul de evlavie care a fost fixat de prietenii lor si de ei însisi. Sunt îndrăgiti de fratii lor si sunt multumiti, în timp ce, de fapt, nici unul dintre ei nu atinge standardul Evangheliei fixat de Domnul nostru. Dacă ei comit nedreptate în inima lor, Domnul nu îi va asculta. Iar multi nu au nedreptatea doar în inimă, ci aceasta este vădită clar în viata lor; cu toate acestea, făcătorii de rele nu primesc nici o mustrare. Am fost îndreptată înapoi, spre____. Sentimentele tale au fost gresite în acel caz. Ar fi trebuit să stai umăr la umăr alături de fratele D. si să faceti o lucrare dreaptă, să fi luat atitudine si să fi respins greselile acelei persoane. Povara pe care ai pus-o asupra fratelui D. ar fi meritat să o porti singur, datorită lipsei tale de curaj moral de a-ti întinde mâna asupra răului. Tu i-ai influentat si pe altii. Lucrarea cea bună, rânduită de Dumnezeu pentru a fi împlinită fată de unele persoane, nu a fost adusă la îndeplinire, iar acestia au fost făcuti de către Satana să se umple de mândrie. Dacă ai fi ascultat sfatul lui Dumnezeu la acea dată, ar fi fost exercitată o influentă care ar fi vorbit în favoarea cauzei lui Dumnezeu. Duhul lui Dumnezeu a fost întristat. Iar această lipsă de unire îi descurajează pe cei asupra cărora Dumnezeu a asezat povara de a adresa mustrări. Mi-a fost arătat că ai gresit simpatizând cu E. Calea pe care ai urmat-o cu privire la el a dăunat influentei tale si a făcut mult rău cauzei lui Dumnezeu. Este imposibil ca E. să fie în părtăsie cu biserica lui Dumnezeu. El s-a asezat într-o pozitie în care nu poate fi ajutat de către biserică, din care nu poate comunica cu nimeni din biserică. S-a asezat singur acolo în fata luminii si a adevărului. El a urmat cu încăpătânare propria lui cale si a refuzat să asculte mustrarea. A urmat înclinatiile inimii sale stricate, a încălcat Legea sfântă a lui Dumnezeu si a dezonorat cauza adevărului prezent. Dacă se căieste mereu în acest fel, biserica trebuie să lase cazul lui în pace. Dacă el merge în ceruri, o va face singur, fără biserică. O mustrare hotărâtă din partea lui Dumnezeu si a bisericii trebuie să rămână mereu asupra lui, pentru ca standardul moralitătii să nu fie coborât chiar atât de jos. Domnul este dezonorat prin calea pe care ai ales-o cu privire la aceste lucruri. Tu ai produs rău lucrării lui Dumnezeu; calea ta ambitioasă a rănit inimile poporului lui Dumnezeu. Influenta ta încurajează o stare de pasivitate în biserică. Tu ar trebui să aduci o mărturie vie, pătrunzătoare. Dă-te la o parte din calea lucrării lui Dumnezeu, nu te aseza între Dumnezeu si poporul Său. Tu ai ocolit prea mult mărturia tăioasă si te-ai împotrivit dezaprobării divine asupra greselilor personale. Dumnezeu corectează, îndreaptă, pune la încercare si Îsi curătă poporul. Dă-te la o parte din cale, astfel ca lucrarea Lui să nu fie împiedicată. El nu va accepta o mărturie usoară. Pastorii trebuie să strige cu voce tare si să nu crute. Dumnezeu ti-a dat o mărturie puternică, pentru a întări biserica si a-i trezi pe cei necredinciosi. Întrucât aceste lucruri lipsesc în cazul tău, tu trebuie să te îndrepti, căci, de nu, mărturia îti va fi fără putere, iar influenta ta va fi vătămătoare cauzei lui Dumnezeu. Oamenii privesc la tine pentru a te lua ca exemplu. Nu îi conduce pe o cale gresită. Fie ca influenta ta să corecteze greselile din familia si din biserica ta. Mi-a fost arătat că Domnul reînviorează mărturia vie, pătrunzătoare, care duce la dezvoltarea caracterului si la curătirea bisericii. Însă, desi ni se porunceste să ne despărtim de lume, nu este necesar să devenim grosolani si neciopliti si să ne înjosim, folosind expresii banale, rostind cuvinte grosolane, nepoliticoase. Adevărul are menirea de a-l înălta pe cel care-l primeste, de a-i rafina gustul si a-i sfinti judecata. Trebuie să facem eforturi în mod continuu pentru a imita societatea în care vom intra în curând, si anume societatea îngerilor lui Dumnezeu care nu au căzut niciodată în păcat. Caracterul trebuie să fie sfânt, manierele atrăgătoare, cuvintele lipsite de viclenie, si în acest fel noi urcăm treaptă cu treaptă, până ce suntem apti de a fi mutati acolo.
Mi-a fost arătat că, în general, părintii nu au folosit o cale prea bună cu copiii lor. Ei nu i-au tinut în frâu asa cum ar fi trebuit, ci le-au îngăduit mândria si să urmeze propriile lor înclinatii. În vechime, se acorda atentie autoritătii părintesti; copiii erau supusi părintilor lor, se temeau de ei si le arătau respect; însă, în aceste vremuri din urmă, ordinea s-a inversat. Unii părinti sunt supusi copiilor lor. Ei se tem să treacă peste vointa copiilor si, din acest motiv, cedează în fata lor. Însă, atâta timp cât copiii sunt sub acoperământul părintilor, depinzând de ei, trebuie să li se supună. Părintii trebuie să actioneze în mod hotărât, cerându-le să urmeze vederile lor în ceea ce este bine. Eli si-ar fi putut tine în frâu fiii nelegiuiti, însă s-a temut să nu-i supere. El le-a îngăduit să continue în răzvrătirea lor, până ce acestia au ajuns un blestem pentru Israel. Părintilor li se cere să-si tină în frâu copiii. Mântuirea copiilor depinde în mare măsură de calea urmată de părinti. În dragostea lor gresită fată de copii, multi părinti sunt prea îngăduitori cu copiii lor, făcându-le rău în acest fel; le alimentează mândria, pun asupra lor ornamente si podoabe care îi fac să devină încrezuti si îi conduc astfel să gândească că haina este cea care îl face pe om. Însă, când încep să-i cunoască, cei care se asociază cu ei se conving în curând că înfătisarea exterioară nu este suficientă pentru a ascunde urâtenia unei inimi lipsite de harul crestin, dar plină de iubire de sine, arogantă si patimi nestăpânite. Cei cărora le place să fie blânzi, umili, care iubesc virtutea, ar trebui să evite astfel de asocieri, chiar dacă sunt copii ai păzitorilor Sabatului. Tovărăsia lor este otrăvitoare; influenta lor conduce la moarte. Părintii nu îsi dau seama de influenta distrugătoare a semintei pe care o seamănă. Aceasta va răsări si va aduce acele roade care îi vor determina pe copii să dispretuiască autoritatea părintească. Chiar si când sunt maturi, copiilor li se cere să-si respecte părintii si să caute să le fie bine. Ar trebui să asculte de sfatul părintilor credinciosi si să nu aibă impresia că, dacă au mai adăugat câtiva ani la viata lor, nu mai au nici o datorie fată de ei. Există o poruncă însotită de o făgăduintă pentru cei care îsi cinstesc părintii. În aceste vremuri din urmă, copiii sunt renumiti pentru neascultarea si lipsa lor de respect, pe care Dumnezeu a remarcat-o în mod special, si acest lucru este un semn că sfârsitul este aproape. Acest lucru ne arată că Satana are control deplin asupra mintilor copiilor si tinerilor. Multi nu-i mai respectă pe cei care sunt mai în vârstă. Se consideră un lucru prea demodat de a respecta pe cei în vârstă; datează de mult, tocmai din vremea lui Avraam. Dumnezeu a spus: "Căci eu îl cunosc, si stiu că are să poruncească fiilor lui si casei lui după el". În vechime, copiilor nu le era îngăduit să se căsătorească fără consimtământul părintilor. Părintii alegeau pentru copiii lor. Se considera o nelegiuire ca tinerii să se căsătorească asa cum socoteau ei. Problema căsătoriei se discuta mai întâi cu părintii si acestia erau cei care hotărau dacă relatia cu persoana respectivă era vrednică de luat în seamă si dacă cei doi ar putea întretine o familie. Ei considerau că este extrem de important ca, închinătorii adevăratului Dumnezeu să nu intre în relatii de căsătorie cu popoare idolatre, pentru ca familiile lor să nu fie îndepărtate de Dumnezeu. Chiar si după ce se căsătoreau, copiii aveau cele mai solemne obligatii fată de părintii lor si li se cerea să-i respecte si să tină seama de dorintele lor, ca să nu intre în conflict cu cerintele lui Dumnezeu. Am fost din nou îndreptată spre starea tinerilor din aceste timpuri din urmă. Copiii nu sunt tinuti în frâu. Părintilor, trebuie să începeti primele lectii de disciplină încă de când copiii vostri sunt niste prunci, în bratele voastre. Învătati-i să-si supună vointa vouă. Acest lucru se poate realiza fiind nepărtinitori si cu hotărâre. Părintii trebuie să fie stăpâni pe ei însisi si, cu blândete, dar totusi hotărât, să supună vointa copilului până când aceasta nu se va mai împotrivi, acceptând dorintele acestora. Părintii nu încep la timp. Prima manifestare a temperamentului nu este supusă, iar copiii cresc încăpătânati, încăpătânare care creste o dată cu vârsta si puterea lor. Unii copii, pe măsură ce cresc, consideră că este normal să-si facă de cap si că părintii lor trebuie să se supună dorintelor lor. Ei asteaptă ca părintii să îi asculte. Nu suportă restrictiile; iar când sunt suficient de mari pentru a fi de ajutor părintilor lor, ei nu poartă poverile pe care ar trebui să le poarte. Ei n-au avut răspunderi si cresc fiind nefolositori, atât în cămin, cât si în afara acestuia. Ei nu au putere de rezistentă. Părintii au dus povara si le-au îngăduit să crească lenesi, fără să-si fi format deprinderi în ce priveste ordinea, hărnicia sau economia. N-au fost învătati tăgăduirea de sine si au fost răzgâiati si alintati, le-au fost satisfăcute toate poftele si au crescut având sănătatea slăbită. Obiceiurile si comportamentul lor nu sunt plăcute. Si, pe când copiii sunt doar niste copii, când este nevoie să fie disciplinati, li se permite să-si formeze grupuri si să se amestece printre cei de vârsta lor; în acest mod, fiecare exercită o influentă ce îl corupe pe cel de lângă el. Blestemul lui Dumnezeu va cădea cu sigurantă asupra părintilor necredinciosi. Ei nu doar că plantează spini în care se vor întepa aici, dar, când va veni judecata, va trebui să stea fată în fată cu necredinciosia lor. Multi copii se vor scula la judecată si îsi vor condamna părintii pentru că nu i-au tinut în frâu si îi vor învinovăti de ruina lor. Falsa iubire si iubirea oarbă îi determină pe părinti să treacă cu vederea greselile copiilor lor si să nu le corecteze si, în consecintă, copiii lor sunt pierduti, iar sângele lor se va cere din mâna părintilor necredinciosi. Copiii care au crescut în acest fel, fără disciplină, trebuie să învete totul atunci când vor să fie urmasi ai lui Hristos. Experienta lor religioasă este afectată de felul cum au crescut în copilărie. Adeseori apare aceeasi ambitie, aceeasi nerăbdare când este vorba de mustrare, aceeasi iubire de sine si lipsa dorintei de a căuta sfatul altora sau de a fi influentati de judecata altora; aceeasi indolentă, evitare a poverilor, aceeasi lipsă de asumare a responsabilitătii. Toate aceste lucruri se văd în relatia lor cu biserica. Este posibil ca unii să fie biruitori; însă cât de grea este bătălia! Cât de dură lupta! Cât de greu de trecut printr-o disciplină severă, care este necesară în vederea formării unui caracter crestin! Cu toate acestea, dacă ei reusesc si ies biruitori în cele din urmă, li se va îngădui să vadă, înainte de a fi ridicati la cer, cât de aproape s-au aflat de prăpastia pierzării vesnice, din cauza lipsei unei educatii corespunzătoare în copilărie si datorită faptului că nu au învătat în copilărie să fie supusi.
Am fost îndreptată spre copiii lui Israel din vechime. Dumnezeu le cerea tuturor, fie bogati, fie săraci, o jertfă potrivit cu starea lor materială. Săracii nu erau crutati pentru că nu aveau bogătia pe care o aveau fratii lor bogati. Li se cerea să practice economia si tăgăduirea de sine. Iar dacă cineva era atât de sărac, încât îi era cu totul imposibil să-I aducă ceva Domnului, dacă acest lucru se întâmpla datorită vreunei boli sau nenorociri, celor care erau bogati li se cerea să-l ajute cu câtiva bănuti, astfel ca nici unul de felul acesta să nu vină în fata Domnului cu mâinile goale. Această rânduială era în folosul ambelor părti. Există unii care nu s-au alăturat planului dăruirii sistematice, aducând ca scuză faptul că încă au datorii. Ei sustin că mai întâi "nu trebuie să fie datori nimănui nimic". Însă faptul că au datorii nu constituie o scuză. Am văzut că ei trebuie să dea "Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Unii socotesc ca o datorie faptul de a "nu datora nimănui nimic"(Rom. 13,8) si consideră că Dumnezeu nu cere nimic de la ei până ce nu-si plătesc datoriile. În acest punct, ei se înseală singuri. Ei dau gres în aceea că nu-I dau lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aducă înaintea lui Dumnezeu o jertfă corespunzătoare. Cei care au datorii trebuie să plătească datoria din lucrurile pe care le posedă si să dea o parte din ceea ce rămâne. Unii au simtit că au cele mai sacre îndatoriri fată de copiii lor. Ei trebuie să dea fiecăruia câte o parte, însă nu se simt în stare să adune bani pentru cauza lui Dumnezeu. Ei folosesc ca scuză faptul că au o datorie fată de copiii lor. Acest lucru poate fi adevărat, însă cea dintâi datorie a lor este fată de Dumnezeu. "Dati Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". Nu Îl jefuiti pe Dumnezeu, retinând din zecimi si daruri. Cea dintâi datorie sfântă este aceea de a da lui Dumnezeu o parte potrivită. Nimeni să nu vă atragă cu pretentiile lui si să vă determine să-L jefuiti pe Dumnezeu. Nu-i lăsati pe copiii vostri să ia jertfa pe care ati adus-o la altar spre folosul lor personal. Am văzut că, în trecut, lăcomia îi conducea pe unii să retină o parte; darurile lor erau reduse. Acest lucru a fost înregistrat în ceruri, iar ei resimteau blestemul în recoltele si în vitele lor exact cu cât au retinut. Unii erau afectati de nenorociri în familiile lor. Dumnezeu nu acceptă o jertfă schioapă. Aceasta trebuie să fie fără pată - cea mai bună din turmă si cele mai bune roade ale câmpului. Trebuie să fie o jertfă de bunăvoie, dacă vor ca binecuvântarea Domnului să rămână asupra familiilor si averilor lor. Mi-a fost prezentat cazul lui Anania si al Safirei, pentru a ilustra calea apucată de cei care îsi declară proprietatea sub valoarea reală. Ei au pretins că dau o jertfă de bunăvoie Domnului din averea lor. Petru a spus: "Spune-mi, cu atât ati vândut mosioara?" Răspunsul a fost: "Da, cu atât"(Fapte 5,8). Sunt unii din acest veac plin de păcat care n-ar considera acest răspuns o minciună. Însă Domnul l-a privit ca o minciună. Ei nu vânduseră cu atât, ci cu mult mai mult. Ei declaraseră că vor consacra totul Domnului. Pe El L-au mintit ei, iar răsplata nu a întârziat. Am văzut că inimile vor fi încercate prin sistemul dăruirii sistematice. Este un test continuu, viu, prin care omul este condus să îsi cunoască propria inimă, să vadă dacă adevărul sau dragostea de lume predomină. Acesta este un test pentru cei egoisti din fire si lacomi. Ei îsi declară afacerile în cifre foarte mici. În acest punct, ei se înseală. Îngerul a spus: "Blestemat să fie acela care face lucrarea Domnului prin înselăciune". Îngerii urmăresc dezvoltarea caracterului, iar faptele unora ca acestia sunt duse în ceruri de mesagerii ceresti. Unii vor fi cercetati de Dumnezeu cu privire la aceste lucruri, iar venitul lor va ajunge să scadă la cifrele declarate de ei. "Unul care dă cu mână largă ajunge mai bogat; si altul care economiseste prea mult, nu face decât să sărăcească. Sufletul binefăcător va fi săturat, si cel ce udă pe altii va fi udat si el."(Prov. 11,24.25). Toti trebuie să dovedească interes fată de această lucrare. Cei care folosesc tutun, ceai si cafea ar trebui să lase deoparte acesti idoli, iar valoarea acestora să o depună în vistieria Domnului. Unii nu au făcut niciodată sacrificii pentru cauza lui Dumnezeu si sunt adormiti cu privire la ceea ce cere Domnul de la ei. Unii, chiar dintre cei foarte săraci, vor avea de dus o luptă foarte grea pentru a se debarasa de aceste excitante. Acest sacrificiu personal nu este cerut din cauză că lucrarea lui Dumnezeu suferă datorită lipsei mijloacelor. Fiecare inimă este pusă la încercare, fiecare caracter trebuie să se dezvolte. Acesta este principiul care ar trebui să stea la baza actiunii celor din poporul lui Dumnezeu. Principiul viu trebuie pus în aplicare în viată. "Se cade să însele un om pe Dumnezeu cum Mă înselati voi?" Dar voi întrebati: "Cu ce Te-am înselat?""Cu zecimile si darurile de mâncare. Sunteti blestemati câtă vreme căutati să Mă înselati, tot poporul în întregime! Aduceti însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în casa Mea; puneti-Mă astfel la încercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor si dacă nu voi turna peste voi belsug de binecuvântare. Si voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta) si nu vă va nimici roadele pământului, si vita nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul ostirilor."(Maleahi 3,8-11). Am văzut că acest pasaj din Scriptură a fost aplicat gresit în biserică în rugăciuni si cuvântări. Profetia are o aplicare specială pentru timpul din urmă si învată pe poporul lui Dumnezeu să îsi îndeplinească datoria de a aduce o parte din venitul lor ca jertfă de bunăvoie Domnului.
Mi-a fost arătat că rămăsita poporului lui Dumnezeu trebuie să aibă un nume. Mi-au fost prezentate două clase. O clasă cuprindea grupurile mari ale celor ce sustineau că sunt crestini. Ei călcau în picioare Legea lui Dumnezeu si se închinau unei institutii papale. Ei tineau prima zi a săptămânii ca Sabat al Domnului. Cealaltă clasă, doar câtiva la număr, se închinau marelui Dătător al Legii. Ei tineau porunca a patra. Trăsăturile speciale si proeminente ale credintei lor erau păzirea zilei a saptea si asteptarea venirii Domnului lor din ceruri. Lupta se dă între cerintele lui Dumnezeu si cerintele fiarei. Ziua întâi, o institutie papală care contraface în mod direct porunca a patra, va fi făcută de către fiara cu două coarne un punct de încercare. Si atunci, avertizarea înfricosătoare a lui Dumnezeu va pronunta vinovătia pentru închinarea în fata fiarei si a chipului ei. Ei vor bea vinul mâniei lui Dumnezeu care este turnat neamestecat în paharul mâniei Lui. Nici un nume pe care am putea să-l luăm nu ar fi potrivit ca acela care este conform sustinerii noastre si care exprimă credinta noastră si face din noi un popor deosebit. Numele de adventist de ziua a saptea stă ca o mustrare pentru lumea protestantă. El constituie linia de deosebire între închinătorii lui Dumnezeu si aceia care se închină fiarei si primesc semnul ei. Marele conflict este între poruncile lui Dumnezeu si cerintele fiarei. Are loc deoarece sfintii tin toate Cele Zece Porunci si de aceea balaurul a pornit război împotriva lor. Dacă ei vor coborî standardul si vor renunta la trăsăturile specifice ale credintei lor, balaurul va fi linistit; însă el îsi exercită mânia pentru că ei au îndrăznit să ridice standardul si să înalte steagul lor, care este în opozitie cu lumea protestantă, care se închină institutiei papale. Numele de adventist de ziua a saptea poartă în sine adevăratele trăsături ale credintei noastre si va convinge el însusi pe cei care îsi pun întrebări. Ca o săgeată din tolba cu săgeti a Domnului, acesta va răni pe călcătorii Legii lui Dumnezeu si-i va conduce spre pocăintă fată de Dumnezeu si credintă în Domnul nostru Isus Hristos. Mi-a fost arătat că aproape orice fanatic care s-a ridicat, si care întotdeauna îsi ascunde sentimentele pentru ca să poată conduce aiu-rea pe altii, a pretins că apartine bisericii lui Dumnezeu. Un asemenea nume ar trebui să stârnească de îndată suspiciune; căci este folosit pentru a ascunde cele mai absurde erori. Acest nume (biserica lui Dumnezeu, n. red.) este prea nedefinit pentru rămăsita poporului lui Dumnezeu. Un astfel de nume ar conduce la presupunerea că noi avem o credintă pe care vrem să o ascundem.
Cei care sunt săraci în ce priveste bunurile acestei lumi asează toată greutatea aducerii mărturiei pe umerii oamenilor care au averi. Ei nu îsi dau seama că si ei au o lucrare de făcut. Dumnezeu le cere să facă un sacrificiu. El le cere să-si sacrifice idolii. Ei ar trebui să lase deoparte stimulentele, cum ar fi tutunul, ceaiul negru si cafeaua. Dacă ajung în strâmtorare în timp ce se străduiesc ei însisi din răsputeri să facă tot ce pot, va fi o plăcere pentru fratii lor bogati să-i ajute să iasă din necaz. Multi nu stiu să se gospodărească în mod întelept si să facă economie. Ei nu cântăresc lucrurile bine si nu actionează cu precautie. Unii ca acestia nu trebuie să se încreadă în judecata lor proprie, căci aceasta este slabă, ci ar trebui să ceară sfat de la fratii lor care au experientă. Însă aceia care nu au judecată bună si nu stiu să facă economie adesea nu doresc să ceară sfat. În general, ei socotesc că stiu să-si administreze afacerile pământesti si nu sunt dispusi să urmeze un sfat. Ei actionează gresit si suferă în consecintă. Fratii lor sunt întristati să-i vadă suferind si îi ajută să iasă din greutăti. Felul neîntelept în care se gospodăresc afectează biserica. În acest fel, din vistieria lui Dumnezeu se iau mijloace care ar trebui folosite pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă acesti frati săraci, care duc o viată umilă, vor să fie sfătuiti si îndemnati de către fratii lor, si totusi ajung la un moment dat la strâmtorare, fratii lor ar trebui să socotească o datorie să-i ajute de îndată să iasă din dificultate. Însă, dacă aleg calea lor proprie si se bizuie pe propria lor judecată, ei trebuie lăsati să suporte pe deplin consecintele căii lor neîntelepte si să învete dintr-o experientă care i-a costat scump că "prin numărul mare al sfetnicilor ai biruinta"(Prov. 24,6). Cei care fac parte din poporul lui Dumnezeu trebuie să fie supusi unii altora. Ei ar trebui să se sfătuiască unii cu altii, pentru ca lipsa unuia să poată fi compensată de priceperea celuilalt. Am văzut că ispravnicii lui Dumnezeu nu au datoria de a ajuta acele persoane care continuă să folosească tutun, ceai negru si cafea.
Am văzut că unii s-au scuzat că nu pot contribui la lucrarea lui Dumnezeu deoarece au datorii. Dacă si-ar fi examinat îndeaproape propriile lor inimi, ei ar fi descoperit că egoismul a fost motivul adevărat pentru care nu au adus daruri de bunăvoie Domnului. Unii vor avea întotdeauna datorii. Datorită lăcomiei lor, mâna lui Dumnezeu nu va fi cu ei pentru a le binecuvânta întreprinderile. Ei iubesc această lume mai mult decât iubesc adevărul. Ei nu corespund si nu sunt pregătiti pentru Împărătia lui Dumnezeu. Dacă apare vreun model nou în tară, oamenii care sustin a crede adevărul găsesc căi si mijloace spre a investi în întreprinderea lor. Dumnezeu cunoaste fiecare inimă. Orice motiv egoist este cunoscut si El îngăduie anumite împrejurări prin care sunt puse la încercare inimile celor care pretind că sunt poporul Său, pentru ca ei să fie pusi la probă în vederea dezvoltării caracterului lor. În anumite cazuri, Domnul le îngăduie oamenilor să meargă mai departe pe calea aleasă de ei si să ajungă la esec total. Mâna Lui este împotriva lor pentru a le dezamăgi sperantele si a împrăstia ce au adunat. Cei care sunt interesati în mod real de cauza lui Dumnezeu si sunt dispusi să riste ceva pentru avansarea acesteia vor considera aceasta o investitie sigură. Unii vor avea de o sută de ori mai mult în lumea aceasta, iar în lumea viitoare, viată vesnică. Însă nu toti vor primi de o sută de ori mai mult în lumea aceasta pentru că nu pot duce atât. Dacă li s-ar încredinta atât de mult, ar deveni ispravnici neîntelepti. Domnul le retine acest lucru pentru binele lor; însă comoara lor din ceruri va fi sigură. Cu cât mai bună este o investitie de felul acesta! Dorinta pe care o au unii dintre fratii nostri de a câstiga repede bani îi conduce să se angajeze în noi întreprinderi si să investească mijloace în acestea, însă, adesea, asteptările lor de a face bani nu sunt realizate. Ei ascund ceea ce ar fi putut folosi în lucrarea lui Dumnezeu. Aceste noi întreprinderi constituie o nechibzuintă. Totusi, multi nu iau învătăminte, neîmpotrivindu-se unor asemenea lucruri pe care le fac, având de atâtea ori înaintea lor exemplul altora care au făcut investitii si au ajuns la esec total. Satana îi ispiteste mai departe si îi face să se îmbete dinainte cu gândul câstigului. Iar când sperantele li se năruie, ei trec prin multe descurajări, ca urmare a aventurilor lor neîntelepte. Dacă banii sunt pierduti, persoana priveste la acest lucru ca la o nenorocire ce a venit asupra lui însusi si o socoteste pierderea lui. Însă el trebuie să-si aducă aminte că administrează bunuri ce apartin altcuiva, că el este doar un ispravnic si că Dumnezeu este dezonorat prin gospodărirea neînteleaptă a acelor bunuri care ar fi putut fi folosite pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. În ziua socotelilor, ispravnicul necredincios trebuie să dea socoteală de isprăvnicia lui.
Mi-a fost arătat că Duhul lui Dumnezeu a avut din ce în ce mai putină influentă asupra lui F., că el nu a mai avut putere de la Dumnezeu ca să biruiască. O perioadă de timp, pentru el erau importante doar persoana lui si propriile lui interese. Mândria inimii, o vointă tare, nesupusă, si lipsa dorintei de a-si mărturisi greselile si a renunta la ele l-au adus în starea înspăimântătoare în care se află. Mult timp lucrarea a suferit datorită modului său de a trăi nechibzuit. El a fost sever, pretentios, lucru care a încurajat un spirit de căutare de greseli în biserică. El a fost sever în ceea ce nu trebuia să fie si a încercat să-si impună punctul de vedere asupra acelora fată de care a îndrăznit să-si exercite autoritatea. Felul în care el se ruga si îndemnurile lui i-au condus pe unii frati să creadă că este un crestin devotat, situatie care i-a lăsat descoperiti în fata influentelor rele ale căilor lui. A fost încrezut, speculativ, iar ciudăteniile lui au avut o influentă rea asupra mintilor multora. Unii au fost atât de slabi, încât i-au imitat exemplul. Am văzut că el a făcut mai mult rău decât bine cauzei. Dacă ar fi primit sfatul dat de Dumnezeu si s-ar fi îndreptat, el ar fi obtinut biruintă asupra acestor obiceiuri si trăsături atât de înrădăcinate. Însă, am văzut că el a lăsat ca aceste obiceiuri să-l stăpânească, până ce dusmanul cel puternic l-a prins de tot. Felul lui de a fi nu a fost îndreptat. Necinstea a pus stăpânire pe el, iar el a luat din vistierie bani pe care nu avea dreptul să-i ia si i-a întrebuintat în folosul lui. El considera că judecata lui cu privire la folosirea banilor e mai bună decât a fratilor lui. Când i-au fost dati bani, iar dătătorul a specificat persoanele la care trebuia să ajungă acestia, el a actionat din impuls, luându-si libertatea de a-i folosi asa cum îi convenea lui, în loc să respecte dorintele dătătorului, si a folosit cât a vrut din acestia pentru el însusi. Dumnezeu este întristat prin aceste lucruri. Necinstea a pus stăpânire pe el. El se socotea ispravnicul lui Dumnezeu si considera că putea folosi banii asa cum îi convenea lui, chiar dacă acestia apartineau altcuiva. Fiecare om trebuie să fie propriul său ispravnic. El a respins sfatul si îndemnul fratilor săi, a mers înainte în puterea sa, a urmat propria sa vointă si a respins orice mijloace prin care putea să fie corectat. Când a fost mustrat, nu i-a plăcut nici maniera în care s-a făcut aceasta, nici persoana, si astfel calea pentru îndreptare a fost închisă de tot. Domnul nu a acceptat activitatea lui o bună perioadă de timp. El a lucrat mult mai mult pentru propriile lui interese decât pentru interesul cauzei Lui. Când se duce pentru prima dată într-un loc, rugăciunile si predicile lui au efect si fratii cred că el este un crestin perfect. Este favorizat pentru că este considerat pastor. Însă, de îndată ce oamenii încep să-l cunoască, cât sunt de dezamăgiti să-i descopere egoismul, nemultumirea, asprimea si ciudăteniile lui! Aproape în fiecare zi ceva nou iese la iveală. Mintea lui este încontinuu preocupată să aranjeze ceva în propriul lui folos. El plasează acest lucru în dreptul cuiva, dar să fie în avantajul său, si apoi porneste iarăsi. Aranjamentele si planurile lui au avut o influentă distrugătoare, nimicitoare, asupra cauzei lui Dumnezeu. Calea lui este astfel calculată, încât să sfâsie în bucăti, producând răni aproape pretutindeni. Ce exemplu pentru turmă! A fost foarte egoist în felul de a trata cu oamenii si a tras întotdeauna foloase de pe urma lor. Neplăcerea lui Dumnezeu este asupra lui. Pomul bun se cunoaste după roadele lui.
Am văzut că Domnul l-a călăuzit în mod special pe sotul meu să meargă în vest toamna trecută, si nu în est, asa cum hotărâse la început. În Wisconsin trebuia îndreptat ceva. Lucrarea lui Satana avea efect si ar fi distrus multe suflete dacă nu avea să fie mustrată. Domnul a găsit de cuviintă să aleagă pe cineva care avusese experientă în trecut în privinta fanatismului si fusese martor la lucrarea lui Satana. Cei care au fost dispusi să primească această unealtă trimisă de Dumnezeu au fost îndreptati si astfel au reusit ca sufletele să fie salvate din capcana pe care Satana o pregătise pentru ele. Mi-a fost arătat că acest plan al lui Satana nu ar fi avut efect asa de usor în Wisconsin dacă mintile si inimile celor din poporul lui Dumnezeu ar fi fost unite si ar fi avut lucrarea pe suflet. Spiritul de gelozie si suspiciune încă există în mintile unora. Sământa semănată de partida Messenger a prins rădăcină pe deplin. Si, în timp ce pretindeau că au primit solia celui de-al treilea înger, ei nu au renuntat la sentimentele si prejudecătile lor dinainte. Credinta lor era prefăcută si erau pregătiti să fie înselati de Satana. Cei care s-au adăpat din spiritul partidei Messenger trebuie să facă o lucrare de curătire, astfel ca orice influentă a acestuia să fie dezrădăcinată si să poată primi spiritul soliei celui de-al treilea înger, căci, dacă nu, acesta se va lipi de ea ca lepra si astfel, foarte usor, ei însisi vor iesi din rândul fratilor lor care au adevărul prezent. Vor crede că pot ajunge singuri, ca grupă independentă, în ceruri, căzând astfel usor în cursa lui Satana. Acesta nu vrea deloc să dea drumul prăzii sale din Wisconsin. El mai are si alte înselăciuni pregătite pentru cei care nu sunt uniti cu corpul credinciosilor. Am văzut că persoane care fuseseră atât de învăluite în întuneric si înselăciune, cărora Satana le-a luat în stăpânire nu numai mintea, dar si trupul, aveau să ocupe un loc din cele mai umile în biserica lui Dumnezeu. El nu va încredinta grija turmei sale unor păstori neîntelepti, care fac greseli si care o hrănesc cu otravă în loc de hrană sănătoasă. Dumnezeu va avea bărbati care vor purta de grijă turmei, care îi pot hrăni pe oameni cu hrană curată, bine aleasă. O, ce pată, ce ocară au adus aceste miscări fanatice asupra cauzei lui Dumnezeu! Noi nu trebuie să ne bizuim pe aceia care s-au prins atât de repede de acest spirit de fanatism întunecat, neîmpotrivindu-se dovezilor clare că aceasta a fost de la Satana; judecata lor nu trebuie considerată ca având vreo valoare. Dumnezeu i-a trimis pe slujitorii Săi la fratele si sora G. Ei au dispretuit mustrarea si au ales propria lor cale. Fratele G. a fost gelos si încăpătânat, iar în viitor, el va fi mult umilit pentru că s-a dovedit nevrednic de încrederea poporului lui Dumnezeu. Inima lui nu este de partea lui Dumnezeu si nici nu a fost, pentru mult timp. Am văzut că obiectivul lui Satana a fost de a conduce oamenii din Wisconsin într-un fanatism strigător la cer. El a pus stăpânire pe mintile lor si i-a condus să actioneze potrivit cu înselăciunea care pusese stăpânire pe ei. Când tinta lui a fost a-tinsă si au parcurs drumul pe care el îl pusese deoparte pentru ei, a vrut ca ei să recunoască acea greseală, iar apoi să încerce să-i împingă într-o altă extremă, aceea de a nega darurile si lucrările Duhului lui Dumnezeu. Satana a profitat de pe urma lipsei de unitate a fratelui si sorei G. cu corpul bisericii. Ei au dorit să urmeze o cale independentă si să conducă, în loc să se lase condusi. Fratele G. are o fire geloasă, care, împreună cu spiritul lui de independentă, l-au tinut deoparte; căci cu acest spirit el nu putea trage împreună la jug cu fratii lui de slujbă. Sora G. este foarte geloasă si este foarte hotărâtă. Îi lipseste experienta, iar credinta ei nu a fost sănătoasă si nu a fost unită cu corpul bisericii. Inima ei s-a ridicat împotriva darurilor bisericii. Articolele ei, trimise spre publicare către Review, au fost lipsite de blândete si umilintă. Totul părea pregătit pentru lucrarea lui Satana. El i-a determinat pe multi să lase la o parte ratiunea si judecata si să se lase călăuziti de impresii. Domnul cere poporului Său să-si folosească ratiunea si să nu o dea la o parte pentru impresii. Lucrarea Sa va fi înteleasă de către toti copiii Săi. Învătătura Lui va fi de o asa natură, încât va fi înteleasă de mintile inteligente. Aceasta înaltă mintea. Purtarea lui Dumnezeu nu se manifestă cu orice ocazie. Nevoia omului constituie ocazia lui Dumnezeu. Mi-au fost arătate grupuri confuze care aveau un spirit gresit, care făceau toti rugăciuni cu glas tare laolaltă, unii strigând un lucru, altii altceva; si era imposibil să descifrezi ce spune unul si ce spune celălalt. "Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii" (1Corinteni 14,33). Satana a pătruns si a pus stăpânire pe anumite lucruri asa cum i-a plăcut. Ratiunea si sănătatea au fost sacrificate pe altarul înselăciunii sale. Dumnezeu nu cere poporului Său să-i imite pe profetii lui Baal, să producă suferintă corpului lor, să strige tare, să tipe si să se manifeste oricum, neluând în seamă ordinea, până când puterea lor se prăbuseste complet extenuată. Religia nu constă în a face zarvă; totusi, atunci când sufletul este umplut de Duhul Domnului, o laudă dulce, simtită, din inimă, se înaltă către El, glorificându-L. Unii au pretins că au multă credintă în Dumnezeu si că au daruri speciale si răspunsuri speciale la rugăciunile lor, desi dovada lipsea. Ei au înteles gresit modul cum lucrează credinta. Rugăciunea credintei nu este niciodată în van; însă, a pretinde că se primeste răspuns în aceeasi zi în care este înăltată si pentru lucrul specific cerut reprezintă încumetare. Când slujitorii lui Dumnezeu au vizitat __ si ___, această înselăciune a iesit la iveală. S-au adus dovezi că această lucrare este falsă, că este o prefăcătorie. Însă spiritul fanaticilor era îndărătnic si acestia nu ar fi cedat în fata luminii date acolo. O, ce bine ar fi fost dacă cei care erau gresiti s-ar fi lăsat îndreptati de slujitorii lui Dumnezeu, pe care El i-a trimis acolo! Atunci si acolo, Dumnezeu a dorit ca ei să recunoască faptul că au fost condusi de un spirit gresit. Ar fi fost o virtute mărturisirea greselilor lor. Atunci ei ar fi fost salvati de a mai fi urmat mai departe planurile lui Satana si n-ar mai fi înaintat în această înselăciune înspăimântătoare. Însă ei nu s-au lăsat convinsi. Fratele G. a avut suficientă lumină pentru a lua pozitie împotriva acelei lucrări fanatice; însă el nu a vrut să ia în seamă greutatea dovezilor si să ia o hotărâre. Spiritul său încăpătânat a refuzat să cedeze luminii aduse lui de către slujitorii lui Dumnezeu; pentru că el i-a privit cu suspiciune si cu un ochi gelos. Am văzut un lucru: cu cât este mai mare lumina pe care oamenii o resping, cu atât mai mare va fi puterea înselăciunii si a întunericului care va veni asupra lor. Respingerea adevărului îi lasă pe oameni robi, supusi amăgirii lui Satana. După conferintele de la __si ___, cei care au căzut pradă acestei înselăciuni au fost lăsati într-un întuneric si mai mare, pentru a pătrunde mai adânc în această puternică inducere în eroare si a aduce asupra cauzei lui Dumnezeu o pată care nu avea să fie stearsă curând. Asupra fratelui G. zace o responsabilitate înfricosătoare. În timp ce a pretins că este pastor, el a îngăduit lupului să pătrundă în turmă si a privit cum turma este sfâsiată si devorată. Dumnezeu este dezonorat prin fapta lui. El nu a vegheat asupra sufletelor ca unul care avea să dea socoteală. Am fost îndreptată spre trecut si am văzut că Dumnezeu nu i-a binecuvântat eforturile pentru o anumită perioadă de timp. Mâna Domnului nu a fost asupra lui pentru a zidi biserica si pentru a converti suflete la adevăr. Inima lui nu este în rânduială cu Dumnezeu. El nu a posedat spiritul soliei celui de-al treilea înger. El singur s-a izolat fată de biserică si nu s-a bucurat de simpatia poporului lui Dumnezeu înainte ca să apară această amăgire, si acesta este unul dintre motivele pentru care el a fost lăsat într-un asemenea întuneric. Dumnezeu nu lasă slujitorii credinciosi, consacrati, într-un întuneric de felul acestui spirit fanatic, fără a-Si avertiza poporul. Când slujitorii lui Dumnezeu au adus lumina si si-au ridicat glasurile împotriva acestor înselăciuni, el nu a cunoscut vocea adevăratului Păstor care a vorbit prin ei; gelozia si încăpătânarea lui l-au făcut să privească glasul acesta ca fiind al unui străin. Păstorii turmei, mai presus de toti ceilalti, ar trebui să înteleagă glasul Marelui Păstor. Dumnezeu doreste ca poporul Său să fie un popor sfânt si puternic. Când spiritul sfintirii si al iubirii desăvârsite domneste în inimă, lucrând cu cei care sustin Numele lui Hristos, acesta va fi ca un foc curătitor, care va consuma zgura si va împrăstia întunericul. Orice provine din spiritul lui Satana ia o atitudine de apărare si curând merge spre propria nimicire. Însă adevărul va triumfa.
Mi-a fost arătată calea urmată de H. si I. Desi au fost mustrati, ei nu si-au îndreptat greselile. Poporul lui Dumnezeu, în special cei din statul New York, au fost afectati de cursul gresit urmat de ei. Influenta lor a fost dăunătoare cauzei lui Dumnezeu. În ultimii zece ani, ei mi-au fost prezentati adeseori în viziuni, greselile lor mi-au fost arătate si eu le-am scris cu privire la aceste lucruri. Însă ei au avut grijă să tăinuiască de fratii lor faptul că fuseseră mustrati, temându-se că astfel nu vor mai avea influentă. Cei care fuseseră afectati de calea lor gresită ar fi beneficiat de pe urma mustrărilor pe care le-au primit. Eu ar fi trebuit să asez aceste solii în mâna fratilor cu judecată din biserică, pentru ca, dacă avea să fie necesar, toti să poată întelege sfatul pe care Domnul a găsit de cuviintă să-l dea poporului Său. Însă, când am relatat soliile care mi-au fost date pentru acesti frati altor persoane decât lor, ei m-au criticat în maniera cea mai necrutătoare. Acest lucru mi-a produs multă suferintă, încât am fost condusă să tăinuiesc ceea ce îmi descoperise Domnul cu privire la greselile făcute de anumite persoane. Mândria inimii a fost aceea care îi condusese pe acesti frati să se teamă atât de mult că altii vor sti că au fost corectati. Dacă si-ar fi mărturisit în umilintă greselile în fata bisericii, ei ar fi dat pe fată încrederea pe care pretindeau că o au în viziuni, iar biserica ar fi fost întărită prin îndreptarea si mărturisirea greselilor lor. Acesti învătători au stat în calea turmei. Ei au dat un exemplu gresit, iar biserica a privit la ei si, când au fost mustrati, a întrebat: "De ce nu au fost mustrati acesti pastori atunci când noi le urmăm învătăturile?" În acest fel s-a deschis o usă pentru Satana spre a ispiti cu privire la veridicitatea viziunilor. Fratii au fost înselati si au gresit. Ei au crezut că noi suntem uniti cu acesti învătători si că am urmat învătăturile lor care au fost toate gresite; le-am scris acestor pastori cu durere în suflet, când am văzut că lucrarea lui Dumnezeu a fost prejudiciată prin nechibzuinta lor. Cu câtă nerăbdare am urmărit efectul acestor solii! Însă ei le-au lăsat deoparte, iar fratilor nu li s-a permis să stie nimic despre ei, de aceea nu au putut beneficia de instructiunile pe care Domnul a găsit de cuviintă să le dea. Străduinta mea a fost urmată de descurajare, când am văzut că ceea ce rânduise Dumnezeu nu s-a îndeplinit. Adesea mă întrebam cu tristete: Care este rezultatul muncii mele? Acesti frati îsi exprimau astfel pozitia: Noi credem în viziuni, însă sora White, când le scrie, le pune în propriile sale cuvinte, iar noi vom crede acea parte din ele pe care o considerăm ca fiind de la Dumnezeu si nu dăm atentie celeilalte părti. Ei au urmat această cale si nu si-au îndreptat vietile. Au pretins a crede în viziuni, însă au actionat contrar acestora. Exemplul si influenta lor au ridicat îndoieli în mintile altora. Ar fi fost mai bine pentru cauza adevărului prezent dacă amândoi s-ar fi opus darurilor Duhului Sfânt. Atunci oamenii nu ar fi fost amăgiti si nu s-ar fi împiedicat de acesti învătători orbi. Noi am sperat si ne-am rugat ca ei să se poată îndrepta si să exercite o influentă bună asupra turmei; însă speranta s-a năruit, iar noi nu putem, nu îndrăznim să mai avem pace. Noi am gresit fată de biserica lui Dumnezeu prin faptul că nu am vorbit mai înainte.
De la vizita noastră în Ohio, în primăvara anului 1858, H. a făcut tot ce i-a stat în putere pentru a-si exercita toată influenta împotriva noastră; iar acolo unde socotea că poate influenta anumite persoane, a pus în circulatie rapoarte care să stârnească sentimente gresite. Când am vizitat Ohio în primăvara anului 1858, îmi fusese dată o solie cu privire la el si familia lui. Această mărturie îi fusese dată lui. Însă foarte putine persoane au stiut că am o solie pentru el. El s-a răzvrătit împotriva noastră si, ca si altii care fuseseră mustrati, a sustinut că anumite persoane mi-au influentat mintea împotriva familiei lui, când de fapt viziunea scotea la iveală aceleasi greseli pe care le văzusem la ei timp de zece ani. A spus că el crede în viziuni, dar că eu am fost influentată de altii atunci când le-am scris. Ce concluzie! Domnul are o lucrare specială de îndeplinit prin unul din darurile recunoscute, însă îngăduie ca solia să fie afectată înainte de a ajunge la persoanele pe care El doreste să le îndrepte. Ce folos au atunci viziunile, dacă oamenii le privesc în această lumină? Le tălmăcesc cum vor ei si îsi iau libertatea de a respinge acea parte care nu este în acord cu sentimentele lor. H. stie că fiecare cuvânt al viziunii date pentru el în Ohio era corect. Iar când n-a mai putut să ascundă solia de biserică (deoarece a fost chemat să facă acest lucru si să o citească la conferinta de la ___, toamna trecută), el a recunoscut că este în întregime adevărată. Însă el a dus un război orb împotriva a ceea ce stia că este corect. El nu îsi condusese bine propria lui casă, iar în ultimii zece ani, a fost mustrat pentru acest lucru. Dumnezeu a fost întristat pentru că el nu si-a tinut în frâu copiii. Acesti copii erau corupti; au ajuns de ocară si au exercitat o influentă distrugătoare acolo unde trăiau. De fiecare dată când îmi erau prezentati, eram dusă cu gândul înapoi la Eli, la nelegiuirea fiilor săi necredinciosi si la judecata care a urmat din partea lui Dumnezeu. Mi-a fost arătat că familia H. îi dezgustase pe necredinciosi si adusese ocară asupra adevărului prezent. Solia care mi-a fost dată în primăvara lui 1858 în Ohio, în special___ , nu a fost primită de multi. Aceasta tăia prea adânc, iar inimile care nu erau umplute cu spiritul adevărului s-au ridicat împotriva ei. Pastorii care au lucrat în acel stat nu au avut o influentă bună. Asupra fratelui si sorei White si a conducătorilor lucrării din Battle Creek, au fost azvârlite aluzii si insinuări care au fost repede receptionate de inimile multora, în special ale celor creduli, căutători de greseli. Satana stie să-si ticluiască atacurile. El lucrează asupra mintii pentru a stârni gelozie si nemultumire fată de cei din capul lucrării. Pasul următor - punerea sub semnul întrebării a darurilor; apoi, desigur, acestea nu au decât putină valoare, iar instruirea dată prin viziuni nu este luată în seamă. Pastorii care au lucrat în Ohio au avut partea lor în a produce nemultumire. H. a catadicsit să coboare într-o sferă josnică, să dea pe fată un spirit de nemultumire, dornic să asculte rapoarte false, să le pună laolaltă si să spună de fapt: "Raportează, ... si noi vom raporta." El a lucrat în ascuns, a dus rapoarte false cu privire la felul în care ne îmbrăcăm, cu privire la influenta noastră în Ohio si a încurajat ideea că fratele White specula. El nu fusese niciodată alături de noi. Era foarte pornit împotriva noastră. Si de ce? Pur si simplu pentru că eu i-am relatat ce îmi arătase Domnul cu privire la familia lui si maniera slabă, molatică, în care o crestea, lucru care L-a întristat pe Dumnezeu. A privit cu sentimente de gelozie nepotolite partea pe care am avut-o noi în cauza adevărului prezent. Fratii din Ohio au fost încurajati să privească cu neîncredere si suspiciune la aceia care aveau sarcina lucrării în Battle Creek si erau pregătiti să ia pozitie împotriva lor. Fratele J. luase o pozitie hotărâtă, fără să tină seama de corpul bisericii. El îsi închipuise că de la centru aveau să pornească rele împotriva cărora el trebuia să lupte. El se asezase în linia de luptă atunci când nu era nici o luptă de purtat. S-a tinut ferm pentru a rezista împotriva unui lucru care nu avea să se întâmple niciodată. Multi frati din Ohio au nutrit aceleasi sentimente, asezându-se în opozitie fată de ceva ce nu a apărut niciodată. Lupta lor a fost neînteleaptă. Ei erau gata să strige Babilon, când ei erau de fapt un adevărat Babilon. Pastorii au stat direct în calea lucrării lui Dumnezeu în Ohio. Ei ar trebui să se dea la o parte din cale, pentru ca Dumnezeu să poată ajunge la poporul Său. Ei se asează între Dumnezeu si poporul Său si dau deoparte planurile Lui. Fratele J. a exercitat o influentă în Ohio pe care trebuie să se străduiască să o contracareze. Am văzut că cei din Ohio erau cei care trebuia să ia pozitia corespunzătoare fată de instructiunile drepte. Ei erau datori să sustină cauza adevărului prezent, însă văzând că s-a realizat atât de putin, s-au descurajat. Mâinile lor sunt slabe si trebuie vegheat asupra lor. Am văzut că lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să meargă înainte prin daruri impuse. Dumnezeu nu acceptă astfel de daruri. Această chestiune trebuie lăsată cu totul pe seama poporului. Ei nu trebuie să aducă doar un dar pe an, ci ar trebui să aducă de bunăvoie, săptămânal sau lunar, daruri Domnului. Această lucrare este lăsată poporului, căci aceasta va fi pentru ei un test viu, săptămânal, lunar. Am văzut că acest sistem al zecimii va duce la dezvoltarea caracterului si va da pe fată adevărata stare a inimii. Dacă fratii din Ohio ar fi prezentat această chestiune în fata lor în adevărata ei însemnătate si ar fi fost lăsati să decidă pentru ei însisi, ar fi văzut întelepciune si rânduială în sistemul zecimii. Pastorii ar trebui să nu fie aspri, să nu înduplece pe nimeni si să nu constrângă pe nimeni pentru bani. Dacă cineva nu dă atât cât gândeste altul că ar trebui să dea, ei nu trebuie să-l denunte si să-l arunce afară. Ar trebui să fie la fel de răbdători si iertători ca si îngerii. Ei ar trebui să lucreze în unire cu Isus. Domnul Hristos si îngerii urmăresc dezvoltarea caracterului si cântăresc valoarea morală. Domnul suportă mult pe poporul Său care tot face greseli. Adevărul va ajunge din ce în ce mai aproape si va tăia idol după idol, până ce Dumnezeu ajunge să domnească în ini-mile celor consacrati Lui. Am văzut că poporul lui Dumnezeu trebuie să-I aducă daruri de bunăvoie; iar răspunderea pentru aceasta trebuie lăsată cu totul asupra individului, fie că dă mult, fie că dă putin. Totul este înregistrat cu credinciosie. Dati poporului lui Dumnezeu timp să-si formeze caracterul. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aducă o mărturie pătrunzătoare. Adevărurile vii ale Cuvântului Său trebuie să ajungă la inimă. Iar când cei din Ohio vor avea în fata lor un obiectiv vrednic de cinste, aceia care simt împreună cu lucrarea vor da de bunăvoie din mijloacele lor pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Domnul Îsi încearcă si-Si pune la probă poporul. Dacă sunt unii care nu simt împreună cu lucrarea, Dumnezeu îi va cerceta; iar dacă ei continuă să fie lacomi, El îi va despărti de poporul Lui. Am văzut că ar trebui să fie un sistem care să îi atragă pe toti. Tinerii si tinerele care au sănătate si tărie au simtit doar putin povara lucrării. Ei sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru tăria pe care o au si pentru aceasta ar trebui să-I aducă Domnului o jertfă de bunăvoie. Iar dacă ei nu vor face acest lucru, mâna Lui, care îi face să prospere, va fi retrasă de la ei. Am văzut că mâna care aduce lui Dumnezeu binecuvântare nu a fost cu lucrarea din Ohio pentru a o face să prospere. Există o lipsă; pastorii si poporul ar trebui să facă o cercetare atentă a inimii pentru a descoperi cauza lipsei atât de mari a Duhului lui Dumnezeu. Darurile si jertfele lor aproape au secat. Oare de ce adevărurile lui Dumnezeu nu mai încălzesc inima si nu conduc la tăgăduire de sine si sacrificiu? Pastorii să cerceteze să vadă ce fel de influentă au exercitat. Fratele J. a avut un spirit independent pe care Dumnezeu nu îl aprobă. Influenta lui nu a dus la unitate în poporul lui Dumnezeu sau la avansarea cauzei. Am văzut că aceia care au doar câtiva ani de experientă în adevărul prezent nu ar trebui să aibă posturi de conducere în lucrare. Unii ca acestia trebuie să dea dovadă de întelegere atunci când iau pozitii care ajung în conflict cu judecata si părerea acelora care au fost martori ai ridicării cauzei adevărului prezent, ale căror vieti sunt întretesute cu progresul acesteia. Dumnezeu nu alege oameni doar cu putină experientă pentru a-Si conduce lucrarea. El nu îi va alege pe aceia care nu au avut experiente în suferintele, încercările, opozitia si lipsurile îndurate pentru a duce această lucrare în faza în care este acum. Este usor acum, comparativ cu ce a fost odată, de a predica întreita solie îngerească. Cei care se angajează acum în această lucrare de a predica adevărul altora au lucrurile gata pregătite, la îndemâna lor. Ei nu îndură aceleasi lipsuri ca solii purtători ai adevărului prezent dinaintea lor. Adevărul le-a fost adus. Toate argumentele sunt pregătite. Acestia ar trebui să fie precauti să nu se înalte, să nu fie dati deoparte. Ei trebuie să fie foarte atenti la felul cum murmură împotriva acelora care au îndurat atât de mult la începuturile lucrării. Dumnezeu priveste la acei lucrători cu experientă, care au trudit sub povară atunci când aceasta era grea si erau doar câtiva care o duceau. Fiti atenti ce le reprosati si ce murmurati împotriva lor; căci toate acestea vi se vor lua în seamă, iar mâna lui Dumnezeu ce aduce binecuvântare nu va mai fi cu voi. Unii frati, care au foarte putină experientă, care nu au dus nici o povară, care nu au făcut decât putin sau chiar nimic pentru avansarea cauzei adevărului prezent, care nu au cunostintă de felul cum stau lucrurile la Battle Creek, sunt cei dintâi care caută greseli în ce priveste conducerea lucrării de acolo. Iar aceia care nu tin ordine în lucrurile lor vremelnice si nu stiu să-si conducă propria lor casă sunt aceia care se opun rânduielii, adică acelui sistem care asigură ordine în biserica lui Dumnezeu. Ei nu au nici un fel de gust în lucrurile acestea vremelnice si se opun oricărui lucru de acest fel în biserică. Astfel de persoane nu ar trebui să aibă nici un fel de cuvânt în chestiuni legate de biserică. Influenta lor nu ar trebui să aibă nici cea mai mică greutate asupra altora.
Stimate frate si soră K., în ultima vreme, mi-au fost arătate câteva lucruri legate de familia voastră. Domnul are gânduri pline de îndurare cu privire la voi si nu vă va părăsi dacă voi nu Îl veti părăsi. L. si M. sunt într-o stare de căldicel. Ei trebuie să se trezească si să facă eforturi în ce priveste mântuirea, căci, dacă nu, vor pierde viata vesnică. Ei trebuie să simtă o responsabilitate în mod personal si să aibă o experientă pentru ei însisi. Ei au nevoie de lucrarea Duhului Sfânt în inimă, care îi va călăuzi să iubească si să prefere să fie în mijlocul poporului lui Dumnezeu, mai presus de orice altceva, si să se despartă de aceia care nu iubesc lucrurile spirituale. Domnul Isus cere un sacrificiu complet, o consacrare deplină. L. si M., voi nu ati realizat faptul că Dumnezeu cere de la voi sentimente neîmpărtite. Voi ati pretins că sunteti sfinti, dar ati coborât la nivelul de jos al vietii spirituale. Vouă vă place societatea tinerilor care nu au nici o consideratie pentru adevărurile sacre pe care voi pretindeti că le sustineti. Voi nu v-ati deosebit de cei cu care v-ati întovărăsit si ati fost multumiti cu acel fel de religie prin care să fiti plăcuti tuturor, fără să vă atragă critica nimănui. Domnul Hristos cere totul. Sacrificiul Său a fost prea scump, prea mare, si nu ne poate cere mai putin decât totul. Credinta noastră sfântă strigă: despărtire. Noi nu trebuie să fim ca lumea sau cum sunt crestinii morti, împietriti. "Să vă schimbati prin înnoirea mintii voastre"(Rom. 12,2). Aceasta este o cale a tăgăduirii de sine. Iar atunci când gânditi că această cale este prea strâmtă, că este nevoie de mult prea multă tăgăduire de sine pe această cale îngustă, când spuneti: Ce greu este să renunti la tot, puneti-vă această întrebare: "La ce a renuntat Domnul Hristos pentru mine?" Această întrebare pune în umbră tot ce am putea numi tăgăduire de sine. Priviti la El în grădină, când sudoarea Lui se transforma în picături mari de sânge. Un înger este trimis din ceruri pentru a-L întări pe Fiul lui Dumnezeu. Urmati-L pe calea spre sala de judecată, în timp ce este ridiculizat, batjocorit si insultat de acea gloată înfuriată. Priviti-L când este îmbrăcat cu haina aceea veche, regească, de purpură. Ascultati glumele grosolane si batjocura crudă. Priviti cum Îi asează pe acea frunte nobilă cununa de spini, apoi cum Îi pun trestia, cum fac ca spinii să-I pătrundă în tâmple si din fruntea aceea sfântă să tâsnească sângele. Ascultati gloata aceea nelegiuită strigând cu nerăbdare si cerând sângele Fiului lui Dumnezeu. El este dat în mâinile lor, iar ei Îl conduc pe nobilul suferind, palid, slăbit, lesinând, spre locul de răstignire. Este întins pe crucea de lemn, iar cuiele pătrund în fragilele Lui mâini si picioare. Priviti-L cum atârnă pe cruce, în acele ceasuri înspăimântătoare, când îngerii îsi acoperă fetele ca să nu vadă scena aceea de nesuportat, iar soarele nu mai vrea să lumineze, refuzând parcă să privească. Gânditi-vă la aceste lucruri si apoi întrebati-vă: Este calea prea strâmtă? Nu, nu. Într-o viată împărtită, în care puneti doar jumătate de inimă, veti găsi îndoială si întuneric. Nu vă veti putea bucura nici de mângâierea pe care o aduce religia, nici de pacea pe care o dă lumea. Nu vă asezati pe scaunul comod al lui Satana, care spune: "Fă putin", ci treziti-vă si tintiti spre standardul cel înalt la care aveti privilegiul să ajungeti. Este un privilegiu binecuvântat să renunti la tot pentru Hristos. Nu priviti la vietile altora pentru a-i imita, căci nu vă veti ridica mai sus. Aveti un singur model adevărat, care nu dă gres. Sigur este să-L urmati doar pe Hristos. Hotărâti-vă să-i părăsiti pe cei care au ca principiu lenevia spirituală si mergeti înainte, spre a atinge înăltimea caracterului crestin. Formati-vă un caracter pentru ceruri. Nu dormiti în post. Preocupati-vă cu sinceritate si credinciosie de propriul vostru suflet.
Voi îngăduiti un rău care amenintă să vă distrugă spiritualitatea. Acesta va eclipsa toată frumusetea si interesul pentru paginile sfinte. Pasiunea pentru cărtile de povesti, basme si altfel de lecturi nu are nici o influentă spre bine asupra mintii care este în vreun fel consacrată în serviciul lui Dumnezeu. Aceasta produce o emotie falsă, nesănătoasă, aprinde imaginatia, mintea devine inactivă si se descalifică pentru orice fel de exercitiu spiritual. Aceasta lipseste sufletul de rugăciune si dragoste pentru lucrurile spirituale. Lectura care aruncă lumină asupra Cărtii Sacre si vă stârneste dorinta si sârguinta de a o studia nu este periculoasă, ci benefică. Mi-ati fost înfătisati având privirea întoarsă de la Cartea Sfântă si fixată în mod intentionat asupra cărtilor de senzatie, care reprezintă moarte pentru religie. Cu cât veti cerceta Scripturile mai des, mai cu sârguintă, ele vor apărea în ochii vostri mai frumoase si veti avea tot mai putin gust pentru lectura usoară! Studiul zilnic al Scripturii va avea o influentă sfintitoare asupra mintii. Veti respira o atmosferă cerească. Legati-vă inima de această pretioasă carte. La nevoie se va dovedi un bun prieten si călăuză. În viata voastră, ati avut în vedere diferite obiective si cât de doritori si perseverenti ati fost ca să atingeti aceste obiective! Ati tot calculat si plănuit, până când ceea ce ati anticipat s-a realizat. Acum aveti în fata voastră un obiectiv demn de un efort perseverent, neobosit, de o viată întreagă. Acesta este mântuirea sufletului vostru, viata vesnică. Si aceasta cere tăgăduire de sine, sacrificiu si studiu atent. Trebuie să fiti curătiti. Vă lipseste influenta mântuitoare a Duhului lui Dumnezeu. Vă amestecati printre tovarăsii vostri si uitati că purtati Numele lui Hristos. Actionati si vă îmbrăcati ca si ei. Sora K., am văzut că ai o lucrare de făcut. Mândria ta trebuie să moară, iar interesul tău trebuie să se îndrepte cu totul spre adevăr. Destinul tău vesnic depinde de cursul pe care îl urmezi acum. Dacă vrei să dobândesti viata vesnică, trebuie să trăiesti pentru ea si să îti tăgăduiesti eul. Iesi din lume si desparte-te de ea. Viata ta să fie marcată de cumpătare, veghere si rugăciune. Îngerii veghează dezvoltarea caracterului si cântăresc valoarea morală. Toate cuvintele si faptele noastre sunt trecute în revistă înaintea lui Dumnezeu. Trăim un timp solemn, înfricosător. Speranta vietii vesnice nu trebuie tratată cu usurintă; aceasta trebuie rezolvată între tine si Dumnezeu. Unii se bazează pe judecata si experienta altora, în loc să facă efortul de a-si cerceta cu atentie inimile, si vor trece astfel luni si ani de zile fără ca ei să aibă mărturia Duhului lui Dumnezeu sau să aibă dovada acceptării lor. Ei se înseală singuri. Au o pretinsă sperantă, însă le lipseste calificarea esentială a unui crestin. Întâi trebuie să se producă o lucrare deplină asupra inimii, apoi obiceiurile lor vor deveni nobile, înăltătoare, ca ale unor urmasi demni ai lui Hristos. Pentru a ne trăi credinta, avem nevoie de efort si curaj moral.
Poporul lui Dumnezeu este deosebit. Spiritul lui nu se poate amesteca cu spiritul si influenta lumii. Nu ar trebui să porti numele de crestin dacă nu esti demn de el. Nu face doar declaratii în legătură cu credinta ta. Nu te amăgi în această problemă atât de importantă. Examinează foarte bine temelia nădejdii tale. Tratează cinstit cu propriul tău suflet. O nădejde închipuită nu te va mântui niciodată. Ai luat în calcul pretul? Mă tem că nu. Hotărăste-te acum dacă Îl vei urma pe Hristos, oricât ar costa. Nu poti face acest lucru si să te bucuri totusi de societatea acelora care nu acordă atentie lucrurilor sfinte. Duhurile care vă stăpânesc nu se pot amesteca, asa cum nu se poate amesteca uleiul cu apa. Nu este putin lucru să fii copil al lui Dumnezeu si mostenitor împreună cu Hristos. Dacă acesta este privilegiul tău, vei cunoaste părtăsia suferintelor lui Hristos. Dumnezeu priveste la inimă. Am văzut că trebuie să-l cauti cu seriozitate si să ridici standardul credintei mai sus, căci, dacă nu, cu sigurantă vei pierde viata vesnică. Poate îti pui întrebarea: A văzut sora White acest lucru? Da; si am încercat să ti-l pun înainte ca să simti si tu ce am simtit eu. Fie ca Domnul să te ajute să dai atentie acestor lucruri. Stimate frate si soră, vegheati cu grijă stăruitoare asupra copiilor vostri. Spiritul si influenta lumii distrug orice dorintă pe care o au de a fi adevărati crestini. Fie ca influenta voastră să-i determine să iasă din tovărăsiile în care nu există interes pentru lucrurile religioase. Ei trebuie să facă un sacrificiu dacă vor să câstige cerul în cele din urmă.
La 20 septembrie 1860, s-a născut al patrulea copil al meu, John Herbert White. Când acesta avea trei săptămâni, sotul meu a simtit că este de datoria lui să călătorească. La Conferintă s-a hotărât ca fratele Loughborough să plece în vest, iar el în est. Cu câteva zile înainte de plecare, sotul meu era foarte deprimat. O dată a vrut să renunte la călătorie, desi se temea să facă acest lucru. Simtea că are ceva de făcut, dar era împresurat de nori de întuneric. Nu se putea odihni sau dormi. Mintea îi era continuu tulburată. El a relatat starea sa fratilor Loughborough si Cornell si au îngenuncheat împreună înaintea Domnului, pentru a cere sfat de la El. Apoi norii s-au îndepărtat si a strălucit clar lumina. Sotul meu a simtit că Duhul Domnului îl îndreaptă pe el spre vest, iar pe fratele Loughborough spre est. După aceasta s-au simtit luminati cu privire la datoria lor si au actionat în consecintă. Cât timp sotul meu a fost plecat, m-am rugat ca Domnul să-l sustină si să-l întărească si am dobândit asigurarea că va merge cu el. Cam cu o săptămână înainte ca el să ajungă în Mauston, Wisconsin, am primit, pentru publicare, scrisori de la sora G., despre care ea sustinea că sunt viziuni date ei de către Domnul. Când am citit aceste epistole, m-am întristat pentru că nu veneau de la sursa cea bună. Deoarece sotul meu nu stia nimic despre ce avea să întâmpine la Mauston, m-am temut că va fi nepregătit să facă fată fanatismului si că aceasta va avea o influentă descurajatoare asupra lui. El trecuse prin atât de multe asemenea scene în experienta noastră de început si suferise asa de mult de pe urma spiritelor nesupuse, turbulente, încât mă gândeam cu groază că va da piept cu acestea. Am trimis vorbă comunitătii din Battle Creek să se roage pentru sotul meu si, de asemenea, si noi, la altar, Îl căutam pe Domnul cu stăruintă în favoarea lui. Cu duhul zdrobit si cu multe lacrimi, am încercat să ne prindem credinta tremurândă de făgăduintele lui Dumnezeu si am avut dovada că El ne-a ascultat rugăciunea si va fi cu sotul meu, dându-i sfat si întelepciune. Pe când căutam în Biblie un verset pe care Willie să-l memoreze pentru Scoala de Sabat, acest pasaj din Scriptură mi-a atras atentia: "Domnul este bun; El este un loc de scăpare în ziua necazului; si cunoaste pe cei ce se încred în El"(Naum 1,7). Am plâns când am văzut aceste cuvinte, pentru că păreau atât de potrivite. Toată povara sufletului meu era pentru sotul meu si comunitatea din Wisconsin. El a simtit binecuvântarea lui Dumnezeu pe când era în Wisconsin. Domnul fusese pentru el o cetate de scăpare la vreme de necaz si l-a sustinut prin Duhul Său, ca să poată rosti o mărturie hotărâtă împotriva fanatismului sălbatic de acolo. Pe când se afla la Mackford, Wisconsin, sotul meu mi-a scris o scrisoare în care îmi spunea: "Mă tem că acasă nu este totul bine. Am niste presimtiri cu privire la copilasi". Pe când se ruga pentru familia de acasă, a avut simtământul că pruncul este foarte bolnav. Copilul părea că stă întins înaintea lui, având fata si capul foarte rău umflate. Când am primit scrisoarea, copilul era bine, ca de obicei; însă, în dimineata următoare, s-a îmbolnăvit foarte rău. Era un caz foarte grav de erizipel al fetei si capului. Când s-a întâlnit cu fratele Wich aproape de Round Grove, Illinois, sotul meu a primit o telegramă care îl informa despre boala copilului. După ce a citit-o, a afirmat către cei prezenti că nu este surprins de această veste, deoarece Domnul l-a pregătit sufleteste pentru a auzi că fata si capul copilului erau grav afectate. Scumpul meu copilas a suferit foarte mult. Douăzeci si patru de zile si nopti am vegheat cu îngrijorare asupra lui, folosind toate mijloacele cu putintă pentru refacerea lui si am prezentat cu stăruintă cazul lui înaintea lui Dumnezeu. Uneori nu-mi puteam stăpâni sentimentele când îi vedeam suferinta. Am vărsat multe lacrimi si L-am implorat pe Dumnezeu cu umilintă pentru el. Însă Tatăl nostru ceresc a găsit de cuviintă să-l ia pe cel atât de iubit. Pe 14 decembrie a fost foarte grav si am fost chemată. Pe când îi ascultam răsuflarea greoaie si observam cum dispare pulsul, am stiut că va muri. Mâna cea rece a mortii era deja asupra lui. A fost un ceas de chin pentru mine. Am urmărit cum respiratia îi slăbeste până ce a încetat si n-am putut decât să fim multumiti că suferinta lui a luat sfârsit. Când a murit copilul meu, nu am putut să plâng. Inima îmi era atât de îndurerată, încât credeam că va plesni, dar n-am putut să vărs o lacrimă. La înmormântare am lesinat. Am fost dezamăgiti că nu l-am putut avea la serviciul divin de înmormântare pe fratele Loughborough, însă sotul meu a vorbit cu acea ocazie unei case aglomerate. Apoi ne-am urmat copilul la cimitirul Oak Hill, unde avea să se odihnească până va veni Dătătorul vietii, care va străpunge legăturile mormântului spre a-i da nemurirea. După ce ne-am întors de la înmormântare, casa îmi părea pustie. M-am simtit împăcată cu voia lui Dumnezeu, desi deznădejdea si negura au pus stăpânire pe mine. Nu puteam depăsi descurajările verii ce trecuse. Nu stiam la ce să mă astept în privinta stării poporului lui Dumnezeu. Satana pusese stăpânire pe mintea câtorva care erau strâns legati de noi în lucrare, chiar pe unii care ne cunosteau misiunea si văzuseră rodul eforturilor noastre si care nu fuseseră doar martorii manifestării frecvente a puterii lui Dumnezeu, dar îi si simtiseră influenta asupra propriilor lor corpuri. Ce mai puteam nădăjdui pentru viitor? Pe când trăia copilul meu, credeam că îmi întelesesem datoria. Îl strângeam cu drag la piept si mă bucuram că cel putin pentru o iarnă voi fi usurată de orice răspundere mare, căci nu-mi puteam îndeplini datoria de a călători pe timp de iarnă cu copil mic. Însă, când acesta mi-a fost luat, m-am simtit din nou aruncată într-o mare încurcătură. Starea lucrării si a poporului lui Dumnezeu aproape că mă zdrobea. Fericirea noastră depinde întotdeauna de starea lucrării lui Dumnezeu. Când poporul Său este într-o stare de prosperitate, ne simtim usurati; însă, când sunt apostaziati si când există discordie între ei, nimic nu ne poate înveseli. Toate interesele noastre si întreaga noastră viată au fost întretesute cu ridicarea si progresul întreitei solii îngeresti. Noi suntem legati de aceasta si, când nu face progrese, trecem prin mari suferinte sufletesti. Cam în această perioadă, sotul meu, având în vedere trecutul, a început să-si piardă încrederea aproape în oricine. Multi dintre cei cu care am încercat să fim prieteni s-au purtat ca niste vrăjmasi si unii dintre cei pe care el îi ajutase cel mai mult prin influenta pe care o avusese si din portofelul lui sărac încercau continuu să-i facă rău si să arunce poveri asupra lui. Într-un Sabat dimineata, pe când se ducea la locul nostru de închinare, l-a coplesit un astfel de simtământ de nedreptate, s-a abătut din drum si a plâns tare, în timp ce adunarea îl astepta. De la începutul lucrării noastre noi fuseserăm chemati să aducem o mărturie clară, cinstită, pătrunzătoare, să mustrăm relele si să nu le crutăm. Si pe tot parcursul drumului erau oameni care se împotriveau mărturiei noastre, vorbeau lucruri neadevărate, murdăreau cu mortar necurat lucrarea noastră, distrugându-ne influenta. Domnul ne însărcina să adresăm mustrări, însă mereu erau persoane care se asezau între noi si popor pentru a face mărturia noastră fără efect. Fuseseră date multe viziuni că nu trebuie să ocolim sfatul Domnului, ci trebuie să ne asezăm în pozitia de a trezi poporul lui Dumnezeu, pentru că a adormit în păcat. Însă erau putini cei care simpatizau cu noi, în timp ce de partea răului si de partea acelora care fuseseră mustrati erau multi. Aceste lucruri ne-au zdrobit si aveam simtământul că nu mai avem de adus nici o mărturie în biserică. Nu stiam în cine să avem încredere. Pe când toate aceste lucruri ne apăsau, nădejdea ne-a pierit. Ne-am retras la odihnă spre miezul noptii, însă eu nu am putut să adorm. O durere cumplită era pe inima mea; nu puteam găsi usurare si am lesinat de câteva ori. Sotul meu a trimis după fratii Amadon, Kellogg si C. Smith. Rugăciunile lor arzătoare au fost ascultate, m-am simtit usurată si am fost luată în viziune. Mi-a fost arătat că trebuia încă să ne aducem mărturia, direct si pătrunzător. Mi-au fost arătate persoane care evitaseră mărturia pătrunzătoare. Am văzut influenta învătăturilor lor asupra poporului lui Dumnezeu. Mi-a fost arătată de asemenea starea poporului lui Dumnezeu din _____. Ei aveau teoria adevărului, însă nu erau sfintiti prin el. Am văzut că, atunci când solii ajung într-un loc nou, lucrarea lor e mai rea decât dacă n-ar face-o, atunci când nu aduc o mărturie clară, directă, tăioasă. Ei trebuie să facă distinctie între biserica lui Hristos si crestinii cu numele, formalisti. În această privintă se făcuse o greseală în ___ . Fratele N. s-a temut să nu jignească, s-a temut ca nu cumva să iasă la iveală trăsăturile specifice ale credintei noastre; standardul a fost coborât pentru a fi pe plac poporului. Acestora trebuia să li se spună că noi avem adevăruri de o importantă vitală si că soarta lor vesnică depinde de hotărârea pe care o iau aici; că, pentru a putea fi sfintiti prin adevăr, ei trebuie să renunte la idolii lor, trebuie să-si mărturisească păcatele si astfel vor aduce roade vrednice de pocăintă.
Aceia care se angajează în lucrarea de a duce întreita solie îngerească trebuie să actioneze cu hotărâre, în spiritul si în puterea lui Dumnezeu, să predice fără teamă adevărul si să lase ca acesta să taie. Ei trebuie să înalte standardul adevărului si să îndemne poporul să-l atingă. Prea adesea acesta a fost lăsat atât de jos, pentru a fi la nivelul poporului, în starea sa de întuneric si păcat. Numai mărturia pătrunzătoare îi va determina să se hotărască. O mărturie pasnică, tihnită, nu-i va conduce la aceasta. Oamenii pot asculta acest fel de învătătură de la amvoanele populare; însă slujitorii cărora Dumnezeu le-a încredintat solia solemnă, înfricosătoare, prin care poporul trebuie trezit si pregătit pentru venirea lui Hristos, trebuie să ducă o mărturie ascutită, pătrunzătoare. Adevărul nostru este cu atât mai solemn decât cel al asa-zisilor crestini, cu cât sunt mai sus cerurile decât pământul. Oamenii sunt adormiti în păcatele lor si trebuie treziti înainte ca să se poată debarasa de această letargie. Pastorii lor le-au predicat lucruri usoare, însă slujitorii lui Dumnezeu, care au adevăruri sacre, vitale, trebuie să strige tare si să nu crute, pentru ca adevărul să poată smulge vesmântul de sigurantă si să găsească drumul spre inimă. Mărturia directă care ar fi trebuit dată oamenilor din___ a fost evitată de către pastori; sământa adevărului a fost semănată printre spini si a fost înăbusită de acestia. La unii trăsăturile rele au înflorit, iar harul divin s-a spulberat. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să aducă o mărturie pătrunzătoare, care va străpunge inima firească si va dezvolta caracterul. Fratii N. si O. au actionat destul de retinut pe când se aflau în___ . O astfel de predicare, de felul celei prezentate acolo, nu va îndeplini niciodată lucrarea pe care Dumnezeu a desemnat-o. Pastorii bisericilor formaliste se ploconesc prea mult si ocolesc adevărurile tăioase care mustră păcatul. Dacă oamenii nu primesc solia asa cum se cuvine, dar ini-mile lor sunt pregătite să o primească, ar fi mai bine să nu li se spună nimic. Mi-a fost arătat că biserica din ___ trebuie să dobândească o experientă; însă le va fi mult mai greu să o obtină acum decât dacă mărturia pătrunzătoare le-ar fi fost dată chiar la început, când au descoperit prima dată că sunt gresiti. Atunci spinii ar fi fost mult mai usor de scos. Totusi, am văzut că sunt oameni de valoare morală deosebită în____, dintre care unii vor fi pusi la probă în ce priveste adevărul prezent. Dacă biserica se va trezi si se va converti, Domnul Se va întoarce la ei si le va da Duhul Său. Atunci influenta lor va vorbi în favoarea adevărului.
Am văzut că oameni de valoare au îmbrătisat adevărul în vest, oameni care vor fi stâlpi în lucrare. Atunci când îsi vor putea aranja treburile vremelnice, în asa fel încât să poată folosi o parte din mijloacele lor, ei îsi vor face datoria în a sustine lucrarea. Am văzut de asemenea că erau unii dornici să primească adevărul, adus de fratii lor generosi din est si care nu avea să-i coste nimic. Fratii din vest ar trebui să se trezească si să sustină ei însisi cheltuielile din statele lor. Dumnezeu cere acest lucru din mâna lor si ei ar trebui să-l socotească un privilegiu. Domnul îi va pune la încercare, El îi va încerca să vadă dacă se vor despărti de lume si îsi vor desăvârsi credinta prin fapte. Am văzut că Dumnezeu Si-a întins mâna pentru a strânge sufletele din vest. El adună oamenii care pot predica adevărul altora, a căror datorie va fi să ducă solia în câmpuri noi. Am văzut că, dacă oamenii care s-au mutat din est în vest si au îndurat greutătile asezării într-un nou tinut ar primi adevărul, întelegându-l, ei vor dovedi stăruintă si hotărâre în caracter cu privire la acest adevăr, asemănătoare celor manifestate în asigurarea bunurilor vremelnice, si se vor angaja cu tot atâta inimă în lucrarea pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Dacă lipseste acest zel, înseamnă că adevărul nu a exercitat încă influenta sa mântuitoare, sfintitoare asupra lor. Am fost îndreptată spre trecut, la o adunare din _____ . Fratele P. simtea povara lucrării, însă R. avea un spirit de împotrivire. Mărturia lui nu era în spiritul lucrării lui Dumnezeu si el a produs durere adâncă si poveri acelora care trudeau pentru înaintarea acesteia. Am văzut că fratele P. a procedat neîntelept în cazul său. De acest lucru au profitat fratele R. si dusmanii credintei noastre. Fratele P. ar fi trebuit să astepte până ce caracterul religios al fratelui R. s-ar fi dezvoltat mai mult, deoarece, curând, el avea ori să se unească cu rămăsita poporului lui Dumnezeu, ori să se dea deoparte. Însă fratele R. a dobândit simpatie din cauza vârstei sale. El s-a împărtăsit de spiritul partidei "Messenger" si cursul pe care l-a urmat apoi a fost întunecat de acesta. Sotia lui are un spirit nervos, înversunat, si a răspândit cu mult zel rapoarte false. Ea a fost fată de sotul ei ceea ce a fost Izabela pentru Ahab si l-a stârnit să lupte împotriva slujitorilor lui Dumnezeu care aduc o mărturie pătrunzătoare. Influenta lor în est a fost în mod hotărât împotriva spiritului adevărului si împotriva acelora care si-au consacrat vietile pentru a lucra spre înaintarea acestuia. Există unii oameni în est care mărturisesc a crede adevărul, dar care nutresc tainic sentimente de nemultumire împotriva acelora care poartă povara în lucrarea aceasta. Adevăratele sentimente ale unora ca acestia nu apar până când nu se ridică o anumită influentă opusă lucrării lui Dumnezeu si atunci ei îsi dau pe fată adevăratul caracter. Unii ca acestia o primesc usor si repede si nutresc si fac să circule rapoarte care nu au temelia în adevăr, pentru a distruge influenta acelora care sunt angajati în această lucrare. Toti care doresc să se retragă din corpul credinciosilor vor avea ocazia. Se va întâmpla ceva ce îi va pune la probă pe toti. Marea cernere este chiar în fata noastră. Cei invidiosi si căutători de greseli, care fac ce este rău, vor fi cernuti. Ei urăsc mustrarea si dispretuiesc îndreptarea. Aceia care iubesc mesajul întreitei solii îngeresti nu se pot uni cu spiritul lui R. si al sotiei sale.
Adesea, acelora care ajung sub influenta dusmanilor mei li se pune această întrebare: "Este sora White mândră? Am auzit că poartă bonetă cu panglici si funde." Eu sper că nu sunt mândră. Felul în care mă îmbrac acum este acelasi de mai multi ani de zile. Eu mă opun inelelor si purtării inutile de panglici si funde. Am purtat o bonetă de catifea timp de doi ani, fără să-i schimb sireturile, cu exceptia faptului că le-am curătat cu apă si săpun. Am pus întărituri noi acestei bonete si o port din nou în această iarnă. Eu cred că păzitorii Sabatului ar trebui să se îmbrace simplu si să-si impună să fie economi în îmbrăcăminte. Aceia care doresc să vorbească vor vorbi chiar dacă nu le dăm ocazia să o facă. Eu nu mă astept să fiu pe plac oricărui gust cu privire la îmbrăcăminte, însă cred că este de datoria mea să port haine durabile, să mă îmbrac curat si îngrijit, după gustul meu, dacă acesta nu vine în contradictie cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
