« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   XVII  - Chemând la viatã puterile spirituale

CAPITOLUL SAPTEZECI SI CINCI

CONDUCÂND COPILASII LA HRISTOS

            Cât de devreme pot copiii sã devinã crestini? - În copilãrie mintea este impresionatã si modelatã cu usurintã si atunci este timpul ca fetele si bãietii sã fie învãtati sã-L iubeascã si sã-L onoreze pe Dumnezeu. (MS. 115, 1903)

         Dumnezeu vrea ca fiecare copil de vârstã fragedã sã fie copilul Lui, adoptat în familia Lui. Cu toate cã sunt tineri, ei pot fi membri ai familiei credintei si pot avea cea mai pretioasã experientã. Ei pot avea o inimã sensibilã si gata sã primeascã impresii durabile. Inima lor poate fi atrasã în încredere si iubire pentru Domnul Isus si ei pot trãi pentru Mântuitorul. Hristos îi va face mici misionari. Întregul curent al gândurilor lor poate fi schimbat asa încât pãcatul nu va pãrea un lucru ademenitor, ci evitat si urât.(CT. p. 169)

            Vârsta nu conteazã. - Un teolog distins a fost întrebat odatã ce vârstã trebuie sã aibã un copil înainte de a exista o sperantã întemeiatã ca el sã fie crestin. ,,Vârsta nu are nimic de-a face cu asta," a fost rãspunsul. ,,Iubirea pentru Isus, încrederea, odihna în El, confidenta, toate sunt calitãti corespunzãtoare cu natura copilului. Imediat ce un copil poate sã-si iubeascã mama si sã aibã încredere în ea, poate sã-L iubeascã si sã aibã încredere în Isus ca Prietenul mamei. Domnul Isus va fi Prietenul lui iubit si onorat."            Având  în  vedere  citatul  plin  de  adevãr  de  mai sus, s-ar putea ca pãrintii sã fie prea atenti în a prezenta învãtãturã si exemplu înaintea acelor ochisori vigilenti si înaintea acelor simturi ascutite? Religia noastrã trebuie fãcutã practicã. Este necesarã în familiile noastre si în casele noastre de închinare. Nu trebuie sã existe nimic rece, aspru si respingãtor în comportarea noastrã, ci sã arãtãm prin bunãtate si simpatie cã avem inimi calde si iubitoare. Domnul Isus trebuie sã fie Musafirul onorat în cercul familiei. Sã vorbim cu El, sã aducem la El toate poverile noastre si sã discutãm despre dragostea, harul si desãvârsirea Lui de caracter. Ce lectie poate fi datã zilnic de pãrintii evlaviosi când îsi aduc necazurile la Purtãtorul de poveri în loc de a se enerva si a certa din cauza grijilor si încurcãturilor pe care nu le pot rezolva. Mintea celor mici poate fi învãtatã sã se întoarcã spre Domnul Isus asa cum floarea îsi întoarce petalele desfãcute cãtre soare. (Good Health, ianuarie, 1880)

            Dragostea lui Dumnezeu trebuie sã fie predatã în fiecare lectie. - Prima lectie ce trebuie predatã copiilor este aceea cã Dumnezeu e Tatãl lor. Aceastã lectie trebuie sã le fie datã în primii ani. Pãrintii sã-si dea seama cã sunt rãspunzãtori înaintea lui Dumnezeu ca sã-si obisnuiascã copiii cu Tatãl lor ceresc. . . . Faptul cã Dumnezeu este iubire trebuie predat în fiecare lectie. (R&H. 6 iunie, 1899)

           Tatii si mamele sã învete pruncul, copilul si tânãrul despre iubirea Domnului Isus. Primul gângurit al copilului sã fie despre Hristos. (R&H. 9 octombrie, 1900)

          Domnul Hristos sã fie asociat cu toate lectiile date copiilor. (ST. 9 februarie, 1882)    Copilul trebuie obisnuit cu lucrurile lui Dumnezeu din primii lui ani. Mama sã-i spunã în cuvinte simple despre viata Domnului Hristos pe pãmânt. Si mai mult decât atât, ea sã aducã în viata ei de fiecare zi învãtãturi despre Mântuitorul. Sã-i arate copilului, prin propriu-i exemplu cã viata aceasta este o pregãtire pentru viata vesnicã, o perioadã acordatã fiintelor omenesti în care ele pot sã-si formeze caractere ce le vor câstiga intrarea în cetatea lui Dumnezeu. (MS. 2, 1903)

            Trebuie mai mult decât avertisment ocazional. - Copiilor si tinerilor nostri li s-a dat cu totul prea putinã atentie si ei n-au reusit sã se dezvolte cum ar fi trebuit în viata crestinã, deoarece membrii bisericii nu au privit asupra lor cu blândete si milã, dorind ca ei sã înainteze în viata divinã. (R&H. 13 februarie, 1913)

           Dumnezeu nu este slãvit când copiii sunt neglijati si trecuti cu vederea. . . . Ei au nevoie de mai mult decât avertizare întâmplãtoare, mai mult decât un cuvânt de încurajare. Ei au nevoie de muncã migãloasã, cu rugãciune si atentie. Inima care este plinã de iubire si simpatie va ajunge la inimile tinerilor care par a fi nepãsãtori si fãrã sperantã. (CSW. p. 77)

            Isus spune: ,,Educã-i pe acesti copii pentru Mine." - Pãrintii sã caute sã înteleagã faptul cã trebuie sã-si educe copiii pentru curtile lui Dumnezeu. Când li se încredinteazã copii, este ca si când Domnul Hristos i-ar pune în bratele lor si le-ar spune: ,,Educã-i pe acesti copii pentru Mine ca sã poatã strãluci în curtile lui Dumnezeu. Unul din primele sunete ce ar trebui sã le atragã atentia este numele lui Isus si din primii ani ei trebuie condusi sã se plece în rugãciune. Mintea trebuie sã le fie umplutã cu povestiri din viata Domnului, iar imaginatia lor încurajatã sã vadã slava lumii ce va veni. (R&H. 18 februarie, 1895)

            Ei pot avea o experientã crestinã în copilãrie. - Ajutati-vã copilasii sã se pregãteascã pentru locasurile pe care Hristos a mers sã le pregãteascã pentru cei ce Îl iubesc. Ajutati-i sã îndeplineascã scopul lui Dumnezeu cu ei. Instruirea voastrã sã fie astfel încât sã-i ajute sã fie o onoare pentru Acela care a murit pentru a le asigura viatã vesnicã în Împãrãtia lui Dumnezeu. Învãtati-i sã rãspundã invitatiei: ,,Luati jugul Meu asupra voastrã si învãtati de la Mine, cãci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gãsi odihnã pentru sufletele voastre. Cãci jugul Meu nu este greu si sarcina Mea este usoarã." (MS. 138, 1903)       Fratii mei si surorile mele, voi aveti de fãcut o lucrare sacrã în instruirea copiilor vostri. Când sunt tineri, inima si mintea  le  sunt  cel  mai  susceptibile  fatã  de  impresiile bune. . . . Învãtati-i cã au o parte individualã de îndeplinit si o experientã crestinã de câstigat chiar în copilãria lor. (L. 10, 1912)          Dacã pãrintii nu fac prima preocupare a vietii lor aceea de a cãlãuzi pasii copiilor în calea neprihãnirii din primii lor ani, va fi aleasã calea cea rea în loc de calea bunã. (R&H. 14 aprilie, 1885)

            Ascultarea de bunã voie este testul convertirii. - Sã nu-i învãtãm pe copiii nostri cã ascultarea de bunã voie de vointa lui Dumnezeu dovedeste dacã cei ce pretind cã sunt crestini sunt cu adevãrat crestini? Domnul are în vedere fiecare cuvânt pe care-l spune. (MS. 64, 1899)

            Legea lui Dumnezeu este temelia reformei. - Legea lui Dumnezeu trebuie sã fie mijlocul de educare în familie. Pãrintii se aflã sub cea mai solemnã obligatie de a umbla în toate poruncile lui Dumnezeu oferind copiilor lor un exemplu de strictã integritate. . . .   Legea lui Dumnezeu este temelia oricãrei reforme durabile. Noi trebuie sã prezentãm lumii, în termeni clari si distincti nevoia ascultãrii de legea Lui. Ascultarea de legea lui Dumnezeu este marele stimulent la hãrnicie, economie, sinceritate si relatii corecte între oameni. (L. 74, 1900)

            Învãtati legea pe copii. - I-ati învãtati pe copiii vostri din pruncie sã pãzeascã poruncile lui Dumnezeu? . . . Voi trebuie sã-i învãtati sã-si formeze caractere dupã asemãnarea divinã ca Hristos sã li Se poatã descoperi. El este binevoitor sã Se descopere copiilor. Stim aceasta din istoria lui Iosif, a lui Samuel, a lui Daniel si a tovarãsilor lui. Nu putem vedea din raportul vietilor lor ce asteaptã Dumnezeu de la copii si tineri? (MS. 62, 1901)   Pãrintii . . . sunt sub obligatie fatã de Dumnezeu sã-I prezinte copiii la o vârstã timpurie corespunzãtori sã primeascã o cunoastere inteligentã a ceea ce se întelege prin a fi urmas al lui Isus Hristos. (MS. 59, 1900)

            Mãrturia unui copil convertit. - Religia îi ajutã pe copii sã studieze mai bine si sã facã lucrul cu mai multã credinciosie. O fetitã de doisprezece ani spunea în mod simplu dovada cã era crestinã. ,,Nu-mi plãcea sã studiez, ci sã mã joc. Eram lenesã la scoalã si adesea pierdeam lectiile. Acum învãt fiecare lectie bine, ca sã-I plac lui Dumnezeu. Eram obraznicã la scoalã când profesorii nu se uitau la mine, fãcând lucruri comice ca sã vadã copiii. Acum doresc sã-I plac lui Dumnezeu comportându-mã frumos si respectând legile scolii. Acasã eram egoistã, nu-mi plãcea sã îndeplinesc vreo însãrcinare si eram îmbufnatã când mama mã chema de la joacã s-o ajut la lucru. Acum am o adevãratã bucurie s-o ajut pe mama pe orice cale si sã arãt cã o iubesc." (CSW. p. 79)

            Pãziti-vã de amânare. - Pãrinti, voi trebuie sã începeti a disciplina mintea copiilor vostri când sunt tineri ca în final ei sã fie crestini. . . . Fiti atenti cum îi legãnati sã doarmã deasupra prãpastiei pierzãrii cu gândul gresit cã ei nu sunt destul de mari sã dea socotealã, cã nu sunt destul de mari sã se pocãiascã de pãcatele lor si sã-L mãrturiseascã pe Hristos. (1 T. p. 396 )    Copii de opt, zece sau doisprezece ani sunt destul de mari ca sã li se adreseze subiecte cu privire la religia personalã. Nu-i învãtati pe copii cu referire la viitor când ei vor fi destul de mari sã se pocãiascã si sã creadã adevãrul. Dacã sunt instruiti corespunzãtor, copii foarte tineri pot avea vederi corecte despre starea lor ca pãcãtosi si despre calea mântuirii prin Domnul Hristos. (Id. p. 400)     Atentia mi-a fost îndreptatã cãtre multe fãgãduinte pretioase din Scripturi pentru cei ce-L cautã devreme pe Mântuitorul. Eclesiastul 12, 1: ,,Dar adu-ti aminte de Fãcãtorul tãu în zilele tineretii tale, pânã nu vin zilele cele rele si pânã nu se apropie anii când vei zice: ''Nu gãsesc nici o plãcere în ei." Proverbele 8, 17: ,,Eu iubesc pe cei ce Mã iubesc si cei ce Mã cautã devreme Mã gãsesc." Marele Pãstor al lui Israel încã mai spune: ,,Lãsati copilasii sã vinã la Mine si nu-i opriti, cãci împãrãtia cerurilor este a unora ca ei." Învãtati-i pe copii cã tineretea este timpul cel mai bun sã-L caute pe Domnul. (Id. p. 396, 397)

            Cãlãuziti-i  din  pruncie.  -  A-i  permite  unui  copil  sã-si urmeze impulsurile naturale înseamnã a-i permite sã se înrãutãteascã si sã devinã expert în rãu. Rezultatele educatiei gresite încep sã fie descoperite în copilãrie. La începutul tineretii este dezvoltat un temperament egoist, iar pe mãsurã ce tânãrul creste spre maturitate, creste si în pãcat. O continuã mãrturie împotriva neglijentei pãrintesti este purtatã de copiii cãrora li s-a îngãduit sã-si urmeze calea aleasã de ei. O asemenea cale ce duce în jos poate fi prevenitã numai înconjurându-i cu influente ce vor contracara rãul. Din pruncie la tinerete si din tinerete la maturitate, copilul trebuie sã fie influentat spre bine. (R&H. 15 septembrie, 1904)

            Fortificati-i pe copii pentru testele viitoare. - Pãrinti, puneti-vã solemna întrebare: ,,I-am educat pe copiii nostri sã se supunã autoritãtii pãrintesti si astfel i-am instruit sã asculte de Dumnezeu, sã-L iubeascã, si sã tinã legea Lui ca ghidul suprem de conduitã si viatã? I-am educat sã fie misionari pentru Hristos si sã trãiascã fãcând binele?" Pãrinti credinciosi, copiii vostri vor avea de luptat bãtãlii decisive pentru Domnul în ziua conflictului si în timp ce câstigã biruinte pentru Printul pãcii, pot câstiga triumf pentru ei însisi.  Dar  dacã  n-au  fost  crescuti  în  frica  Domnului,  dacã n-au avut cunostintã despre Hristos si nici o legãturã cu cerul, nu vor avea putere moralã si vor ceda potentatilor pãmântesti care s-au încrezut si s-au înãltat deasupra Dumnezeului cerului înlocuind sabatul lui Iehova cu un sabat fals. (R&H. 23 aprilie, 1889)

ELLEN  G.  WHITE