« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   X I I I  Importanta primordialã a dezvoltãrii fizice

CAPITOLUL CINCIZECI SI NOUA

ÎNVÃTÂND MESERII FOLOSITOARE

            Fiecare copil ar trebui sã învete o meserie.  -  Nepãsarea si esecul pãrintilor în a le da de lucru copiilor, pe care si-au luat responsabilitatea sã-i aducã pe lume, a rezultat în rãu imens, periclitând vietile multor tineri si paralizând în mare mãsurã rodnicia lor. Este o mare gresealã a permite tinerilor sã creascã fãrã a învãta vreo meserie. (MS. 121, 1901)      Din stâlpul de nor, Domnul Isus a dat indicatii evreilor prin Moise sã-si educe copiii sã lucreze, sã-i învete meserii si nimeni sã nu fie lenes. (MS. 24b, 1894)            Ar trebui sã-i ajutati pe copiii vostri sã capete cunostintã ca,  în caz de nevoie, sã poatã trãi din propria lor muncã. Sã-i învãtati sã fie hotãrâti în a urma chemarea datoriei. (ST. 13 august, 1875)

            Învãtati folosirea uneltelor. - Când copii ating o vârstã potrivitã, ar trebui sã li se asigure unelte. Dacã lucrul le este fãcut interesant, ei vor fi gãsiti elevi priceputi în folosirea uneltelor. Dacã tatãl este dulgher, ar trebui sã le dea bãietilor lectii în construirea caselor, aducând întotdeauna în instructiunile lui lectii din Biblie, cuvinte ale Scripturii în care Domnul comparã fiintele omenesti cu clãdirea Lui. (MS. 45, 1912)

            Antrenati fiii în agriculturã. - Tatii trebuie sã-si instruiascã fiii sã se angajeze cu ei în meseriile si în lucrul lor. Fermierii n-ar trebui sã creadã cã agricultura nu este o ocupatie destul de demnã pentru fiii lor. Agricultura trebuie avansatã prin cunostinte stiintifice.      Agricultura a fost declaratã nerentabilã. Oamenii spun cã solul nu plãteste pentru munca depusã în el si deplâng soarta acelora care îl cultivã. . . . Ar trebui însã ca persoane pricepute în aceastã directie sã se ocupe de acest domeniu de activitate, sã facã un studiu al solului, sã învete cum sã planteze, sã cultive si sã recolteze si s-ar putea vedea rezultate mai încurajatoare. Multi spun: ,,Noi am încercat agricultura si stim care sunt rezultatele ei." Si totusi chiar acestia au nevoie sã stie cum sã cultive solul si cum sã aducã stiinta în lucrul lor. Plugurile lor ar trebui sã taie brazde mai adânci si mai late, iar ei sã învete cã în cultivarea pãmântului  nu  trebuie  sã  manifeste  un  temperament  grosolan  si aspru. . . . Sã învete a semãna semintele la vremea lor, sã acorde atentie vegetatiei si sã urmãreascã planul stabilit de Dumnezeu. (ST. 13 august, 1896)

            Instruire de valoare remarcabilã. - Nici o ramurã a instruirii manuale nu are o valoare mai mare ca agricultura. Ar trebui depus un efort mai mare pentru a crea si a încuraja un interes în îndeletnicirile agricole. Profesorii sã atragã atentia asupra a ceea ce spune Biblia despre agriculturã: cã planul lui Dumnezeu pentru om a fost sã lucreze pãmântul; cã primului om, conducãtorul întregii lumi, i s-a dat o grãdinã ca s-o cultive si cã multi din cei mai mari bãrbati ai lumii - adevãrata sa nobilime - au fost lucrãtori ai pãmântului. Arãtati-le ocaziile din viata unui astfel de om. . . .         Cine îsi câstigã existenta prin agriculturã, scapã de multe ispite si se bucurã de nenumãrate privilegii si bine-cuvântãri de care sunt lipsiti aceia care lucreazã în marile orase. În aceste zile ale trusturilor gigantice si ale competitiei comerciale, putini sunt aceia care se bucurã cu adevãrat de independenta si siguranta unei rãsplãtiri drepte a muncii lor, asa cum se bucurã lucrãtorul pãmântului. (Ed. p. 219)

            Produsele proaspete sunt de o valoare deosebitã. - Familiile si institutiile ar trebui sã învete sã facã mai mult pentru cultivarea si îmbunãtãtirea pãmântului. Numai dacã oamenii ar cunoaste valoarea produselor pãmântului, aduse la vremea lor, eforturi mai stãruitoare ar fi fãcute pentru cultivarea solului. Toti ar trebui sã fie familiarizati cu valoarea deosebitã a fructelor si legumelor proaspete din livadã si grãdinã. (CD. p. 312)          Scolile sã ofere instructiuni în meserii  folositoare. - Instruirea manualã meritã o atentie mult mai mare decât i s-a acordat înainte. Ar trebui  înfiintate scoli care, pe lângã cea mai înaltã culturã intelectualã si moralã, sã asigure cele mai bune conditii posibile pentru dezvoltare fizicã si instructaj pentru muncã. Sã fie date instructiuni în agriculturã si industrie - cuprinzând, pe cât posibil, cât mai multe din cele mai utile meserii - de asemenea în organizarea gospodãriei, în arta culinarã sãnãtoasã, în croitorie, în fabricarea rochiilor comode si modeste, în tratarea bolnavilor si în alte domenii asemãnãtoare. Ar trebui asigurate grãdini, ateliere si camere de tratamente, iar lucrarea în fiecare domeniu sã fie îndrumatã de instructori priceputi.         Lucrul sã aibã o tintã definitã si sã fie desãvârsit. În timp ce fiecare persoanã are nevoie de cunostinte în diferite mestesuguri, este absolut necesar ca fiecare sã devinã expert în cel putin unul. Fiecare tânãr, la terminarea scolii, ar trebui sã fi acumulat cunostinte în vreo meserie sau ocupatie cu care sã-si poatã câstiga existenta, dacã va fi nevoie. (Ed. p. 218)

            O instruire cu valoare dublã. - Întreprinderi ce se ocupã cu anumite ramuri de muncã ar fi trebuit conectate cu scolile ca studentii sã poatã avea serviciu si exercitiul necesar dupã orele de clasã. . . . Atunci ei ar putea obtine o cunoastere practicã a meseriei dupã ce si-au dobândit cunostintele din cãrti. (CT. p. 83, 84)

            Cunostintele practice sunt de o valoare mai mare decât cele stiintifice. - Ar fi trebuit sã existe profesoare experimentate care sã dea lectii de gãtit tinerelor. Fetele ar fi trebuit sã fie instruite sã croiascã, sã coase si sã facã articole de îmbrãcãminte, devenind astfel educate pentru datoriile practice ale vietii.             Pentru tineri trebuie sã existe întreprinderi unde ar putea învãta diferite meserii ce le vor solicita atât muschii cât si puterile intelectuale. Dacã tinerii nu pot avea decât o educatie unilateralã, care va avea o consecintã mai mare: o cunoastere a stiintei, cu toate dezavantajele ei pentru sãnãtate si viatã sau o cunoastere a muncii pentru viata practicã? Noi rãspundem fãrã ezitare: cea de-a doua. Dacã una trebuie sã fie neglijatã, aceea sã fie studierea cãrtilor. (3T. p. 156)                 S-ar putea sã existe unii care au primit o educatie gresitã sau altii care au idei gresite cu privire la educarea copiilor. Acesti copii si tineri trebuie sã aibã cea mai bunã instruire, iar voi trebuie sã introduceti munca fizicã alãturi de cea intelectualã - cele douã sã meargã împreunã. (MS. 19, 1887)

            Isus a fost un exemplu de hãrnicie plinã de multumire. - Se cere mult mai mult har si disciplinã riguroasã a caracterului pentru a lucra pentru Dumnezeu în calitate de mecanic, negustor, avocat sau fermier, ducând principiile crestinismului în ocupatiile obisnuite ale vietii, decât sã lucrezi ca un misionar recunoscut în câmp deschis, unde pozitia unuia este înteleasã si, datoritã acestui fapt, jumãtate din dificultãti sunt înlãturate. Se cer nervi si muschi spirituali tari pentru a duce religia în atelier si în birou, sfintind amãnuntele vietii de fiecare zi, subordonând fiecare tranzactie lumeascã standardului unui crestin dupã Biblie.              Isus, în cei treizeci de ani ai Sãi de retragere la Nazaret, a trudit si S-a odihnit, a mâncat si a dormit, de la o sãptãmânã la alta si de la un an la altul, la fel ca si contemporanii Sãi umili. El nu a atras în nici un fel atentia asupra Lui Însusi ca asupra unui personaj marcant, totusi El era Rãscumpãrãtorul lumii, cel adorat de îngeri, fãcând tot timpul lucrul Tatãlui Sãu, trãind o lectie ce ar trebui sã rãmânã pentru omenire ca sã o copieze pânã la sfârsitul timpului.

            Aceastã lectie esentialã a hãrniciei plinã de multumire în datoriile necesare vietii, oricât de umile, trebuie încã învãtatã de o mare parte a urmasilor Domnului Hristos. Dacã nu este nici un ochi omenesc sã ne critice lucrul, nici o voce ca sã laude  sau sã blameze, el trebuie fãcut tot atât de bine ca si când Însusi Cel Infinit ar fi acolo sã-l inspecteze. Noi ar trebui sã fim la fel de credinciosi în detaliile mici ale ocupatiilor noastre ca si în problemele mai mari ale vietii. (HR. octombrie, 1876)

ELLEN  G.  WHITE