Indrumarea copilului - Cap79. SABATUL, ZIUA BUCURIEI

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

S E C T I U N E A XVIII - Mentinând experienta religioasã

CAPITOLUL SAPTEZECI SI NOUA

SABATUL, ZIUA BUCURIEI

Desconsiderarea sabatului este predominantã. - Mi-a fost arãtat cã foarte multi pãrinti care pretind a crede solia solemnã pentru acest timp, nu si-au educat copiii pentru Dumnezeu. Ei nu si-au impus restrictii si au fost iritati când cineva a încercat sã le punã limite. Ei nu si-au determinat copiii sã se ataseze de altarul Domnului în fiecare zi prin credintã vie. Multora dintre acesti tineri li s-a permis sã calce porunca a patra, cãutând plãcerea lor în ziua sfântã a lui Dumnezeu. Ei nu au simtit nici o mustrare de constiintã colindând strãzile în sabat ca sã se distreze. Multi merg unde le place si fac ce vor, iar pãrintii se tem atât de mult sã nu-i supere încât, imitând modul de conducere al lui Eli, nu le dau copiilor nici un fel de porunci.

În final, acesti tineri pierd tot respectul pentru sabat si nu au nici o plãcere pentru adunãrile religioase sau pentru lucrurile sfinte si vesnice. (5 T. p. 36, 36)

Dati atentie primului cuvânt din porunca a patra. - ,,Adu-ti aminte" este asezat chiar la începutul poruncii a patra. Pãrinti, voi însivã aveti nevoie sã vã aduceti aminte de sabat ca sã-l sfintiti. Dacã faceti aceasta, le dati copiilor o învãtãturã corespunzãtoare si ei vor venera ziua sfântã a lui Dumnezeu. . . . Este nevoie de educatie crestinã în familiile noastre. În tot cursul sãptãmânii aveti în vedere sabatul sfânt al Domnului, deoarece acea zi trebuie dedicatã servirii lui Dumnezeu. Ea este o zi în care mâinile trebuie sã se odihneascã de ocupatiile zilnice, iar nevoilor sufletului sã li se acorde o atentie deosebitã. (MS. 57, 1897) Când sabatul este amintit în felul acesta, nu li se va îngãdui lucrurilor vremelnice sã nãvãleascã asupra celor spirituale. Nici o datorie ce apartine celor sase zile lucrãtoare nu va fi lãsatã pentru sabat. Energiile noastre nu vor fi atât de epuizate în timpul sãptãmânii, încât în ziua în care Domnul S-a odihnit si a fost întãrit, noi sã fim prea istoviti sã ne angajãm în serviciul Lui. (6 T. p. 354)

Faceti din vineri ziua de pregãtire. - Pregãtirea pentru sabat sã fie terminatã vineri. Vedeti ca toate hainele sã fie pregãtite si mâncarea terminatã, pantofii lustruiti si baia fãcutã. Acest lucru este posibil dacã faceti din el o regulã. Sabatul nu este destinat reparatului hainelor, gãtitu-lui mâncãrii, cãutãrii de plãcere sau vreunei alte preocupãri lumesti. Înainte de apusul soarelui toate lucrãrile lumesti sã fie lãsate deoparte si toate ziarele lumesti sã fie date la o parte din vedere. Pãrinti, explicati-le copiilor ceea ce faceti si scopul pentru care procedati în felul respectiv, iar ei sã ia parte cu voi în pregãtirea pentru a tine sabatul potrivit cu porunca. (Id. p. 355, 356) În multe familii {în sabat} cizmele si pantofii sunt lustruiti si periati, cusãturile fãcute, numai pentru cã aceste lucruri mãrunte nu au fost fãcute vineri. Ei nu si-au ,,adus aminte de ziua de sabat ca s-o sfinteascã." . . . Vineri trebuie avut grijã de hainele copiilor. În timpul sãptãmânii ele trebuie sã fie toate pregãtite de mâinile lor, sub îndrumarea mamei, asa ca sã poatã fi îmbrãcate în liniste, fãrã confuzie, fãrã grabã sau vorbire nechibzuitã. (MS. 57, 1897) Mai existã o lucrare cãreia îi trebuie acordatã atentie în ziua de pregãtire. În aceastã zi, toate neîntelegerile dintre frati, fie în familie, fie în bisericã, trebuie date la o parte. (6 T. p. 356)

Sabatul se deschide cu serviciu de închinare în familie. - Înainte de apusul soarelui, membrii familiei sã se adune pentru a citi Cuvântul lui Dumnezeu, a cânta si a se ruga. Aici este nevoie de reformã deoarece multi au dat dovadã de neglijentã. Avem nevoie sã ne mãrturisim lui Dumnezeu si unii altora. Trebuie sã începem din nou sã facem aranjamente ca fiecare membru al familiei sã poatã fi pregãtit sã onoreze ziua pe care Dumnezeu a binecuvântat-o si a sfintit-o. (Id. p. 367, 357)

Orele sabatului nu sunt ale noastre, ci ale lui Dumnezeu. - Dumnezeu ne-a dat toate cele sase zile în care sã ne facem lucrul si a pãstrat numai una pentru El. Aceasta trebuie sã fie o zi de binecuvântare pentru noi, o zi în care sã lãsãm la o parte toate problemele noastre pãmântesti si sã ne îndreptãm gândurile asupra lui Dumnezeu si asupra cerului. (MS. 3, 1879) Când se apropie sabatul, trebuie sã punem o strajã asupra noastrã însine si asupra faptelor si cuvintelor noastre ca nu cumva sã-L jefuim pe Dumnezeu însusindu-ne timpul care este în mod strict al Domnului. Nu trebuie sã facem si nici sã nu le permitem copiilor nostri sã facã vreun fel de lucrare pentru întretinere sau orice altceva ce ar fi putut fi fãcut în cele sase zile lucrãtoare. Vinerea este ziua de pregãtire. Atunci este timpul dedicat pregãtirii necesare pentru sabat, pentru a ne gândi si a conversa despre aceastã zi. Nu trebuie spus sau fãcut ceva ce în ochii cerului ar fi privit ca încãlcare a sabatului sfânt. Dumnezeu nu ne cere doar sã ne abtinem de la lucrul fizic în sabat, ci si mintea sã fie disciplinatã sã se ocupe de subiecte sacre. Porunca a patra este de fapt cãlcatã prin discutii despre lucruri lumesti sau prin angajarea în conversatii usoare sau mãrunte. Spunând orice ne vine în minte înseamnã a vorbi cuvintele noastre. Orice deviere de la calea dreaptã ne duce în robie si condamnare. (2 T. p. 702, 703) Timpul sabatului este prea valoros ca sã se doarmã. - Nimeni n-ar trebui sã-si îngãduie în timpul sãptãmânii sã fie atât de absorbit în interesele personale si atât de epuizat de eforturile sale pentru câstig lumesc încât în sabat sã nu aibã tãrie sau energie pe care s-o ofere servirii lui Dumnezeu. Noi Îl jefuim pe Domnul când devenim necorespunzãtori pentru închinare în ziua Lui cea sfântã. Ne jefuim, de asemenea, pe noi însine, deoarece avem nevoie de cãldura si strãlucirea tovãrãsiei, precum si de tãria câstigatã din întelepciunea si experienta altor crestini. (R&H. 13 iunie, 1882) Nu vã irositi orele pretioase ale sabatului dormind. În sabat dimineata familia trebuie sã fie în miscare devreme. Dacã se trezesc târziu, se naste confuzie si agitare în pregãtirea pentru dejun si pentru scoala de sabat precum si grabã, înghesuialã si nerãbdare. În felul acesta, apar sentimente nesfinte în cãmin. Sabatul desacralizat astfel devine o plictisealã si sosirea lui este privitã mai degrabã cu teamã decât cu iubire. (6 T. p. 357)

Mergeti la serviciile divine cu copiii. - Tatii si mamele trebuie sã facã o regulã ca în sabat copii lor sã meargã la serviciul divin, regulã pe care ei însisi trebuie s-o impunã prin exemplul lor. Este datoria noastrã sã poruncim copiilor si casei noastre dupã noi cum a fãcut Avraam. Prin exemplu, ca si prin învãtãturã, trebuie sã-i convingem de importanta principiilor religioase. Toti aceia care au încheiat legãmântul botezului s-au consacrat în mod solemn serviciului lui Dumnezeu. Ei sunt obligati prin legãmânt a se situa si a-si aseza si copiii acolo unde pot sã obtinã toate îndemnurile si încurajãrile posibile în viata crestinã. (R&H. 13 iunie, 1882) Nu trebuie sã considerãm închinarea la Dumnezeu o corvoadã. Sabatul Domnului trebuie sã fie fãcut o binecuvântare pentru noi si pentru copiii nostri. Ei trebuie sã-l priveascã ca pe o zi de bucurie, o zi pe care Dumnezeu a sfintit-o; si o vor considera astfel dacã sunt educati corespunzãtor. (MS. 3, 1879)

Purtati haine frumoase în casa de închinare. - Multi au nevoie de învãtãturã cu privire la felul în care sã aparã în locasul de închinare în sabat. Ei nu trebuie sã vinã în prezenta lui Dumnezeu în hainele obisnuite purtate în cursul sãptãmânii. Toti trebuie sã aibã un costum special pentru sabat care sã fie purtat când merg la serviciul divin în casa lui Dumnezeu. În timp ce nu trebuie sã ne conformãm modei lumesti, nu trebuie nici sã fim indiferenti cu privire la înfãtisarea noastrã exterioarã. Sã fim îngrijiti si ordonati, totusi fãrã podoabe. Copiii lui Dumnezeu trebuie sã fie curati înãuntru si în afarã. (6 T. p. 355) Explicati copiilor predica din sabat. - Pastorii sunt angajati într-o lucrare sacrã si solemnã, dar si asupra celor ce ascultã apasã o responsabilitate la fel de sacrã. Ei trebuie sã asculte cu o determinare de a urma instructiunile pe care toti trebuie sã le practice pentru a obtine viata vesnicã. Fiecare ascultãtor trebuie sã se strãduiascã sã înteleagã fiecare prezentare a adevãrului biblic ca fiind solia lui Dumnezeu adresatã lui; s-o primeascã prin credintã si s-o punã în practicã în viata de toate zilele. Pãrintii trebuie sã le explice copiilor cuvintele spuse de la amvon ca si ei sã le poatã întelege si sã aibã acea cunostintã care, dacã este pusã în practicã aduce har si pace din belsug. (MS 41, 1903)

Pregãtiti ceva deosebit pentru masã. - Noi nu trebuie sã pregãtim pentru sabat o cantitate mai mare sau o varietate mai bogatã de mâncare decât pentru celelalte zile. În schimb, mâncarea ar trebui sã fie mai simplã si sã se mãnânce mai putin pentru ca mintea sã fie clarã si viguroasã sã poatã întelege lucrurile spirituale. Mâncatul peste mãsurã încetoseazã creierul. Cele mai pretioase cuvinte pot fi auzite dar neapreciate pentru cã mintea este confuzã datoritã dietei nepotrivite. Mâncând peste mãsurã în sabat multi au fãcut mai mult decât îsi dau seama în a dezonora pe Dumnezeu. Desi trebuie evitat gãtitul în sabat, nu este necesar sã se mãnânce mâncare rece. Când este vreme rece, mâncarea pregãtitã cu o zi înainte sã fie încãlzitã. Iar mesele, desi simple, sã fie gustoase si atractive. Pregãtiti un fel deosebit, ceva ce familia nu are în fiecare zi. (6 T. p. 355)

Restul zilei este pretios. - Scoala de sabat si serviciul divin ocupã numai o parte a sabatului. Portiunea rãmasã familiei poate fi fãcutã cea mai sacrã si mai pretioasã parte a orelor sabatului. Pãrintii trebuie sã petreacã mult din acest timp cu copiii lor. (Id. p. 358)

Planificati lecturi si conversatii adecvate. - O, faceti sabatul cea mai plãcutã si cea mai binecuvântatã zi a întregii sãptãmâni. . . . Pãrintii pot si trebuie sã dea atentie copiilor lor, citindu-le cele mai atractive portiuni ale istoriei biblice si educându-i sã venereze ziua de sabat tinând-o potrivit cu porunca. Acest lucru nu poate fi fãcut dacã pãrintii nu simt o povarã în a-si face copiii interesati. Dar ei pot face sabatul o plãcere dacã urmeazã calea corespunzãtoare. Copiii pot fi interesati în lecturi bune sau în conversatii despre mântuirea sufletelor lor dar ei trebuie educati si instruiti. Inimii firesti nu-i place sã se gândeascã la Dumnezeu, la cer sau la lucrurile ceresti. Trebuie sã existe o continuã respingere a curentului lumesc si a înclinatiilor spre rãu si o continuã acceptare a luminii ceresti. (R&H. 14 aprilie, 1885)

Nu fiti indiferenti fatã de activitãtile copiilor. - Am aflat cã în ziua de sabat multi nu stiu unde le sunt copiii sau ce fac. (R&H. 14 aprilie, 1885) Pãrinti, mai presus de orice, aveti grijã de copii în sabat. Nu le permiteti sã calce ziua sfântã a lui Dumnezeu jucându-se în casã sau afarã. Voi puteti la fel de bine sã cãlcati sabatul când îi lãsati pe copii sã-l calce. Când le permiteti sã hoinãreascã si sã se joace în sabat, Dumnezeu vã priveste pe voi drept cãlcãtori ai sabatului. (R&H. 19 septembrie, 1854)

Cu copiii în naturã. - Pãrintii îsi pot lua copiii afarã sã-L vadã pe Dumnezeu în naturã. Le pot arãta florile ce se deschid, mugurii ce se desfac, copacii înalti si firele frumoase de iarbã si-i pot învãta cã Dumnezeu a fãcut toate acestea în sase zile, iar în a saptea s-a odihnit si a sfintit-o. În acest fel ei pot imprima lectiile lor de educatie în copii asa încât atunci când acestia privesc lucrurile din naturã, îsi vor aminti de marele Creator al tuturor. Gândurile lor vor fi îndreptate cãtre Dumnezeul naturii, cãtre crearea lumii noastre când a fost asezatã temelia sabatului si când toti fiii lui Dumnezeu scoteau strigãte de bucurie. Mintea copiilor nostri trebuie sã fie impresionatã de astfel de lectii. Nu trebuie sã-i învãtãm pe copii sã nu se bucure în sabat si cã este gresit sã te plimbi pe-afarã. O, nu. Domnul Hristos Îsi ducea ucenicii în sabat afarã pe malul lacului si-i învãta. Predicile Lui în sabat nu erau întotdeauna prezentate într-o încãpere închisã. (MS. 3, 1879}

Alte lectii din naturã, parabolele. - Învãtati-i pe copii sã-L vadã pe Hristos în naturã. Scoateti-i afarã în aer liber, sub copacii nobili, în grãdinã si învãtati-i sã vadã iubirea Lui în toate lucrãrile minunate ale creatiunii. Învãtati-i cã El a fãcut legi care guverneazã toate vietuitoarele, legi care ne privesc pe noi si cã acestea sunt pentru fericirea si bucuria noastrã. Nu-i obositi cu rugãciuni lungi si cu povete plictisitoare, ci, prin parabole din naturã, învãtati-i ascultarea de legea lui Dumnezeu. (DA. p. 516)

Oferiti un concept adevãrat al caracterului lui Dumnezeu. - Cum pot primi copiii o cunoastere mai corectã a lui Dumnezeu si cum le poate fi mintea mai usor impresionatã dacã nu petrecând o parte din timpul lor afarã, nu jucându-se, ci în compania pãrintilor. Mintea lor tânãrã sã fie pusã în legãturã cu Dumnezeu prin scenele frumoase ale naturii, iar atentia sã le fie îndreptatã cãtre dovezile iubirii Sale fatã de om vãzute în lucrurile create de El. Copiii vor fi astfel atrasi si interesati. Ei nu vor fi în pericolul de a asocia caracterul lui Dumnezeu cu tot ce este aspru si sever, ci, privind lucrurile pe care El le-a creat pentru fericirea omului, vor fi condusi sã-L vadã ca pe un Pãrinte blând si iubitor. Ei vor vedea cã interdictiile si poruncile Lui nu sunt fãcute doar pentru a-I arãta puterea si autoritatea. El are în vedere fericirea copiilor Lui. Pe mãsurã ce caracterul lui Dumnezeu îmbracã aspectul iubirii, bunãvointei, frumusetii si atractiei, ei sunt atrasi sã-L iubeascã. Voi le puteti îndrepta gândul cãtre pãsãrile drãgãlase ce fac sã rãsune vãzduhul de cântecele lor voioase, cãtre firele de iarbã si cãtre florile colorate în chip minunat care, în desãvârsirea lor, parfumeazã aerul. Toate acestea declarã iubirea si îndemânarea Artistului ceresc si aratã slava lui Dumnezeu. Pãrinti, de ce sã nu folosim lectiile pretioase pe care Dumnezeu ni le-a dat în cartea naturii, ca sã le oferim copiilor nostri o idee corectã despre caracterul Lui? Aceia care sacrificã modei simplitatea si se închid departe de frumusetile naturii, nu pot avea înclinatii spirituale. Ei nu pot întelege mãiestria si puterea lui Dumnezeu asa cum sunt descoperite în lucrãrile create de El, de aceea inima lor nu se însufleteste si nu vibreazã de o nouã iubire si de interes, iar ei nu sunt plini de teamã, de uimire si veneratie când Îl vãd pe Dumnezeu în naturã. (2 T. p. 583, 584)

O zi în care sã trãiti viata Edenului. - Valoarea sabatului ca mijloc de educatie este dincolo de estimãri. Orice cere Dumnezeu de la noi, ne dã înapoi îmbogãtit si transformat cu propria-I slavã. . . . Sabatul si familia au fost deopotrivã instituite în Eden si în planul lui Dumnezeu sunt indisolubil legate. În aceastã zi, mai mult decât în oricare alta, este posibil sã trãim viata Edenului. A fost planul lui Dumnezeu ca membrii familiei sã fie asociati în lucru, în studiu, în închinare si în recreere având pe tata drept preot al familiei si pe amândoi pãrintii ca învãtãtori si tovarãsi ai copiilor lor. Dar, rezultatele pãcatului au schimbat conditiile vietii si împiedicã în mare mãsurã aceastã asociere. Deseori tatãl abia dacã vede fetele copiilor lui în timpul sãptãmânii. El este aproape în întregime lipsit de ocazia de a oferi tovãrãsie si învãtãturã. Dar iubirea lui Dumnezeu a pus o limitã cerintelor muncii. El Îsi pune mâna iubitoare asupra sabatului si în ziua Lui pãstreazã pentru familie ocazia comuniunii cu El, cu natura si unul cu altul. (Ed. p. 250, 251)

Faceti sabatul o desfãtare. - Toti cei ce-L iubesc pe Dumnezeu trebuie sã facã ce pot pentru a transforma sabatul într-o bucurie sfântã si onorabilã. Ei nu pot face asta cãutându-si propriile plãceri în distractii pãcãtoase si interzise. În schimb pot face mult ca sã înalte sabatul în familiile lor si sã-l facã cea mai interesantã zi a sãptãmânii. Trebuie sã ne dedicãm timp în a-i face interesati pe copiii nostri. O schimbare va avea o influentã fericitã asupra lor. Putem sã mergem cu ei afarã, în aer liber sau sã stãm jos, în dumbravã, la lumina soarelui, sã le hrãnim mintea discutând despre lucrãrile lui Dumnezeu inspirându-i cu iubire si respect si îndreptându-le atentia cãtre frumoasele lucruri din naturã. Sabatul trebuie sã fie fãcut atât de interesant pentru familiile noastre încât sosirea lui sã fie întâmpinatã cu bucurie. Pãrintii nu pot înãlta si onora sabatul mai mult decât planificând mijloace de a da învãtãturã adecvatã familiilor lor, fãcându-le interesate în lucruri spirituale si oferindu-le vederi corecte despre caracterul lui Dumnezeu si despre ceea ce cere El de la noi pentru a ne desãvârsi caractere crestine si a ajunge la viata vesnicã. Pãrinti, faceti sabatul o desfãtare încât copiii vostri sã-l astepte cu nerãbdare si sã aibã în inima lor un loc de bun-venit pentru el. (2 T. p. 584, 585)

O culminatie potrivitã în rugãciune si cântare. - Când soarele apune, glasul rugãciunii si imnul de laudã sã marcheze închiderea orelor sacre si sã invite prezenta lui Dumnezeu în sãptãmâna de lucru cu grijile ei. Astfel pãrintii pot face din sabat ceea ce ar si trebui sã fie: cea mai voioasã zi a sãptãmânii. Ei îsi pot conduce copiii s-o priveascã drept o desfãtare, ziua zilelor, sfântã a Domnului si onorabilã. (Id. vol. 6, p. 359)

ELLEN G. WHITE

SUS

« Back = Inapoi

Intercer AZS-Romania UNIUNEA ROMANA