| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A XVII - Chemând la viată puterile spirituale
CAPITOLUL SAPTEZECI SI TREI
RĂSPUNDEREA PENTRU INTERESELE VESNICE
Zilele pe care le trăim sunt deosebit de periculoase pentru copii. - Trăim într-un timp nenorocit pentru copii. Pentru a tine piept curentului menit să te ducă în jos, spre pierzare, ai nevoie de ceva mai mult decât experienta si puterea copilăriei. Tinerii par, în general, prizonierii Satanei care, împreună cu îngerii lui, îi duce la distrugere sigură. Satana si ostile sale sunt în război împotriva guvernământului lui Dumnezeu si pe toti cei ce au dorinta de a-si preda inima ascultând de cerintele Lui, el va încerca să-i încurce si să-i biruie cu ispite, încât ei să se descurajeze si să renunte la luptă. (1 T. p. 397) Acum, mai mult ca niciodată, avem nevoie de o strânsă legătură cu Dumnezeu. Una din cele mai mari primejdii ce asaltează poporul lui Dumnezeu a fost întotdeauna conformarea la preceptele si obiceiurile lumesti. În mod deosebit, tinerii se află într-un pericol continuu. Tatii si mamele ar trebui să fie în gardă împotriva înselăciunilor lui Satana. În timp ce el caută să aducă ruina copiilor lor, ei să nu-si închipuie că nu e nici o primejdie deosebită. Gândurile si grija lor să nu se oprească numai asupra lucrurilor lumii acesteia, iar interesele mai înalte si vesnice ale copiilor lor să fie neglijate. (R&H. 13 iunie, 1882)
Părintii sunt în general indiferenti. - Este trist când viata spirituală a părintilor se răceste, iar din cauza lipsei de evlavie si devotiune fată de Dumnezeu, ei nu realizează înalta răspundere ce le revine de a-si educa cu răbdare si perseverentă copiii să păstreze calea Domnului. (ST. 17 septembrie, 1894) Prin tot ceea ce fac părintii, îsi aduc de obicei un însemnat aport la starea de nepregătire a copiilor pentru confruntarea cu realitătile aspre ale vietii si pentru dificultătile ce îi vor înconjura în viitor, când vor fi chemati să decidă pentru bine sau rău si când ispite puternice vor fi aduse asupra lor. De aceea vor fi găsiti slabi când ar trebui să fie tari. Ei vor oscila în principii si datorie, iar omenirea va avea de suferit de pe urma slăbiciunii lor. (PHJ. ianuarie, 1890)
Cea mai importantă lucrare este neglijată. - Un motiv major pentru care există atât de mult rău astăzi în lume este că părintii îsi ocupă mintea cu alte lucruri până acolo că neglijează lucrarea care este de importantă vitală: sarcina de a-si învăta copiii cu răbdare si blândete calea Domnului. (CT. p. 129) Mamele pot să fi acumulat multe cunostinte si să nu fi obtinut totusi adevărata cunostintă dacă nu-L recunosc pe Hristos ca Mântuitor personal. Dacă Domnul Hristos este în cămin, dacă mamele L-au făcut sfătuitorul lor, ele îi vor educa pe copii din fragedă pruncie în principiile adevăratei religii. (ST. 22 iulie, 1889)
Satana este lăsat să stăpânească. - Deoarece bărbatii si femeile nu ascultă de Dumnezeu, ci îsi aleg propria cale si îsi urmează imaginatia pervertită, lui Satana i se permite să-si aseze steagul diabolic în familiile lor si să-si facă simtită puterea prin prunci, copii si tineri. Vocea si vointa lui sunt exprimate prin vointele nestăpânite si caracterele deformate ale copiilor si prin ei el exercită o putere dominantă si-si îndeplineste planurile. Dumnezeu este dezonorat prin manifestarea firii perverse care exclude veneratia fată de El si determină ascultare de sugestiile lui Satana. Păcatul comis de părinti, prin faptul că permit astfel lui Satana să aibă influentă, depăseste întelegerea. (5T. p 325) Prin instruire, prin îngăduintă nechibzuită si prin satisfacerea gusturilor si apetitului, multi părinti se fac răspunzători de căile si înclinatiile reprobabile ale copiilor lor. Satana poate controla întreaga fiintă prin dispozitia de a nu asculta legile lui Dumnezeu. Părintii nu poruncesc casei lor după ei, cum a făcut Avraam. Care este rezultatul? Copiii si tinerii stau sub steagul celui răzvrătit. Ei nu vor să fie condusi, ci sunt hotărâti să-si urmeze propria vointă. Singura sperantă pentru copii este să-i învătăm să se lepede de sine si să nu răsfete eul. (L. 117, 1898)
O luptă aspră stă în fata copiilor nedisciplinati. - Copiii care au fost crescuti în felul acesta nedisciplinati, au de învătat totul când vor să devină urmasii lui Hristos. Întreaga lor viată religioasă este afectată de cresterea primită în copilărie. Aceeasi încăpătânare manifestată în copilărie, iese de multe ori la iveală. Există aceeasi iubire de sine, lipsă de abnegatie, de răbdare la mustrare si de bunăvointă în a cere sfatul altora, sau în a fi influentati de judecata altora. Se dă pe fată aceeasi indolentă, evitare a sarcinilor si sustragere de la responsabilităti. Toate acestea sunt văzute în legătura lor cu biserica. Este posibil pentru unii ca acestia să biruie, dar ce luptă grea trebuie dusă! Ce conflict sever! Cu câtă greutate trebuie să treacă prin cursul unei discipline complete necesară pentru a ajunge la înăltimea caracterului crestin! Totusi, dacă în cele din urmă vor birui, le va fi permis să vadă, înainte de a fi înăltati, cât de aproape au fost de prăpastia pierzării vesnice, din cauza lipsei unei educatii corecte în tinerete si a esecului de a învăta supunerea în copilărie. (1 T. p. 219, 220)
Fortificati împotriva influentelor corupătoare. - Părinti, voi ati adus pe lume copii, fără a le cere consimtământul si sunteti responsabili de vietile si sufletele lor. Ei au atractiile lumii care să-i ademenească. Puteti să-i educati astfel încât să-i fortificati împotriva influentei ei distructive. Puteti să-i instruiti să poarte responsabilitătile vietii, să-si înteleagă obligatiile fată de Dumnezeu, adevăr si datorie si să realizeze importanta pe care faptele lor o vor avea asupra vietii lor vesnice. (ST. 9 decembrie, 1875) Tineretul zilelor noastre este ignorant în ce priveste siretlicurile lui Satana. De aceea părintii trebuie să fie treji în aceste timpuri periculoase, lucrând cu perseverentă si hărnicie pentru a împiedica prima apropiere a dusmanului. Ei trebuie să-si învete copiii când stau în casă sau când merg pe drum, când se scoală sau când merg la culcare. (ST. 26 februarie, 1880) Este nevoie de vigilentă continuă pentru a-i conduce pe copii pe căile neprihănirii. Satana îsi începe lucrul cu ei din cea mai fragedă pruncie si creează dorinti pe care Dumnezeu le interzice. Siguranta copiilor depinde în cea mai mare măsură de vigilenta, supravegherea si grija părintilor fată de ei. (R&H. 13 martie, 1894) Părintii n-ar trebui să îngăduie nimic ce ar putea să-i împiedice de a acorda copiilor tot timpul necesar să-i facă să înteleagă ce înseamnă ascultarea si încrederea deplină în Domnul. (CT. p. 129)
Treziti-vă, părinti, din letargia voastră de moarte. - Datorită indiferentei părintilor, multi copii sunt lăsati să aibă impresia că părintilor nu le pasă de sufletele lor. Nu trebuie să fie asa. Cei ce au copii ar trebui să-si administreze afacerile casnice si profesionale asa încât să nu se interpună între ei si copii ceva ce ar slăbi influenta părintilor în îndrumarea lor către Hristos. Ar trebui să-i învătati pe copiii vostri lectia iubirii Domnului Isus, ca ei să poată fi curati la inimă, în conduită si în conversatie. . . . Domnul ar lucra asupra inimilor copiilor dacă părintii ar vrea doar să coopereze cu puterile divine, dar El nu va încerca să facă ceea ce a fost stabilit ca fiind partea voastră de lucru. Părinti, voi trebuie să vă treziti din letargia voastră de moarte. (R&H. 25 octombrie, 1892)
Marea noastră sperantă este religia în familie. - Părintii sunt adormiti. Copiii le merg spre pieire sub ochii lor, iar Domnul vrea ca mesagerii Lui să prezinte înaintea poporului, prin învătătură si exemplu, necesitatea religiei în cămin. Recomandati insistent această problemă comunitătii voastre. Impuneti asupra constiintei, convingerea acestor datorii solemne, atât de mult neglijate. Aceasta va frânge, mai mult decât orice altceva, spiritul fariseic si rezistenta fată de adevăr. Religia în cămin este marea noastră sperantă si face luminoasă urmărirea convertirii întregii familii la adevărul lui Dumnezeu. (MS. 21, 1894)
Puterea lui Satana poate fi frântă. - Părintii au sarcină mai serioasă decât îsi imaginează. Mostenirea copiilor este păcatul. Păcatul i-a despărtit de Dumnezeu. Isus Si-a dat viata ca să poată reface legăturile rupte cu Dumnezeu. Prin înrudirea lor cu primul Adam, oamenii nu primesc nimic altceva decât vină si sentintă de moarte. Dar Domnul Hristos a intervenit si a trecut peste locul unde a căzut Adam, îndurând orice încercare spre folosul omului. . . . Exemplul desăvârsit al lui Hristos si harul lui Dumnezeu îi sunt date pentru a-l face în stare să-si educe copiii spre a deveni fii si fiice ale lui Dumnezeu. Puterea lui Satana este ruptă când li se dă învătătură peste învătătură, învătătură peste învătătură cu privire la felul în care să-si predea inima si vointa lui Hristos.
(L. 68, 1899) Tati si mame, în deplină asigurare a credintei, stăruiti pe lângă fiii si fiicele voastre. Nu le dati ocazia să audă nici un cuvânt nerăbdător de pe buzele voastre. Dacă este necesar, mărturisiti-le, cu părere de rău în inimă, faptul că le-ati permis să urmeze calea frivolitătii întristând pe Dumnezeu care nu a crutat pe Fiul Său de la o lume pierdută, ca toti să poată primi îndurare si iertare de păcat. . . . Tati si mame, care v-ati răsfătat copiii spre răul lor, Dumnezeu doreste să răscumpărati timpul. Luati seama cât timp se zice astăzi. (L. 66, 1910)
Părintii au cel mai nobil câmp misionar. - Faceti din formarea caracterelor copiilor vostri după Modelul divin, lucrarea vietii voastre. Dacă ei vor poseda vreodată frumusetea interioară, podoaba unui duh blând si linistit, aceasta va fi datorită faptului că i-ati educat în mod stăruitor să iubească învătăturile Cuvântului lui Dumnezeu si să caute aprobarea lui Isus mai presus de aprobarea lumii. (R&H. 9 octombrie. 1883) Ca lucrători pentru Dumnezeu, trebuie să ne începem lucrarea cu cei mai apropiati. Ea trebuie să înceapă în propriul nostru cămin. Nu există vreun câmp misionar mai important decât acesta. (MS. 19, 1900) Avem nevoie de zel misionar în familiile noastre ca să putem aduce Cuvântul lui Dumnezeu înaintea membrilor familiei si să-i conducem să caute un cămin în împărătia lui Dumnezeu. (MS. 101, 1908) Arta conducerii si instruirii copiilor este cea mai nobilă lucrare misionară pe care o poate întreprinde vreun bărbat sau vreo femeie. (6 T. p. 205)
Părintii, ca artisti, trebuie să modeleze lutul viu. - Cu câtă seriozitate si perseverentă lucrează artistul ca să transpună pe pânză o asemănare perfectă a modelului său si cu câtă sârguintă ciopleste si dăltuieste sculptorul piatra într-o copie a modelului pe care îl urmăreste! La fel trebuie să muncească părintii pentru a-i forma, a-i cizela si a-i purifica pe copiii lor după modelul ce le-a fost dat în Isus Hristos. După cum artistul răbdător studiază, lucrează si creează planuri ca să facă rezultatele muncii sale cât mai desăvârsite, tot la fel părintele ar trebui să considere ca fiind bine folosit timpul petrecut în educarea copiilor pentru o viată folositoare si pentru a-i face potriviti pentru împărătia nemuritoare. Lucrarea artistului este mică si neimportantă comparativ cu cea a părintelui. Unul are de a face cu material fără viată din care modelează forme ale frumusetii, iar altul are de a face cu o fiintă omenească a cărei viată poate fi formată pentru bine sau rău, să binecuvinteze omenirea sau s-o blesteme, să se stingă în întuneric sau să trăiască vesnic într-o lume viitoare fără păcat. (PHJ. mai, 1890)
Puneti-vă ca tintă perfectiunea. - Si Hristos a fost odată copil. De dragul Lui, respectati copiii. Priviti-i ca pe o însărcinare sfântă, nu pentru a fi răsfătati si idolatrizati, ci pentru a fi învătati să trăiască o viată pură si nobilă. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu. El îi iubeste si vă cheamă să cooperati cu El în a-i învăta să-si formeze caractere desăvârsite. Domnul cere perfectiunea de la familia Lui răscumpărată. El asteaptă de la noi desăvârsirea pe care Domnul Hristos a descoperit-o în natura Sa omenească. În mod deosebit, tatii si mamele au nevoie să înteleagă cele mai bune metode de educare a copiilor ca să poată conlucra cu Dumnezeu. (MS. 19, 1900)
E nevoie de părinti convertiti. - Zi si noapte sunt împovărată de gândul marii noastre nevoi de părinti convertiti. Cât de multi sunt cei ce au nevoie să-si umilească inimile înaintea lui Dumnezeu si să ajungă la o relatie corectă cu cerul dacă vor să exercite o relatie salvatoare asupra familiilor lor. Ei ar trebui să stie ce să facă pentru a mosteni viata vesnică dacă vor să-i pregătească pe copiii lor pentru mostenirea celor răscumpărati. În fiecare zi, ei trebuie să primească lumina cerului în suflet, primind impresiile Duhului Sfânt asupra inimii si mintii. În fiecare zi, ei trebuie să primească Cuvântul adevărului si să lase ca acesta să le controleze viata. (MS. 53, 1912) Mari responsabilităti se află asupra părintilor si ei trebuie să se străduiască în mod serios să împlinească misiunea încredintată de Dumnezeu. Când ei văd nevoia încordării tuturor energiilor fiintei în lucrarea de educare a copiilor pentru Dumnezeu, vor renunta la o mare măsură de frivolitate si pretentii inutile care sunt văzute acum. Ei nu vor considera nici un sacrificiu sau trudă prea mare dacă aceasta îi va face în stare să întâmpine pe Domnul cu bucurie. Aceasta este cea mai pretioasă parte a serviciului lor ca urmasi ai lui Dumnezeu si nu-si pot permite s-o neglijeze. (MS. 27, 1911)
Priviti în continuu la Isus. - Părinti, . . . folositi orice tendon si muschi spiritual în efortul de salvare a micutei voastre turme. Puterile iadului se vor uni pentru distrugerea ei, dar Dumnezeu va ridica pentru voi un stindard împotriva dusmanului. Rugati-vă mult mai mult decât o faceti. În mod iubitor si cu tandrete, învătati-i pe copiii vostri să vină la Dumnezeu ca la Tatăl lor ceresc. Prin exemplul vostru, învătati-i să se controleze si să fie folositori. Spuneti-le că Hristos a trăit nu ca să-Si placă Lui.
Adunati razele luminii divine care strălucesc pe calea voastră. Umblati în lumină după cum Hristos este în lumină. În timp ce vă apucati de lucrarea de ajutorare a copiilor vostri de a servi lui Dumnezeu, veti întâmpina cele mai provocatoare încercări; Nu vă pierdeti însă suportul; prindeti-vă de Isus. El zice: ,,Afară numai dacă vor prinde puterea Mea, ca să facă pace cu Mine; si vor face pace cu Mine." Isaia 27, 5. Se vor ivi dificultăti, veti întâlni obstacole, însă priviti la Isus în continuu. Când apare o urgentă, întrebati: Doamne, ce trebuie să fac acum? Dacă refuzati să vă enervati sau să certati cu asprime, Dumnezeu vă va arăta calea. El vă va ajuta să folositi talentul vorbirii într-un fel atât de asemănător cu a Domnului Hristos, încât pacea si iubirea vor domni în cămin. Urmând o cale logică de actiune, puteti fi evanghelisti în familie, slujitori ai harului pentru copiii vostri. (CT. p. 156, 157)
Lucrarea aceasta compensează. - Cresterea copiilor în calea lui Dumnezeu necesită cheltuieli. Ea costă lacrimile unei mame si rugăciunile unui tată. Ea solicită efort neîntrerupt si învătătură răbdătoare, putin aici, putin acolo. Dar acest lucru răsplăteste. Părintii pot ridica astfel în jurul copiilor lor ziduri care îi vor ocroti de răul care inundă lumea noastră. (R&H. 9 iulie, 1901)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
