« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   X V  - Îmbrãcãminte potrivitã

CAPITOLUL SAIZECI SI SASE

PREDÂND PRINCIPIILE DE BAZÃ ALE ÎMBRÃCÃMINTII

            O parte necesarã a educatiei. - Nici o educatie nu poate fi completã dacã nu cuprinde principiile corecte cu privire la îmbrãcãminte. Fãrã astfel de învãtãturi, lucrarea de educare este deseori întârziatã si pervertitã. Iubirea de îmbrãcãminte si închinarea la modã se numãrã printre cei mai mari rivali ai învãtãtorului si cele mai eficiente obstacole. (Ed. p. 246)

            Nici un stil precis nu a fost dat. - Nu mi-a fost dat nici un stil precis ca regulã exactã sã-i cãlãuzeascã pe toti în ceea ce priveste îmbrãcãmintea. (L. 19, 1897)

            Îngrijit, atractiv, curat. - Tinerii ar trebui sã fie încurajati sã-si formeze obiceiuri corecte în îmbrãcãminte ca sã arate îngrijit si atractiv. Ei trebuie învãtati sã-si pãstreze hainele curate si întretinute în mod îngrijit. Toate obiceiurile lor ar trebui sã fie de asa naturã încât sã-i facã un ajutor si o mângâiere pentru altii. (6 T. p. 170)           Îmbrãcãmintea sã fie adecvatã si sã vinã bine. Chiar si un material ieftin de stambã ar trebui pãstrat curat si îngrijit. (Id. vol. 4, p. 642)

            Ordine si gust corect. - {Crestinii} trebuie sã evite excesul si etalarea în îmbrãcãminte. Hainele lor sã fie îngrijite, nebãtãtoare la ochi, modeste si aranjate pe persoanã ordonat si cu gust. (MYP. p. 349)             Gustul corect nu trebuie dispretuit sau condamnat. Credinta noastrã, dacã este trãitã, ne va conduce sã fim atât de simpli în îmbrãcãminte si atât de zelosi în fapte bune, încât vom fi însemnati ca deosebiti. Dar atunci când ne pierdem gustul pentru ordine si îngrijire în îmbrãcãminte, noi am pãrãsit de fapt adevãrul, deoarece el nu degradeazã niciodatã, ci înaltã. (Id. p. 353)          Surorile mele, îmbrãcãmintea voastrã vorbeste fie în favoarea lui Hristos si a adevãrului sacru, fie în favoarea lumii. Care din ele este favorizatã? (R&H, 17 noiembrie, 1904)

            Bun gust în culori si imprimeuri. - În ceea ce priveste culorile ar trebui manifestat bun gust. În mãsura în care este convenabil, uniformitatea în aceastã privintã este de dorit. Oricum, se poate tine seama si de ten. Ar trebui cãutate culori modeste. Atunci când este folosit material cu imprimeuri, sã se evite imprimeurile mari si tipãtoare, arãtând vanitate si mândrie desartã în aceia care le aleg. De asemenea un gust extravagant de a purta culori diferite este rãu. (Health Reformer. Citat în Healthful Living, p. 120)

            Luati în consideratie rezistenta si slujirea. - Hainele noastre, modeste si simple, trebuie sã fie de calitate bunã, sã aibã culori frumoase si sã fie potrivite pentru slujire. Sã fie alese mai degrabã pentru durabilitate decât pentru etalare. Sã asigure cãldurã si protectie adecvatã. Femeia înteleaptã descrisã în Proverbe ,,nu se teme de zãpadã pentru casa ei, cãci toatã casa ei este îmbrãcatã cu haine duble." {Proverbele 31, 21 - traducerea englezã - n.t.} (MH. p. 288)

            A cumpãra material bun înseamnã economie. - Este bine sã se cumpere material bun si sã fie lucrat cu atentie. Aceasta este economie. Ornamentele bogate nu sunt necesare si a le folosi înseamnã a cheltui pentru multumirea de sine bani ce ar trebui sã fie investiti în cauza lui Dumnezeu. (CS. p. 301)

            Amintiti-vã de nevoile viei Domnului. - Ar trebui sã ne îmbrãcãm îngrijit si cu gust, dar, surorile mele, atunci când cumpãrati si faceti haine pentru voi si pentru copiii vostri, gânditi-vã la lucrul ce încã asteaptã sã fie fãcut în via Domnului. (Ibid.)   Cei lumesti cheltuiesc mult pentru îmbrãcãminte dar nouã Domnul ne-a dat însãrcinarea de a iesi din lume si de a fi separati. Îmbrãcãmintea bãtãtoare la ochi si scumpã nu este frumoasã pentru aceia care mãrturisesc a crede cã trãim în ultimele zile. . . . Practicati economia în cheltuielile voastre pentru îmbrãcãminte. Amintiti-vã cã ceea ce purtati exercitã o influentã permanentã asupra acelora cu care veniti în contact. Nu irositi pentru voi mijloacele de care este mare nevoie în altã parte. Nu cheltuiti banii lui Dumnezeu pentru a satisface gustul pentru haine scumpe. (MS. 24, 1904)

            Simplitatea în îmbrãcãminte recomandã religia celui care o poartã. - Simplitatea îmbrãcãmintii unei femei cu bun simt o va face sã arate bine. (R&H. 17 noiembrie, 1904)      Îmbrãcati-vã asa cum ar trebui sã se îmbrace crestinii: simplu, modest si cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care mãrturisesc cã sunt evlavioase. (R&H. 16 decembrie, 1881)             Pentru a tine pasul cu moda absurdã, multi îsi pierd gustul pentru simplitatea naturalã si sunt fermecati de ceea ce este artificial. Ei sacrificã timp si bani, vigoarea intelectului si adevãrata înãltare sufleteascã si se consacrã cu întreaga fiintã pretentiilor unei vieti la modã. (Health Reformer, aprilie, 1872)   Dragi tineri, dispozitia de a vã îmbrãca la modã, purtând dantele, aur si lucruri artificiale pentru etalare, nu va recomanda altora religia voastrã sau adevãrul pe care-l mãrturisiti. Oamenii cu discernãmânt vor vedea încercãrile voastre de a vã înfrumuseta exteriorul, ceea ce este dovada unei minti slabe si a unei inimi mândre. (3 T. p. 376)

            Nu ar trebui sã existe etalare nepotrivitã. - Eu as aminti tinerilor care-si împodobesc propria persoanã si poartã pene la pãlãrie cã, din cauza pãcatelor lor, Mântuitorul nostru a purtat pe cap o rusinoasã coroanã de spini. Când consacrati timp pretios împodobitului vesmintelor,  amintiti-vã  cã  Împãratul  slavei  a  purtat  o  hainã  simplã, fãrã cusãturi. Voi, care vã istoviti decorându-vã propriile persoane, amintiti-vã cã Isus a fost deseori epuizat de trudã permanentã, de lepãdarea si jertfire de Sine pentru a binecuvânta pe cei suferinzi si nevoiasi. . . . Pentru noi si-a vãrsat El rugãciunile cãtre Tatãl Sãu, cu strigãte tari si cu lacrimi. Pentru a ne salva pe noi tocmai de aceastã dragoste de vanitate si plãcere ce o îngãduim acum, au fost vãrsate acele lacrimi si fata Mântuitorului a fost marcatã de întristare si suferintã mai mult decât a oricãruia din fiii oamenilor. (Id. p. 179, 380)

            Ornamente inutile. - Nu folositi ornamentele nefolositoare si puneti deoparte pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu banii economisiti în felul acesta. Învãtati lectia lepãdãrii de sine si predati-o copiilor vostri. (CS. p. 301)

            Un punct clarificat. - Am fost întrebatã de multe ori dacã este gresit sã porti gulere simple de pânzã.* Rãspunsul meu a fost întotdeauna: nu. Unii au luat însemnãtatea extremã a ceea ce am scris eu despre gulere si au afirmat cã este gresit sã porti vreun guler, indiferent cum ar fi el. Mi s-au arãtat gulerele scump împodobite, panglicile si dantelele scumpe si inutile pe care unii pãzitori ai sabatului le-au purtat si încã le mai pãstreazã de dragul etalãrii si al modei. Mentionând gulere nu am dorit sã se înteleagã cã nici un fel de guler nu trebuie purtat sau, mentionând panglici, cã n-ar trebui sã fie purtatã nici un fel de panglicã. (1 T. p. 135, 136)

            Ornamentatii extravagante sau extreme. - Pastorii nostri si sotiile lor ar trebui sã fie un exemplu în simplitatea îmbrãcãmintii. Ei ar trebui sã se îmbrace îngrijit, confortabil, purtând material bun, dar evitând orice ornamente extravagante, chiar dacã nu sunt scumpe, deoarece aceste lucruri vorbesc în defavoarea noastrã. Noi ar _________________             *Notã: Vezi Mãrturii pentru comunitate, vol. 1, p. 135, 136 (Ed. engl.) trebui sã educãm tineretul pentru îmbrãcãmintea simplã, modestã si îngrijitã. Ornamentele de prisos sã fie lãsate deoparte, chiar dacã ar costa foarte putin. (TM. p. 180)

            Nu pentru etalare. - Adevãrata elegantã nu gãseste satisfactie în împodobirea trupului pentru etalare. (CTBH. p. 93)             Biblia învatã modestia în îmbrãcãminte: ,,Vreau, de asemenea, ca femeile sã se roage îmbrãcate în chip cuviincios." Aceasta interzice etalarea în îmbrãcãminte, culorile tipãtoare si ornamentatiile bogate. Orice  lucru  destinat  sã  atragã atentia cãtre acela care-l poartã sau sã stârneascã admiratie este exclus din categoria îmbrãcãmintii modeste, pe care o porunceste Cuvântul lui Dumnezeu. (CT. p. 302)    Lepãdarea de sine în îmbrãcãminte este o parte a datoriei noastre crestine. A te îmbrãca simplu si a te abtine de la etalarea bijuteriilor si ornamentelor de orice fel, este în armonie cu tinerea credintei noastre. Suntem noi din numãrul celor care vãd nechibzuinta celor lumesti în îngãduirea îmbrãcãmintii extravagante si în iubirea de distractii? (3 T. p. 366)

            Ornamente nepieritoare contra aurului si mãrgãritarelor. - Existã un ornament ce nu va pieri niciodatã, ce va promova fericirea tuturor celor din jurul nostru în aceastã viatã si va strãluci cu o strãlucire de nesters în viitorul nemuritor. Este podoaba unui duh blând si smerit. Dumnezeu  ne-a  invitat  sã  purtãm  cea  mai  bogatã  podoabã  a sufletului. . . . În loc de a cãuta podoabe de aur pentru exterior, ar trebui depus un efort stãruitor pentru a asigura acea întelepciune ce are valoare mai mare decât aurul fin. (Id. vol. 4, p. 643, 644)          O, ce putinã valoare au aurul si perlele sau hainele scumpe în comparatie cu farmecul lui Hristos! Frumusetea naturalã constã în simetrie sau proportia armonioasã a pãrtilor, una în raport cu cealaltã, dar frumusetea spiritualã constã în armonia sau asemãnarea sufletelor noastre cu Domnul Isus. Acela care posedã astfel de suflet va fi mai pretios decât aurul curat, decât aurul de Ofir. Harul lui Hristos este cu adevãrat o podoabã fãrã pret. El îl înaltã si îl înnobileazã pe posesorul sãu si reflectã razele slavei asupra altora, atrãgându-i la Sursa de luminã si binecuvântare. (R&H. 6 decembrie, 1881)

            Caracterul atrãgãtor al frumusetii adevãrate. - Existã o tendintã naturalã de a fi mai degrabã sentimental decât practic. Având în vedere acest fapt, este important ca pãrintii, în educarea copiilor lor, sã le orienteze si sã le antreneze mintea sã iubeascã adevãrul, datoria si lepãdarea de sine, sã posede o independentã nobilã si sã aleagã sã fie corecti chiar dacã majoritatea aleg sã fie gresiti. . . .  Dacã îsi pãstreazã o constitutie sãnãtoasã si un temperament amabil, ei vor avea o frumusete adevãratã pe care-o pot purta cu o gratie divinã. Nu vor avea nevoie de podoabe artificiale care sunt întotdeauna dovada absentei podoabei lãuntrice a adevãratei valori morale. Un caracter frumos este de pret înaintea lui Dumnezeu. O astfel de frumusete va atrage dar nu va conduce gresit. Un astfel de farmec este ca si culorile durabile: ele nu se sterg niciodatã. (ST. 9 decembrie, 1875)       Adevãrata religie a lui Isus cere de la urmasii Sãi simplitatea frumusetii si elegantei naturale si curãtia înaltã mai degrabã decât artificialul si falsul. (3 T. p. 375)

            Învãtati-i pe copii sã recunoascã îmbrãcã-mintea fãcutã cu judecatã. - Sã fim credinciosi datoriilor vietii de cãmin. Copiii vostri sã înteleagã cã ascultarea trebuie sã domneascã aici. Învãtati-i sã facã deosebire între ceea ce este rational si ce este nechibzuit în domeniul îmbrãcãmintii si asigurati-le haine îngrijite si simple. Ca un popor ce se pregãteste pentru revenirea în curând a Domnului Hristos, noi trebuie sã dãm lumii un exemplu de îmbrãcãminte modestã în contrast cu moda dominantã a zilei. Discutati aceste lucruri si plãnuiti cu întelepciune ce sã faceti, apoi aduceti-vã planurile la îndeplinire în familiile voastre. Hotãrâti-vã sã fiti condusi de principiile înalte, nu de capriciile si de dorintele copiilor vostri. (MS. 45, 1911)       Dacã inimile noastre sunt unite cu inima lui Hristos,  . . . nu vom îmbrãca nimic ce sã atragã atentia sau sã creeze controversã. (TM. p. 131)

            Procurati  haine  care  sã  vinã  bine si sã fie potrivite cu vârsta si ocupatia. - Sora mea, leagã-ti copiii de inima ta prin dragoste. Dã-le grija si atentia cuvenitã în toate lucrurile. Îmbracã-i cu haine care sã le vinã bine ca sã nu fie înjositi din cauza felului în care aratã cãci acest lucru este dãunãtor pentru respectul lor de sine. . . . Este întotdeauna bine sã fii îngrijit si îmbrãcat corespunzãtor, într-un fel care sã se potriveascã cu vârsta si cu ocupatia. (4 T. p. 142 )

            Corpul sã nu fie stânjenit de îmbrãcãminte.  -  Hainele trebuie sã se potriveascã bine, fãrã sã împiedice circulatia sângelui sau respiratia normalã, liberã si completã. Picioarele trebuie sã fie protejate în mod corespunzãtor de frig si umezealã. Astfel îmbrãcati, putem face exercitiu în aer liber chiar pe rouã, dimineata si seara sau dupã cãderea unei ploi sau zãpezi, fãrã teama de a rãci. (CTBH. p. 89, 90)

            Hainele copiilor mici. - Dacã îmbrãcãmintea copiilor ar îmbina cãldura, protectia si confortul, ar fi îndepãrtatã una din cauzele majore ale iritatiei si nelinistii. Cei mici vor avea o sãnãtate mai bunã, iar mama nu va gãsi îngrijirea copilului ca fiind o povarã atât de grea pentru puterile si timpul ei.  Curelele si corsajele strâmte împiedicã actiunea inimii si a plãmânilor si ar trebui evitate. Nici o parte a corpului n-ar trebui  incomodatã de îmbrãcãminte ce strânge vreun organ sau îi limiteazã libertatea de miscare. Îmbrãcãmintea copiilor ar trebui sã fie destul de largã pentru a permite cea mai liberã si mai completã respiratie si sã fie aranjatã astfel încât greutatea sã fie sustinutã de umeri. (MH. p. 328)

            Extremitãtile sã fie îmbrãcate adecvat. - O atentie specialã trebuie acordatã extremitãtilor ca sã fie bine îmbrãcate, la fel ca pieptul si regiunea din jurul inimii, unde este cea mai mare cantitate de cãldurã. Pãrintii care îsi îmbracã copiii cu bratele si picioarele goale sau aproape goale, sacrificã modei sãnãtatea si viata acestora. Dacã aceste pãrti nu sunt la fel de calde ca si corpul, circulatia nu este echilibratã. Atunci când extremitãtile, care sunt departe de organele vitale, nu sunt îmbrãcate cum trebuie, sângele este condus spre creier cauzând durere de cap sau sângerare a nasului sau existã o senzatie de abundentã în jurul pieptului ce produce tuse sau palpitatie a inimii din cauza cantitãtii prea mari de sânge din regiunea respectivã; stomacul poate, de asemenea, avea prea mult sânge cauzând indigestie.    Pentru a urma moda, mamele îsi îmbrãcã copiii cu mâinile si picioarele aproape goale, iar acestea se rãcesc si sângele se retrage din cursul sãu normal cãtre organele interne, întrerupând circulatia si producând boalã. Extremitãtile n-au fost fãcute de Creatorul nostru sã îndure expunere, asa cum a fost fãcutã fata. Dumnezeu a prevãzut,  . . . de asemenea, pentru brate si picioare, nervi si vene mari ce contin o cantitate mare de curent al vietii pentru ca aceste extremitãti sã fie în mod uniform, la fel de calde ca si corpul. Ele ar trebui îmbrãcate în asa fel încât sã împingã sângele spre extremitãti.           Satana a inventat moda ce lasã bratele expuse sã se rãceascã si astfel curentul de viatã sã se retragã din cursul sãu natural. Pãrintii se închinã la altarul modei si îsi îmbracã copiii astfel încât nervii si venele se contractã si nu rãspund scopului pentru care le-a destinat Dumnezeu. Ca rezultat, picioarele si mâinile vor fi de obicei reci. Acei pãrinti care urmeazã moda în locul ratiunii, vor da socotealã lui Dumnezeu pentru cã în felul acesta îi jefuiesc pe copiii lor de sãnãtate. Însãsi viata este jertfitã în mod frecvent zeului modei. (II T. p. 531, 532)

            O distinctie între îmbrãcãmintea bãrbatilor si a femeilor. - Existã o tendintã crescândã ca femeile sã-si facã hainele, sã se îmbrace si sã arate cât mai asemãnãtor posibil cu celãlalt sex, dar Dumnezeu denuntã aceasta ca fiind o urâciune. ,,Vreau, de asemenea, ca femeile sã se îmbrace  în chip  cuviincios,  cu  rusine  si  sfialã."   I Timotei 2, 9. . . .      Dumnezeu a plãnuit sã existe o distinctie clarã între îmbrãcãmintea bãrbatilor si aceea a femeilor si a considerat aceastã problemã destul de importantã pentru a da îndrumãri explicite cu privire la ea, deoarece acelasi fel de îmbrãcãminte, purtat de ambele sexe, ar produce confuzie si o mare crestere a nelegiuirii. (Id. vol. 1, p. 457 - 460)

            Îmbrãcãmintea pentru bisericã. - Nimeni sã nu dezonoreze sanctuarul lui Dumnezeu prin îmbrãcãminte bãtãtoare la ochi. (Id. vol. 5, p. 457 - 460)              Toti trebuie sã fie învãtati sã aibã haine îngrijite, curate si ordonate dar sã nu-si îngãduie acea împodobire exterioarã ce este cu totul nepotrivitã pentru sanctuar. N-ar trebui sã existe nici o etalare a vesmintelor cãci aceasta încurajeazã lipsa de respect. Atentia oamenilor este adeseori atrasã cãtre un articol fin de îmbrãcãminte si astfel vin gânduri ce n-ar trebui sã aibã loc în inima închinãtorilor. Dumnezeu ar trebui sã fie subiectul gândirii si al închinãrii si orice atrage mintea de la serviciul solemn si sacru este o ofensã pentru El. A face paradã de funde si panglici, de volãnase si pene si de podoabe de aur si de argint este un fel de idolatrie, cu totul nepotrivitã pentru slujirea sfântã a lui Dumnezeu. (Ibid.)         Unii adoptã ideea cã, pentru a aduce la îndeplinire acea separare de lume cerutã de Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie sã fie neglijenti cu felul în care aratã. Existã o categorie de surori care cred cã împlinesc principiile neconformãrii cu lumea purtând în sabat o bonetã de soare obisnuitã si aceeasi rochie pe care o poartã în cursul sãptãmânii, când apar în adunarea sfintilor ca sã se închine lui Dumnezeu. Unii bãrbati care mãrturisesc a fi crestini, vãd problema îmbrãcãmintii în aceeasi luminã. Aceste persoane se adunã cu poporul lui Dumnezeu în sabat, cu hainele prãfuite si murdare si chiar cu rupturi largi în îmbrãcãmintea plasatã pe ei în mod neglijent.       Dacã oamenii din aceastã categorie ar fi avut un angajament sã se întâlneascã cu un prieten onorat de lume, de care doreau sã fie favorizati, s-ar fi strãduit sã aparã în prezenta lui cu cele mai bune haine ce puteau fi obtinute, deoarece acest prieten s-ar fi simtit insultat dacã ei ar fi venit în prezenta lui cu pãrul nepieptãnat si cu îmbrãcãmintea murdarã si în dezordine. Totusi acestia cred cã nu conteazã în ce haine apar sau care este conditia persoanei lor când se întâlnesc în sabat sã se închine marelui Dumnezeu. (R&H. 30 ianuarie, 1900) 

            Îmbrãcãmintea sã nu fie fãcutã un subiect de controversã. - Nu este nevoie sã facem problema îmbrãcãmintii punctul principal al religiei noastre. Existã un subiect mai bogat despre care sã vorbim. Vorbiti despre Hristos, iar atunci când inima este convertitã, tot ce nu este în armonie cu Cuvântul lui Dumnezeu va cãdea. (Ev. p. 272)         Nu îmbrãcãmintea este ceea ce-ti dã valoare înaintea lui Dumnezeu. Podoaba lãuntricã, roada Duhului, vorbirea amabilã, respectul plin de atentie pentru altii, iatã ce apreciazã Dumnezeu. (CS. p. 301)

            Nimeni sã nu fie constiintã pentru altul, ci dati un  exemplu  vrednic  de  urmat.  -  Nu încurajati  o  clasã care-si centreazã religia în îmbrãcãminte. Fiecare sã studieze învãtãturile clare ale Scripturilor cu privire la simplitatea si modestia îmbrãcãmintii si, prin ascultare credincioasã de acele învãtãturi, sã se strãduiascã sã dea un exemplu demn de urmat lumii si celor noi în credintã. Dumnezeu nu vrea ca cineva sã fie constiintã pentru altul.    Vorbiti despre dragostea si umilinta lui Isus, dar nu încurajati fratii si surorile sã se angajeze în a-si gãsi greseli unii altora cu privire la îmbrãcãminte si la felul în care aratã. Unii îsi gãsesc plãcerea în aceastã lucrare, iar când mintea le este orientatã în aceastã directie, încep se sã simtã cã sunt aceia care dreg biserica. Ei se aseazã pe scaunul de judecatã si imediat ce vãd pe unul din fratii sau surorile lor, cautã ceva de criticat. Acesta este unul din cele mai eficiente mijloace de a deveni îngust la minte si de a scãdea spiritual. Dumnezeu ar vrea ca ei sã coboare de pe scaunul de judecatã deoarece El niciodatã nu i-a asezat acolo. (HS. p. 122, 123)

            Inima sã fie corectã. - Dacã suntem crestini, Îl vom urma pe Hristos, chiar dacã drumul pe care trebuie sã mergem trece peste înclinatiile noastre naturale. N-are rost sã-ti spui cã nu trebuie sã porti asta sau aceea, cãci dacã dragostea de aceste lucruri desarte este în inima ta, te minti dându-ti la o parte podoabele si va fi doar ca atunci când tai frunzisul de pe un copac. Înclinatiile inimii firesti se vor impune din nou. Tu trebuie sã ai o constiintã proprie. (R&H. 10 mai, 1892)

            Unde si-au pierdut puterea multe  denominatiuni. - Gândirea omeneascã a încercat întotdeauna sã evite sau sã dea la o parte învãtãturile simple si directe ale Cuvântului lui Dumnezeu. În fiecare secol, o majoritate a pretinsilor urmasi ai lui Hristos au desconsiderat acele învãtãturi care poruncesc lepãdare de sine si umilintã, care cer modestie si simplitate în conversatie, în purtare si în îmbrãcãminte. Rezultatul a fost întotdeauna acelasi: Depãrtarea de învãtãturile Evangheliei duce întotdeauna la adoptarea modei, obiceiurilor si principiilor lumii. Formalismul mort ia locul evlaviei vii. Prezenta si puterea lui Dumnezeu s-au retras din cercurile iubitorilor de lume, dar se aflã cu categoria închinãtorilor umili, care sunt binevoitori sã asculte de învãtãturile Cuvântului Sacru. Aceastã cale a fost urmatã timp de generatii la rând. Diferite denominatiuni s-au ridicat una dupã alta si, cedându-si simplitatea, si-au pierdut, în mare mãsurã, puterea de la început. (MYP. p. 354)

            Standardul este Cuvântul lui Dumnezeu. - Toate regulile cu privire la îmbrãcãminte ar trebui pãzite cu strictete, urmând îndeaproape regula Bibliei. Moda a fost zeita ce a condus lumea si adesea s-a strecurat si în bisericã. Biserica trebuie sã facã din Cuvântul lui Dumnezeu standardul ei, iar pãrintii trebuie sã chibzuiascã în mod inteligent asupra acestui subiect. Când îsi vãd copiii înclinati sã urmeze moda lumii, ei trebuie, ca si Avraam, sã porunceascã casei lor dupã ei. În loc de a-i uni cu lumea, sã-i aducã în legãturã cu Dumnezeu. (5 T. p. 499)

ELLEN  G.  WHITE