| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 5
Stimati frati si surori, în îndurarea Sa, Domnul m-a vizitat din nou. Am fost într-un chin mare timp de câteva luni de zile. Boala apăsa cu putere asupra mea. Timp de ani de zile am suferit de hidropizie si de inimă, suferintă care avea tendinta să-mi distrugă credinta si curajul. Solia către Laodicea nu a produs acea pocăintă plină de zel în rândul poporului lui Dumnezeu la care mă asteptam si mintea mea a fost în mare încurcătură. Boala părea că avansează si eu credeam că voi ajunge în mormânt. Nu aveam dorintă să trăiesc, de aceea nu puteam să am credintă si să mă rog pentru vindecarea mea. Adesea, când mă odihneam în timpul noptii, îmi dădeam seama că eram în pericolul de a-mi pierde răsuflarea înainte de venirea diminetii. În această stare, am lesinat la miezul noptii. S-a trimis după fratii Andrews si Loughborough si s-au înăltat cereri stăruitoare pentru mine către Dumnezeu. Deznădejdea, o greutate teribilă, a fost ridicată de pe inima mea bolnavă si am fost luată în viziune, unde am văzut lucrurile pe care vi le voi prezenta acum. Am văzut că Satana a încercat să mă ducă la descurajare si deznădejde, să mă facă să doresc mai degrabă moartea decât viata. Mi-a fost arătat că Dumnezeu nu dorea să-mi încetez lucrarea si să zac în mormânt; căci atunci vrăjmasii credintei noastre ar triumfa, iar inimile copiilor lui Dumnezeu ar fi întristate. Am văzut că adesea aveam să fiu chinuită sufleteste, că aveam să sufăr mult; totusi, primisem făgăduinta că cei din jurul meu aveau să mă încurajeze si să mă ajute, că tăria si curajul meu nu vor ceda când voi fi lovită atât de tare de diavolul. Mi-a fost arătat că solia către Laodicea se aplică poporului lui Dumnezeu din acest timp, iar motivul pentru care acesta nu a împlinit o lucrare mai mare este datorită împietririi inimii. Însă Dumnezeu a dat soliei suficient timp pentru a-si face lucrarea. Inima trebuie să fie curătită de păcatele care L-au îndepărtat atât de mult timp pe Isus. Această solie înfricosătoare îsi va face lucrarea. Când a fost prezentată pentru prima dată, ea a condus la o cercetare profundă a inimii. Păcatele au fost mărturisite, iar poporul lui Dumnezeu de pretutindeni a fost miscat. Aproape toti credeau că această solie se va încheia cu marea strigare a celui de-al treilea înger. Însă, pentru că nu au văzut această lucrare plină de putere îndeplinindu-se în timp scurt, multi au pierdut efectul soliei. Am văzut că această solie nu avea să-si împlinească lucrarea doar în câteva luni. Scopul ei este de a-i trezi pe cei din poporul lui Dumnezeu, de a le arăta cât sunt de decăzuti si de a-i conduce la o pocăintă profundă, pentru a se putea bucura de prezenta lui Isus si a fi potriviti pentru strigarea cea mare a celui de-al treilea înger. Pe măsură ce atingea inima, această solie conducea la o umilintă profundă înaintea lui Dumnezeu. Îngerii erau trimisi în toate directiile, spre a pregăti inimile necredincioase pentru adevăr. Lucrarea lui Dumnezeu a început să ia amploare, iar poporul Său a început să se familiarizeze cu pozitia desemnată. Dacă s-ar fi acordat deplină atentie sfatului Martorului Credincios, Dumnezeu ar fi lucrat cu o putere mai mare pentru poporul Său. Totusi, eforturile care au fost făcute de la data când a fost dată solia au fost binecuvântate de Dumnezeu si multe suflete au fost aduse din întuneric si rătăcire spre a se bucura de adevăr. Dumnezeu îl va pune la încercare pe poporul Său. Isus Se poartă cu răbdare cu ei si nu îi varsă din gura Sa într-o clipă. Îngerul a spus: "Dumnezeu Îsi cântăreste poporul". Dacă solia ar fi fost de scurtă durată, asa cum ne-am asteptat multi dintre noi, n-ar mai fi fost timp pentru ei să-si formeze caracterul. Multi actionau mânati de sentimente, si nu din principiu si credintă, si această solie solemnă, înfricosătoare, i-a miscat. Aceasta a lucrat asupra sentimentelor lor, le-a stârnit temerile, însă nu s-a realizat lucrarea desemnată de Dumnezeu. El citeste inima. Pentru ca cei din poporul Său să nu fie înselati cu privire la ei însisi, El le oferă timp pentru ca acea exaltare a simturilor să poată trece, si apoi îi pune la încercare pentru a vedea dacă ascultă de sfatul Martorului Credincios. Dumnezeu Îsi conduce mereu poporul, pas cu pas. El îi va aduce în diferite situatii rânduite astfel, pentru a se da pe fată ceea ce este în inimă. Unii sunt tari într-un punct, însă cad la următorul. Cu fiecare pas înainte, inima este încercată si pusă la probă tot mai mult. Dacă cei ce pretind că fac parte din poporul lui Dumnezeu descoperă că inimile lor se opun acestei lucrări drepte, acest lucru ar trebui să-i convingă că au o lucrare de făcut pentru a birui, pentru ca să nu fie vărsati din gura Domnului. Îngerul a spus: "Dumnezeu Îsi face continuu lucrarea, pentru a pune la încercare si a proba pe fiecare din poporul Său". Unii sunt gata să primească într-un anumit punct; însă, atunci când Dumnezeu îi aduce în alt punct în care sunt pusi la probă, ei se dau înapoi si se retrag, pentru că aceasta îi aduce în luptă directă cu un idol îndrăgit. Aici, ei au ocazia să vadă ceea ce este în ini-mile lor si care Îl îndepărtează pe Isus. Ei pretuiesc altceva mai mult decât adevărul, iar inimile lor nu sunt gata să-L primească pe Isus. Fiecare în mod personal va fi pus la probă si încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă îsi va sacrifica idolii si va da atentie sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi curătit prin ascultarea de adevăr si nu-si va birui egoismul, mândria si patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: "Sunt atasati de idolii lor, lăsati-i în pace"; si ei trec mai departe să-si facă lucrarea, lăsându-i pe acestia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea îngerilor răi. Aceia care cresc continuu si fac fată cu succes fiecărui test, oricare ar fi pretul, au dat atentie sfatului Martorului Credincios si vor primi ploaia târzie, si astfel vor fi corespunzători pentru a fi luati la cer. Dumnezeu Îsi încearcă poporul în această lume. Acesta este locul potrivit pentru a apărea în fata Sa. Aici, în această lume, în aceste timpuri din urmă, fiecare om va arăta ce putere îi stăpâneste inima si îi controlează actiunile. Dacă este puterea adevărului divin, aceasta îl va conduce la fapte bune. Aceasta îl va înălta pe primitor, îl va face nobil si generos, la fel ca si Domnul Său din ceruri. Însă, dacă îngerii cei răi stăpânesc inima, acest lucru se va vedea în moduri diferite. Roada va fi egoismul, lăcomia, mândria si patimile rele. Inima este nespus de înselătoare si deznădăjduit de rea. Cei care sustin că sunt religiosi nu vor să se cerceteze îndeaproape, ca să vadă dacă sunt în credintă; si este înfricosător că multi se agată de o nădejde falsă. Unii se bizuie pe o experientă pe care au avut-o cu multi ani în urmă; însă, când sunt adusi în fata acestor momente de cercetare, când toti ar trebui să aibă o experientă zilnică, ei nu au nimic de istorisit. Ei par a crede că, dacă sustin că sunt de partea adevărului, doar acest lucru îi va mântui. Când vor renunta la acele păcate pe care Dumnezeu le urăste, Domnul Isus va intra si va cina cu ei si ei cu El. Atunci ei vor căpăta putere de la Isus, vor creste în El si vor putea spune, în biruintă sfântă: "Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruintă prin Isus Hristos". Pentru Domnul ar fi mult mai plăcut ca asa-zisii crestini, în starea de căldicel, să nu fi rostit niciodată Numele Său. Ei sunt o continuă povară pentru aceia care vor să fie urmasi credinciosi ai lui Isus. Ei sunt, de asemenea, o piedică pentru cei necredinciosi, iar îngerii cei răi tresaltă cu privire la ei si găsesc prin aceasta un prilej de a-i întepa pe îngerii lui Dumnezeu prin metodele lor necinstite. Unii ca acestia constituie un blestem pentru lucrare, atât în cămin, cât si în afara lui. Ei se apropie de Dumnezeu doar cu buzele, în timp ce inima le este departe de El.
Mi-a fost arătat că poporul lui Dumnezeu nu ar trebui să se ia după moda lumii. Unii au făcut asa si au pierdut acest caracter deosebit, care ar trebui să-i evidentieze ca fiind din poporul lui Dumnezeu. Atentia mi-a fost îndreptată către poporul lui Dumnezeu din vechime si am fost îndemnată să compar vesmintele lor cu moda îmbrăcămintei din aceste vremuri din urmă. Ce diferentă! Ce schimbare! Pe atunci, femeile nu erau asa de îndrăznete ca acum. Când apăreau în public, ele îsi acopereau fetele cu un văl. În aceste timpuri, modele sunt extravagante si lipsite de decentă. Ele sunt mentionate în profetie. Pentru prima dată, acestea au fost aduse de o categorie de oameni asupra cărora Satana are stăpânire deplină, care, "si-au pierdut orice fel de simtire, s-au dedat la desfrânare si săvârsesc cu lăcomie orice fel de necurătie"(Ef. 4,19). Dacă cei care sustin că sunt poporul lui Dumnezeu nu s-ar fi îndepărtat atât de mult de El, ar fi existat o diferentă vădită între îmbrăcămintea lor si cea a lumii. Bonetele mici, care expun fata si capul, arată o lipsă de modestie. Inelele sunt o rusine. Locuitorii pământului devin tot mai corupti, iar linia de distinctie dintre ei si Israelul lui Dumnezeu ar trebui să fie mult mai clară, căci, dacă nu, blestemul cade asupra celor care sustin că sunt poporul lui Dumnezeu. Am fost îndreptată spre următorul pasaj din Scriptură. Îngerul a spus: "Acesta este pentru instruirea poporului lui Dumnezeu." 1Timotei 2,9.10: "Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu rusine si sfială; nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase". 1 Petru 3,3-5: "Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al ini-mii, în curătia nepieritoare a unui duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu." Fie că esti tânăr, fie că esti bătrân, Dumnezeu te pune la încercare acum. Tu îti hotărăsti acum destinul vesnic. Mândria, plăcerea de a urma moda lumii, conversatiile desarte si seci, egoismul, toate sunt puse în balantă si greutatea roadelor este în mod înfricosător împotriva ta. Esti sărac, nenorocit, orb si gol. În timp ce răul creste si prinde adânc rădăcină, el înăbusă sământa cea bună care a fost semănată în inimă; si, în curând, cuvântul care a fost dat cu privire la casa lui Eli va fi rostit de îngeri cu privire la tine. Păcatele tale "nu vor fi curătite" la nesfârsit "nici prin jertfe, nici prin daruri de mâncare"(1 Sam. 3, 14 u.p.). Am văzut că multi s-au măgulit că sunt buni crestini, când de fapt nu au nici o rază de lumină de la Isus. Ei nu stiu ce înseamnă să fii reînnoit prin harul lui Dumnezeu. Ei nu au o experientă personală, vie, în privinta lucrurilor lui Dumnezeu. Si am văzut că Dumnezeu Îsi ascute sabia în ceruri pentru a-i nimici. O, ce bine ar fi dacă fiecare crestin în starea de căldicel si-ar da seama de lucrarea de curătire pe care Dumnezeu este pe punctul de a o face în rândul celor care sustin că fac parte din poporul Său! Dragi prieteni, nu vă înselati singuri cu privire la starea voastră. Nu Îl puteti însela pe Dumnezeu. Martorul Credincios spune: "Stiu faptele tale". Îngerul al treilea conduce un popor, pas cu pas, mai sus, tot mai sus. Si la fiecare pas ei sunt încercati. Planul dărniciei sistematice(Vezi apendice) este pe placul lui Dumnezeu. Atentia mi-a fost îndreptată spre zilele apostolilor si am văzut că Dumnezeu a călăuzit acest plan prin coborârea Duhului Sfânt si că, prin darul profetic, El a dat sfaturi poporului Său cu privire la rânduiala dăruirii. Toti contribuiau la această lucrare de împărtăsire de bunurile lor vremelnice acelora care le slujeau în lucrurile spirituale. De asemenea, ei erau învătati că văduvele si orfanii trebuie să se bucure si ei de această lucrare de caritate. Religia curată si neîntinată înseamnă să-i cercetăm pe orfani si pe văduve în necazurile lor si să rămânem neîntinati de lume. Am văzut că aceasta nu însemna să simtim împreună cu ei doar mângâindu-i cu vorbe în necazurile lor, ci să-i ajutăm la nevoie cu bunurile noastre. Tinerii si tinerele cărora Dumnezeu le-a dat sănătate pot dobândi o binecuvântare mai mare ajutându-i pe văduve si orfani în necazurile lor. Am văzut că Dumnezeu le cere tinerilor să sacrifice mai mult pentru binele altora. El le cere mai mult decât sunt ei gata să înfăptuiască. Dacă ei se stiu neîntinati de lume, dacă nu-i urmează moda si lasă la o parte lucrurile inutile, pe care iubitorii de plăceri le folosesc pentru a-si satisface mândria, si dăruiesc celor în necazuri si pentru a sustine lucrarea, ei vor avea aprobarea Aceluia care spune: "Stiu faptele tale". În ceruri este ordine si Dumnezeu Îsi găseste plăcere când vede că poporul Său face eforturi pentru a încerca să actioneze în ordine si rânduială în lucrarea Sa, aici, pe pământ. Am văzut că ar trebui să fie ordine în biserica lui Dumnezeu si ordinea este necesară pentru a duce mai departe cu succes ultima mare solie de îndurare către lume. Dumnezeu Îsi conduce poporul în planul dăruirii sistematice, si acesta este unul dintre punctele în care El va fi necrutător cu unii dintre ei. Pentru unii, aceasta înseamnă tăierea mâinii drepte sau scoaterea ochiului drept, în timp ce, pentru altii, aceasta este o mare usurare. Celor care au suflete nobile, generoase, cerintele acestea li se par foarte mici si nu pot fi multumiti să facă doar asa de putin. Unii au bogătii multe si, dacă le tin ca provizii pentru scopuri caritabile, după cum i-a făcut Dumnezeu să prospere, ceea ce oferă li se pare prea mult. Inima egoistă se leagă la fel de mult si de un dar mai mic, ca si de unul mai mare si socoteste o sumă mică a fi foarte mare. Am fost îndreptată spre începutul acestei lucrări din urmă. Pe atunci, câtiva dintre cei care iubeau adevărul puteau vorbi consecvent despre sacrificiu. Ei devotau mult pentru cauza lui Dumnezeu, pentru a transmite adevărul si altora. Ei si-au trimis din vreme comoara în ceruri. Fratilor, pe aceia dintre voi care ati primit adevărul în ultima vreme si care aveti bogătii mari Dumnezeu v-a chemat în câmp nu numai ca să vă puteti bucura de adevăr, dar si pentru a ajuta cu bunurile voastre la aducerea la îndeplinire a acestei mari lucrări. Si dacă dovediti interes pentru această lucrare, veti îndrăzni si veti investi în ea, astfel ca si altii să poată fi salvati prin eforturile voastre si ca să puteti avea împreună cu ei răsplata finală. S-au făcut sacrificii mari si au fost îndurate multe lipsuri pentru ca adevărul să poată ajunge la voi într-o lumină clară. Acum Dumnezeu vă cheamă si pe voi, ca la rândul vostru, să depuneti eforturi si să sacrificati pentru a duce adevărul celor care sunt în întuneric. Dumnezeu este Cel care cere acest lucru. Voi sustineti a crede adevărul; faceti ca faptele voastre să adeverească acest lucru. Fără faptă, credinta este moartă. Doar o credintă vie vă poate salva de la scenele teribile care vă stau în fată. Am văzut că este timpul ca aceia care au bogătii mari să actioneze repede. Este timpul nu doar să pună deoparte bunuri pe măsură ce Dumnezeu îi ajută să prospere, ci să o facă pentru că El i-a ajutat până acum. În zilele apostolilor, planurile se făceau în asa fel, încât să nu fie unii care să o ducă mai usor, iar altii să fie împovărati. S-a urmărit ca toti să ia parte în mod egal la poverile bisericii lui Dumnezeu, potrivit cu darurile pe care le aveau. Îngerul a spus: "Securea trebuie înfiptă la rădăcina pomului". Aceia care, ca si Iuda, si-au legat inimile de comoara pământească, vor plânge ca si el. Inima lui a poftit la uleiul cel scump turnat asupra lui Isus si a căutat să-si ascundă egoismul sub o mască de piosenie si grijă fată de săraci: "De ce nu a fost vândut acest ulei cu trei sute de lei si să se fi dat săracilor?"(Ioan 12,5). Ar fi dorit ca el să aibă acel ulei; să nu fi fost turnat pe Mântuitorul. L-ar fi folosit el; l-ar fi vândut pentru bani. El si-a pretuit Domnul exact atât cât să-L vândă oamenilor nelegiuiti pentru câteva monede de argint. Asa cum Iuda i-a adus pe săraci ca scuză pentru egoismul său, la fel sunt si cei care sustin că sunt crestini, dar ale căror inimi sunt lacome si îsi ascund egoismul sub o constiinciozitate de formă. O, ei se tem că, adoptând sistemul dăruirii sistematice, noi vom ajunge ca bisericile bazate pe forme si ritualuri. "Să nu stie stânga ta ce face dreapta"(Matei 6,3 u.p.). Ei ar trebui să dorească să urmeze cu constiinciozitate Biblia, asa cum o înteleg în această problemă; însă neglijează cu totul sfatul clar al Domnului Hristos: "Vindeti ce aveti si dati milostenie"(Luca 12,33). "Luati seama să nu vă îndepliniti neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiti văzuti de ei"(Matei 6,1). Unii gândesc că acest text învată că faptele de caritate trebuie făcute în ascuns. Si ei nu fac decât foarte putin, scuzându-se că nu stiu exact cum să dea. Însă Domnul Isus le-a explicat acest lucru ucenicilor: "Tu dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbita înaintea ta, cum fac fătarnicii, în sinagogi si în ulite, pentru ca să fie slăviti de oameni. Adevărat vă spun că si-au luat răsplata"(Matei 6,2). Unii ca acestia au dat ca să fie priviti de oameni ca fiind nobili si generosi. Ei au primit lauda oamenilor, însă Domnul Isus le-a spus ucenicilor că aceasta este toată răsplata de care au parte. Sunt multi a căror mână stângă nu stie ce face mâna dreaptă, pentru că mâna dreaptă nu face nimic vrednic de a fi notat de mâna stângă. Această lectie dată de Domnul Isus ucenicilor Săi a avut scopul de a-i mustra pe aceia care doreau să primească slavă de la oameni. Ei făceau milostenie în public; si, înainte de a face acest lucru, era făcută o strigare, prin care generozitatea lor era adusă la cunostinta poporului; si multi au dat sume mari, numai pentru ca numele lor să fie înăltate de oameni. Însă, adesea, bunurile dăruite în acest fel erau stoarse de la altii prin exploatarea lucrătorilor, retinerea salariilor lor si chinuirea celor săraci. Mi-a fost arătat că acest text al Scripturii nu se aplică acelora care au lucrarea lui Dumnezeu pe inimă si îsi folosesc cu umilintă mijloacele pentru înaintarea ei. Am fost îndreptată către aceste texte: "Tot asa să lumineze si lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune si să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri"(Matei 5,16). "După roadele lor îi veti cunoaste"(Matei 7,20). Mi-a fost arătat că mărturia Scripturii se armonizează atunci când este înteleasă corect. Faptele bune ale copiilor lui Dumnezeu sunt cea mai eficientă predică pe care o poate avea cel necredincios. Acesta gândeste că trebuie să existe motive puternice care să-l determine pe crestin la tăgăduire de sine si să-si folosească bunurile sale pentru mântuirea semenilor săi. Spiritul acestuia nu seamănă cu al lumii. Aceste roade sunt o mărturie a faptului că cei care le au sunt crestini autentici. Ei par că tind mereu spre o comoară nepieritoare. Pentru fiecare dar sau milostenie pe care o face, dătătorul trebuie să aibă o tintă potrivită situatiei respective, nu pentru a încuraja pe cineva spre trândăvie, nu pentru a fi văzut de oameni sau a-si face un nume mare, ci pentru a aduce slavă lui Dumnezeu prin înaintarea lucrării Sale. Unii fac donatii mari pentru cauza lui Dumnezeu, în timp ce fratele lor, care este sărac, poate că suferă chiar lângă ei, iar ei nu fac nimic pentru a-i usura viata. Mici fapte de bunătate, făcute în ascuns pentru fratele lor, le vor lega inimile laolaltă si vor fi notate în ceruri. Am văzut că, atunci când stabilesc preturile si salariile, cei bogati ar trebui să facă o diferentă în favoarea celor în necazuri, a văduvelor si a celor săraci. Însă se întâmplă adesea că cei bogati trag foloase de pe urma săracilor, culegând tot ce se poate de pe urma lor si cerând cu exactitate fiecare bănut pentru tot ce se face. Totul se notează în ceruri. "Stiu faptele tale." Cel mai mare păcat care există acum în biserică este lăcomia. Dumnezeu este întristat că cei care sustin că sunt poporul Său sunt atât de egoisti. Slujitorii Săi si-au sacrificat timpul si puterea pentru a le aduce Cuvântul vietii si multi au arătat prin faptele lor că nu pretuiesc cum se cuvine acest lucru. Dacă îl pot ajuta cumva pe slujitorul lui Dumnezeu, uneori o fac; însă, adesea, ei îl lasă să treacă mai departe, făcând doar foarte putin pentru el. Dacă ei angajează un lucrător pentru o zi, acestuia trebuie să i se plătească un salariu complet. Însă nu asa stau lucrurile cu slujitorul lui Dumnezeu, acela care face atâtea sacrificii. Acesta lucrează pentru ei cu cuvântul si învătătura, el duce povara cea grea a lucrării pe inima sa; el arată cu răbdare din Cuvântul lui Dumnezeu greselile ce se pot face, care sunt atât de primejdioase si vătămătoare pentru suflet; el face să se vadă necesitatea de a smulge de îndată buruienile care înăbusă sământa cea bună; el scoate din depozitul Cuvântului lui Dumnezeu cuvinte noi si vechi, pentru a hrăni turma lui Dumnezeu. Toti recunosc că au avut foloase; însă buruiana otrăvitoare, lăcomia, este atât de adânc înrădăcinată, încât ei îl lasă pe slujitorul lui Dumnezeu să plece fără a-i sluji în lucrurile vremelnice. Faptele lor arată cât au pretuit truda lui. Martorul Credincios spune: "Stiu faptele tale". Am văzut că slujitorii lui Dumnezeu nu sunt scutiti de ispitirile lui Satana. Ei sunt adesea înconjurati în mod înfricosător de vrăjmasul si au de dus o luptă grea. Dacă ar putea fi eliberati de însărcinarea pe care o au, ei ar munci bucuros cu mâinile. Ei însă lucrează pentru fratii lor; când îsi văd munca asa de putin pretuită, se descurajează. Credinciosi fiind, ei privesc spre final pentru răsplată, si acest lucru îi face să reziste; însă familiile lor au nevoie de hrană si îmbrăcăminte. Timpul lor apartine bisericii lui Dumnezeu; nu este la dispozitia lor. Ei sacrifică societatea familiilor lor pentru a-i ajuta pe altii; si totusi, sunt unii care, beneficiind de pe urma lor, sunt indiferenti fată de nevoile lor. Acesti egoisti vor fi chemati să dea socoteală lui Dumnezeu nu numai pentru felul în care au întrebuintat banii Domnului, dar si pentru toate suferintele pe care le-au produs slujitorilor lui Dumnezeu si pentru că au constituit o piedică în calea eforturilor acestora. Toate aceste lucruri vor fi puse în contul ispravnicilor necredinciosi. Martorul Credincios declară: "Stiu faptele tale". Inima egoistă, lacomă, va fi pusă la încercare. Unii nu doresc să-I consacre lui Dumnezeu nici măcar o foarte mică parte din venitul comorii lor pământesti. Dacă le vorbesti de ceea ce este esential, ei se dau înapoi cu oroare. Ce au sacrificat acestia pentru Dumnezeu? Nimic. Ei pretind a crede că Domnul Isus vine curând; însă faptele lor le tăgăduiesc credinta. Fiecare persoană va da pe fată prin viata lui credinta pe care o are. Tu, care sustii cu perfidie că esti credincios, nu uita că Isus stie faptele tale. El urăste darurile tale reduse si sacrificiile tale slabe.
Am văzut că multi dintre cei cărora Dumnezeu le-a încredintat mijloace se simt liberi să le folosească oricum, după bunul lor plac, pentru a-si face casele cât mai plăcute aici; însă, atunci când construiesc o casă în care să se închine lui Dumnezeu, în care este cuprinsă toată vesnicia, ei nu-si pot permite să-L lase pe El să folosească mijloacele pe care li le-a împrumutat spre folosintă. Nu există acea dorintă de a întrece pe altul în arătarea recunostintei fată de Dumnezeu pentru adevăr, prin a face tot ce se poate pentru a pregăti un loc potrivit de închinare; însă unii încearcă să facă cât se poate de putin; si ei socotesc că banii folositi pentru locul de închinare pentru Cel Prea Înalt sunt ca si pierduti. Astfel de daruri nu sunt corespunzătoare si nu sunt acceptate de Dumnezeu. Am văzut că ar fi mult mai plăcut pentru Dumnezeu dacă poporul Său ar arăta tot atâta întelepciune când Îi pregătesc Lui o casă, ca si atunci când îsi fac locuinte pentru ei. Copiilor lui Israel li se cerea ca darurile si jertfele pe care le aduceau să fie fără cusur, fără pată, cele mai bune din turmă, si tot poporul era chemat să participe la această lucrare. În aceste vremuri, lucrarea lui Dumnezeu este de proportii mult mai mari. Dacă Îi ziditi o casă lui Dumnezeu, considerati-o ca pe cel mai pretios bun al vostru; dati-vă tot interesul să fie un loc potrivit, confortabil. Unii gândesc că aceste lucruri nu au importantă, deoarece timpul este atât de scurt. Este adevărat, însă atunci să facă acelasi lucru si cu locuintele lor din viata aceasta vremelnică. Am văzut că Dumnezeu Si-ar fi putut îndeplini lucrarea si fără ajutorul omului; însă nu acesta este planul Său. Lumea de acum este locul în care omul este pus la încercare. Aici trebuie să-si formeze el caracterul pe care-l va lua cu sine în viata vesnică. Binele si răul îi sunt asezate înainte, iar situatia lui în viitor depinde de alegerea pe care o face. Domnul Hristos a venit pentru a schimba cursul gândurilor si simtămintelor sale. Inima lui trebuie dezlipită de comoara pământească si îndreptată spre cea din ceruri. Prin tăgăduire de sine, Dumnezeu poate fi slăvit. Sacrificiul cel mare a fost făcut pentru om, iar acum el este încercat si pus la probă, pentru a se vedea dacă va urma exemplul Domnului Isus si va face sacrificii pentru semenii lui. Satana si îngerii lui sunt uniti împotriva poporului lui Dumnezeu, însă Domnul Isus caută să-i curătească pentru Sine. El le cere să contribuie la înaintarea lucrării Lui. Dumnezeu a investit în poporul Său suficient pentru ca lucrarea Sa să meargă înainte fără opreliste si este în planul Său ca mijloacele pe care le-a încredintat acestora să fie folosite în mod judicios. "Vindeti ce aveti si dati milostenie"(Luca 12,33), asa zice Cuvântul Său Sfânt. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să se ridice si să strige tare, fără să crute: "Vesteste poporului Meu nelegiuirile lui si casei lui Iacov păcatele ei"(Isaia 58,1). Lucrarea lui Dumnezeu se extinde tot mai mult, iar dacă poporul Său Îi urmează sfatul, nu vor fi multe mijloace printre bunurile lor care să fie arse în conflagratia finală. Toti îsi vor fi pus comoara acolo unde nu o mănâncă molia sau rugina; iar inima nu va fi cu nimic legată de pământ.
Mi-a fost arătat că pilda talantilor nu a fost pe deplin înteleasă. Această lectie importantă le-a fost dată ucenicilor spre folosul crestinilor care trăiesc în timpul din urmă. Acesti talanti nu reprezintă doar capacitatea de a învăta din Cuvântul lui Dumnezeu si a predica. Pilda se aplică si la bunurile vremelnice pe care Dumnezeu le-a încredintat poporului Său. Cei cărora le-au fost încredintati cinci si doi talanti i-au pus în negot si au dublat valoarea a ceea ce li s-a încredintat. Dumnezeu le cere celor care au bunuri aici să le pună în negot spre a primi dobândă, iar apoi să le ofere lucrării lui Dumnezeu pentru răspândirea adevărului. Iar dacă adevărul va locui în inima primitorului, acesta va contribui cu bunurile lui pentru ca solia să ajungă la altii; si prin eforturile, influenta si mijloacele lui, si alte suflete vor îmbrătisa adevărul si vor începe în acest fel să lucreze pentru Dumnezeu. Am văzut că în poporul lui Dumnezeu sunt unii care seamănă cu omul care si-a ascuns talantul în pământ. Ei nu-si folosesc bunurile pentru a face bine în lucrarea lui Dumnezeu. Pretind că acestea le apartin si că au dreptul să facă ce vor cu ceea ce este al lor; si astfel, sufletele nu primesc mântuirea pentru că ei nu se străduiesc să pună la lucru banii Domnului. Îngerii tin un raport exact al fiecărei fapte a omului si, o dată ce judecata trece de la casa lui Dumnezeu, sentinta pentru fiecare este trecută în dreptul numelui său, iar îngerii au misiunea de a nu-i cruta pe ispravnicii necredinciosi, ci de a-i nimici atunci când va fi masacrul. Comoara lor pământească va fi spulberată atunci, iar ei vor fi pierdut totul. Iar coroanele pe care le-ar fi putut câstiga, dacă ar fi fost credinciosi, sunt puse pe capetele celor mântuiti prin eforturile ispravnicilor credinciosi, care si-au folosit continuu si cu credinciosie bunurile pentru Dumnezeu. Si toti aceia care au fost unelte în vederea mântuirii vor adăuga stele în coroana lor de slavă, care le vor spori astfel răsplata vesnică. Mi-a fost arătat că si din pilda ispravnicului necredincios avem de învătat o lectie. "Faceti-vă prieteni cu ajutorul bogătiilor nedrepte, pentru ca atunci când veti muri, să vă primească în corturile vesnice"(Luca 16,9). Dacă folosim aici mijloacele pe care le avem pentru slava lui Dumnezeu, noi ne facem o comoară în ceruri; iar când bunurile pământesti nu vor mai fi, ispravnicul necredincios îi are ca prieteni pe Domnul Isus si pe îngerii Săi, care îl vor primi în locuintele vesnice. "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios si în cele mari"(Luca 16,10 p.p.). Cel care este credincios în privinta bunurilor sale pământesti, care sunt mici, folosind în mod judicios ceea ce i-a împrumutat Dumnezeu pentru viata aceasta, va fi credincios si în mărturia pe care o dă. "Cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept si în cele mari"(Luca 16,10 u.p.). Cel care retine fată de Dumnezeu ceea ce i s-a încredintat va fi necredincios în lucrurile lui Dumnezeu în toate privintele. "Deci, dacă n-ati fost credinciosi în bogătiile nedrepte, cine vă va încredinta adevăratele bogătii?"(Luca 16,11). Dacă ne dovedim necredinciosi în administrarea lucrurilor pe care Dumnezeu ni le împrumută aici, El nu ne va da niciodată mostenirea nemuritoare. "Si dacă n-ati fost credinciosi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?" Domnul Hristos a cumpărat mântuirea pentru noi. Aceasta ne apartine; însă noi suntem pusi la probă aici, pentru a se vedea dacă suntem vrednici de viata vesnică. Dumnezeu ne pune la încercare, încredintându-ne bunuri pământesti. Dacă suntem credinciosi si contribuim cu bucurie cu ceea ce El ne-a dat ca împrumut, pentru înaintarea cauzei Sale, Dumnezeu ne va încredinta mostenirea vesnică. "Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona" (Luca 16,13 u.p.). "Dacă iubeste cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el"(1 Ioan 2,15). Dumnezeu este dezonorat prin felul încet, pasiv, în care multi dintre cei care sustin că sunt ai Săi îsi desfăsoară lucrul, activitatea în această lume. Ei par a fi pierdut complet din vedere faptul că bunurile pe care le folosesc apartin lui Dumnezeu si că va trebui să-I dea socoteală de isprăvnicia lor. În treburile multora este o foarte mare încurcătură. Satana are ochii atintiti asupra tuturor acestor lucruri si el tresaltă când se iveste o ocazie favorabilă, pentru ca prin manevrele lui să deturneze multe mijloace din rândurile păzitorilor Sabatului. Si aceste mijloace intră în rândurile sale. Unii dintre cei care sunt în vârstă nu vor să ia nici o măsură în privinta bunurilor si, într-un moment neasteptat, se îmbolnăvesc si mor. Copiii lor, pe care nu-i interesează adevărul, intră în posesia averii lor. Satana a aranjat totul asa cum i-a convenit lui. "Si dacă n-ati fost credinciosi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru? (Luca 16,12) Mi-a fost arătat că Satana si îngerii lui au avut mult mai mult de-a face cu administrarea bunurilor acelora care sustin a fi poporul lui Dumnezeu decât a avut Domnul de-a face cu aceasta. Ispravnicii din timpul de pe urmă sunt neîntelepti. Ei îngăduie ca Satana să-i stăpânească în privinta lucrului lor vremelnic si să obtină de la ei ceea ce apartine sau ar trebui să apartină lucrării lui Dumnezeu. Ispravnici necredinciosi, Dumnezeu stie ce faceti voi; El vă va cere socoteală. Am văzut că ispravnicii lui Dumnezeu pot, printr-o administrare credincioasă, judicioasă, să-si desfăsoare treburile în această lume corect, cinstit si drept. Si este în mod special privilegiul si datoria celor în vârstă, a celor slabi si a celor care nu au copii de a-si plasa mijloacele acolo unde pot fi folosite pentru lucrarea lui Dumnezeu si astfel ei sunt gata oricând să treacă la odihnă. Însă am văzut că Satana si îngerii săi tresaltă, având succes în această privintă. Si aceia care ar trebui să fie mostenitori întelepti ai mântuirii lasă aproape de bunăvoie ca banii să le alunece printre degete în rândurile vrăjmasului lor. În acest fel, ei consolidează împărătia lui Satana si se pare că nu le pasă de acest lucru!
SIGURANTA PENTRU NECREDINCIOSI
Am văzut că Dumnezeu a fost dezonorat de către poporul Său pentru că acesta a devenit o garantie, chezas pentru necredinciosi. Am fost îndreptată spre aceste texte: Prov. 22,26: "Nu fi printre cei ce pun chezăsii, printre cei ce dau zălog pentru datorii." Prov. 11,15: "Cui se pune chezas pentru altul îi merge rău, dar cine se teme să se pună chezas este linistit." Ispravnici necredinciosi! Ei pun chezas ceea ce apartine altuia, Tatălui lor ceresc, iar Satana este pregătit să-i ajute pe copiii săi să le smulgă aceasta din mâinile lor. Păzitorii Sabatului nu ar trebui să se asocieze cu necredinciosii. Poporul lui Dumnezeu se încrede prea mult în cuvintele străinilor si le cere sfatul si părerea, când nu ar trebui să facă acest lucru. Vrăjmasul face din ei agentii săi si lucrează prin ei, pentru a produce confuzie si a lua de la poporul lui Dumnezeu. Unii nu au tact să-si administreze întelept treburile vremelnice. Ei nu sunt calificati asa cum ar trebui, iar Satana profită de pe urma lor. Când se întâmplă astfel, unii ca acestia nu ar trebui să rămână ignoranti cu privire la ceea ce au de făcut. Ei ar trebui să fie suficient de umili pentru a se sfătui cu fratii lor, în a căror judecată se pot încrede, înainte de a pune în aplicare anumite planuri. Am fost îndreptată spre acest text: "Purtati-vă sarcinile unii altora"(Galateni 6,2). Unii nu sunt suficient de umili pentru a-i lăsa pe cei care au experientă să chibzuiască pentru ei; îsi urmează propriile lor planuri si se trezesc în dificultate. Atunci văd că ar fi trebuit să apeleze la sfatul si judecata fratilor lor; însă atunci sarcina este mult mai grea decât la început. Fratii nu ar trebui să facă apel la lege, dacă acest lucru poate fi evitat, pentru că acest lucru îi dă vrăjmasului un mare avantaj, punându-i în încurcătură si nestiind ce să facă. Este mai bine ca, chiar cu ceva pierderi, să se ajungă la învoială.
Am văzut că unii din poporul lui Dumnezeu au gresit în ce priveste jurământul si Satana a profitat de pe urma acestui lucru, exploatându-i si luând de la ei banii care apartin Domnului. Am văzut că aceste cuvinte ale Domnului: "Să nu jurati nicidecum"(Matei 5,34) nu se referă la jurământul juridic. "Felul vostru de vorbire să fie: da, da; nu, nu; ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău"(Matei 5,37). Acest text se referă la discutiile lor obisnuite. Unii exagerează în limbajul lor. Unii jură pe viata lor. Unii iau cerul si pământul ca martori că lucrurile sunt asa cum afirmă ei. Unii cred că Dumnezeu le va nimici viata, dacă ceea ce spun nu este adevărat. Cu privire la acest fel de jurământ comun în viata de toate zilele îi avertiza Domnul Isus pe ucenicii Săi. Noi avem drept conducători oameni si legi care să conducă poporul. Dacă nu ar fi existat aceste legi, starea lumii ar fi fost mult mai rea decât este acum. Unele dintre aceste legi sunt bune, altele sunt rele. Cele rele au tot crescut ca număr si vom ajunge în situatii grele. Dar Dumnezeu Îsi va sustine poporul pentru a fi hotărât si a trăi conform principiilor din Cuvântul Său. Când legile oamenilor ajung în conflict cu Legea lui Dumnezeu, noi trebuie să ascultăm de Legea lui Dumnezeu, oricare ar fi consecintele. Noi nu trebuie să ascultăm de legea tării noastre atunci când ne cere să predăm sclavul în mâinile stăpânului său si trebuie să ne asumăm consecintele violării acestei legi. Sclavul nu este proprietatea nici unui om. Dumnezeu este stăpânul lui de drept, iar omul nu are dreptul să preia lucrarea care Îi apartine lui Dumnezeu si să pretindă că acest sclav este al lui. Am văzut că Domnul are încă de-a face cu legile tării. Atâta timp cât Domnul Isus este în Sanctuar, Duhul lui Dumnezeu, care tine lucrarea în frâu, este simtit de conducători si de popor. Însă Satana controlează într-o mare măsură masele de oameni; si dacă nu ar exista legile tării, noi am trece prin multe suferinte. Mi-a fost arătat că, atunci când este realmente necesar si li se cere să dea mărturie în mod legal, nu constituie o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu faptul că cei care sunt copii ai Săi Îl iau pe Dumnezeu ca martor că ceea ce spun este adevărul si numai adevărul.
Omul este atât de corupt, încât legile sunt făcute pentru a arunca răspunderea asupra capului său. Unii oameni nu se tem să-si mintă semenii; însă ei au fost învătati si Duhul lui Dumnezeu a impresionat cugetele lor că este un lucru înfricosător să-L minti pe Dumnezeu. Anania si Safira sunt dati ca exemplu. Problema trece de la om la Dumnezeu, asa că, dacă cineva aduce o mărturie mincinoasă, nu face acest lucru fată de om, ci fată de Dumnezeul Cel mare, care citeste inima si cunoaste exact adevărul cu privire la orice caz. Legile noastre consideră că jurământul fals este o mare nelegiuire. Dumnezeu a pronuntat adesea judecata asupra celui ce jură strâmb si, chiar în momentul în care jurământul era pe buzele sale, îngerul nimicitor l-a pus la pământ. Aceasta pentru a produce teroare în rândul făcătorilor de rele. Am văzut că, dacă este cineva pe pământ care poate aduce mărturie în mod continuu sub jurământ, atunci acesta este crestinul. El trăieste în lumina fetei lui Dumnezeu. El devine puternic în puterea Lui. Iar când legea trebuie să hotărască în chestiuni importante, nimeni nu poate apela la Dumnezeu atât de legitim cum poate un crestin să o facă. Îngerul m-a îndemnat să observ că Dumnezeu jură pe Sine Însusi (Vezi Geneza 22,16; Evrei 6,13,17). El a jurat către Avraam (Gen. 26,3), către Isaac (Psalm 105,9; Ier. 11,5) si către David (Psalm 132,11; Fapte 2,30). Dumnezeu le-a cerut copiilor lui Israel un jurământ făcut între om si om (Exod 22,10.11). Domnul Isus S-a supus jurământului în ceasul încercării Sale. Marele preot I-a spus: "Te jur pe Dumnezeul cel viu să ne spui dacă esti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu!"(Mat. 26,63). Isus i-a spus: "Da, sunt"(Mat. 26, 64). Dacă, în învătăturile adresate ucenicilor, Domnul Isus S-ar fi referit la jurământul juridic, legal, atunci El l-ar fi mustrat pe marele preot si ar fi pus în aplicare acolo învătăturile Sale, spre binele urmasilor Săi prezenti. Satana a fost satisfăcut de faptul că unii văd jurământul într-o lumină gresită; căci acesta i-a oferit ocazia să-i stăpânească si să ia de la ei banii care Îi apartin Domnului. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să fie mai întelepti, să-si facă planuri si să se pregătească să facă fată vicleniilor lui Satana; căci el face eforturi mai mari ca oricând. Am văzut că unii au prejudecăti împotriva conducătorilor nostri sau a legilor, însă, dacă nu ar fi existat legea, această lume s-ar fi aflat într-o stare îngrozitoare. Dumnezeu îi tine în frâu pe conducătorii nostri; căci inimile tuturor sunt în mâinile Sale. Sunt fixate limite peste care ei nu pot trece. Multi conducători sunt stăpâniti de Satana; însă am văzut că Dumnezeu are agentii Săi chiar printre conducători. Si unii dintre acestia vor fi cândva convertiti la adevăr. Ei îndeplinesc acum partea pe care Dumnezeu doreste ca ei să o îndeplinească. Când Satana lucrează prin agentii săi, se fac propuneri care, dacă ar fi aduse la îndeplinire, ar împiedica lucrarea lui Dumnezeu si ar produce mult rău. Îngerii buni intervin pe lângă acesti agenti ai lui Dumnezeu, care se opun acestor propuneri prin argumente puternice, cărora agentii lui Satana nu li se pot împotrivi. Doar câtiva dintre agentii lui Dumnezeu vor avea putere să doboare un mare număr dintre cei răi. Astfel lucrarea merge înainte, iar până când întreita solie îsi face lucrarea, la marea strigare a celui de-al treilea înger, acesti agenti vor avea ocazia să primească adevărul, si unii dintre ei vor fi convertiti si vor trece prin suferinte în timpul strâmtorării împreună cu cei sfinti. Când Domnul Isus părăseste locul prea sfânt, Duhul Sfânt, care tinuse totul în frâu, este retras de la conducători si de la popor. Ei sunt lăsati sub stăpânirea îngerilor răi. Atunci vor fi date legi la sfatul si îndrumarea lui Satana si, dacă timpul acesta nu ar fi foarte scurt, nimeni nu ar fi crutat.
Stimate frate si soră A., Dumnezeu a găsit de cuviintă, în bunătatea Sa, să-mi dea o viziune în acest loc; si, printre diferite lucruri care mi-au fost arătate, au fost câteva referitoare la voi. Am văzut că nu era totul în ordine cu privire la voi. Vrăjmasul a căutat să vă distrugă si s-a străduit să-i influenteze si pe altii prin voi. Am văzut că amândoi vă luati o pozitie înăltată pe care Dumnezeu nu v-a desemnat-o niciodată si că voi doi vă considerati cu mult mai avansati decât poporul lui Dumnezeu. V-am văzut privind la Battle Creek cu gelozie si suspiciune. V-ati amestecat mâinile si le-ati modelat faptele si actiunile după ceea ce voi considerati că ar fi bine. Vă amestecati în lucruri mărunte pe care nu le întelegeti, cu care nu aveti câtusi de putin de-a face si care nu vă privesc nicidecum. Dumnezeu le-a încredintat slujitorilor Săi lucrarea din Battle Creek. El a asezat povara lucrării asupra lor. Îngeri ai lui Dumnezeu au misiunea de a supraveghea lucrarea; iar dacă aceasta nu merge bine, cei care sunt în capul lucrării vor fi îndreptati, iar lucrurile vor merge înainte după rânduiala stabilită de Dumnezeu, fără amestecul unuia sau altuia.
Am văzut că Dumnezeu doreste ca voi să vă îndreptati atentia către voi însivă. Cercetati-vă motivele. Vă înselati cu privire la voi însivă. Aveti o aparentă de umilintă, si acest lucru are influentă asupra altora si îi face să creadă că sunteti mult avansati în viata crestină; însă, dacă se atinge cineva de ideile dragi vouă, eul se înaltă pe dată si dati pe fată un spirit plin de ambitie, încăpătânat. Acest lucru este o dovadă sigură că nu aveti adevărata umilintă. Am văzut că aveti idei gresite, prin care provocati suferinte corpului vostru, lipsindu-vă de mâncare hrănitoare. Acest lucru îi determină pe unii din biserică să considere că Dumnezeu este în mod sigur cu voi, căci altfel n-ati face atâtea sacrificii, n-ar exista o asemenea tăgăduire de sine la voi. Dar am văzut că nici unul din aceste lucruri nu vă face să fiti mai sfinti. Păgânii fac toate aceste lucruri, însă nu primesc nici o răsplată. În ochii lui Dumnezeu, un duh zdrobit si smerit este de mare pret. Am văzut că vederile voastre cu privire la aceste lucruri sunt gresite si că priviti mereu asupra bisericii si îi urmăriti pe toti, dând atentie lucrurilor mici, neînsemnate, când de fapt atentia voastră ar trebui să fie îndreptată spre cele ce interesează propriul vostru suflet. Dumnezeu nu a asezat sarcina turmei Sale asupra voastră. Voi socotiti că biserica este vinovată, pentru că nu vede lucrurile asa cum le vedeti voi si pentru că nu urmează acelasi curs rigid pe care voi considerati că trebuie să-l urmeze. Am văzut că vă înselati cu privire la datoria voastră si datoria altora. Unii au ajuns la extreme în dietă. Ei au apucat pe o cale rigidă si au trăit într-un mod atât de sărăcăcios, încât sănătatea lor a avut de suferit, boala a pătruns adânc în organismul lor, iar templul lui Dumnezeu a fost slăbit. Am fost îndreptată înapoi, spre experienta noastră din Rochester, New York. Am văzut că, pe când trăiam acolo, n-am mâncat alimente hrănitoare asa cum ar fi trebuit, iar boala ne-a condus aproape de mormânt. Am văzut că, asa cum Dumnezeu dă prea iubitilor Săi somnul, la fel doreste să le pună la dispozitie hrana potrivită pentru a le da putere. Motivul pe care îl avusesem noi era unul curat de a economisi bani, astfel ca revista noastră să poată fi sustinută. Noi eram săraci. Am văzut atunci că greseala era la biserică. Cei care aveau mijloace erau lacomi si egoisti. Dacă acestia si-ar fi făcut partea, povara ne-ar fi fost usurată; însă, deoarece unii nu si-au făcut partea lor, noi am fost împovărati, iar altii au dus-o usor. Am văzut că Dumnezeu nu cere nimănui să practice o economie atât de strictă, încât să slăbească sau să vatăme templul lui Dumnezeu. În Cuvântul Său există îndatoriri si cerinte pentru a umili biserica si a-i determina să-si smerească sufletul, dar nu este nevoie să porti poveri sau să născocesti datorii care să chinuiască trupul pentru a-l face să se umilească. Toate acestea sunt în afara Cuvântului lui Dumnezeu.
Timpul de probă este chiar în fata noastră; si atunci, împrejurări aspre vor cere poporului lui Dumnezeu tăgăduire de sine si să mănânce doar atât cât să întretină viata; însă Dumnezeu ne va pregăti pentru acel timp. În acel ceas înfricosător, nevoia noastră va fi ocazia lui Dumnezeu de a ne da din puterea Lui si de a-Si sustine poporul. Însă acum, Dumnezeu le cere să lucreze cu mâinile lor, ceea ce este bine, si să pună deoparte după cât le-a dăruit El si să-si facă partea lor în sustinerea cauzei adevărului. Aceasta este o datorie mai ales a acelora care nu sunt chemati să lucreze în mod special prin propovăduirea cuvântului si a învătăturii, să-si consacre timpul pentru a proclama calea vietii si a mântuirii. Cei care lucrează cu mâinile lor trebuie să se alimenteze, să-si mentină puterea pentru a împlini această lucrare si, de asemenea, si cei care lucrează în propovăduirea cuvântului si a învătăturii trebuie să-si fortifice puterea; deoarece Satana si îngerii cei răi se războiesc împotriva lor pentru a-i doborî, slăbindu-le puterea. Ei ar trebui să-si odihnească trupul si mintea de munca obositoare, atunci când pot face acest lucru, si ar trebui să mănânce alimente hrănitoare, care să-i fortifice; pentru că va trebui să pună la lucru toată energia pe care o au. Am văzut că nimeni din poporul lui Dumnezeu nu aduce slavă Creatorului provocându-si singur un timp de strâmtorare. Va veni un timp, iar El îi va pregăti pentru acel conflict înfricosător. Am văzut că vederile voastre cu privire la carnea de porc (Această mărturie deosebită a fost scrisă la data de 21 octombrie 1858, cu aproape cinci ani înainte de marea viziune din 1863 prin care a fost dată lumina cu privire la reforma sanitară. Când a sosit timpul potrivit, subiectul a fost dat într-un astfel de mod încât să miste poporul nostru. Cât de minunată este întelepciunea si bunătatea lui Dumnezeu! Ar fi la fel de gresit cum s-a pus problema cărnii de porc în 1858, a zori acum chestiunile legate de lapte, sare si zahăr.( J.W. notă la editia a 2-a) ) nu ar fi vătămătoare dacă le-ati aplica si voi însivă; însă, după judecata si părerea voastră, ati făcut din această chestiune un test, iar faptele voastre v-au arătat limpede pozitia în această privintă. Dacă Dumnezeu ar cere poporului Său să se abtină de la consumarea cărnii de porc, atunci El i-ar convinge în această privintă. El este atât de binevoitor să le arate copiilor Săi sinceri care este datoria lor, tot asa cum este gata să arate care le este datoria acelor persoane asupra cărora El nu a asezat povara lucrării Sale. Dacă este datoria bisericii de a se abtine de la carnea de porc, Dumnezeu va descoperi acest lucru la mai multi decât doi sau trei. El Îsi va învăta biserica cu privire la datoria pe care o are. Dumnezeu conduce un popor, nu câtiva indivizi separat, câtiva aici, câtiva acolo, unul crezând un lucru, iar altul un alt lucru. Îngerii lui Dumnezeu îndeplinesc lucrarea încredintată lor. Al treilea înger conduce si curăteste un popor, si acesta ar trebui să meargă înainte, împreună cu El, în unitate. Unii aleargă înaintea îngerilor care conduc poporul Său; însă ei trebuie să se dea înapoi la fiecare pas pe care îl fac si să meargă încet, nu mai repede decât îi conduc îngerii. Am văzut că îngerii lui Dumnezeu conduc poporul Său nu mai repede decât pot ei primi si actiona conform adevărurilor importante care le sunt transmise. Însă unele spirite neastâmpărate nu fac mai mult de jumătate din lucrarea pe care o au de făcut. Si când îngerul îi conduce, ei se agită pentru ceva nou, se grăbesc fără a avea călăuzirea divină si astfel aduc confuzie si discordie între rânduri. Ei nu vorbesc si nu actionează în armonie cu cerintele corpului. Am văzut că voi amândoi trebuie să ajungeti degrabă în punctul în care să vă doriti să vă lăsati condusi, în loc de a dori să conduceti, căci, de nu, Satana va pătrunde si vă va conduce pe calea sa, pentru a-i urma sfatul. Unii privesc la ideile voastre fixe si le socotesc o dovadă de umilintă. Ei sunt înselati. Voi amândoi ar trebui să vă pocăiti. Frate A., tu esti din fire ascuns si lacom. Dai zecime din izmă si chimen, dar neglijezi lucrurile mai importante. Când tânărul bogat a venit la Isus si a întrebat ce trebuie să facă pentru a avea viată vesnică, Isus i-a spus să tină poruncile. El a afirmat că le tinuse. Atunci Isus i-a spus: "Îti lipseste un lucru: Du-te de vinde ce ai, dă la săraci si vei avea o comoară în ceruri". Urmarea a fost că tânărul a plecat întristat pentru că avea multe bogătii. Am văzut că aveti idei gresite. Dumnezeu cere ca poporul Său să facă economie, însă unii au mărit asa de mult economia, încât au transformat-o în sărăcie. As dori să puteti vedea cazul vostru asa cum este el de fapt. Voi nu posedati adevăratul spirit de sacrificiu care este acceptat de Dumnezeu. Voi priviti la altii, îi urmăriti si, dacă nu urmează aceeasi cale rigidă ca voi, nu puteti face nimic pentru ei. Sufletele voastre se vestejesc sub influenta distrugătoare a propriilor voastre greseli. Vă conduce un spirit fanatic, pe care voi îl luati drept Duhul lui Dumnezeu. Voi vă înselati. Nu puteti aduce o mărturie clară, convingătoare. Mărturia voastră este mieroasă; însă, când cineva vă mustră greselile, ce repede se ridică eul! Spiritele voastre nu sunt umilite. Voi aveti o lucrare de făcut... Asemenea fapte, un asemenea spirit este roada greselilor voastre, urmarea fixării judecătii si a ideilor voastre ca regulă pentru altii chiar si în dreptul acelora pe care Dumnezeu i-a chemat în câmp. Voi amândoi ati trecut dincolo de limită. Am văzut că voi gânditi despre acesta si acela că sunt chemati să lucreze în câmp, când de fapt voi nu stiti nimic cu privire la acest subiect. Nu puteti citi inima. Dacă v-ati fi adăpat adânc din adevărul soliei celui de-al treilea înger, nu v-ati mai simti asa de îndreptătiti să spuneti cine este chemat de Domnul Isus si cine nu este. Faptul că cineva poate să se roage si să vorbească bine nu este o dovadă că Dumnezeu l-a chemat. Fiecare are o anumită influentă, si această influentă trebuie să vorbească în favoarea lui Dumnezeu; însă chestiunea dacă acesta sau acela trebuie să-si consacre timpul spre a lucra pentru suflete este de cea mai mare importantă si nimeni în afară de Dumnezeu nu poate decide cine se poate angaja în această lucrare solemnă. Erau multi oameni buni pe vremea apostolilor, bărbati care se puteau ruga cu putere si puteau vorbi la subiect; si, cu toate acestea, apostolii, care aveau putere asupra duhurilor necurate si erau în stare să-i vindece pe cei bolnavi, nu au îndrăznit doar cu întelepciunea lor să pună deoparte pe unul dintre acestia pentru sfânta lucrare de a fi port-vocea lui Dumnezeu. Ei au asteptat dovada de netăgăduit a manifestării Duhului Sfânt. Am văzut că Dumnezeu a pus asupra slujitorilor Săi alesi datoria de a decide cine este potrivit pentru lucrarea sfântă; si, în unire cu biserica si având dovada evidentă a Duhului Sfânt, ei hotărau cine trebuie să meargă si cine nu este potrivit să meargă. Am văzut că, dacă s-ar lăsa pe seama câtorva persoane de ici si de colo să decidă cine corespunde pentru această măreată lucrare, urmarea ar fi confuzia si tulburarea. Dumnezeu a arătat în mod repetat că nu ar trebui încurajate pentru lucrare persoane pentru care nu există dovada de netăgăduit a faptului că El i-a chemat. Dumnezeu nu va încredinta povara turmei Sale unor persoane necalificate. Cei pe care Dumnezeu îi cheamă trebuie să fie oameni cu o adâncă experientă, oameni încercati si cu o judecată sănătoasă, oameni care vor îndrăzni să mustre păcatul în spiritul blândetii, oameni care înteleg cum trebuie să hrănească turma. Dumnezeu cunoaste inima si stie pe cine să aleagă. Fratele si sora A. pot decide în această privintă, însă pot fi cu totul gresiti. Judecata voastră este nedesăvârsită si poate că nu există o dovadă în această privintă. Am văzut că voi vă îndepărtati mereu de biserică; si dacă veti continua să faceti astfel, veti ajunge suficient de departe, căci Dumnezeu vă va lăsa să plecati si să suferiti consecintele propriei voastre căi. Acum Dumnezeu vă cheamă să vă îndreptati, să vă examinati motivele si să vă miscati în acelasi ritm cu poporul lui Dumnezeu. Manssville, New York, 21 octombrie 1858.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
