| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A XVIII - Mentinând experienta religioasă
CAPITOLUL OPTZECI
VENERATIE PENTRU CEEA CE ESTE SFÂNT
Darul scump al veneratiei. - Un alt dar pretios care trebuie cultivat cu atentie este veneratia.
(Ed. p. 242)
Educarea si instruirea tineretului să fie de o natură ce să înalte lucrurile sacre si să încurajeze devotamentul pur fată de Dumnezeu în casa Lui. Multi din cei ce mărturisesc a fi copiii Împăratului ceresc nu au o apreciere adevărată fată de caracterul sacru al lucrurilor vesnice. (5 T. p. 496)
Dumnezeu trebuie să fie de temut. - Adevăratul respect fată de Dumnezeu este inspirat de un sentiment al măretiei Lui infinite si de o constientizare a prezentei Lui. Inima fiecărui copil trebuie să fie profund impresionată de acest sentiment al prezentei Celui nevăzut. (Ed. p. 242) ,,Dumnezeu este înfricosat în adunarea cea mare a sfintilor si de temut pentru toti cei ce stau în jurul Lui." Psalmul 89, 7.
Numele Lui trebuie venerat. - De asemenea, trebuie manifestat respect fată de Numele lui Dumnezeu. Acest Nume să nu fie niciodată rostit cu usurintă sau necugetat. Chiar si în rugăciune trebuie evitată folosirea lui frecventă sau inutilă. ,,Numele Lui este sfânt si înfricosat." Psalmul 111, 9. Îngerii îsi ascund fata când Îl pronuntă. Cu câtă veneratie trebuie să-L rostim noi, care suntem căzuti si păcătosi! (Id. p. 243)
Cuvântul Lui este sacru. - Noi trebuie să venerăm Cuvântul lui Dumnezeu. Să arătam respect fată de Biblie fără s-o folosim ca pe o carte obisnuită sau să umblăm cu ea cu nepăsare. Scripturile nu trebuie să fie citate niciodată în glumă sau interpretate liber pentru a accentua o vorbă de duh. ,,Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este curat" ,,ca argintul încercat în cuptor de pământ si curătit de sapte ori." (Proverbe 30, 5; Psalm 12, 6). (Id. p. 244)
Copiii trebuie învătati să respecte orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu. Părintii să amplifice întotdeauna învătăturile legii Domnului înaintea copiilor lor arătând ascultare fată de această lege si trăind ei însisi sub controlul lui Dumnezeu. Dacă un sentiment al sfinteniei legii pune stăpânire pe părinti, el va transforma, cu sigurantă, caracterul, convertind sufletul. (R&H. 10 mai 1898)
Locasul de rugăciune. Dumnezeu este acolo. - În fiecare cămin crestin Dumnezeu trebuie să fie onorat prin jertfa rugăciunii si laudei, dimineata si seara. Copiii trebuie învătati să respecte si să adore ora de rugăciune. (CT. p. 110) Copilul să fie învătat să privească timpul si locul rugăciunii ca fiind sacre, precum si serviciul divin de închinare, deoarece Dumnezeu este acolo. Pe măsură ce este manifestat respect în atitudine si comportament, sentimentul care-l inspiră va fi aprofundat. (Ed. p. 242, 243)
Casa lui Dumnezeu este templul Lui cel sfânt. - Ar fi bine atât pentru tineri cât si pentru bătrâni să studieze, să mediteze si să repete adesea acele cuvinte ale Sfintelor Scripturi care arată cum trebuie să fie privit locul marcat de prezenta lui Dumnezeu.
,,Scoate-ti încăltămintea din picioare", I-a poruncit lui Moise la rugul aprins, , căci locul pe care calci este un pământ sfânt." Exodul 3, 5.
Iacov, după ce a privit viziunea cu îngerii, a exclamat: ,,Domnul este în locul acesta si eu n-am stiut. . . . Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!" Geneza 28, 16; 17.
,,Domnul însă este în templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!" Habacuc 2, 20. (Id. p. 243) Multi . . . nu apreciază cum ar trebui caracterul sacru al lucrurilor vesnice. Aproape toti au nevoie să fie învătati cum să se poarte în casa lui Dumnezeu. Părintii nu trebuie doar să-i învete, ci să le si poruncească copiilor lor să intre în sanctuar cu sobrietate si veneratie. (5 T. p. 496) Protejati împotriva nepăsării în crestere. - De la caracterul sacru al sanctuarului pământesc, crestinii pot învăta cum trebuie privit locul unde Domnul Se întâlneste cu poporul Lui. S-a făcut o mare schimbare, nu în bine, ci în rău, în obiceiurile si traditiile oamenilor cu privire la închinarea religioasă. Lucrurile pretioase si sfinte care ne leagă de Dumnezeu pierd repede contactul cu mintea si inima noastră si sunt coborâte la nivelul lucrurilor de rând. Veneratia pe care o aveau oamenii din vechime pentru sanctuar, unde se întâlneau cu Dumnezeu pentru serviciul sacru, a încetat în mare parte. Cu toate acestea, Dumnezeu Însusi a hirotonisit serviciul Lui si l-a înăltat cu mult deasupra a tot ce este trecător. (Id. p. 491) Casa lui Dumnezeu este adesea desacralizată, iar sabatul călcat de copiii credinciosilor. În unele cazuri li se permite să alerge, să se joace, să vorbească si să-si manifeste temperamentul rău chiar în adunare unde sfintii trebuie să se închine lui Dumnezeu în frumusetea sfinteniei. Iar locul care trebuie să fie sfânt si în care trebuie să domnească o liniste sfântă, unde trebuie să fie ordine desăvârsită, grijă si umilintă este făcut un adevărat Babilon - ,,confuzie". E destul pentru a-I produce neplăcere lui Dumnezeu si pentru a-L face să-Si retragă prezenta din adunările noastre. (R&H. 19 septembrie, 1854)
Noi avem mai multe motive pentru adorare de-cât evreii. - Este adevărat că respectul pentru casa lui Dumnezeu a ajuns aproape uitat. Lucrurile si locurile sfinte nu sunt privite ca deosebite, iar ceea ce este sfânt si înalt nu este apreciat. Nu există o cauză pentru nevoia de evlavie fierbinte în familiile noastre? Nu este din cauză că standardul înalt al religiei este târât în tărână? Dumnezeu a dat poporu-lui Său din vechime reguli cu privire la ordine, desăvârsire si exactitate. S-a schimbat caracterul Lui? Nu este El marele si puternicul Dumnezeu care conduce în cerul cerurilor? N-ar fi bine pentru noi să citim adesea directiunile date evreilor de Însusi Dumnezeu, ca noi, care avem lumina adevărului slăvit strălucind asupra noastră să imităm veneratia lor fată de casa lui Dumnezeu? Avem motive din belsug . . . chiar să fim mai atenti si mai respectuosi în închinarea noastră decât erau iudeii. Dar un vrăjmas a lucrat să ne distrugă credinta în caracterul sacru al închinării crestine. (5 T. p. 495, 496)
Biserica este sanctuarul credinciosilor. - Casa este sanctuarul familiei si cămăruta sau dumbrava este locul cel mai retras pentru închinare individuală, dar biserica este sanctuarul comunitătii. Trebuie să existe reguli cu privire la timpul, locul si modul de închinare. (Id. p. 491)
Învătati-i pe copii să intre cu respect. - Părinti, ridicati standardele crestinismului în mintea copiilor vostri. Ajutati-i să-L împletească pe Isus în experienta lor. Învătati-i să aibă cea mai înaltă veneratie pentru casa lui Dumnezeu si să înteleagă că atunci când intră aici trebuie să aibă inima sensibilizată si cucerită de gânduri ca acestea: ,,Dumnezeu este aici. Aceasta este casa Lui. Eu trebuie să am gânduri curate si motivele cele mai sfinte. Nu trebuie să am mândrie, invidie, gelozie, bănuieli rele, ură sau înselăciune în inimă, deoarece vin în prezenta Dumnezeului sfânt. Acesta este locul în care Dumnezeu Se întâlneste cu poporul Lui si-L binecuvântează. Cel înalt si sfânt, care trăieste vesnic, priveste asupra mea, îmi cercetează inima si îmi citeste cele mai secrete gânduri si fapte ale vietii mele." (Id. p. 494)
Să stea cu părintii lor. - Gustul moral al închinătorilor în sanctuarul sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie elevat, rafinat si sfintit. Această problemă a fost din nefericire neglijată. Importanta ei a fost trecută cu vederea si, ca rezultat, dezordinea si lipsa de respect au devenit predominante, iar Dumnezeu a fost dezonorat. Când conducătorii bisericii, pastorii si oamenii, tatii si mamele nu au vederi înalte cu privire la această chestiune, ce se poate astepta de la copiii fără experientă? Ei se află prea adesea în grupuri, departe de părintii care ar trebui să aibă grijă de ei. Desi sunt în prezenta lui Dumnezeu si ochiul Lui îi priveste, ei sunt usurateci si banali, soptesc si râd, sunt nepăsători, nerespectuosi si neatenti. (Id. p. 496) Să fie seriosi si tăcuti. - Nu fiti atât de lipsiti de respect pentru casa si închinarea lui Dumnezeu încât să vorbiti unul cu altul în timpul predicii! Dacă cei ce comit această greseală i-ar putea vedea pe îngerii lui Dumnezeu privind asupra lor si însemnându-le faptele, ar fi umpluti de rusine si de dezgust fată de ei însisi. Dumnezeu vrea ascultători atenti. Când a dormit omul, vrăjmasul a semănat neghina. (MYP. p. 266)
Să nu se poarte ca într-un loc obisnuit. - Locul unde Dumnezeu se întâlneste cu poporul Său trebuie să fie sacru, ca si sanctuarul din vechime. Acel loc nu trebuie folosit pentru servirea mesei sau pentru afaceri, ci pur si simplu pentru închinare la Dumnezeu. Când copiii au scoală în cursul săptămânii în acelasi loc unde se adună pentru serviciul divin în sabat, nu pot fi făcuti să simtă caracterul sacru al acelui loc si faptul că trebuie să intre cu sentimente de veneratie. Lucrurile sacre si cele obisnuite sunt atât de îmbinate că este greu să le deosebesti. Pentru acest motiv casa sau sanctuarul dedicat lui Dumnezeu nu trebuie făcut un loc de rând. Caracterul lui sacru să nu fie făcut confuz, amestecat cu sentimente obisnuite sau cu viata de afaceri. Închinătorii trebuie să fie plini de uimire si teamă sfântă când intră în sanctuar si să lase în urmă toate gândurile lumesti de rând, deoarece aici este locul unde Dumnezeu Îsi descoperă prezenta. El este camera de audientă a Dumnezeului celui mare si vesnic, de aceea mândria si patima, disensiunile si înăltarea de sine, egoismul si pofta pe care Dumnezeu le denuntă ca idolatrie, sunt nepotrivite pentru un asemenea loc. (MS. 23, 1886)
Să nu manifeste un spirit usuratic. - Părinti, este datoria voastră să vă tineti copiii în supunere desăvârsită, cu toate patimile si temperamentele lor rele. Dacă copiii sunt luati la adunare, trebuie făcuti să stie si să înteleagă unde se află: nu sunt acasă, ci acolo unde Dumnezeu Se întâlneste cu poporul Lui. Ei trebuie tinuti linistiti si fără nici un fel de joacă, iar Dumnezeu Îsi va întoarce fata către voi si vă va binecuvânta. Dacă este păstrată ordinea în adunările sfintilor, adevărul va avea un efect mai bun asupra tuturor celor ce îl aud. Va fi încurajată solemnitatea de care este atâta nevoie si va fi o putere în adevăr ce va misca adâncimile sufletului, iar amorteala de moarte nu se va tine de cei ce ascultă. Credinciosi si necredinciosi vor fi afectati. Pare evident că în unele locuri chivotul lui Dumnezeu a fost scos din biserică, deoarece poruncile sfinte au fost călcate si tăria lui Israel slăbită. (R&H. 19 septembrie, 1854)
Copilul care tulbură linistea să fie scos afară. - Copilul tău trebuie să fie învătat să asculte asa cum copiii lui Dumnezeu Îl ascultă pe El. Dacă acest standard este mentinut, cuvântul tău va avea greutate când el este nelinistit în casa lui Dumnezeu. Dar dacă copiii nu pot fi stăpâniti sau dacă părintii cred că restrictia este o pretentie prea mare, copilul trebuie să fie scos imediat din adunare. Nu trebuie lăsat să distragă mintea ascultătorilor prin faptul că vorbeste sau aleargă. Dumnezeu este dezonorat prin modul liber în care părintii îsi stăpânesc copiii la adunare. (L. 1, 1877)
Lipsa de respect încurajată de etalarea îmbrăcămintii. - Toti trebuie învătati să aibă îmbrăcămintea îngrijită, curată si ordonată dar să nu-si îngăduie împodobirea exterioară care este cu totul necorespunzătoare pentru sanctuar. Nu trebuie să existe etalare a îmbrăcămintii căci aceasta încurajează lipsa de respect. . . . Toate chestiunile ce tin de îmbrăcăminte trebuie tratate cu grijă, urmând îndeaproape regula Bibliei. Moda este zeita ce a guvernat lumea de afară si adesea se strecoară si în biserică. Biserica trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul ei, iar părintii să se gândească la acest subiect în mod inteligent. (5 T. p. 499, 500)
Arătati respect pastorilor, reprezentantii lui Dumnezeu. - Ar trebui manifestat respect fată de reprezentantii lui Dumnezeu: pastorii, învătătorii si părintii care sunt chemati să vorbească în locul Lui. Prin respectul arătat lor, Dumnezeu este onorat. (Ed. p. 244) Ei {copiii} sunt rareori învătati că pastorul este ambasadorul lui Dumnezeu, că solia ce o aduce este mijlocul prevăzut de El pentru salvarea sufletelor si că pentru toti cei care au la dispozitie acest privilegiu, el va fi fie o mireasmă de viată spre viată, fie o mireasmă de moarte spre moarte. (5 T. p. 497) Nimic din ceea ce este sacru, nimic din ceea ce tine de închinarea la Dumnezeu nu trebuie tratat cu nepăsare si indiferentă. Atunci când cuvântul vietii este rostit, trebuie să vă amintiti că ascultati vocea lui Dumnezeu prin servul delegat de El. Nu pierdeti aceste cuvinte prin lipsa de atentie. Dacă sunt luate în seamă, ele vă pot păzi picioarele să nu rătăcească pe cărări rele. (MYP. p. 266)
Părintii care critică au de dat socoteală. - Fiti atenti, părinti, ce exemplu si ce idei le dati copiilor vostri! Mintea lor este maleabilă si impresiile sunt usor întipărite. Cu privire la serviciul divin, dacă vorbitorul are vreun cusur, temeti-vă să-l mentionati. Vorbiti numai despre lucrarea bună ce o face si despre ideile bune ce le-a prezentat, cărora trebuie să le dati atentie ca venind prin agentul lui Dumnezeu. Se poate vedea repede de ce copiii sunt atât de putin impresionati de Cuvântul lui Dumnezeu si de ce au asa putin respect pentru casa Lui. Educatia lor a fost deficitară din acest punct de vedere. (5 T. p. 498) Mintea delicată si susceptibilă a tineretului estimează munca slujitorilor lui Dumnezeu după felul în care părintii tratează această problemă. Multi părinti fac din serviciul divin un subiect de critică acasă, aprobând câteva lucruri si condamnând altele. În felul acesta, solia lui Dumnezeu către oameni este criticată, pusă sub semnul întrebării si făcută un subiect tratat cu superficialitate. Ce impresii pot fi astfel făcute asupra mintii tinerilor prin aceste remarci nepăsătoare si nerespectuoase, numai cărtile cerului vor descoperi. Copiii văd si înteleg aceste lucruri mult mai repede decât pot gândi părintii. Simturile lor morale primesc o directie gresită pe care timpul n-o poate niciodată schimba pe deplin. Părintii se plâng de împietrirea inimii copiilor lor si de dificultatea de a le trezi sensibilitătile morale să răspundă cerintelor lui Dumnezeu. Dar cărtile rapoartelor din cer notează fără greseală cauza adevărată: părintii erau neconvertiti. Ei nu erau în armonie cu cerul sau cu lucrarea cerului. Ideile lor înguste si de rând cu privire la caracterul sacru al lucrării si al sanctuarului lui Dumnezeu erau împletite în educatia copiilor lor. Se pune sub semnul întrebării dacă o persoană care ani de zile s-a aflat sub această influentă distrugătoare a învătăturii din familie va avea vreodată un respect sensibil si o stimă înaltă pentru lucrarea lui Dumnezeu si pentru mijloacele pe care El le-a destinat pentru salvarea sufletelor. Despre aceste lucruri trebuie să vorbiti cu veneratie, cu un limbaj decent si cu o susceptibilitate fină ca să puteti arăta tuturor celor cu care veniti în contact că priviti solia de la slujitorii lui Dumnezeu ca pe un mesaj pentru voi de la Însusi Dumnezeu. (Id. p. 497, 498)
Practicati reverenta până ce devine un obicei. - Este mare nevoie de veneratie în tinerii acestui veac. Sunt alarmată când văd copiii si tinerii părintilor religiosi atât de nepăsători fată de ordinea si decenta ce trebuie să fie observate în casa lui Dumnezeu. În timp ce slujitorii lui Dumnezeu prezintă cuvântul vietii, unii citesc, altii soptesc si râd. Ochii le strălucesc pentru că distrag atentia celor din jur. Acest obicei, dacă este permis să rămână neîmpiedicat, va creste si-i va influenta si pe altii. Copiii si tinerii nu trebuie să simtă niciodată că a fi indiferent si nepăsător în adunările de închinare la Dumnezeu ar fi un lucru de care se pot mândri. Dumnezeu vede orice gând sau faptă lipsită de respect si le înregistrează în cărtile cerului. El spune: ,,Stiu faptele tale." Nimic nu este ascuns de ochiul Său atotcercetător. Dacă v-ati format în vreo măsură obiceiul de a fi indiferenti si neatenti în casa lui Dumnezeu, exersati-vă puterile ce le aveti pentru a-l corecta si arătati că aveti respect de sine. Practicati veneratia până când ea devine o parte din voi însivă. (YI. 8 octombrie, 1896)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
