« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   XIV - Mentinând conditia fizicã

CAPITOLUL SAIZECI SI PATRU

CÃMINUL SI CAMPANIA PENTRU TEMPERANTÃ

            Necumpãtarea face ravagii. - Necumpãtarea îsi continuã încã ravagiile. Nelegiuirea sub orice formã stã ca o barierã puternicã pentru a împiedica înaintarea adevãrului si a neprihãnirii. Rele sociale, nãscute din ignorantã si viciu, încã mai cauzeazã nenorociri nespuse si-si aruncã umbra vãtãmãtoare atât asupra bisericii cât si asupra lumii. Stricãciunea în rândurile tineretului creste în loc sã scadã. Nimic nu va ajuta la îndepãrtarea acestui blestem devastator decât efortul stãruitor si  continuu. Lupta cu patima si apetitul, cu obiceiurile rele si cu pasiunile nesfinte, va fi crâncenã si mortalã. Numai aceia care actioneazã din principiu vor obtine biruinta în acest rãzboi. (Te. p. 234) Necumpãtarea este în crestere, în ciuda eforturilor depuse pentru a o stãpâni. Nu putem spune vreodatã cã suntem prea stãruitori în a cãuta sã-i împiedicãm înaintarea, în a-l ridica pe cel cãzut si în a-l proteja de ispitã pe cel slab. Cu slabele noastre mâini omenesti nu putem face mult, dar avem un Ajutor sigur. Nu trebuie sã uitãm cã Domnul Hristos poate ajunge la cele mai mari adâncimi ale suferintei si degradãrii omenesti. El ne poate da ajutor sã biruim chiar si acest demon al necumpãtãrii. (CTBH. p. 21)

            Abstinenta totalã este rãspunsul. - Singura cale pe care cineva poate fi sigur pãzit de puterea necumpãtãrii, este sã se abtinã cu totul de la vin, bere si bãuturi tari. Noi trebuie sã ne învãtãm copiii cã, pentru a fi plini de bãrbãtie, nu trebuie sã atingã aceste lucruri. Dumnezeu ne-a arãtat ce constituie adevãrata bãrbãtie. Acela care biruieste va fi onorat si numele lui nu va fi sters din cartea vietii. (Id. p. 37)     Pãrintii, prin efort serios si perseverent, neinfluentati de obiceiurile vietii moderne, pot construi o fortãreatã moralã în jurul copiilor lor, ce-i va apãra de nenorocirile si crimele cauzate de intemperantã. Copiii nu trebuie lãsati sã creascã cum vor, dezvoltând, în mod nejustificat, trãsãturi ce ar trebui distruse chiar atunci când apar, ci sã fie disciplinati cu grijã si educati sã ia pozitie de partea adevãrului, reformei si abstinentei. Atunci, în orice crizã, ei vor avea independentã moralã sã tinã piept furtunii de opozitie ce, cu sigurantã, îi va asalta pe cei care stau în favoarea adevãratei reforme. (Te. p. 214, 215)

            Necumpãtarea este adesea rezultatul  indulgentei în cãmin. - Mari eforturi sunt depuse în tara noastrã pentru a doborî intemperanta dar este greu sã înfrângi si sã legi leul dupã ce a crescut mare. Dacã jumãtate din aceste eforturi erau îndreptate spre iluminarea pãrintilor cu privire la responsabilitãtile lor în formarea obiceiurilor si caracterelor copiilor, ar fi putut aduce de o mie de ori mai mult bine decât din calea ce se urmeazã acum. Tuturor celor ce lucreazã pentru temperantã le dorim succes, dar îi invitãm sã priveascã mai profund la cauza acestui rãu împotriva cãruia luptã si sã intre mai profund si în mod mai perseverent în reformã. (R&H. 23 septembrie, 1884)          Pentru a ajunge la rãdãcina necumpãtãrii nu trebuie sã ne limitãm la folosirea alcoolului sau tutunului. Indolenta, lipsa unei tinte sau tovãrãsiile rele pot fi cauza predispozitiei. Adesea necumpãtarea se gãseste pe masa cãminului, în familii ce se considerã strict cumpãtate. Orice lucru care deranjeazã digestia, care creeazã excitatii mintale necuvenite sau debiliteazã organismul în vreun fel, dereglând balanta puterilor intelectuale si fizice, slãbeste controlul mintii asupra trupului si în felul acesta tinde spre intemperantã. Decãderea multor tineri promitãtori poate fi cauzatã de apetitul denaturat creat de o dietã nesãnãtoasã. (Ed. p. 202, 203)     Mesele poporului nostru american sunt în general astfel preparate încât sã predispunã la betie. Pentru o mare categorie de oameni, principiul conducãtor este apetitul. Oricine îsi îngãduie pofta de a mânca prea des si alimente de o calitate slabã, îsi slãbeste puterea de a rezista apetitului si patimilor în alte privinte, dupã cum si-a întãrit predilectia pentru obiceiuri incorecte în mâncare. (3T. p. 563)

            Ceaiul si cafeaua sunt factori contribuitori.  -  Prin  necumpãtarea începutã acasã, organele digestive devin mai întâi slãbite si, în curând, hrana obisnuitã nu mai satisface apetitul. Se stabilesc conditii nesãnãtoase si existã o poftã pentru mâncare mai excitantã. Ceaiul si cafeaua produc un efect imediat. Sub influenta acestor otrãvuri, sistemul nervos este excitat si, pentru un timp, intelectul pare sã fie înviorat si imaginatia mai vie. Deoarece acesti stimulenti produc efecte atât de plãcute, multi trag concluzia cã au nevoie de ele cu adevãrat. Dar existã întotdeauna o reactie. Sistemul nervos a împrumutat putere din resursele sale pentru viitor ca sã le foloseascã în prezent. Si toatã aceastã înviorare este urmatã de o depresie corespunzãtoare. Caracterul brusc al usurãrii obtinute din ceai si cafea este o dovadã cã ceea ce pare a fi tãrie este numai excitare nervoasã si, în consecintã, trebuie sã fie o daunã pentru organism. (CTBH. p. 31)                      Tutunul, o otravã subtilã. - Folosirea tutunului este un obicei care adesea afecteazã sistemul nervos într-un grad mai puternic decât o face alcoolul. El înfãsoarã victima în legãturile sclaviei mai puternic decât o face paharul cu otravã si obiceiul este mai greu de biruit. În multe cazuri, trupul si mintea sunt mai profund intoxicate de folosirea alcoolului decât de bãuturile spirtoase deoarece aceasta este o otravã mai subtilã. (3T. p. 562 )           Tutunul . . . afecteazã creierul si amorteste simturile, asa încât mintea nu poate discerne clar lucrurile spirituale, în special acele adevãruri ce ar avea tendinta sã corecteze aceastã îngãduintã murdarã. Aceia care folosesc tutunul, sub orice formã, nu sunt curati înaintea lui Dumnezeu. Este imposibil pentru ei, într-o asa practicã ticãloasã, sã slãveascã pe Dumnezeu în trupul si în duhul lor, care sunt ale Lui. (CH. p. 81)             Tutunul slãbeste creierul si-i paralizeazã simturile fine. Folosirea lui produce o sete pentru bãuturã tare si, în foarte multe cazuri, aseazã temelia pentru obiceiul betiei. (CTBH. p. 17)

            Efectele stimulentilor si narcoticelor. - Stimulentii si narcoticele au ca efect reducerea tãriei fizice si orice afecteazã trupul va afecta si mintea. Un stimulent s-ar putea sã stârneascã energiile pentru un timp si sã producã activitate intelectualã si fizicã, dar dupã ce trece influenta înviorãtoare, atât mintea cât si corpul vor fi într-o conditie mai rea decât înainte. Bãuturile intoxicante si tutunul s-au dovedit a fi un blestem teribil pentru omenire, nu numai slãbind trupul si aducând confuzie mintii, ci si pervertind principiile morale. Pe mãsurã ce judecata este îndepãrtatã de la conducere, patimile animalice vor avea controlul. Cu cât sunt folosite mai mult aceste otrãvuri, cu atât mai brutalã va deveni natura. (ST. 13 septembrie, 1910)

            Învãtati-i pe copii sã deteste stimulentii. - Învãtati-i pe copii vostri sã urascã excitantii. Cât de multi dezvoltã în ei, fãrã sã stie, un apetit pentru aceste lucruri! (CTBH. p. 17)         Dumnezeu îi cheamã pe pãrinti sã-si pãzeascã copiii de îngãduirea apetitului si mai ales de folosirea stimulentilor si narcoticelor. Mesele pãrintilor crestini n-ar trebui sã fie niciodatã încãrcate cu condimente si ingrediente picante. (R&H. 27 iunie, 1899)   În acest secol rapid, cu cât mâncarea este mai putin excitantã cu atât este mai bine. Cumpãtarea în toate lucrurile si un refuz hotãrât al poftei este singura cale sigurã. (3T. p. 561)

            O chemare pentru pãrinti. - S-ar putea ca pãrintii sã fi transmis copiilor lor o tendintã spre apetit si patimã, ce va face mai dificilã lucrarea de educare si antrenare a acestor copii sã fie strict cumpãtati si sã aibã obiceiuri pure si virtuoase. Dacã apetitul pentru alimente nesãnãtoase, pentru stimulenti si narcotice le-a fost transmis de cãtre pãrinti ca mostenire, ce rãspundere înfricosatã apasã asupra pãrintilor sã contracareze tendintele rele pe care le-au dat copiilor lor! Cât de serios si stãruitor ar trebui sã-si îndeplineascã pãrintii datoria, cu credintã si sperantã, pentru copiii lor nenorociti. (Id. p. 567, 568)

            Gusturile si apetitul trebuie sã fie educate. - Pãrintii sã facã prima lor ocupatie aceea de a întelege legile vietii si sãnãtãtii ca nu cumva prin prepararea hranei sau prin orice alte obiceiuri sã facã ceva ce va dezvolta tendinte rele în copiii lor. Cu câtã atentie ar trebui sã studieze mamele pregãtirea mesei cu cele mai simple si mai sãnãtoase alimente, pentru ca organele digestive sã nu poatã fi slãbite, fortele nervoase sã nu poatã fi dezechilibrate si învãtãturile pe care le dau copiilor lor sã nu poatã fi contracarate de mâncarea ce o pun înaintea lor. Aceastã hranã sau slãbeste sau întãreste organele digestive si are mult de-a face cu sãnãtatea fizicã si moralã a copiilor care sunt proprietatea rãscumpãratã a lui Dumnezeu. (Id. p. 568)             Ce rãspundere sacrã le este încredintatã pãrintilor - sã protejeze constitutia fizicã si moralã a copiilor lor, asa încât sistemul nervos sã fie bine echilibrat si sufletul sã nu fie în pericol! (Ibid. )            Surorile noastre pot face mult în mãreata lucrare de salvare a altora asezând pe mesele lor numai mâncare sãnãtoasã si hrãnitoare. Ele pot sã-si foloseascã timpul lor pretios educând gusturile si apetitul copiilor, formând obiceiuri de cumpãtare în toate lucrurile si încurajând lepãdarea de sine si bunãvointa pentru binele altora. (Id. p. 489)

            Pãrintii neglijenti sunt rãspunzãtori. - Multi pãrinti, pentru a evita sarcina de a-si educa cu rãbdare copiii în vederea stãpânirii de sine, le permit sã mãnânce si sã bea oricând le place. Dorinta de a satisface apetitul si de a multumi înclinatia nu se micsoreazã cu înaintarea în vârstã, iar acesti tineri rãsfãtati, pe mãsurã ce cresc, sunt stãpâniti de impuls si devin robii poftei. Când îsi ocupã locul si îsi încep viata lor în societate, sunt fãrã putere de a rezista ispitei. În cei lacomi la mâncare, în cei devotati tutunului, . . . si în alcoolici vedem rezultatele rele ale educatiei gresite. . . .    Când auzim deplângerea bãrbatilor si femeilor crestine cu privire la relele teribile ale necumpãtãrii, se ridicã întrebarea: Cine i-a educat pe tineri? Cine a cultivat în ei pofte nesupuse? Cine si-a neglijat rãspunderea solemnã a formãrii caracterelor lor pentru a fi folositori în aceastã viatã si pentru societatea îngerilor ceresti în viata urmãtoare? (CTBH. p. 76)

            Adevãrata lucrare începe acasã. - În cãmin începe adevãrata lucrare. Cea mai mare povarã apasã asupra acelora care au rãspunderea educãrii tinerilor si a formãrii caracterelor lor. Este o lucrare a mamelor aceea de a-i ajuta pe  copii  sã-si formeze  obiceiuri  corecte  si  gusturi  curate si sã-si dezvolte vitalitate moralã, adevãratã valoare moralã. Învãtati-i cã ei nu trebuie sã fie mânuiti de altii, cã nu trebuie sã se supunã influentelor rele, ci sã-i influenteze pe altii în bine, sã-i înnobileze si sã-i înalte pe aceia cu care se întovãrãsesc. Învãtati-i cã, dacã au legãturã cu Dumnezeu, vor avea putere de la El pentru a rezista celor mai aprige ispite. (Id. p. 21, 22)

            Temperanta nu este un lucru cu care sã se glumeascã. - Multi nu iau în serios subiectul cumpãtãrii. Ei spun cã Dumnezeu nu este preocupat de lucruri asa de mãrunte cum ar fi ceea ce mâncãm sau bem. Dacã Domnul nu S-ar fi îngrijit de aceste lucruri, nu S-ar fi arãtat sotiei lui Manoah dându-i instructiuni precise si poruncindu-i de douã ori sã fie atentã ca nu cumva sã le neglijeze. Nu este aceasta o dovadã suficientã cã El Se îngrijeste de aceste lucruri? (Te. p. 233, 234)

            Reforma începe cu mama. - Atentia cu care mama ar trebui sã vegheze asupra obiceiurilor sale de vietuire este arãtatã în Scripturi. (MH. p. 372)          Reforma trebuie sã înceapã cu mama înainte de nasterea copiilor ei; si dacã învãtãturile lui Dumnezeu ar fi ascultate cu credinciosie, n-ar exista necumpãtare. (ST. 13 septembrie, 1910)       Nu numai obiceiurile mamei dar si educarea copilului era inclusã în instructiunile îngerului cãtre pãrintii evrei. Nu era destul ca Samson, copilul care trebuia sã elibereze pe Israel, sã aibã o bunã mostenire la nasterea lui. Aceasta trebuia sã fie urmatã de o educatie atentã. El trebuia sã fie antrenat din pruncie în obiceiuri de abstinentã strictã. . . .           Instructiunile date cu privire la copiii evrei ne învãtã cã nimic din ceea ce afecteazã bunãstarea fizicã a copilului nu trebuie sã fie neglijat. Nimic nu este lipsit de importantã. Orice afecteazã sãnãtatea trupului are influentã asupra mintii si asupra caracterului. (MH. p. 379, 380)             Cumpãtarea si stãpânirea de sine trebuie sã fie învãtate din leagãn. Aceastã lucrare revine într-o mare mãsurã mamei care, ajutatã de tata, o poate îndeplini cu succes. (R&H. 9 iulie, 1901)

            Continuati lectiile acasã si la scoalã. - Cel mai greu lucru este sã schimbi obiceiurile ce au fost îngãduite multã vreme în viatã si au educat apetitul. Demonul necumpãtãrii nu este biruit usor. El are o putere uriasã si este greu de învins. Dar pãrintii sã înceapã lupta împotriva intemperantei acasã, în propriile familii, iar principiile pe  care le predau copiilor, sã le urmeze din fragedã pruncie si atunci pot spera sã aibã succes. Mame, veti fi rãsplãtite dacã folositi orele pretioase, date vouã de Dumnezeu, în formarea, dezvoltarea si educarea caracterelor copiilor vostri si în a-i învãta sã adere cu strictete la principiile cumpãtãrii în mâncare si bãuturã. (3T. p. 567)            În fiecare scoalã si în fiecare cãmin trebuie date învãtãturi în acest domeniu. Tinerii si copiii trebuie sã înteleagã rolul alcoolului, tutunului si ale altor otrãvuri asemãnãtoare în a distruge corpul, a întuneca mintea si a trezi senzualitatea sufletului. Sã fie fãcut clar faptul cã niciunul din cei care folosesc aceste lucruri nu poate sã mai aibã tãria deplinã a facultãtilor sale fizice, intelectuale sau morale. (Ed. p. 202 )

            Arãtati clar efectul devierilor mici.  - Trebuie sã ne pãzim de începutul rãului. În instructiunile date tinerilor trebuie arãtat foarte clar efectul devierilor, în aparentã mici, de la ceea ce este drept. . . . Tinerii sã fie impresionati de gândul cã trebuie sã fie stãpâni si nu robi. Dumnezeu i-a fãcut conducãtori ai împãrãtiei din ei, iar ei trebuie sã-si exercite guvernarea datã de cer. Când asemenea învãtãturã este datã cu credinciosie, rezultatele se vor întinde dincolo de acesti tineri. Influentele vor ajunge si vor salva mii de bãrbati si femei care sunt chiar pe pragul pierzãrii. (Id. p. 203, 204)

            Clãditi putere moralã de a rezista ispitei. - Este nevoie de efort individual depus de partea cea bunã ca sã supunã rãul crescând al necumpãtãrii. O, dacã am putea gãsi cuvinte ce sã topeascã si sã ardã în calea lor cãtre inima fiecãrui pãrinte din tarã! (PHJ. mai, 1890) Pãrintii pot sã aseze temelia unei vieti sãnãtoase si fericite pentru copiii lor. Pot sã-i trimitã din familiile lor cu putere moralã de a rezista ispitei, cu curaj si tãrie de a lupta cu succes cu problemele vietii. Ei pot sã inspire în ei tinta si sã le dezvolte dorinta de a-si face viata o slavã pentru Dumnezeu si o binecuvântare pentru lume. Ei pot sã facã drumuri drepte pentru picioarele lor, prin soare si nor, spre înãltimile slãvite de sus. (MH.  p. 352)          Dumnezeu ne cheamã sã stãm pe platforma întinsã a cumpãtãrii în mâncare, bãuturã si îmbrãcãminte. Pãrinti, nu vã veti trezi la responsabilitãtile date de Dumnezeu? Studiati principiile reformei sanitare si învãtati-i pe copiii vostri cã drumul lepãdãrii de sine este singura cale sigurã. (MS. 86, 1897) 

ELLEN  G.  WHITE