| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A X I I I Importanta primordială a dezvoltării fizice
CAPITOLUL CINCIZECI SI OPT
INSTRUIRE PENTRU VIATA PRACTICA
De ce Dumnezeu a hotărât munca pentru Adam si Eva. - Domnul a făcut pe Adam si Eva si i-a asezat în grădina Edenului ca s-o lucreze si s-o păzească pentru Domnul. A fost pentru fericirea lor ca ei să aibă o ocupatie, altfel Domnul nu le-ar fi hotărât lucrul. (MS. 24b, 1894) În sfatul cu Tatăl, înainte de a fi lumea, a fost destinat ca Domnul Dumnezeu să planteze o grădină în Eden pentru Adam si Eva si să le dea sarcina de a îngriji pomii fructiferi si de a cultiva si îngriji vegetatia. Munca folositoare trebuia să fie protectia lor si trebuia perpetuată de-a lungul tuturor generatiilor până la încheierea istoriei pământului. (ST. 13 august, 1896)
Exemplul Domnului Isus ca muncitor desăvârsit. - În viata Lui pământeacă, Hristos a fost . . . ascultător si de ajutor în cămin. El a învătat meseria de tâmplar si a lucrat cu propriile-I mâini în micul atelier din Nazaret. . . . Biblia spune despre Isus: ,,Iar Pruncul crestea si se întărea; era plin de întelepciune si harul lui Dumnezeu era peste El." Pe măsură ce lucra, în copilărie si tinerete, mintea si trupul erau dezvoltate. Nu Si-a folosit puterile fizice cu nepăsare, ci le-a dat astfel de exercitiu încât să le păstreze în sănătate ca El să poată face cea mai bună lucrare în orice domeniu. Nu voia să fie nedesăvârsit nici chiar în mânuirea sculelor. El era desăvârsit ca lucrător, după cum era desăvârsit în caracter. (FE. p. 417, 418) Fiecare obiect pe care îl făcea era bine lucrat, părtile potrivindu-se exact si fiind în stare să suporte proba. (Ev. p. 378)
El trudea zilnic cu mâini răbdătoare. - Isus a sfintit cărările umile ale vietii prin exemplul Său. . . . Viata Lui a fost plină de sârguintă si hărnicie. El, Maiestatea cerului a umblat pe străzi îmbrăcat în hainele simple ale muncitorului obisnuit. A trudit în susul si în josul povârnisurilor muntelui, mergând si venind de la lucrul Lui umil. Nu au fost trimisi îngeri să-L poarte pe aripile lor pe urcusurile obositoare sau să-I dea din tăria lor pentru îndeplinirea sarcinii Sale smerite. Totusi, atunci când pleca să contribuie la întretinerea familiei prin munca lui zilnică, El avea aceeasi putere ca si atunci când a făcut minunea de a hrăni cinci mii de suflete flămânde pe tărmul Galileei. Nu a folosit însă puterea Sa divină pentru a-Si împutina poverile sau pentru a-Si usura munca. A luat asupra Lui chipul omenirii cu toate slăbiciunile ce-o însotesc si nu S-a abătut de la cele mai severe încercări. El a trăit într-o casă de tărani, a fost îmbrăcat în haine aspre, s-a amestecat cu cei de jos si a muncit din greu în fiecare zi, cu mâini răbdătoare. Exemplul Său ne arată că este datoria omului de a fi harnic si că munca este onorabilă. (HR. octombrie, 1876) Isus a locuit în Nazaret mult timp, neonorat si necunoscut, pentru a-i învăta pe oameni cum să trăiască aproape de Dumnezeu în timp ce-si îndeplinesc datoriile umile ale vietii. Era o taină pentru îngeri faptul că Domnul Hristos, Maiestatea cerului, a trebuit să coboare, nu numai ca să ia asupra Sa omenescul dar si ca să-Si asume cele mai grele poveri si cele mai înjositoare sarcini. El a făcut aceasta pentru a deveni ca unul din noi, ca să poată fi obisnuit cu truda, întristările si oboseala copiilor oamenilor. (HR. octombrie, 1876)
Treziti zelul pentru realizări folositoare. - În copii si tineri ar trebui trezită o râvnă de a-si face exercitiul fizic îndeplinind ceva ce să fie binefăcător pentru ei si de folos altora. Exercitiul ce dezvoltă mintea si caracterul, ce învată mâinile să fie folositoare, ce-i instruieste pe tineri să-si ducă partea lor din poverile vietii, este cel ce dă tărie fizică si stimulează fiecare facultate. Există o răsplată în hărnicia nobilă, în cultivarea obiceiului de a trăi pentru a face bine. (CT. p. 147) Tinerii trebuie învătati că viata înseamnă lucru zelos, răspundere si îngrijire. Ei au nevoie de o instruire ce să-i facă practici - bărbati si femei care pot face fată urgentelor. Ei trebuie învătati că disciplina unei munci sistematice, bine ordonate, este esentială, nu doar ca o protectie împotriva schimbărilor vietii dar si ca un ajutor pentru o dezvoltare din toate punctele de vedere. (Ed. p. 215)
Munca fizică nu este înjositoare. - Multi fac greseala de a privi lucrul ca fiind înjositor; de aceea tinerii sunt foarte nerăbdători să se educe ca profesori, savanti, comercianti, avocati si să ocupe aproape orice functie ce nu cere muncă fizică. Tinerele privesc lucrul casnic ca fiind umilitor. Si cu toate că exercitiul fizic necesar pentru îndeplinirea muncii casnice este destinat să promoveze sănătatea, dacă nu este prea sever, totusi ele caută o educatie pentru a deveni profesoare sau secretare sau învată vreo meserie ce să le tină închise în casă, la o slujbă sedentară. (CT. p. 291) Lumea este plină de tineri si tinere care se mândresc cu nestiinta lor în vreo muncă folositoare. Ei sunt, aproape fără exceptie, frivoli, vanitosi, iubitori de etalare, nefericiti, nemultumiti si prea adesea usurateci si lipsiti de principii. Astfel de caractere sunt o pată asupra societătii si o ocară pentru părinti. (HR. decembrie, 1877) Nici unuia din noi n-ar trebui să-i fie rusine de muncă, oricât de mică si umilă ar părea. Munca este înnobilatoare. Toti aceia care trudesc cu capul sau cu mâinile sunt muncitori sau muncitoare. Si toti îsi fac datoria si îsi onorează religia atunci când spală rufe sau vase, la fel de mult ca si atunci când merg la sedintă. În timp ce mâinile sunt angajate în lucrul obisnuit, mintea poate fi înăltată si înnobilată de gânduri curate si sfinte. (4T. p. 590)
Tinerii să fie stăpânii, nu robii muncii. - Tineretul trebuie îndrumat să vadă adevărata demnitate a muncii. (Ed. p. 214) Un mare motiv pentru care truda fizică este privită de sus, este felul neglijent si nechibzuit în care aceasta este efectuată deseori. Este făcută de nevoie, nu din liberă alegere. Muncitorul nu lucrează cu tragere de inimă si nu-si păstrează respectul de sine, nici nu câstigă respectul altora. Instruirea manuală ar trebui să corecteze această greseală si să dezvolte obiceiuri de precizie si perfectiune. Elevii să învete abilitate si metodă, să învete a economisi timp si a face fiecare miscare în mod calculat. Ei n-ar trebui învătati doar metodele cele mai bune, ci să fie inspirati cu râvna de a le îmbunătăti în continuare. Tinta lor să fie aceea de a-si face lucrul asa de desăvârsit cât pot mâinile si creierul omenesc să-l facă. Asemenea antrenament îi va face pe tineri stăpâni si nu robi ai muncii. Va usura soarta aceluia care trudeste din greu si va înnobila chiar si cea mai umilă ocupatie. Acela care priveste lucrul doar ca pe o corvoadă si se apucă de el cu ignorantă înfumurată, nefăcând nici un efort pentru îmbunătătire, va găsi că este, într-adevăr, o povară. Dar aceia care recunosc că există o stiintă în munca cea mai umilă, vor vedea în ea noblete si frumusete si vor avea plăcere în a o îndeplini cu credinciosie si eficientă.(Id. p. 222)
Bogătia să nu scutească de instruire practică. - În multe cazuri, părintii bogati nu simt cât de important este să le dea copiilor lor o educatie în datoriile practice ale vietii, tot la fel ca si în stiinte. Ei nu văd necesitatea de a le oferi o întelegere profundă a muncii folositoare, pentru binele mintii si al principiilor morale ale copiilor si pentru rodnicia lor viitoare. Acesta este dreptul copiilor ca, în cazul unei nenorociri, ei să stea într-o independentă nobilă, stiind cum să-si folosească mâinile. Dacă au un capital de tărie, ei nu sunt săraci, chiar dacă nu au nici un ban. Multi, care în tinerete au avut o situatie bună, pot fi lipsiti de toate bogătiile lor si lăsati cu frati, surori si părinti dependenti de ei pentru întretinere. Cât de important este atunci ca fiecare tânăr să fie educat să lucreze, ca să poată fi pregătit pentru orice caz neprevăzut! Bogătiile sunt cu adevărat un blestem atunci când posesorii le lasă să stea în calea fiilor si fiicelor lor, ca să nu obtină o cunoastere a muncii folositoare pentru a fi calificati pentru viata practică. (3T. p. 150) Copiii să ia parte la datoriile casnice. - Mama credincioasă nu va fi, nici nu poate fi o mare amatoare de modă, nici o sclavă în casă, care să satisfacă mofturile copiilor ei si să-i scutească de muncă. Ea îi va învăta să ia parte la datoriile ei casnice, ca să poată avea o cunoastere a vietii practice. Când copiii contribuie la muncă împreună cu mama lor, vor învăta să privească lucrul ca fiind esential pentru fericire, înnobilator si nu înjositor. Dar dacă mama îsi educă fiicele să fie indolente, în timp ce ea duce poverile grele ale vietii de cămin, le învată să o privească de sus ca pe servitoarea lor, să astepte după ele si să facă lucrurile ce le revin lor. Mama ar trebui să-si păstreze întotdeauna demnitatea. (PHJ. iunie, 1890) Unele mame fac greseala de a le elibera pe fete de trudă si grijă. Făcând astfel, le încurajează lenea. Scuza pe care o invocă aceste mame este: ,,Fiicele mele nu sunt puternice." Dar ele urmează exact calea ce le face slabe si lipsite de randament. Munca bine orientată este exact ceea ce se cere pentru a le face tari, viguroase, voioase, fericite si curajoase să întâmpine diferitele încercări cu care sunt asaltate în această viată. (ST. 19 august, 1875)
Trasati sarcini folositoare copiilor. - Nepăsarea cu care părintii neglijează să le dea de lucru copiilor lor are urmări deosebit de grave, primejduind vietile multor tineri si paralizându-le rodnicia în mod jalnic. Dumnezeu doreste ca, atât părintii cât si profesorii să-i instruiască pe copii în datoriile practice ale vietii de fiecare zi. Încurajati hărnicia. Fetele - si chiar băietii care nu au de lucru afară - ar trebui să învete cum s-o ajute pe mama. Din copilărie, ei trebuie învătati să poarte poveri tot mai grele si mai grele, ajutând în mod inteligent în lucrul familiei. Mame, arătati-le cu răbdare copiilor vostri cum să-si folosească mâinile. Lăsati-i să înteleagă că mâinile lor trebuie folosite în lucrul casnic cu tot atâta îndemânare ca si ale voastre. (R&H. 8 septembrie, 1904) Fiecare copil din familie ar trebui să aibă o parte în purtarea poverilor căminului si să fie învătat să-si îndeplinească sarcina cu credinciosie si cu voiosie. Dacă munca este astfel împărtită, iar copiii cresc obisnuiti să poarte răspunderi pe măsura lor, nici un membru al familiei nu va fi supraîmpovărat, iar în cămin totul se va face plăcut si fără piedici. Va fi mentinută o economie adecvată căci fiecare va fi obisnuit si interesat în datoriile căminului. (ST. 23 august, 1877)
Gătitul si cusutul, lectii de bază. - Mamele ar trebui să-si ia fiicele cu ele în bucătărie si să le dea o educatie amănuntită în domeniul gătitului. De asemenea, să le instruiască în arta fundamentală a cusutului: să le învete cum să croiască în mod economic articole de îmbrăcăminte si cum să le coase cu acuratete. Unele mame preferă, să facă mai degrabă totul singure decât să-si dea silinta să le antreneze cu răbdare pe fiicele lor lipsite de experientă. Dar făcând astfel, neglijează ramurile esentiale ale educatiei si comit un mare rău împotriva copiilor lor deoarece, mai târziu în viată, ei vor simti dificultatea datorată lipsei lor de cunostinte în aceste lucruri. (ApM. p. 15)
Dati învătătură atât băietilor cât si fetelor. - Deoarece atât bărbatii cât si femeile au o parte în gospodărie, ar trebui ca si băietii si fetele să capete o cunoastere a datoriilor casnice. A face un pat si a face ordine într-o cameră, a spăla vase, a pregăti o mâncare, a-si spăla si repara propriile haine, este o instruire ce n-ar trebui să scadă demnitatea nici unui băiat. Dimpotrivă, îl va face mai fericit si mai folositor. Iar dacă fetele, în schimb, ar putea învăta să înhame si să conducă un cal,* să folosească fierăstrăul si ciocanul, precum si grebla si sapa, ar fi mai bine pregătite să întâmpine împrejurările critice ale vietii. (Ed. p. 216, 217) Este esential atât pentru fiicele cât si pentru fiii nostri să învete folosirea adecvată a timpului, pentru că sunt în mod egal răspunzători înaintea lui Dumnezeu de felul în care îl ocupă. Viata ne este dată pentru perfectionarea înteleaptă a talentelor ce le posedăm. (HR. decembrie, 1877) ________________ *Notă: Aceasta a fost scrisă în anul 1903. Principiile sunt pe deplin aplicabile astăzi. Vedeti avantajele în păstrarea tăriei mamei. - În fiecare zi este lucru de făcut în casă: de gătit, de spălat vase, de măturat si de sters praful. Mamelor, le-ati învătat pe fiicele voastre să facă aceste datorii zilnice? . . . Muschii lor au nevoie de exercitiu. În loc de a face exercitiu sărind si jucând mingea sau alt joc, exercitiul lor să aibă un obiectiv. (MS. 129, 1898) Învătati-i pe copii să-si ducă partea lor din poverile gospodăriei. Tineti-i ocupati cu vreun lucru folositor. Arătati-le cum să-si facă lucrul usor si bine. Ajutati-i să realizeze că, prin usurarea greutătilor mamei lor, ei îi conservă puterea si-i prelungesc viata. Multe mame epuizate au intrat în mormânt înainte de vreme din nici o altă cauză decât aceea că nu si-a învătat copiii să ia parte la poverile sale. Încurajând un spirit de slujire neegoistă în cămin, părintii îi atrag pe copii mai aproape de Hristos, care este întruchiparea altruismului. (MS. 70, 1903)
Un experiment în fericire. - Copii, asezati-vă mama pe un scaun comod si spuneti-i să vă arate ce are de făcut. Ce surpriză ar fi aceasta pentru multe mame trudite si suprasolicitate! Copiii si tinerii nu vor simti niciodată pacea satisfactiei până ce nu vor despovăra mâinile obosite, mintea si inima epuizată a mamei, prin îndeplinirea cu credinciosie a datoriilor casnice. Acestea sunt trepte pe scara progresului ce-i va duce înainte pentru a primi o educatie mai înaltă. Îndeplinirea cu credinciosie a obligatiilor zilnice este ceea ce aduce satisfactia si pacea gospodarului sincer. Aceia care-si neglijează partea din responsabilitătile familiei, sunt aceia care se necăjesc din cauza singurătătii si nemultumirii, pentru că nu au învătat adevărul că aceia care sunt fericiti, sunt fericiti pentru că iau parte la rutina zilnică a lucrului ce apasă asupra mamei sau asupra altor membri ai familiei. Multi lasă neînvătată cea mai folositoare lectie ce este esential s-o înteleagă pentru binele lor viitor. (MS. 129, 1898)
Răsplătirile credinciosiei în datoriile casnice. - O îndeplinire cu credinciosie a datoriilor casnice, ocupând postul în care poti aduce cele mai bune foloase, este cu adevărat înăltătoare, chiar dacă acel post este întotdeauna asa de simplu si umil. E nevoie de această influentă divină. În aceasta există pace si bucurie sfântă. Are putere vindecătoare. În mod tainic si pe neobservate, ea va alina durerile sufletului si chiar suferintele corpului. Pacea mintii, izvorâtă din motive si fapte curate si sfinte, va da libertate si vigoare tuturor organelor corpului. Pacea lăuntrică si o constiintă liberă de insultă la adresa lui Dumnezeu, vor impulsiona si înviora mintea ca roua picurată pe plantele gingase. Vointa este atunci orientată si stăpânită în mod corect, fiind mai hotărâtă si, în acelasi timp, lipsită de perversitate. Meditatiile sunt plăcute deoarece sunt sfintite. Seninătatea mintii, ce o poti avea, va binecuvânta pe toti aceia cu care te întovărăsesti. Această pace si liniste vor deveni obisnuite cu timpul si-si vor reflecta razele pretioase asupra tuturor celor din jurul tău, ca să fie din nou reflectate asupra ta. Cu cât gusti mai mult din această pace cerească si liniste a mintii, cu atât ea va creste mai mult. Este o plăcere însufletită, vie, ce nu aruncă toate puterile morale în apatie, ci le trezeste la o activitate sporită. Pacea desăvârsită este o însusire pe care îngerii o posedă. (2T. p. 326, 327)
Va exista activitate în cer. - Îngerii sunt lucrători. Ei sunt slujitorii lui Dumnezeu pentru copiii oamenilor. Servitorii lenesi, care se asteaptă la un cer al inactivitătii, au idei false despre ceea ce constituie cerul. Creatorul nu a pregătit un loc pentru satisfacerea indolentei păcătoase. Cerul este un loc al activitătii pline de interes. Totusi, pentru cei truditi si împovărati, pentru aceia care au luptat lupta cea bună a credintei, el va fi o odihnă slăvită, deoarece tineretea si vigoarea nemuririi va fi a lor si nu vor mai avea de luptat împotriva păcatului si a lui Satana. Pentru acesti lucrători energici, o stare de indolentă vesnică ar fi plictisitoare. N-ar fi cer pentru ei. Cărarea muncii, hotărâtă crestinului pe pământ, poate fi grea si istovitoare, dar este onorată si sfintită de urmele pasilor Mântuitorului, iar acela care o urmează este în sigurantă. (CTBH. p. 99)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
