| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
Vol I Vol II Vol III Vol IV Vol V Vol VI Vol VII Vol VIII Vol IX
MARTURIA 4
La 22 august 1857, pe când mă aflam în casa de rugăciune din Monterey, Michigan, mi-a fost arătat că multi nu au auzit încă glasul lui Isus, iar solia mântuitoare nu a pus încă stăpânire pe suflet si nu a condus la reformarea vietii. Multi dintre cei tineri nu au spiritul lui Isus. Dragostea lui Dumnezeu nu este în inimile lor si de aceea predomină trăsăturile firesti, si nu Duhul lui Dumnezeu si preocuparea pentru mântuire. Cei care posedă cu adevărat religia lui Isus nu se vor rusina si nici nu se vor teme să poarte crucea în fata acelora care au mai multă experientă decât ei. Vor dori, dacă tânjesc într-adevăr să fie neprihăniti, să fie cât se poate de mult ajutati de crestinii mai în vârstă. Acestia îi vor ajuta cu bucurie; inimile care sunt încălzite de iubirea lui Dumnezeu nu se vor împiedica de lucruri de nimic în viata de credintă. În afară se va vedea ceea ce lucrează Duhul lui Dumnezeu în interior. Ei vor cânta despre aceasta si se vor ruga pentru aceasta. Lipsa religiei, lipsa unei vietuiri sfinte îi fac pe cei tineri să dea înapoi. Viata lor îi condamnă. Ei stiu că nu trăiesc asa cum ar trebui să trăiască crestinii si de aceea nu au încredere în Dumnezeu sau în biserică. Motivul pentru care cei tineri se simt mai liberi când cei mai în vârstă nu sunt de fată este acesta: ei sunt împreună cu cei la fel ca ei. Fiecare consideră că este la fel de bun ca si celălalt. Toti dau gres în privinta tintei, măsurându-se cu ei însisi si comparându-se cu ei însisi, neglijând singurul si adevăratul standard. Isus este adevăratul Model. Viata Sa de sacrificiu de Sine constituie exemplul nostru. Am văzut cât de putin a fost studiat Modelul si cât de putin a fost înăltat înaintea lor. Cât de putin suferă cei tineri, cât de putin îsi tăgăduiesc eul, de dragul religiei lor. Putin se gândesc ei la sacrificiu. În această privintă, ei dau gres cu totul în a imita Modelul. Am văzut că vorbirea lor este aceasta: Eul trebuie satisfăcut, mândria trebuie îngăduită. Ei Îl uită pe Omul durerilor, Cel obisnuit cu suferinta. Suferintele lui Isus din Ghetsemani, sudoarea Lui ca niste mari picături de sânge în grădină, cununa de spini care i-a străpuns fruntea, toate acestea nu îi sensibilizează. Ei au ajuns amortiti. Simturile lor s-au tocit si ei au pierdut orice simtământ al marelui sacrificiu făcut pentru ei. Ei pot sta si asculta povestea crucii, să audă cum au fost înfipte piroanele acelea crude în mâinile si picioarele Fiului lui Dumnezeu, fără să fie miscati în străfundurile sufletului. Îngerul a spus: Dacă unii ca acestia ar fi condusi prin cetatea lui Dumnezeu si li s-ar spune că toată această bucurie si slavă este pentru ei, pentru a se bucura de ea în vesnicie, nu ar fi constienti ce scumpă este mostenirea care a fost cumpărată pentru ei. Nu ar realiza niciodată adâncimile de nepătruns ale iubirii Mântuitorului. Ei n-au băut cupa si nici n-au fost botezati cu adevărat. Cerul ar fi întinat dacă unii ca acestia ar locui acolo. Numai aceia care au avut parte de suferintele Fiului lui Dumnezeu, care au trecut prin marele timp de strâmtorare si si-au spălat hainele si le-au albit în sângele Mielului, numai aceia se vor putea bucura de slava de nedescris a frumusetii neîntrecute a cerului. Lipsa acestei pregătiri necesare îi va lăsa pe dinafară pe tineri, pentru că ei nu lucrează cu suficientă stăruintă si zel pentru a dobândi acea odihnă care rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. Ei nu îsi vor mărturisi în mod sincer păcatele pentru ca acestea să fie iertate si sterse. În scurt timp, aceste păcate vor fi scoase la iveală în toată grozăvia lor. Ochiul lui Dumnezeu nu dormitează. El stie orice păcat ascuns de ochiul muritor. Cei vinovati stiu exact ce păcate ar trebui să mărturisească pentru ca sufletele lor să poată fi curate înaintea lui Dumnezeu. Domnul Isus le dă acum ocazia de a le mărturisi, de a se pocăi în adâncă umilintă si de a-si curăti viata prin ascultare de adevăr si prin trăirea adevărului. Acum este timpul ca greselile să fie îndreptate si păcatele mărturisite, căci, dacă nu, ele vor apărea în fata păcătosului în ziua mâniei lui Dumnezeu. Adesea, părintii îsi pun prea mult încrederea în copiii lor; căci, adeseori, când părintii sunt încrezători, ei ascund nelegiuirea. Părinti, vegheati asupra copiilor vostri cu prudentă. Îndemnati-i, mustrati-i, sfătuiti-i, la sculare si la culcare, la venire si la plecare, cuvânt cu cuvânt, regulă după regulă, azi un pic, mâine un pic. Faceti-i să vă asculte când sunt mici. Multi părinti neglijează în mod trist acest lucru. Ei nu iau pozitia fermă si hotărâtă pe care ar trebui să o aibă în privinta copiilor. Ei le îngăduie să fie ca lumea, să iubească etalarea în îmbrăcăminte, să se asocieze cu cei care urăsc adevărul si a căror influentă este otrăvitoare. Făcând astfel, ei încurajează în copiii lor o purtare lumească. Am văzut că trebuie ca părintii crestini să aibă principiul de neclintit de a fi uniti în privinta cresterii copiilor lor. Multi părinti gresesc în acest punct - nefiind uniti. Greseala este uneori la tată, dar cel mai adesea la mamă. Mama iubitoare îsi răsfată copiii si e îngăduitoare cu ei. Munca tatălui îl tine mai mult în afara căminului si deci departe de prezenta copiilor. Influenta mamei vorbeste. Exemplul ei face mult în ce priveste formarea caracterului copiilor. Unele mame iubitoare le îngăduie copiilor lor unele rele care nu ar trebui îngăduite nici măcar pentru o clipă. Greselile copiilor sunt uneori tăinuite fată de tată. Mama le oferă articole de îmbrăcăminte sau le îngăduie alte lucruri, fără ca tatăl să stie ceva, pentru că el ar respinge astfel de lucruri. În acest fel, copiii sunt învătati efectiv să însele. Iar dacă tatăl descoperă, se cer scuze, dar adevărul se spune doar pe jumătate. Mama nu este deschisă. Ea nu îsi dă seama că si tatăl este la fel de mult preocupat de copii ca si ea, si că el nu trebuie să fie în necunostintă de greselile sau trăsăturile rele de caracter care ar trebui îndreptate la ei, cât sunt încă mici. Lucrurile au fost acoperite. Copiii stiu că părintii nu sunt uniti, si acest lucru îsi are efectul său. Încă de mici, copiii încep să însele, să ascundă si să relateze lucrurile într-o lumină diferită de ceea ce este în realitate, atât mamei cât si tatălui. Exagerarea ajunge un obicei, iar minciunile încep să fie spuse fără mustrări de constiintă. Aceste rele au început pentru că mama a ascuns lucruri fată de tata, care este la fel de mult preocupat de dezvoltarea caracterului copiilor ca si ea. Tatăl trebuie consultat în mod deschis. Totul trebuie să i se prezinte deschis. Însă procedeul opus, de a ascunde greselile de tata, încurajează în acestia tendinta de a însela si o lipsă de sinceritate si cinste. Singura sperantă pentru acesti copii, fie că sunt de partea religiei sau nu, este să se convertească cu adevărat. Caracterul lor trebuie schimbat în întregime. Mamă nechibzuită, stii tu acum, când îti înveti astfel copiii, că întreaga lor experientă religioasă este afectată de ceea ce învată când sunt mici? Tine-i în frâu de mici; învată-i să te asculte si, dacă vor face astfel, vor fi mai dispusi să învete să asculte de cuvintele lui Dumnezeu. Încurajează în ei comportamentul sincer, cinstit. Nu le da niciodată ocazia de a se îndoi de sinceritatea sau de cinstea ta. Am văzut că tinerii pretind, dar nu se bucură de puterea mântuitoare a lui Dumnezeu. Le lipseste religia, mântuirea. Si, oh, ce cuvinte prostesti, nechibzuite, rostesc ei! Despre toate acestea se tine un raport credincios, iar fiintele muritoare vor fi judecate după faptele făcute în trup. Prieteni tineri, faptele si cuvintele voastre necugetate sunt scrise în carte. Conversatiile voastre nu au avut ca subiect lucrurile vesnice, ci ati vorbit despre una, despre alta - lucruri obisnuite, discutii lumesti în care crestinii nu ar trebui să se angajeze. Totul se scrie în carte. Am văzut că, dacă nu se va produce o schimbare totală în cei tineri, o convertire deplină, ei îsi pot pierde speranta cerului. Din ce mi-a fost arătat, cu adevărat convertiti sunt cel mult jumătate dintre tinerii care sustin că sunt de partea religiei si a adevărului. Dacă ar fi fost convertiti, ei ar trebui să aducă roadă spre slava lui Dumnezeu. Multi se bizuie pe o presupusă nădejde, fără a avea o temelie sigură. Izvorul nu este curat, de aceea apele care ies din acel izvor nu sunt curate. Curătiti izvorul si apele vor fi curate. Dacă inima este curată, atunci si cuvintele voastre, felul de a vă îmbrăca, faptele voastre vor fi în regulă. Lipseste adevărata evlavie. Nu-mi voi dezonora Mântuitorul, admitând că o persoană, care se tine de nimicuri si nu se roagă, este crestină. Nu! Un crestin îsi biruie trăsăturile firesti, pasiunile. Există un remediu pentru sufletul bolnav de păcat. Acest remediu este în Isus. Ce Mântuitor pretios! Harul Lui este îndestulător chiar si pentru cel mai slab; iar cel tare, de asemenea, trebuie să aibă parte de harul Său, căci, dacă nu, va pieri. Am văzut cum poate fi obtinut acest har. Du-te în cămărută si acolo, singur cu Dumnezeu, cere-I cu stăruintă: "Zideste în mine o inimă curată, Dumnezeule; pune în mine un duh nou si statornic". Fii sincer, deschis. Rugăciunea arzătoare e de mare folos. Ca si Iacov, luptati-vă în rugăciune. Luptati-vă! Domnul Isus a suferit în grădină, încât sudoarea îi cădea ca niste picături mari de sânge; si voi trebuie să faceti un efort. Nu plecati din cămărută până ce nu vă simtiti puternici în Dumnezeu; apoi vegheati si, exact atât de mult timp cât vegheati si vă rugati, atât timp vă veti putea tine în stăpânire trăsăturile firesti, iar harul lui Dumnezeu poate fi prezent în voi. Dumnezeu îmi interzice să încetez să vă avertizez. Prieteni tineri, căutati pe Domnul din toată inima voastră.
Veniti înaintea Lui cu stăruintă si, atunci când veti simti în mod sincer că fără ajutorul lui Dumnezeu veti pieri, când veti tânji după El asa cum doreste cerbul izvoarele de apă, atunci Domnul vă va întări degrabă. Atunci pacea voastră va întrece orice întelegere. Dacă asteptati mântuirea, trebuie să vă rugati. Luati-vă timp pentru aceasta. Nu vă grăbiti si nu fiti nepăsători în rugăciunile voastre. Implorati-L pe Dumnezeu să lucreze în voi o adevărată reformă, astfel ca roadele Duhului Său să poată sălăslui în voi si să puteti străluci ca niste lumini în lume. Nu fiti o piedică sau un blestem pentru cauza lui Dumnezeu; puteti fi de folos, o binecuvântare. Vă spune Satana că nu vă puteti bucura de mântuire, pe deplin si liber? Nu îl credeti. Am văzut că este privilegiul fiecărui crestin să beneficieze de lucrarea profundă a Duhului lui Dumnezeu. O pace dulce, cerească, va cuprinde mintea si veti avea plăcere să meditati la cele ceresti, la Dumnezeu. Vă veti desfăta în făgăduintele Cuvântului Său. Însă, înainte de toate, fiti constienti că ati pornit pe calea crestină. Fiti constienti că acestia sunt primii pasi pe calea spre viata vesnică. Nu vă înselati. Mă tem, da, că multi dintre voi nu stiti ce este religia. Ati simtit o frământare, o emotie, însă niciodată nu ati văzut păcatul în grozăvia sa! Niciodată nu v-ati simtit starea nenorocită si nici nu v-ati întors de la căile voastre nelegiuite cu amarnică părere de rău. Niciodată nu ati fost morti fată de lume. Iubiti încă plăcerile ei; vă place să vă angajati în discutii asupra unor lucruri lumesti. Însă, când vine vorba despre adevărul lui Dumnezeu, nu aveti nimic de spus. De ce tăceti? De ce sunteti atât de vorbăreti când este vorba de lucruri lumesti, dar atât de tăcuti când este vorba de subiectul care ar trebui să vă preocupe cel mai mult, un subiect în care trebuie să fiti implicati cu tot sufletul? Adevărul lui Dumnezeu nu sălăsluieste în voi. Am văzut că multi fac mărturisiri de credintă, în timp ce interiorul este întinat. Nu vă înselati singuri, mărturisitori mincinosi! Dumnezeu priveste la inimă. "Din prisosul inimii vorbeste gura." Am văzut că în inima unora ca acestia este lumea, nu religia lui Hristos. Dacă cei care se pretind a fi crestini Îl iubesc pe Isus mai mult decât iubesc lumea, vor avea plăcere să vorbească despre El, Cel mai bun Prieten al lor, fată de care nutresc cele mai alese sentimente. El a venit în ajutorul lor când si-au simtit starea pierdută, deznădăjduită. Când s-au simtit truditi si împovărati de păcat, ei s-au întors spre El. El le-a îndepărtat povara vinovătiei si a păcatului, le-a îndepărtat durerea si tristetea si le-a schimbat starea. Lucrurile pe care odată le iubeau, acum le urăsc; iar lucrurile pe care le urau, acum le iubesc. A avut loc această mare transformare si în tine? Nu vă înselati. Nici măcar nu as rosti Numele lui Hristos dacă nu I-as fi dat toată inima, sentimentele mele neîmpărtite. Ar trebui să simtim cea mai profundă multumire că Domnul Isus acceptă această jertfă. El cere totul. Când ajungem să ne supunem cerintelor Sale si să renuntăm la tot, atunci, si nu înainte de acel moment, El ne va înconjura cu bratele îndurării Sale. Însă ce Îi dăm noi, de fapt, când Îi dăm totul? Un suflet întinat de păcat, pe care să-l curete Isus, prin harul Său, si să-l salveze de la moarte prin iubirea Sa fără seamăn. Si, cu toate acestea, am văzut că multora le este greu să renunte la tot. Mi-e rusine să aud vorbindu-se despre asa ceva, mi-e rusine să scriu despre asa ceva. Vorbiti despre tăgăduire de sine? Ce a dat Hristos pentru noi? Când socotiti că este greu faptul că Domnul Hristos vă cere totul, mergeti la Calvar si plângeti acolo pentru că v-a dat prin minte un asemenea gând. Priviti la mâinile si picioarele Salvatorului nostru, sfâsiate de piroanele nemiloase, pentru ca voi să puteti fi spălati de păcat prin sângele Său! Cei care simt dragostea constrângătoare a lui Dumnezeu nu întreabă cât de putin se poate da pentru a putea obtine răsplata cerească; ei nu întreabă care este standardul, limita cea mai de jos, ci tintesc spre o conformare desăvârsită fată de voia Mântuitorului lor. Cu o dorintă arzătoare, ei cedează totul si dau dovadă de zel, proportional cu valoarea tintei pe care o urmăresc. Care este această tintă? Nemurirea, viata vesnică. Prieteni tineri, multi dintre voi sunteti înselati amarnic. V-ati multumit cu ceva ce pare religie curată si neîntinată. Vreau să vă trezesc. Îngerii lui Dumnezeu încearcă să vă trezească. O, fie ca adevărurile atât de importante din Cuvântul lui Dumnezeu să vă trezească si să simtiti pericolul în care vă aflati si să vă conducă la o profundă cercetare de sine! Inimile voastre sunt încă firesti. Ele nu sunt supuse Legii lui Dumnezeu si nici nu pot fi cu adevărat. Aceste inimi de carne trebuie să fie schimbate si atunci veti vedea atâtea frumuseti în sfintire, încât veti tânji după aceasta asa cum doreste cerbul izvoarele de apă. Atunci Îl veti iubi pe Dumnezeu si Legea Sa. Atunci jugul lui Hristos va fi usor, iar povara Lui nu va fi grea. Desi veti avea necazuri, totusi acestea, trecute cu bine, vor face ca această cale să vă fie mai pretioasă. Mostenirea nemuririi este pentru crestinul care se tăgăduieste pe sine. Am văzut că crestinul nu trebuie să acorde o valoare prea mare sau să depindă prea mult de stările de bucurie sentimentală. Aceste simtăminte nu sunt întotdeauna călăuze adevărate, pe care să ne putem bizui. Ar trebui ca preocuparea fiecărui crestin să fie aceea de a-L sluji pe Dumnezeu din principiu, si nu să fie condus de ceea ce simte. Făcând astfel, credinta va fi pusă la lucru si va creste. Am văzut că, dacă un crestin trăieste o viată umilă, plină de sacrificiu de sine, urmarea va fi pacea si bucuria în Domnul. Însă cea mai mare fericire ce poate fi trăită este aceea de a face bine altora, de a-i face pe altii fericiti. O astfel de fericire este de durată. Multi tineri nu fac din slujirea lui Dumnezeu un principiu stabil. Ei nu exercită credintă. Ei se prăbusesc când apare vreun nor. Ei nu au putere să reziste. Nu cresc în har. Au doar înfătisarea că tin poruncile lui Dumnezeu. Fac rugăciuni de formă si sunt numiti crestini. Părintii lor sunt atât de îngrijorati, încât acceptă tot ce li se pare favorabil si nu lucrează împreună cu ei si nu îi învată că mintea firească trebuie să moară. Ei îi încurajează să vină si să facă doar o parte; însă gresesc, neîndrumându-i să-si cerceteze inimile cu stăruintă, să se examineze pe ei însisi si să socotească în ce constă pretul pentru a fi crestin. Urmarea este că cei tineri sustin că sunt crestini fără să-si pună suficient la încercare motivele în această privintă.
Martorul credincios spune: "Stiu că" nu esti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă esti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea"(Ap. 3,15.16). Satana vrea ca tu să fii un crestin doar cu numele, ca să poti împlini planul lui mai bine. Dacă ai doar o formă de evlavie, si nu adevărata evlavie, el te poate folosi pentru a-i prinde pe altii în cursă, aducându-i pe aceeasi cale prin care se amăgesc singuri. Unele suflete sărmane vor privi la tine, în loc să privească la standardul Bibliei, si nu vor putea ajunge mai sus. Ei sunt tot asa de buni ca si tine si sunt multumiti. Tinerii sunt adesea îndemnati să-si facă datoria, să vorbească sau să se roage în adunare; îndemnati să moară fată de mândrie. La fiecare pas sunt îndemnati. O astfel de religie nu valorează nimic. Lăsati ca inima firească să vă fie schimbată si atunci, vouă, care pretindeti că sunteti crestini, dar sunteti împietriti, nu vi se va mai părea o robie a-L sluji pe Dumnezeu. Orice plăcere pentru etalare de îmbrăcăminte sau mândrie în înfătisare va dispărea. Timpul pe care îl petreceti în fata oglinzii, aranjându-vă părul pentru a fi pe placul ochilor, va fi devotat rugăciunii si cercetării inimii. Nu va mai fi loc pentru împodobirea exterioară în inima sfintită; ci va avea loc o căutare serioasă, arzătoare, pentru împodobirea interioară cu harurile crestine, roadele Duhului lui Dumnezeu. Apostolul spune: "Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curătia nepieritoare a unui duh blând si linistit, care este de mare pret înaintea lui Dumnezeu"(1Petru 3,3.4). Supuneti-vă mintea firească, reformati-vă viata si atunci trupul acesta muritor nu va fi atât de mult idolatrizat. Dacă inima este transformată, acest lucru se va vedea în înfătisarea exterioară. Dacă Domnul Hristos este în voi nădejdea slavei, vom descoperi atâta farmec neasemuit în El, încât sufletul va fi încântat. Acesta se va alipi de El, va alege să-L iubească pe El si, adorându-L pe Hristos, eul va fi uitat. Domnul Isus va fi înăltat, iar eul dat la o parte si umilit. Însă, a face caz de credintă, fără această iubire profundă, este doar vorbărie goală, formalism sec si o robie grea. Multi dintre noi s-ar putea să aibă vreo idee despre religie, o religie exterioară, când inima nu este de fapt curătită. Dumnezeu priveste la inimă; "totul este gol si descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face"(Evrei 4,13). Va fi El multumit oare cu altceva decât cu adevărul înăuntrul nostru? Fiecare suflet cu adevărat convertit va purta semnele de netăgăduit că inima firească este supusă. Vorbesc deschis. Nu cred că aceste lucruri îl vor descuraja pe adevăratul crestin; si nu vreau ca vreunul dintre voi să ajungă în timpul de strâmtorare fără o sperantă bine-întemeiată în Răscumpărătorul nostru. Hotărâti-vă să descoperiti ce este cel mai rău în voi. Stabiliti pentru voi însivă dacă ati mostenit o tendintă spre cele de sus. Cercetati-vă sufletul cu adevărat, în mod cinstit. Amintiti-vă că Domnul Isus Îi prezintă Tatălui Său o biserică fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta. Cum poti sti că esti acceptat de Dumnezeu? Studiază Cuvântul Său cu rugăciune. Nu-l lăsa deoparte pentru nici o altă carte. Această Carte convinge de păcat. Ea descoperă clar calea mântuirii. Aduce perspectiva unei răsplătiri strălucite si glori-oase. Îti descoperă un Mântuitor desăvârsit si te învată că doar prin harul Său nemărginit poti astepta mântuirea. Nu neglija rugăciunea personală, căci aceasta este religia sufletului. Roagă-te cât poti de serios, de arzător, pentru viata vesnică, deoarece aceasta este în joc. Stai înaintea Domnului până când înăuntrul tău ia nastere un dor de nedescris după mântuire si obtii dovada scumpă a iertării păcatului. Nădejdea vietii vesnice nu se obtine usor. Este un subiect ce trebuie pus la punct între Dumnezeu si propriul tău suflet, pentru vesnicie. O presupusă nădejde, si nimic altceva, se va dovedi a fi ruina ta. Din moment ce depinde de Cuvântul lui Dumnezeu dacă vei sta în picioare sau vei cădea, atunci spre acest Cuvânt trebuie să te îndrepti pentru a-ti cerceta cazul. Acolo poti vedea ce ti se cere pentru a deveni crestin. Nu-ti scoate armura si nici nu părăsi câmpul de luptă până ce nu ai obtinut victoria si triumful prin Mântuitorul tău.
Următoarea viziune a fost dată la Ulysses, Pennsylvania, la 6 iulie 1857. Are în vedere lucruri care au avut loc în____ si în alte locuri din statul New York. Au fost multe încercări ale bisericii, printre fratii din New York, cu care Dumnezeu nu are nimic de-a face. Biserica si-a pierdut tăria si credinciosii nu stiu acum să o redobândească. Iubirea fată de semeni a dispărut si a predominat un spirit acuzator, de căutare de greseli. Se socotea o virtute a vâna orice e legat de altul, care părea a fi un lucru rău, si făcea ca acesta să pară într-adevăr rău. Inima plină de compasiune, care să nutrească iubire si milă fată de frati, nu există. Religia unora a constat din căutări de greseli, culese din orice părea a fi rău, până ce sentimentele nobile ale sufletului s-au vestejit. Mintea trebuie înnobilată, pentru a zăbovi asupra scenelor vesnice, asupra cerului, a comorilor sale, a gloriei sale, si trebuie să-si găsească adevărata si plăcuta satisfactie în adevărurile Bibliei. Ar trebui să-i placă să se hrănească cu făgăduintele pretioase pe care le detine Cuvântul lui Dumnezeu, să-si găsească mângâiere în ele, să se înalte deasupra lucrurilor mărunte, să tindă către cele vesnice. Însă, oh, cât de diferit de aceasta a fost folosită mintea! Pentru lucruri de nimic! Adunările, asa cum au fost tinute, au fost un adevărat blestem pentru multi din New York. Aceste încercări fabricate au oferit deplină libertate în vederea presupunerilor rele. S-a nutrit gelozie. A existat ură, însă ei nu au stiut de ea. Unii au avut mentalitatea gresită de a mustra fără iubire, de a-i ameninta pe altii cu ideile lor despre ceea ce este bine si de a nu cruta, ci de a dărâma, zdrobind. Am văzut că multi din New York aveau asa multă grijă de fratii lor, să fie cum trebuie, încât ei îsi neglijau inimile. Le este atât de teamă că fratii lor nu sunt plini de zel si nu se pocăiesc, încât uită că au rele care trebuie corectate. Cu inimile lor nesfintite, ei caută să-i corecteze pe fratii lor. Acum, singura cale ca fratii si surorile din New York să se ridice este ca fiecare să se ocupe de persoana lui, să-si pună inima lui în rânduială. Dacă păcatul este văzut la un frate, nu sufla acest lucru altuia, ci, cu iubire pentru sufletul acelui frate, cu o inimă la fel de simtitoare, plină de îndurare, spune-i lui ceea ce a gresit si apoi lasă acel lucru pe seama lui si a Domnului. Te-ai despovărat de datoria ta. Nu esti cel care trebuie să dea sentinte. S-a ajuns prea usor la a-i tine pe frati din scurt, a-i condamna si a-i tine sub condamnare. A existat zel pentru Dumnezeu, dar nu acel zel care este în acord cu constiinta noastră. Dacă fiecare si-ar pune inima în rânduială, când fratii se adună laolaltă, mărturia lor ar fi promptă si ar veni dintr-un suflet plin, iar oamenii din jur care nu cred în adevăr ar fi miscati. Manifestarea Duhului lui Dumnezeu ar spune inimilor lor că voi sunteti copii ai lui Dumnezeu. Iubirea voastră unii fată de altii ar fi văzută de toti. Ea va vorbi. Va avea influentă. Am văzut că biserica din New York ar putea să se ridice. Apucati-vă de lucru fiecare, în mod individual, fiti plini de râvnă si pocăiti-vă; si după ce toate relele cunoscute au fost îndepărtate, să credeti că Dumnezeu vă acceptă. Nu vă văicăriti, ci credeti-L pe Dumnezeu pe cuvânt. Căutati-L cu stăruintă si credeti că vă primeste. O parte din lucrare este aceea de a crede că El este credincios în ceea ce a făgăduit. Ridicati-vă prin credintă. Fratii se pot ridica din starea în care se află, în New York si în oricare alt loc; ei se pot îndestula din mântuirea lui Dumnezeu. Ei pot actiona în mod întelept si fiecare poate avea o experientă a lui însusi în cadrul acestei solii a Martorului Credincios către Laodicea. Membrii bisericii îsi dau seama că sunt într-o stare decăzută, însă nu stiu cum să se ridice. Intentiile unora pot fi foarte bune; s-ar putea ca ei să facă mărturisiri; dar, cu toate acestea, au văzut că sunt urmăriti cu suspiciune, sunt socotiti infractori pentru un singur cuvânt, astfel încât nu mai au libertate, nu se mai bucură de mântuire. Ei nu îndrăznesc să actioneze asa cum le spune, simplu, inima lor, pentru că sunt suspectati. Dumnezeu are plăcere ca poporul Său să se teamă de El si să aibă încredere unul în altul. Am văzut că multi au tras foloase din ceea ce a arătat Dumnezeu cu privire la păcatele si greselile altora. Ei au accentuat atât de mult doar o extremă a ceea ce a fost arătat în viziune, încât aceasta a avut tendinta de a slăbi credinta multora în ceea ce a arătat Dumnezeu si, de asemenea, de a descuraja si a înmuia inimile celor din biserică. Cu împreună simtire plină de duiosie, ar trebui ca fratele să trateze cu fratele lui. Cu sentimentele trebuie să lucrăm delicat. Este o lucrare sensibilă, de cea mai mare importantă, aceea de a sti cum să te atingi de greselile altora. Fratele care face această lucrare trebuie să o facă în cea mai mare umilintă, având în vedere propria sa slăbiciune, pentru ca nu cumva el însusi să fie ispitit. Am văzut marele sacrificiu pe care l-a făcut Isus pentru a-l răscumpăra pe om. El nu Si-a considerat viata prea scumpă pentru a o sacrifica. Isus a spus: "Iubiti-vă unii pe altii asa cum v-am iubit Eu"(Ioan 15.12). Simti tu, atunci când un frate greseste, că ti-ai putea da viata pentru a-l salva? Dacă simti acest lucru, atunci te poti apropia de el si te poti atinge de inima lui; tu esti în măsură să-i faci o vizită acelui frate. Însă este jalnic faptul că multi dintre cei care pretind că sunt frati nu sunt gata să sacrifice nici una dintre părerile lor sau judecata lor pentru a-l salva pe un frate. Nu există decât putină dragoste pentru altii! Se dă pe fată un spirit egoist. Descurajarea a venit asupra bisericii. Ei au iubit lumea, si-au iubit fermele, vitele etc. Acum, Domnul Isus îi cheamă să se elibereze de aceste lucruri, să-si facă o comoară în ceruri, să cumpere aur, haine albe si alifie pentru ochi. Acestea sunt comori pretioase. Posesorul lor va avea dreptul să intre în Împărătia lui Dumnezeu. Poporul lui Dumnezeu trebuie să actioneze întelept. Ei nu trebuie să fie multumiti, până când fiecare păcat cunoscut nu este mărturisit; apoi, este privilegiul si datoria lor să creadă că Domnul Isus îi acceptă. Ei nu trebuie să astepte ca altii să-i împingă de la spate ca să obtină biruinta de care să se bucure apoi. O astfel de bucurie va dura doar până la încheierea adunării. Dumnezeu trebuie slujit din principiu, si nu din sentiment. Dimineata si seara, nu vă lăsati până nu obtineti biruinta pentru voi însivă, în familia voastră. Nu lăsati ca lucrul zilnic să vă lipsească de aceasta. Luati-vă timp să vă rugati si, în timp ce vă rugati, să credeti că Dumnezeu vă ascultă. Amestecati credinta cu rugăciunile voastre. S-ar putea să nu simtiti întotdeauna răspunsul imediat; însă, în acel timp credinta este pusă la încercare. Voi sunteti încercati pentru a vedea dacă vă veti încrede în Dumnezeu, dacă aveti o credintă vie, de durată. "Credincios este Cel ce v-a chemat si El va face lucrul acesta"(1Tes.5,24). Umblati pe calea cea strâmtă a credintei. Încredeti-vă cu totii în făgăduintele Domnului. Încredeti-vă în Dumnezeu în vreme de negură. Acesta este timpul când trebuie dovedită credinta. Însă voi lăsati adeseori ca simtămintele să vă stăpânească. Voi căutati merite în voi însivă atunci când nu vă simtiti mângâiati de Duhul lui Dumnezeu si sunteti disperati pentru că nu Îl puteti găsi. Nu vă încredeti suficient în Isus, scumpul Domn Isus. Voi nu lăsati totul pe seama meritelor Lui, da, totul. Cel mai mare bine pe care îl puteti face nu poate merita favoarea lui Dumnezeu. Numai prin meritele lui Isus veti fi mântuiti, sângele Lui este singurul care vă va curăti. Însă si voi trebuie să faceti ceva. Trebuie să faceti ceea ce puteti în dreptul vostru. Fiti plini de râvnă si pocăiti-vă, apoi credeti. Nu confundati credinta cu sentimentul. Acestea sunt distincte. Credinta trebuie să fie exercitată. Noi trebuie să punem această credintă continuu la lucru. Să credem, să credem. Credinta voastră să aducă binecuvântarea, si aceasta va fi a voastră. Sentimentele voastre nu au nimic de-a face cu această credintă. Când credinta aduce binecuvântare inimii voastre si voi vă bucurati de această binecuvântare, bucuria aceasta pe care o simtiti nu mai este credintă, ci sentiment. Poporul lui Dumnezeu din New York trebuie să se trezească în mod serios, să iasă din întuneric si să lase lumina lor să strălucească. Ei stau drept în calea lucrării lui Dumnezeu. Ei trebuie să lase ca solia îngerului al treilea să-si facă lucrarea asupra inimilor lor. Fratilor, Dumnezeu este dezonorat prin rugăciunile voastre lungi, lipsite de credintă. Nu mai priviti la eul vostru, căci nu merită, ci înăltati-L pe Isus. Vorbiti despre credintă, despre lumină, despre ceruri, si veti avea credintă, lumină, iubire pace si bucurie în Duhul Sfânt.
Următoarele cuvinte sunt adresate celor doi frati din____, însă, deoarece se pot aplica multora, sunt date spre folosul bisericii:
Stimati frati, în viziunea care mi s-a dat în localitatea voastră, mi-a fost arătat ceva cu privire la voi amândoi. Îngerul a arătat spre voi si a spus aceste cuvinte: "Luati seama la voi însivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare si băutură si cu îngrijorările vietii acesteia si astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră" (Luca 21,34). Am văzut că voi amândoi aveti o luptă puternică în fata voastră; aveti de dus o luptă continuă pentru a scoate lumea din inimă, căci o iubiti. Marea voastră preocupare trebuie să fie cum să-L iubiti pe Isus si slujirea Lui, mai mult decât lumea. Dacă iubiti mai mult lumea, faptele voastre vor scoate la iveală acest lucru. Dacă iubiti mai mult pe Isus si slujirea Lui, faptele voastre vor da, de asemenea, mărturie pentru aceasta. Am văzut că multi din această lume au privirea atintită la voi. Multi ar tresălta dacă voi ati cădea, iar altii s-ar bucura dacă ati face progrese. Satana si îngerii lui cei răi vă vor prezenta slava acestei lumi. Dacă vă veti închina lui sau unei comori lumesti, el va face tot ce va putea pentru a o înfătisa într-o lumină plăcută, spre a vă atrage să o iubiti si să vă închinati lui. Domnul Isus si îngerii vostri păzitori vor să vă ridicati mai presus de fermele, vitele si comorile voastre pământesti, îndreptându-vă spre Împărătia cerurilor, spre o mostenire vesnică, o viată vesnică în Împărătia slavei. Îngerul a spus: "Trebuie să muriti fată de această lume". "Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeste lumea, dragostea Tatălui nu este în el."(1 Ioan 2, 15) Am văzut că, dacă bogătia s-ar dobândi prin providenta lui Dumnezeu, nu ar fi păcat să o ai; si dacă s-ar ivi ocazii pentru a folosi aceste mijloace pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, nu ar fi păcat să le ai. Însă, dacă se prezintă ocazii favorabile fratilor pentru a-si folosi averea pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu si spre slava Sa, si ei nu fac acest lucru, vor gresi. În timpul de probă, ceea ce a constituit o comoară pentru ei se va dovedi a fi ceva potrivnic. Atunci, toate ocaziile de a folosi viata spre slava lui Dumnezeu vor fi trecut si, într-un chin sufletesc teribil, ei îsi vor arunca bogătiile la cârtite si lilieci. Aurul si argintul nu-i vor putea mântui în ziua aceea. Acestea vor cădea asupra lor ca o greutate zdrobitoare, pentru că va trebui să dea socoteală de isprăvnicia lor, de modul în care au folosit banii Domnului. Iubirea de sine i-a făcut să creadă că le-au apartinut lor, că ei puteau face ce doreau cu toti banii lor. Însă atunci ei vor simti, vor simti cu amar, si vor întelege că banii, mijloacele pe care ei le-au avut, le-au fost doar împrumutate de Dumnezeu, pentru a-I fi înapoiate cu credinciosie si folosite pentru înaintarea cauzei Sale. Bogătiile lor i-au înselat. Ei au considerat că sunt săraci si au trăit doar pentru ei însisi, iar în cele din urmă vor descoperi că acea parte pe care trebuia să o folosească pentru cauza lui Dumnezeu constituie o teribilă povară pentru ei. Îngerul lui Dumnezeu a spus: "Duceti totul la altar, să fie o jertfă vie, care se mistuie. La nevoie, legati totul cu funii, dacă nu puteti păstra acolo. Consacrati-vă rugăciunii. Tineti totul pe altar. Întăriti-vă prin puterea lui Dumnezeu.""Vindeti tot ce aveti si dati milostenie. Faceti-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hotul, si unde nu roade molia"(Luca 12,33). "Nu vă strângeti comori pe pământ, unde le mănâncă moliile si rugina si unde le sapă si le fură hotii; ci strângeti-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile si rugina si unde hotii nu le sapă, nici nu le fură"(Matei 6,19.20). Am văzut că, dacă Dumnezeu v-ar fi dat mai multă bogătie, acest lucru v-ar fi umilit, pentru că ar fi pus asupra voastră mai multe obligatii. Acolo unde se dă mult, chiar în cele ale lumii acesteia, se si cere mult. În vederea acestui principiu, voi trebuie să aveti caractere nobile, generoase. Căutati ocazii de a face bine cu ceea ce aveti. "Strângeti-vă comori în ceruri." Am văzut că nu mai putin se cere de la crestini în ultima vreme să aibă un spirit de generozitate si să consacre Domnului o parte din venitul lor. Orice crestin adevărat a considerat aceasta un privilegiu, însă unii, care sunt crestini doar cu numele, au socotit aceasta o povară; harul si iubirea lui Dumnezeu nu au lucrat în ei niciodată fapte bune, căci, dacă s-ar fi petrecut acest lucru, ei ar fi făcut să înainteze cauza Mântuitorului lor. Însă crestinilor care trăiesc în timpul din urmă, care-L asteaptă pe Domnul lor, li se cere chiar mai mult decât atât - Dumnezeu le cere să sacrifice. Îngerul a spus: "Domnul Isus n-a lăsat urme strălucitoare pe care să mergeti. Păsiti îndeaproape pe urmele Lui. Trăiti o viată de tăgăduire de sine, de sacrificiu de sine, ca a Lui, si veti mosteni împreună cu El cununa slavei".
Pe data de 8 oct. 1857, mi-a fost arătat în viziune la Monterey, Michigan, că starea multor păzitori ai Sabatului era asemănătoare cu cea a tânărului care a venit la Isus ca să stie ce să facă pentru a mosteni viata vesnică. "Atunci s-a apropiat de Isus un om si a zis: 'Învătătorule, ce bine să fac ca să am viata vesnică?' El i-a răspuns: 'Ce bine? Binele este unul singur. Dacă vrei să intri în viată, păzeste poruncile'. 'Care?' I-a zis el. Si Isus i-a răspuns: 'Să nu ucizi; să nu preacurvesti; să nu furi; să nu faci o mărturie mincinoasă; să cinstesti pe tatăl tău si pe mama ta si să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuti'. Tânărul i-a zis: 'Toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tineretea mea. Ce-mi mai lipseste?' 'Dacă vrei să fii desăvârsit', i-a zis Isus, 'du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, si vei avea o comoară în cer! Apoi vino si urmează-Mă'. Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avutii. Isus a zis ucenicilor Săi: 'Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărătia cerurilor. Vă mai spun iarăsi că este mai usor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărătia lui Dumnezeu'. Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiti de tot si au zis: 'Cine poate atunci să fie mântuit?' Isus S-a uitat tintă la ei si le-a zis: 'La oameni lucrul acesta este cu neputintă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putintă'."(Matei 19,16-26) Isus a citat cinci din ultimele sase porunci tânărului bogat si de asemenea cea de-a doua din cele două porunci mari, pe care se bazează ultimele sase porunci. El credea că le-a tinut pe cele care au fost mentionate. Isus a mentionat cele patru porunci care arată datoria noastră fată de Dumnezeu. Ca răspuns la întrebarea tânărului bogat "Ce-mi mai lipseste?", Isus i-a spus: "Dacă vrei să fii desăvârsit, du-te de vinde ce ai, dă la săraci si vei avea o comoară în ceruri". Aici era lipsa. El gresise în ce priveste tinerea primelor patru porunci, cât si a ultimelor sase. El nu-si iubise aproapele ca pe sine însusi. Domnul Isus a spus: "Dă la săraci". Isus S-a atins de bogătiile lui. "Vinde tot ce ai si dă la săraci". Arătând direct către acestea, El i-a scos în evidentă idolul. Iubirea lui pentru bogătie era mai presus de orice; de aceea îi era imposibil să-L iubească pe Dumnezeu cu toată inima lui, cu tot sufletul lui, cu toată mintea lui. Si această iubire supremă pentru avere l-a făcut să-si închidă ochii fată de nevoile semenilor lui. El nu si-a iubit aproapele ca pe sine însusi si de aceea a dat gres în tinerea ultimelor sase porunci. Inima lui era acolo unde era si comoara lui. Aceasta a fost coplesită de comorile lui pământesti. Si-a iubit bogătiile mai mult decât pe Dumnezeu, mai mult decât comoara cerească. El auzise conditiile din gura lui Isus. Dacă ar fi vândut si ar fi dat la săraci, ar fi avut o comoară în ceruri. Aceasta a constituit un test pentru el, cât de mult pretuia bogătiile fată de viata vesnică. Dorea el cu toată ardoarea viata vesnică? Se lupta cu stăruintă să învingă obstacolul care îl împiedica să aibă o comoară în ceruri? Oh, nu; "el a plecat întristat, pentru că avea multe bogătii". Atentia mi-a fost îndreptată spre aceste cuvinte: "Este mai usor ca o cămilă să treacă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărătia lui Dumnezeu"(Matei 19,24). Isus a spus: "La oameni lucrul acesta este cu neputintă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putintă"(Matei 19,26). Îngerul a spus: "Va îngădui Dumnezeu ca cei bogati să-si păstreze bogătiile si să intre în Împărătia lui Dumnezeu?" Un alt înger a răspuns: "Nu, niciodată". Am văzut că este planul lui Dumnezeu ca aceste bogătii să fie folosite în mod corespunzător, împărtite pentru a fi o binecuvântare pentru cei în nevoie si pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu. Dacă îsi iubesc mai mult bogătiile decât pe Dumnezeu si adevărurile Cuvântului Său, dacă inimile lor sunt legate de bogătii, oamenii nu pot avea viată vesnică. Ei renuntă mai degrabă la adevăr decât să vândă si să dea la săraci. Prin aceasta, ei sunt încercati pentru a vedea cât de mult Îl iubesc ei pe Dumnezeu si cât de mult iubesc ei adevărul; si, ca si tânărul bogat din Biblie, multi pleacă întristati pentru că nu pot avea si bogătiile, si o comoară în ceruri. Nu le pot avea pe amândouă; ei riscă astfel sansa vietii vesnice pentru o bogătie vremelnică. "Este mai usor să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărătia cerurilor". La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putintă. Adevărul, o dată pătruns în inimă prin Duhul lui Dumnezeu, va da afară iubirea de bogătii. Iubirea pentru Isus si iubirea pentru bogătii nu pot sălăslui în aceeasi inimă. Iubirea fată de Dumnezeu întrece cu mult iubirea pentru bogătii, în asa fel încât posesorul acestora lasă bogătiile, iar sentimentele sale sunt îndreptate spre Dumnezeu. Prin iubire, el este călăuzit atunci să slujească nevoilor cauzei lui Dumnezeu. Cea mai mare plăcere a sa este să împartă drept lucrurile care Îi apartin lui Dumnezeu. Iubirea fată de Dumnezeu si fată de semenii săi predomină, iar tot ce are nu socoteste ca fiind al său, ci îsi face cu credinciosie datoria de ispravnic al lui Dumnezeu. Atunci el poate respecta marile porunci ale Legii: "Să iubesti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău si cu tot cugetul tău". "Să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuti". În acest fel, este posibil ca un om bogat să intre în Împărătia lui Dumnezeu. "Si oricine a lăsat case, sau frati, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă sau feciori, sau holde pentru Numele Meu, va primi însutit si va mosteni viata vesnică. Însă multi dintre cei care sunt cei dintâi vor fi cei din urmă; si cei din urmă vor fi cei dintâi"(Matei 19,29.30). Aceasta este răsplata celor care sacrifică pentru Dumnezeu. Ei primesc însutit în această viată si vor mosteni viata vesnică. "Însă multi din cei dintâi vor fi cei din urmă, si cei din urmă vor fi cei dintâi". Mi-au fost arătati cei care primesc adevărul, dar nu îl trăiesc. Ei sunt legati de bogătiile lor si nu vor să-si împartă averea pentru avansarea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu au credintă pentru a îndrăzni si a se încrede în Dumnezeu. Iubirea pentru lume înăbusă credinta lor. Dumnezeu le cere o parte din averea lor, însă ei nu dau atentie acestui lucru. Ei motivează că au trudit greu ca să obtină ce au, că nu pot împrumuta Domnului, pentru că s-ar putea să ajungă să ducă lipsă. "O, voi, cei care aveti putină credintă." Acel Dumnezeu care i-a purtat de grijă lui Ilie pe timp de foamete nu va uita de nici unul dintre copiii Săi care sunt gata să se sacrifice pentru El. Cel care le-a numărat firele de păr din cap le va purta de grijă, iar în zilele de foamete le va da hrană. În timp ce nelegiuitii vor pieri pretutindeni în jurul lor din lipsă de pâine, le vor fi asigurate pâinea si apa. Aceia care încă mai sunt legati de comoara lor pământească, si nu întrebuintează cum se cuvine ce le-a împrumutat Dumnezeu, vor pierde comoara din ceruri, vor pierde viata vesnică. Dumnezeu, în providenta Sa, a miscat inimile unora dintre cei care au bogătii si i-a convertit la adevăr, pentru ca acestia să poată contribui, cu mijloacele pe care le au, la înaintarea lucrării Sale. Iar dacă cei care sunt bogati nu fac acest lucru, dacă nu îndeplinesc scopul lui Dumnezeu, El va trece pe lângă ei si va ridica pe altii care să le ia locul si care vor îndeplini planul Său, împărtind cu bucurie bogătiile lor pentru a veni în sprijinul cauzei lui Dumnezeu. În acest lucru, ei vor fi cei dintâi. Cei care sunt de partea Sa vor face acest lucru. El ar fi putut trimite mijloace din ceruri pentru a aduce la îndeplinire lucrarea Sa; însă El nu a rânduit să fie asa. A rânduit ca oamenii să fie uneltele Sale, astfel ca, având în vedere marele sacrificiu care a fost făcut pentru mântuirea lor, să aibă si ei o parte în lucrarea mântuirii, făcând sacrificii unii pentru altii, si astfel să arate cât de mult pretuiesc jertfa care a fost făcută pentru ei. Am fost îndreptată spre Iacov 5,1-3: "Ascultati acum voi, bogatilor! Plângeti si tânguiti-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogătiile voastre au putrezit si hainele voastre sunt roase de molii. Aurul si argintul vostru au ruginit; si rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-ati strâns comori în zilele din urmă!" Am văzut că aceste lucruri se aplică în mod special acelora care pretind a crede adevărul prezent. Domnul îi cheamă pentru a folosi mijloacele de care dispun pentru înaintarea lucrării Sale. Le sunt prezentate ocazii, însă îsi închid ochii fată de nevoile cauzei si se agată repede de comoara lor pământească. Dragostea lor pentru lume este mai mare decât dragostea lor pentru adevăr, pentru semenii lor sau pentru Dumnezeu. El face apel la ceea ce au ei, însă ei retin în mod egoist, cu lăcomie, ceea ce au. Ei dau putin aici, putin dincolo pentru a-si linisti constiinta, însă ei nu si-au învins dragostea pentru această lume. Ei nu sacrifică pentru Dumnezeu. Domnul a ridicat pe altii care pretuiesc viata vesnică, simt si îsi dau seama întrucâtva de valoarea unui suflet si si-au oferit cu generozitate mijloacele pe care le detin pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Lucrarea se va încheia curând; si nu peste mult timp, mijloacele acelora care si-au păstrat bogătiile, fermele lor mari, vitele etc. nu vor mai folosi la nimic. Am văzut că Domnul Se îndreaptă către acestia cu furie, cu mânie, si le repetă aceste cuvinte: "Duceti-vă acum, voi, bogatilor". El v-a tot chemat, dar voi nu L-ati auzit. Iubirea pentru această lume a înăbusit glasul Lui. Acum nu mai are nevoie de voi si vă lasă să plecati, poruncindu-vă: "Plecati acum, voi, bogatilor!" Oh, am văzut că este un lucru îngrozitor să fii astfel părăsit de Domnul; un lucru teribil să te agăti de lucruri nemernice aici, când El a spus că cel care va vinde si va aduce daruri va face o comoară în ceruri. Mi-a fost arătat că, pe măsură ce lucrarea se apropie de încheiere si adevărul este prezentat cu putere mare, acesti oameni bogati îsi vor aduce banii si-i vor pune la picioarele slujitorilor lui Dumnezeu, implorându-i să-i accepte. Răspunsul din partea slujitorilor lui Dumnezeu va fi: "Duceti-vă de-acum, voi, bogatilor. Nu mai este nevoie de mijloacele voastre. Le-ati retinut atunci când puteati contribui cu ele la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Cei nevoiasi au dus lipsă; ei nu au fost binecuvântati prin mijloacele voastre. Dumnezeu nu va mai accepta acum bogătiile voastre. Duceti-vă de acum voi, bogatilor". Apoi, atentia mi-a fost îndreptată spre aceste cuvinte: "Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile si pe care le-ati oprit-o prin înselăciune strigă! Si strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului ostirilor"(Iacov 5,4). Am văzut că nu Dumnezeu este Cel care are de-a face de regulă cu bogătiile dobândite. Satana are adesea mai mult de-a face cu obtinerea de bogătii decât Dumnezeu. Multe dintre acestea sunt dobândite prin exploatarea salariatilor. Bogatul, omul firesc, lacom, obtine bogătiile prin asuprirea lucrătorilor săi, trăgând foloase de pe urma lor ori de câte ori poate, adăugând astfel la o comoară care îi va mânca, precum focul carnea. Sunt unii care nu au apucat pe calea strictă a cinstei si onoarei. Acestia trebuie să se îndrepte pe un alt drum si trebuie să actioneze repede pentru a răscumpăra vremea. Multi păzitori ai Sabatului sunt deficitari în acest punct. Se trag foloase chiar de la fratii lor săraci, iar cei care au din belsug pretind mai mult decât valorează bunurile în realitate, mai mult decât ar plăti ei pentru aceleasi lucruri, în timp ce acesti frati sunt în necazuri, întristati că nu au ce le trebuie. Dumnezeu cunoaste toate aceste lucruri. Fiecare act egoist, orice abuz, lăcomie, va atrage după sine răsplata. Am văzut că este crud si nedrept să nu iei în seamă starea unui frate. Dacă acesta este necăjit sau sărac, si cu toate acestea face tot ce-i stă în putere, ar trebui să se dovedească îngăduintă fată de el si să nu i se pretindă în întregime valoarea lucrurilor cumpărate de la cei bogati; acestia ar trebui să aibă inimi pline de milă fată de el. Dumnezeu va aproba astfel de fapte de bunătate, iar făcătorul nu-si va pierde răsplata. Însă în dreptul multor păzitori ai Sabatului stau scrise fapte de lăcomie, de lipsă de împreună simtire. Am fost îndreptată înapoi spre timpul când erau doar câtiva care au ascultat si îmbrătisat adevărul. Ei nu au avut mult în ceea ce priveste lucrurile acestei lumi. Nevoile lucrării erau simtite doar de câtiva. Atunci a fost necesar ca unii să-si vândă casele si pământurile, să-si procure ceva mai ieftin care să le slujească drept casă, în timp ce banii lor erau pusi cu dărnicie si generozitate la dispozitia Domnului, pentru publicarea adevărului sau pentru a ajuta astfel la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Când priveam la acestia care au făcut sacrificii, am văzut că ei au îndurat multe lipsuri pentru a putea fi de folos lucrării. Am văzut un înger stând alături de ei, arătând în sus si spunându-le: "Voi aveti pungi în ceruri! Pungi care nu se învechesc! Răbdati până la sfârsit si răsplata voastră va fi mare!" Dumnezeu a miscat multe inimi. Adevărul, pentru care câtiva au sacrificat atât de mult, pentru ca acesta să poată fi prezentat altora, a triumfat si multi l-au putut cunoaste. Dumnezeu, în providenta Lui, i-a miscat pe cei care au mijloace si i-a adus la adevăr, astfel ca, pe măsură ce lucrarea Sa creste, nevoile cauzei să poată fi împlinite. Multe mijloace au fost aduse în rândurile păzitorilor Sabatului si am văzut că în prezent Dumnezeu nu cere casele de care poporul Său are nevoie pentru a locui în ele, cu exceptia cazului când casele scumpe sunt schimbate cu altele mai ieftine. Însă, dacă aceia care au din belsug nu aud glasul Său, nu se despart de lume si nu pun la dispozitie o parte din proprietatea si pământurile lor si nu sacrifică pentru Dumnezeu, El va trece pe lângă ei si îi va chema pe aceia care vor să facă ceva pentru Isus, chiar să-si vândă casele pentru a sustine nevoile lucrării. Dumnezeu doreste daruri de bunăvoie. Aceia care dau trebuie să socotească aceasta un privilegiu deosebit. Unii dau din belsugul lor si totusi nu simt nici o lipsă. Ei nu sacrifică nimic pentru cauza lui Hristos. Ei au încă tot ce le doreste inima. Ei dau cu generozitate si cu inimă largă. Dumnezeu ia aminte la acest lucru si fapta si motivatia ei Îi sunt cunoscute si sunt consemnate de El cu precizie. Ei nu-si vor pierde răsplata. Voi, care nu puteti da atât de mult, nu trebuie să vă scuzati pentru că nu faceti la fel de mult ca altii. Faceti ce puteti voi. Renuntati la unele articole de care vă puteti dispensa si sacrificati pentru cauza lui Dumnezeu. Ca si văduva, dăruiti cei doi bănuti. De fapt, veti da mai mult decât toti care dau din prisosul lor; si veti simti plăcerea tăgăduirii de sine, veti simti ce bine este să dai celor în nevoie, să sacrifici pentru adevăr si să-ti faci o comoară în ceruri. Mi-a fost arătat că tineretul, în special tinerii care sustin că sunt de partea adevărului, au totusi de învătat lectia tăgăduirii de sine. Dacă ar pretui mai mult adevărul, ei ar sacrifica mai mult pentru el, si aceasta le-ar schimba inimile, le-ar curăti vietile si ei l-ar pretui mai mult. Tinerii nu se implică în purtarea poverii cauzei lui Dumnezeu si nici nu simt nici o responsabilitate cu privire la aceasta. Oare pentru că Dumnezeu i-a scuzat? Oh, nu, ei se scuză! Ei stau linistiti, în timp ce altii sunt împovărati. Nu-si dau seama că ei nu-si apartin lor însisi. Puterea si timpul lor nu le apartin. Ei sunt cumpărati cu un pret. S-a făcut un sacrificiu mare pentru ei si, dacă nu posedă un spirit de tăgăduire de sine si sacrificiu, nu vor avea niciodată mostenirea nemuririi.
PRIVILEGIUL SI DATORIA BISERICII
Cele de mai jos se referă la comunitatea din Battle Creek, însă descrie starea si privilegiile pe care le au fratii de pretutindeni. Am văzut că un nor des îi învăluia si doar câteva raze de lumină de la Isus pătrundeau prin acest nor. M-am uitat să-i văd pe aceia care primiseseră această lumină si am văzut persoane rugându-se cu stăruintă pentru biruintă. Preocuparea lor era de a-L sluji pe Dumnezeu. Credinta lor stăruitoare le-a adus răsplata. Lumina cerului a fost revărsată asupra lor; însă norul de întuneric ce se afla deasupra bisericii, în general, era des. L-am întrebat pe înger dacă este nevoie de acel întuneric. El a spus: "Priveste!" Am văzut apoi cum biserica a început să se ridice, să se roage stăruitor lui Dumnezeu si razele de lumină au început să pătrundă acea întunecime, iar norul a fost îndepărtat. Lumina clară a cerului a strălucit asupra lor si, cu încredere sfântă, atentia le-a fost îndreptată spre Dumnezeu. Îngerul a spus: "Iată privilegiul si datoria lor". Satana a coborât cu putere mare, stiind că timpul său este scurt. Îngerii lui sunt ocupati si o mare parte din poporul lui Dumnezeu îsi îngăduie să stea nepăsător de partea lui. Norul a trecut din nou si s-a asezat deasupra bisericii. Am văzut că acesta ar putea fi împrăstiat doar prin eforturi serioase si rugăciune stăruitoare. Adevărurile alarmante ale Cuvântului lui Dumnezeu au pus putin în miscare poporul lui Dumnezeu. Pe ici, pe colo, ei fac eforturi pentru a birui, însă obosesc curând si se scufundă în aceeasi stare de căldicel. Am văzut că ei nu sunt stăruitori si hotărâti. Cel care caută mântuirea ar trebui să aibă aceeasi energie si stăruintă pe care ar avea-o pentru comorile vremelnice si atunci tinta ar fi atinsă. Am văzut că poporul lui Dumnezeu ar putea la fel de bine să bea paharul plin, după cum poate tine în mână sau la gură paharul gol. Nu este planul lui Dumnezeu ca unii să stea nepăsători, iar altii să fie împovărati. Sunt unii care simt greutatea si responsabilitatea lucrării si necesitatea de a actiona împreună cu Hristos si de a nu risipi. Altii socotesc că n-au nici o răspundere, actionând ca si când n-ar avea nici o influentă. Acestia sunt dintre cei care risipesc. Dumnezeu nu este părtinitor. Toti cei care doresc să aibă parte de mântuire si care speră să aibă parte si de slava împărătiei viitoare trebuie să adune împreună cu Hristos. Fiecare trebuie să simtă că este răspunzător în dreptul său si pentru influenta pe care o exercită asupra altora. Dacă acestia rămân pe calea lui Hristos, Domnul Isus va fi în ei nădejdea slavei, si ei vor avea plăcere să-I aducă laude pentru a fi reînviorati. Cauza Mântuitorului lor le va fi apropiată si dragă. Preocuparea lor va fi de a contribui la înaintarea acestei cauze si de a o onora printr-o vietuire sfântă. Îngerul a spus: "Dumnezeu va cere înapoi fiecare talant cu dobândă". Fiecare crestin trebuie să meargă din putere în putere si să-si folosească toată energia în cauza lui Dumnezeu.
La data de 20 noiembrie 1857, mi-a fost arătat poporul lui Dumnezeu si i-am văzut pe credinciosi fiind zguduiti puternic. Unii dintre ei, cu credintă puternică si cu strigăte teribile, se rugau lui Dumnezeu. Fetele lor erau palide, purtând semnele unei nelinisti profunde, expresie a luptei lor lăuntrice. Chipurile lor arătau hotărâre si seriozitate, în timp ce mari picături de sudoare cădeau de pe fruntile lor. Din când în când, fetele li se luminau de semnul aprobării lui Dumnezeu si din nou pe fetele lor se asterneau neliniste, seriozitate si solemnitate. ("Sunati cu trâmbita în Sion! Vestiti un post, chemati o adunare de sărbătoare! Strângeti poporul, tineti o adunare sfântă! Aduceti pe bătrâni, strângeti copiii, si chiar pruncii de la tâtă! Să iasă mirele din cămara lui si mireasa din odaia ei! Preotii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă si altar si să zică: 'Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară mostenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: Unde este Dumnezeul lor?" (Ioel 2,15- 17) "Supuneti-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviti-vă diavolului si el va fugi de la voi. Apropiati-vă de Dumnezeu si El se va apropia de voi. Curătiti-vă mâinile, păcătosilor; curătiti-vă inima, oameni cu inima împărtită! Simtiti-vă ticălosia; tânguiti-vă si plângeti! Râsul vostru să se prefacă în tânguire si bucuria voastră în întristare. Smeriti-vă înaintea Domnului si El vă va înălta."(Iacov 4,7-10) "Veniti-vă în fire si cercetati-vă, neam fără rusine, până nu se împlineste hotărârea - ca pleava trece vremea, până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutati pe Domnul, toti cei smeriti din tară, care împliniti poruncile Lui! Căutati dreptatea, crutati smerenia! Poate că veti fi căutati în ziua mâniei Domnului!"(Tefania 2,1-3)) Îngerii răi se îngrămădeau în jurul lor, adunând întunericul asupra acestora, ca să-L îndepărteze pe Isus din fata ochilor lor, astfel ca privirea să le fie atrasă spre întunericul ce-i împresura, ca să nu se încreadă în Dumnezeu si să murmure împotriva Lui. Singura lor salvare era în a-si tine privirea îndreptată în sus. Îngerii lui Dumnezeu aveau în grijă poporul Lui si, în timp ce această atmosferă otrăvitoare a îngerilor răi se lăsa asupra acestora care erau atât de tulburati, îngerii ceresti dădeau mereu din aripi în jurul lor, pentru a împrăstia această negură deasă. Am văzut că unii nu se rugau si nu se găseau în această stare de agonie. Ei păreau indiferenti si nepăsători. Nu se împotriveau întunericului din jurul lor, si acest lucru îi arunca în ceva asemenea unui nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe acestia si i-am văzut grăbindu-se spre a veni în ajutorul acelora care se luptau din toate puterile pentru a se împotrivi îngerilor răi, strigând către Dumnezeu cu stăruintă. Dar îngerii i-au părăsit pe aceia care nu făceau nici un efort; apoi eu nu i-am mai văzut. În timp ce unii se rugau cu strigăte stăruitoare, o rază de lumină de la Isus venea din când în când asupra lor, pentru a le încuraja inimile si a le lumina fetele. Am cerut să cunosc însemnătatea zguduirii pe care am văzut-o si mi-a fost arătat că aceasta avea să fie provocată de mărturia dreaptă adusă de sfatul Martorului Credincios către Laodicea. Aceasta va avea efect asupra inimii primitorului si îl va conduce să înalte standardul si să prezinte drept adevărul. Unii nu vor aduce această mărturie asa cum trebuie. Ei se vor ridica împotriva ei, si acest lucru va provoca o cernere în cadrul poporului lui Dumnezeu. Nici pe jumătate nu s-a acordat atentie soliei Martorului Credincios. S-a pus putin pret, dacă nu chiar s-a desconsiderat această mărturie solemnă, de care depinde soarta bisericii. Această mărturie trebuie să producă o pocăintă adâncă si toti aceia care o primesc cu adevărat i se vor supune si vor fi curătiti.
Îngerul a spus: "Ascultă!" Curând am auzit o voce care semăna cu o muzică a mai multor instrumente, toate în acorduri perfecte, dulci si armonioase. Aceasta întrecea orice muzică pe care am auzit-o vreodată. Părea a fi atât de plină de har, îndurare si bucurie înăltătoare, sfântă. M-am înfiorat în toată fiinta mea. Îngerul mi-a spus: "Priveste!" Atentia mi-a fost îndreptată atunci spre multimea pe care o văzusem, care a fost zguduită cu putere. I-am văzut pe aceia care mai înainte plângeau si se rugau, agonizând. Grupul de îngeri păzitori din jurul lor s-a dublat si ei erau îmbrăcati în armură din cap până-n picioare. Se deplasau în ordine desăvârsită, hotărâti, ca o companie de soldati. Fetele lor arătau că trecuseră printr-o luptă cumplită, printr-o agonie. Cu toate acestea, chipurile lor, desi marcate de chinul lăuntric teribil, străluceau acum de lumina si slava cerului. Ei obtinuseră victoria, si aceasta a dat nastere în inimile lor la o multumire profundă si o bucurie sfântă, sacră. Numărul acestui grup s-a micsorat. Unii au fost cernuti si lăsati pe cale.("Stiu faptele tale: că nu esti nici rece, nici în clocot. Dar, fiindcă esti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Pentru că zici: 'Sunt bogat, m-am îmbogătit si nu duc lipsă de nimic' si nu stii că esti ticălos, nenorocit, sărac, orb si gol." (Apoc. 3, 15-17) ) Cei nepăsători si indiferenti, care nu s-au alăturat acelora care pretuiau biruinta si mântuirea suficient pentru a se ruga cu stăruintă si în agonie pentru ea, au fost lăsati în întuneric. Însă numărul lor a fost imediat completat de altii, care au apucat adevărul si au intrat în rânduri. Îngerii cei răi încă le dădeau târcoale, însă ei nu aveau putere asupra lor.("Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii si a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutătii care sunt în locurile ceresti. De aceea, luati toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteti împotrivi în ziua cea rea si să rămâneti în picioare, după ce veti fi biruit totul. Stati gata, dar având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcati cu platosa neprihănirii, având picioarele încăltate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luati scutul credintei cu care veti putea stinge toate săgetile arzătoare ale celui rău. Luati si coiful mântuirii si sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceti în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni si cereri. Vegheati la aceasta, cu toată stăruinta si rugăciune pentru toti sfintii." (Efes. 6, 12-18) ) I-am auzit pe cei care erau îmbrăcati cu armura rostind adevărul cu mare putere. Acesta a avut efect. I-am văzut pe cei ce fuseseră legati; unele sotii fuseseră tinute de sotii lor, iar unii copii de către părintii lor. Cel sincer, care a fost retinut sau împiedicat să primească adevărul, acum l-a apucat cu nerăbdare. Teama de rude s-a spulberat. Pentru ei conta numai adevărul. Acesta le era mai scump si mai pretios decât viata. Ei fuseseră flămânzi si însetati după adevăr. Am întrebat ce a produs această schimbare. Un înger a răspuns: "Ploaia târzie, înviorarea de la fata Domnului si strigătul cel tare al celui de-al treilea înger." O mare putere îi însotea pe cei ce fuseseră alesi. Îngerul a spus: "Priveste!" Atentia mi-a fost îndreptată spre cei necredinciosi. Acestia erau toti tulburati, agitati. Zelul si puterea lui Dumnezeu îi stârniseră si înfuriaseră. Peste tot era confuzie. Am văzut luându-se măsuri împotriva acelui grup care avea puterea si lumina lui Dumnezeu. Întunericul se îndesea în jurul lor si, cu toate acestea, erau neclintiti, pentru că erau acceptati de Dumnezeu si se încredeau în El. I-am văzut în încurcătură. Apoi i-am văzut strigând cu stăruintă către Dumnezeu. Zi si noapte, strigătul lor nu înceta.(" Si Dumnezeu nu va face dreptate alesilor Lui, care strigă zi si noapte către El, măcar că zăboveste fată de ei? Vă spun că le va face dreptate cât de repede. Dar, când va veni Fiul omului, va găsi El credintă pe pământ?"(Apoc. 14, 14.15) ) Am auzit aceste cuvinte: "Voia Ta, o, Dumnezeule, să se facă! Dacă prin aceasta se poate aduce slavă Numelui Tău, găseste Tu o cale de scăpare pentru poporul Tău. Izbăveste-ne de necredinciosii din jurul nostru! Ei vor să ne omoare; însă bratul Tău poate aduce mântuire". Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aduce aminte. Toti păreau să aibă un simtământ adânc al nevredniciei lor si dădeau pe fată o totală supunere fată de voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, ca si Iacov, fără nici o exceptie, ei se rugau cu stăruintă pentru izbăvire. Imediat după ce ei au început să strige, îngerii, din milă pentru ei, ar fi pornit ca să-i elibereze. Însă un înger înalt, comandant, nu le-a îngăduit. El a spus: "Voia lui Dumnezeu nu s-a împlinit încă. Ei trebuie să bea paharul. Ei trebuie să fie botezati cu botezul." Apoi am auzit vocea lui Dumnezeu care a cutremurat cerurile si pământul.("Domnul răcneste din Sion, glasul lui răsună în Ierusalim, de se zguduie cerurile si pământul. Dar Domnul este scăparea poporului Său, si ocrotirea copiilor lui Israel."(Ioel 3,16) Vezi si Evrei 12,26; Apoc. 16,17. ) A avut loc un puternic cutremur de pământ. Clădirile erau zguduite si se prăbuseau la fiecare pas. Am auzit apoi un strigăt triumfător de biruintă, puternic, armonios si clar. Am privit asupra acestui grup, care cu putin timp înainte fusese într-o asemenea suferintă si chin. Robia lor a luat sfârsit! O lumină plină de slavă a strălucit asupra lor. Cât de frumosi erau! Orice urmă de oboseală si grijă a dispărut; pe fetele lor se vedea sănătate si frumusete. Vrăjmasii lor, necredinciosii din jurul lor, au căzut ca niste oameni morti. Ei nu puteau suporta lumina care strălucea asupra celor izbăviti, a celor sfinti. Această lumină si slavă a rămas asupra lor până ce Isus a apărut pe norii cerului, iar grupul celor credinciosi, încercati, au fost schimbati într-o clipă, într-o clipeală de ochi, din slavă în slavă. Mormintele s-au deschis si sfintii au iesit afară, îmbrăcati în nemurire, strigând: "Biruintă asupra mortii si a mormântului!", si, împreună cu sfintii în viată, au fost ridicati pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, în timp ce orice limbă de muritor rostea strigăte de slavă si biruintă.
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
