| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A XVII - Chemând la viată puterile spirituale
CAPITOLUL SAPTEZECI SI SASE
PREGĂTIREA PENTRU A FI MEMBRU AL BISERICII
O educatie bine echilibrată. - Educatia trebuie să fie dată asa cum a arătat Dumnezeu. Copiii să fie instruiti cu răbdare, atentie, sârguintă si milă. Asupra tuturor părintilor apasă obligatia de a le da copiilor educatie fizică, intelectuală si spirituală. Este esential să păstrăm totdeauna înaintea copiilor cerintele lui Dumnezeu.
Educatia fizică, dezvoltarea corpului, e mult mai usor de predat decât educatia spirituală. . . . Cultura sufletului, care curătă si înaltă gândurile si care parfumează cuvântul si fapta, cere mai mult efort stăruitor. Se cere răbdare ca să smulgi fiecare motivatie rea din grădina inimii. Educatia spirituală nu trebuie în nici un caz neglijată. Să-i învătăm pe copiii nostri lectiile frumoase din Cuvântul lui Dumnezeu ca prin acestea ei să-L poată cunoaste pe El. Ei să înteleagă că nu trebuie să facă nimic ce nu este corect. Învătati-i să facă dreptate si judecată. Spuneti-le că nu le puteti permite să apuce o cale rea. În numele Domnului Isus Hristos prezentati-i lui Dumnezeu la tronul harului. Ei să stie că Isus trăieste ca să mijlocească pentru ei. Învătati-i să-si formeze caractere modelate după asemănarea divină. (R&H. 15 septembrie, 1904)
Cunoasterea lui Dumnezeu si a lui Isus Hristos este esentială. - Învătătura spirituală nu trebuie în nici un caz neglijată, căci ,,frica de Domnul este începutul întelepciunii." Psalmul 111, 10. Educatia este plasată de unii imediat după religie dar adevărata educatie este religie. (CT. p. 108)
Definiti experienta religioasă practică. - Părintii crestini trebuie să fie pregătiti să le dea copiilor lor instructiuni practice în experienta religioasă. Dumnezeu cere aceasta de la voi si dacă esuati în a îndeplini această lucrare, vă neglijati datoria. Învătati-i pe copiii vostri cu privire la metodele de disciplină alese de Dumnezeu si cu privire la conditiile succesului în viata crestină. Învătati-i că nu-I pot servi lui Dumnezeu si, în acelasi timp, mintea să le fie absorbită de prea multă grijă pentru aprovizionarea pentru această viată; dar nu-i lăsati să nutrească gândul că nu au nevoie să muncească si că-si pot petrece momentele libere trândăvind. Cuvântul lui Dumnezeu este clar cu privire la acest punct. (Id. p. 42)
Învătati-i cunoasterea de Dumnezeu. - A-L cunoaste pe Dumnezeu înseamnă viată vesnică. Îi învătati acest lucru pe copiii vostri sau îi învătati să atingă standardele lumii? Vă pregătiti pentru căminul pe care Dumnezeu vi-l oferă? . . . Învătati copiii despre viata Mântuitorului, despre moartea si învierea Lui. Învătati-i să studieze Biblia. . . . Învătati-i să-si formeze caractere ce vor trăi de-a lungul veacurilor vesnice. Noi trebuie să ne rugăm asa cum n-am făcut-o niciodată mai înainte ca Dumnezeu să ne păzească si să ne binecuvânteze copiii. (MS. 16, 1895)
Învătati-i pocăinta si iertarea zilnică. - Nu este esential ca toti să fie în stare să specifice cu certitudine când le-au fost iertate păcatele. Lectia ce trebuie predată copiilor este aceea că greselile si erorile lor trebuie aduse la Domnul Isus chiar în copilăria lor. Învătati-i să-I ceară iertare în fiecare zi pentru orice rău pe care l-au făcut, că El ascultă rugăciunea simplă a inimii pocăite si că-i va ierta si-i va primi tot asa cum îi primea pe copiii adusi la El când era pe pământ. (MS. 5, 1896)
Predati-le doctrină sănătoasă. - Cei care au văzut adevărul, i-au simtit importanta si au experimentat lucrurile lui Dumnezeu, trebuie să le predea copiilor lor doctrină sănătoasă. Ei trebuie să le facă cunostintă cu măretii stâlpi ai credintei noastre si cu motivele pentru care suntem Adventisti de Ziua a Saptea, pentru ce suntem chemati, asa cum erau copiii lui Israel să fim un popor deosebit, un neam sfânt, separat si distinct de toate celelalte popoare de pe fata pământului. Aceste lucruri trebuie să le fie explicate copiilor într-un limbaj simplu si usor de înteles, iar pe măsură ce ei cresc, lectiile să fie adecvate capacitătii lor crescânde până ce temeliile adevărului au fost asezate în profunzime. (5 T. p. 330)
Instruiti-i des si scurt. - Cei ce instruiesc copiii si tineretul trebuie să evite remarcile plictisitoare. Discutii scurte si exact la subiect vor avea o influentă fericită. Dacă este mult de spus, spuneti pe scurt si adesea. Câteva remarci interesante, din când în când, vor fi mai folositoare decât toată învătătura dată odată. Discutiile lungi obosesc mintea tineretului. Prea multă vorbă le va face greată de instructiunile spirituale tot asa cum mâncatul peste măsură împovărează stomacul si micsorează apetitul producând greată pentru mâncare. (GW. p. 208, 209)
Serile sunt momente pretioase. - Căminul trebuie făcut o scoală de instruire mai degrabă decât o corvoadă monotonă. Serile trebuie apreciate ca ocazii pretioase si dedicate educării copiilor în calea neprihănirii. (CSW. p. 48)
Relatati făgăduintele lui Dumnezeu. - Avem nevoie să-L recunoastem pe Duhul Sfânt ca tălmăcitor al nostru. Acel Duh are plăcere să se adreseze copiilor si să le descopere comorile si frumusetile Cuvântului. Făgăduintele rostite de marele Învătător vor captiva simturile si vor anima sufletul copilului cu o putere spirituală divină. În mintea receptivă va creste o cunoastere a lucrurilor divine ce va fi ca o baricadă împotrivă ispitelor vrăjmasului. (CT. p. 172)
Faceti plăcută învătătura religioasă. - Copiilor trebuie să le fie dată din primii ani învătătură religioasă. Ea nu trebuie dată într-un spirit ce condamnă, ci cu un spirit voios si fericit. Mamele să vegheze tot timpul ca nu cumva ispita să vină la copii într-o formă în care să nu fie recunoscută de ei. Părintii trebuie să-si păzească copiii cu instructiuni întelepte si plăcute. Ca cei mai buni prieteni ai acestor neexperimentati, ei trebuie să-i ajute în lucrarea de a birui, deoarece a fi biruitori înseamnă totul pentru ei. Ei trebuie să ia în consideratie faptul că iubitii lor copii care caută să facă binele, sunt membri mai tineri în familia Domnului si trebuie să simtă un interes viu în a-i ajuta să traseze cărări drepte pe drumul împărătesc al ascultării. Să-i învete zi de zi, cu interes iubitor, ce înseamnă să fie copii ai lui Dumnezeu si să-si supună vointa în ascultare de El. Învătati-i că ascultarea de Dumnezeu implică ascultare de părintii lor. Aceasta trebuie să fie o lucrare de fiecare zi si fiecare ceas. Părinti, vegheati, vegheati si rugati-vă si faceti-i pe copii partenerii vostri. (6 T. p. 93, 94)
Învătati lectii spirituale din datoriile casnice. - Dumnezeu le-a dat părintilor si profesorilor lucrarea de a-i educa pe copii în aceste domenii si din fiecare faptă a vietii lor ei pot fi învătati lectii spirituale. În timp ce-i antrenăm în obiceiuri de curătenie, trebuie să-i învătăm că Dumnezeu doreste ca ei să fie curati la inimă si la trup. Când mătură o încăpere, ei pot învăta cum Domnul curătă inima. Ei nu vor închide usile si ferestrele si vor lăsa în cameră vreo substantă purificatoare, ci le vor deschide larg si cu efort stăruitor vor da afară tot praful. Tot la fel ferestrele impulsurilor si simtămintelor trebuie deschise spre cer, iar praful egoismu-lui si al pământescului dat afară. Harul lui Dumnezeu trebuie să măture prin camerele mintii si fiecare element al naturii trebuie să fie purificat si vitalizat de Duhul lui Dumnezeu. Dezordinea si neîngrijirea în datoriile zilnice vor duce la uitarea de Dumnezeu si la tinerea unei forme de evlavie în mărturisirea credintei, pierzând realitatea. Trebuie să veghem si să ne rugăm, altfel vom prinde umbra si vom pierde substanta. O credintă vie ar trebui să străbată, ca firele de aur, prin experientele zilnice în îndeplinirea micilor datorii. (Id. 170, 171)
Educarea inimii comparată cu învătatul din cărti. - Este corect pentru tineri să simtă că trebuie să atingă cea mai înaltă dezvoltare a puterilor lor intelectuale. Noi n-am vrea să fixăm restrictii educatiei căreia Dumnezeu nu i-a pus nici o limită. Dar realizările noastre nu vor oferi nimic dacă nu sunt puse la lucru pentru slava lui Dumnezeu si pentru binele omenirii. Dacă cunostintele noastre nu sunt o treaptă spre împlinirea celor mai înalte scopuri, nu au nici o valoare. . . . Educatia inimii este de mai mare importantă decât educatia câstigată din cărti. Este bine, chiar esential să obtinem o cunoastere a lumii în care trăim, dar dacă lăsăm vesnicia la o parte din calculele noastre, vom suferi o cădere din care nu ne vom putea recupera niciodată. (Id. vol. 8, p. 311)
Beneficii reciproce. - Copiii nostri sunt proprietatea lui Dumnezeu; ei au fost cumpărati cu un pret. Acest gând ar trebui să fie cauza principală a muncii noastre pentru ei. Metodele cele mai cu succes în a le asigura mântuirea si a-i tine departe de calea ispitei sunt de a-i instrui în continuu din Cuvântul lui Dumnezeu. Iar pe măsură ce părintii devin elevi cu copiii lor, vor descoperi cresterea lor în cunoasterea adevărului ca fiind mai rapidă. Necredinta va dispărea, credinta si activitatea vor spori, asigurarea si încrederea se vor adânci pe măsură ce ei progresează în cunoasterea Domnului. (R&H. 6 mai, 1909)
Cum pot fi părintii pietre de poticnire. - Ce exemplu dati copiilor vostri? Ce ordine aveti acasă? Copiii vostri trebuie educati să fie buni, atenti cu altii, blânzi, usor de înduplecat si, mai presus de orice, să respecte lucrurile religioase si să simtă importanta cerintelor lui Dumnezeu. (5 T. p. 424) Băietii si fetele pot da pe fată de timpuriu o evlavie profundă si simetrică dacă mijloacele pe care Dumnezeu le-a destinat pentru călăuzirea fiecărei familii sunt urmate în temere si în dragoste de El. Ei vor demonstra valoarea instruirii si disciplinei corecte. Dar impresia ce o fac asupra mintii copiilor cuvintele învătătorului adevărului este adesea neutralizată de cuvintele si faptele părintilor. Inima susceptibilă, totusi îndărătnică a copiilor este deseori impresionată de adevăr dar, de multe ori ispita vine la ei prin tata sau mama, iar ei cad pradă siretlicurilor lui Satana. Când părintii nu cooperează, este aproape imposibil să asezi picioarele copiilor pe căi sigure. Sentimentele negative, exprimate de buzele părintilor nechibzuiti, sunt piedica principală împotriva convertirii adevărate a copiilor. (MS. 49, 1901)
Trăiti în armonie cu rugăciunile voastre. - ,,Dacă rămâneti în Mine si dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereti orice veti vrea si vi se va da." Când vă rugati, prezentati această făgăduintă. Este privilegiul nostru să venim la El cu îndrăzneală sfântă. Pe măsură ce Îi cerem, cu sinceritate, să-Si reverse lumina peste noi, El ne va auzi si ne va răspunde. Dar noi trebuie să trăim în armonie cu rugăciunile noastre. Ele nu ne sunt de nici un folos dacă umblăm contrar lor. Am văzut un tată care, adeseori, după citirea unui paragraf din Scripturi si după rugăciune, aproape imediat ce se ridica de pe genunchi, începea să-si certe copiii. Cum putea răspunde Dumnezeu rugăciunii pe care el a oferit-o? Iar dacă, după ce si-a certat copiii, un tată se roagă, beneficiază copiii de acea rugăciune? Nu; în afară de cazul că este o rugăciune de mărturisire înaintea lui Dumnezeu. (MS. 114, 1903)
Când copiii sunt gata pentru botez. - Nu le permiteti niciodată copiilor vostri să presupună că nu sunt copiii lui Dumnezeu până când nu sunt destul de mari ca să se boteze. Botezul nu-i face pe copii crestini nici nu-i converteste, ci este un semn exterior arătând că ei sunt sensibili la faptul că trebuie să fie copiii lui Dumnezeu, recunoscând că ei cred în Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lor si că vor trăi pentru El de-acum. (MS. 5, 1896) Părintii ai căror copii doresc să fie botezati au de făcut o dublă lucrare: să se examineze pe ei însisi si să dea învătătură credincioasă copiilor lor. Botezul este o hotărâre foarte sacră si importantă si trebuie să existe o întelegere aprofundată a însemnătătii lui. El înseamnă pocăintă pentru păcat si intrare într-o viată nouă în Hristos Isus. Nu trebuie să existe nici o grabă necuvenită în a-l primi. Dându-si consimtământul pentru botezul copiilor lor, părintii îsi iau cu sfintenie angajamentul de a fi ispravnici credinciosi ai acestor copii si de a-i călăuzi în zidirea caracterelor lor. Ei îsi asumă obligatia de a-i păzi cu interes deosebit pe acesti miei ai turmei ca să nu dezonoreze credinta pe care o mărturisesc. . . . Când a sosit cea mai fericită perioadă a vietii lor si ei Îl iubesc din inimă pe Domnul Isus si doresc să fie botezati, lucrati cu ei în mod credincios. Înainte de a primi botezul întrebati-i dacă primul lor scop în viată este să lucreze pentru Dumnezeu. Apoi spuneti-le cum să înceapă. Aceasta este prima lectie, care înseamnă atât de mult. Învătati-i cu simplitate cum să facă primul lor serviciu pentru Dumnezeu. Faceti lucrul cât mai usor de înteles, posibil. Explicati ce înseamnă să te predai Domnului si să faci exact ceea ce îndrumă Cuvântul Lui, sub sfatul părintilor crestini. (6 T. p. 93, 94)
Datoria părintilor după botez. - După muncă credincioasă, dacă sunteti convinsi că copiii vostri înteleg însemnătatea convertirii si a botezului si sunt convertiti cu adevărat, lăsati-i să fie botezati. Dar, repet, înainte de toate, pregătiti-vă pe voi însivă să lucrati ca păstori credinciosi în îndrumarea picioarelor lor neexperimentate pe calea îngustă a ascultării. Dumnezeu trebuie să lucreze în părinti ca ei să le poată da copiilor un exemplu corect de iubire, de curtoazie, de umilintă crestină si de predare totală lui Hristos. Dacă voi consimtiti la botezul copiilor vostri si apoi îi lăsati să facă ce aleg, insensibili la datoria deosebită de a-si păstra picioarele pe calea dreaptă, voi însivă sunteti răspunzători dacă ei pierd credinta, curajul si interesul în adevăr. (Id. p. 94, 95) Dumnezeu vă cheamă pe voi să-i învătati să se pregătească pentru a fi membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. Cooperati cu Dumnezeu, lucrând sârguincios pentru salvarea lor. Dacă gresesc, nu-i certati. Să nu-i ironizati niciodată că sunt botezati si totusi gresesc. Amintiti-vă că ei au mult de învătat cu privire la datoriile unui copil al lui Dumnezeu. (MS. 80, 1901)
Pregătirea pentru adunări speciale. - Iată o lucrare în care să se angajeze familiile înainte de a veni la adunările noastre sfinte. Pregătirea pentru mâncare si îmbrăcăminte să fie o problemă secundară, dar o profundă cercetare a inimii să înceapă acasă. Rugati-vă de trei ori pe zi si fiti insistenti ca si Iacov. Acasă este locul unde-L puteti găsi pe Isus; luati-L apoi cu voi la adunare si veti vedea cât de pretioase vor fi orele ce le veti petrece acolo. Dar cum puteti astepta să simtiti prezenta lui Dumnezeu si să-I vedeti puterea manifestată, când lucrarea de pregătire individuală pentru acel timp este neglijată?
De dragul sufletului vostru, de dragul Domnului Hristos si de dragul altora, lucrati acasă. Rugati-vă asa cum nu sunteti obisnuiti să vă rugati. Inima să se zdrobească înaintea lui Dumnezeu. Puneti-vă casa în ordine. Pregătiti-vă copiii pentru acea ocazie. Învătati-i că nu este de asa mare însemnătate să apară cu haine fine, ci să vină înaintea lui Dumnezeu cu mâinile si inimile curate. Dati la o parte orice obstacol ce ar putea fi în calea lor: eventualele neîntelegeri dintre ei sau dintre voi si ei. Făcând astfel veti invita prezenta Domnului în familiile voastre si îngerii sfinti vă vor însoti când mergeti la adunare, iar lumina si prezenta lor vor împinge înapoi întunericul îngerilor răi. (5 T. p. 164, 165)
Semănati sământa adevărului în credintă. - Lucrarea semănătorului este o lucrare a credintei. El nu poate întelege taina germinării si cresterii semintei dar are încredere în fortele prin care Dumnezeu face vegetatia să prospere. El aruncă sământa asteptând s-o adune însutit, într-un seceris bogat. Asa că părintii si învătătorii trebuie să muncească asteptând un seceris de la sământa ce-o seamănă. (Ed. p. 105) Noi trebuie să cerem binecuvântarea lui Dumnezeu asupra semintei semănate, iar Duhul Sfânt îi va convinge chiar si pe cei mici. Dacă exersăm credintă în Dumnezeu, vom fi făcuti în stare să-i conducem la Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii. Aceasta este o lucrare de primă importantă pentru membrii mai tineri ai familiei Domnului. (6 T. p. 105)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
