| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A X I I - Dezvoltarea puterilor intelectuale
CAPITOLUL CINCIZECI SI SASE
EDUCATIA DIN LICEU SI COLEGIU
Multi îsi pierd orientarea în institutii lumesti. - Este un fapt teribil, ce ar trebui să facă inimile părintilor să tremure, că în asa de multe scoli si colegii, unde tinerii sunt trimisi pentru cultură intelectuală si disciplină, predomină influente ce deformează caracterul, deviază mintea de la adevăratele tinte ale vietii si devalorizează principiile morale. Prin contactul cu cel nereligios, iubitor de plăcere si corupt, foarte multi tineri îsi pierd simplitatea si puritatea, credinta în Dumnezeu si spiritul jertfirii de sine pe care tatii si mamele l-au cultivat si păzit prin învătătură atentă si rugăciune stăruitoare. Multi din cei care încep scoala cu scopul de a se pregăti pentru anumite ramuri de slujire neegoistă, devin absorbiti în studii seculare. Se trezeste o ambitie de a câstiga distinctii în învătătură si de a căpăta pozitie si onoare în lume. Scopul pentru care au început scoala este pierdut din vedere, iar viata este dedicată preocupărilor egoiste si lumesti. Adesea sunt formate obiceiuri ce ruinează viata atât pentru lumea aceasta cât si pentru cea viitoare. (MH. p. 403)
Influentele religioase din cămin sunt sterse. - Rugati-vă: ,,Nu ne duce în ispită." Apoi nu consimtiti ca să vă fie copiii plasati acolo unde pot întâlni ispite în plus. Nu-i trimiteti departe la scoli unde se vor întovărăsi cu influente ce vor fi ca si neghina semănată în inimile lor. În scoala căminului, în timpul primilor lor ani, învătati-i si disciplinati-i pe copiii vostri în frica de Dumnezeu. Apoi fiti atenti ca nu cumva să-i asezati acolo unde impresiile religioase pe care le-au primit să fie sterse, iar iubirea de Dumnezeu să fie scoasă din inimile lor. Nu lăsati ca tentatia unui salariu mare sau a unor avantaje educationale mari în aparentă să vă determine să vă trimiteti copiii departe de influenta voastră si să-i plasati acolo unde vor fi expusi la mari ispite. ,,Si ce foloseste unui om să câstige toată lumea, dacă îsi pierde sufletul? Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?" Marcu 8, 36; 37 (MS. 30, 1904)
Colegiile noastre sunt rânduite de Dumnezeu. - Când mi s-a arătat de către îngerul lui Dumnezeu că o institutie ar trebui ridicată pentru educarea tineretului nostru, am văzut că ea va fi unul din cele mai mărete mijloace destinate de Dumnezeu pentru salvarea sufletelor. . . . Dacă influenta din colegiul nostru este ceea ce ar trebui să fie, tinerii care sunt educati acolo vor fi în stare să-L descopere pe Dumnezeu si să-L onoreze în toate lucrările Lui; si în timp ce sunt angajati în cultivarea facultătilor date de Dumnezeu, ei se vor pregăti să-I dea un serviciu mai eficient. (4T. p. 419-422) Tinerii trebuie încurajati să meargă la scolile noastre ce ar trebui să fie tot mai asemănătoare cu scolile profetilor. Scolile noastre au fost rânduite de Dumnezeu. (FE. p. 489)
Avantajele experientei din scoala căminului. - Într-o mare măsură, copiii care trebuie să primească o educatie în scolile noastre, vor face progres mult mai constant dacă sunt separati de cercul familiei, unde au primit o educatie gresită. Pentru unele familii poate fi necesar să se mute acolo unde copiii pot merge la scoală de-acasă, fără a fi nevoie să stea la internat si în felul acesta să scutească niste cheltuieli. Dar în multe cazuri aceasta s-a dovedit a fi mai degrabă un obstacol decât o binecuvântare pentru copii. (Id. p. 313)
Scoala, cămin pentru o fiică nesupusă. - Vrăjmasul a făcut ce a vrut cu fiica ta până ce cursele lui au legat-o ca niste fâsii de otel. Pentru a-i salva sufletul se cere un efort puternic si perseverent. Dacă ai succes în acest caz, lucrarea nu trebuie lăsată neterminată. Obiceiurile de ani de zile nu pot fi desfiintate usor. Ea ar trebui să fie asezată acolo unde este exercitată în mod continuu o influentă stabilă, fermă si trainică. Eu te-as sfătui s-o dai la colegiu la ___; las-o să aibă disciplina internatului. Acela este locul unde ea ar fi trebuit să fie cu ani în urmă. Internatul este condus după un plan ce-l face să fie o bună familie. Poate că acest cămin nu se potriveste cu înclinatiile unora, dar aceasta se întâmplă din cauză că ei au fost educati cu teorii false, îngăduintă de sine si satisfacerea plăcerilor proprii; si toate obiceiurile si deprinderile au fost gresit orientate. Dar, sora mea dragă, ne apropiem de încheierea timpului si nu dorim să satisfacem gusturile si practicile lumii, ci să fim în armonie cu mintea lui Dumnezeu, să vedem ce spun Scripturile si apoi să umblăm potrivit cu lumina pe care Dumezeu ne-a dat-o. Deprinderile noastre, obiceiurile si practicile noastre nu trebuie să fie preferate. Cuvântul lui Dumnezeu este standardul nostru. (5T. p. 506)
Studentii localnici. - Se pare că unii din profesori cred că niciunul din copiii si tinerii ai căror părinti locuiesc în vecinătatea unei scoli n-ar trebui să aibă privilegiile scolii decât dacă locuiesc cu profesorii lor în căminul scolii. Pentru mine aceasta este o conceptie nouă si străină. Există tineri asupra cărora influentele familiei au fost de asa natură încât ar fi un mare avantaj pentru ei dacă ar locui pentru un timp într-un cămin al scolii bine ordonat. De asemenea, căminurile scolii sunt o mare binecuvântare pentru aceia care trebuie să-si părăsească propriile căminuri pentru a se bucura de privilegiile scolii. Dar căminul părintesc, în care există frică si ascultare de Dumnezeu, este si ar trebui să fie întotdeauna cel mai bun loc pentru copii, unde, sub instruirea adecvată a părintilor ei se pot bucura de îngrijirea si disciplina unei familii religioase condusă chiar de părintii lor. . . . În ceea ce priveste tineretul care are vârsta corespunzătoare pentru a merge la internat, să evităm a stabili reguli arbitrare si inutile ce i-ar separa de părintii lor pe aceia care locuiesc în vecinătatea scolilor noastre. . . . Părintilor ar trebui să li se permită ca, pe cât posibil, să-si tină copiii sub controlul lor, în afară de cazul că sunt convinsi de faptul că ar fi în interesul copiilor să fie plasati sub disciplina căminului scolii. În unele locuri, părintii care locuiesc lângă scoală pot vedea că ar fi un beneficiu pentru copiii lor să locuiască la cămin, unde pot primi anumite directii de instruire pe care nu le pot primi asa de bine în familie. Dar să nu se solicite ca în toate cazurile copiii să fie separati de părintii lor pentru a primi beneficiile vreuneia din scolile noastre. . . . Părintii sunt tutorii naturali ai copiilor lor si au solemna răspundere de a le supraveghea educatia si instruirea. Nu putem întelege că părintii, care au observat ani de zile dezvoltarea copiilor lor, cunosc cel mai bine felul de instruire si de conducere pe care acestia ar trebui să-l aibă pentru a încuraja si cultiva în ei cele mai bune trăsături de caracter? Ar trebui să recomand ca acestor copii, având locuinta la câtiva kilometri de scoală, să li se îngăduie să frecventeze scoala în timp ce locuiesc acasă si beneficiază de influenta părintească. Oriunde este posibil, lăsati familiile să fie împreună. (L. 60, 1910)
Toti copiii să se bucure de educatie. - Biserica este adormită si nu realizează însemnătatea acestei chestiuni a educării copiilor si tineretului. ,,De ce este nevoie", spunea cineva, ,,să fim atât de deosebiti în a-i educa pe tinerii nostri în toate privintele? Mi se pare că dacă luăm câtiva dintre aceia care s-au decis să urmeze o chemare literară sau altă chemare ce necesită o anumită disciplină si le dăm atentia cuvenită, aceasta este tot ce e necesar să facem. Nu se cere ca întreaga masă a tineretului nostru să fie atât de bine instruită. Nu va răspunde aceasta oricărei cerinte esentiale?" Eu spun: Nu, hotărât nu. . . . Tuturor tinerilor nostri ar trebui să li le permită să aibă bine-cuvântările si privilegiile unei educatii la scolile noastre ca ei să poată fi inspirati să devină împreună lucrători cu Dumnezeu. Ei toti au nevoie de o educatie ca să poată fi corespunzători pentru a fi folositi, calificati pentru locuri de răspundere atât în viata particulară cât si în cea publică. (R&H. 13 februarie, 1913)
Un program scolar echilibrat. - Facultătile mintale trebuie cultivate pentru a putea fi folosite spre slava lui Dumnezeu. Ar trebui acordată atentie deosebită dezvoltării intelectului pentru ca diversele organe ale minti să poată avea tărie egală, fiind exersate fiecare în functia ei specifică. Dacă părintii le îngăduie copiilor să-si urmeze tendintele propriei minti, înclinatiile si plăcerile până ce neglijează datoria, caracterele lor vor fi formate în acest fel, iar ei nu vor fi competenti pentru nici-o pozitie de răspundere în viată. Dorintele si înclinatiile tinerilor ar trebui să fie restrânse, punctele slabe ale caracterului întărite, iar tendintele lor prea puternice tinute în frâu. Dacă o capacitate este lăsată în stare latentă sau este deviată din cursul său normal, planul lui Dumnezeu nu este adus la îndeplinire. Toate facultătile ar trebui să fie bine dezvoltate. Ar trebui acordată atentie fiecăreia, căci fiecare are o influentă asupra celorlalte si toate trebuie exersate pentru ca mintea să poată fi bine echilibrată. Dacă unul sau două organe sunt dezvoltate si păstrate în continuă folosintă din cauză că aceasta este alegerea copiilor vostri, să-si pună tăria mintii într-o directie si să neglijeze celelalte puteri intelectuale, ei vor ajunge la maturitate cu minti neechilibrate si cu caractere nearmonioase. Ei vor fi capabili si puternici într-o directie dar foarte deficitari în alte directii la fel de importante. Ei nu vor fi bărbati si femei competente. Lipsurile lor vor fi evidente si vor strica întregul caracter. (3T. p. 26 )
Relele studiului constant, tot timpul anului. - Multi părinti îsi tin copiii în scoală aproape tot timpul anului. Acesti copii trec prin rutina studiului în mod mecanic, dar nu retin ceea ce învată. Multi din acesti studenti par aproape lipsiti de viată intelectuală. Monotonia studiului continuu epuizează mintea, iar ei arată doar putin interes în studiile lor. Pentru multi, timpul îndelungat petrecut în studiul cărtilor este dureros. Ei nu au o dragoste lăuntrică pentru cugetare si un entuziasm de a acumula cunostinte. Nu-si dezvoltă obiceiul de a reflecta si a cerceta. . . . Cei care judecă lucrurile îndeaproape si gândesc logic sunt putini din cauză că influente false au frânat dezvoltarea intelectului. Prezumtia părintilor si a profesorilor că studiul continuu ar întări intelectul, s-a dovedit eronată căci în multe cazuri a avut efect opus. (CT. p. 84, 85)
Adesea blamul apartine de drept părintilor. - N-ar trebui să se astepte de la profesori să facă lucrarea părintilor. Multi părinti au dovedit o înfricosătoare neglijare a datoriei. Ca si Eli, ei esuează în a exersa restrictia cuvenită si apoi îsi trimit copiii nedisciplinati la colegiu să primească instruirea pe care părintii ar fi trebuit să le-o dea acasă. Profesorii au o sarcină pe care putini o apreciază. Dacă ei reusesc să-i transforme pe acesti tineri îndărătnici, primesc doar putină aprobare. Dacă tinerii aleg tovărăsia celor predispusi la rele si merg din rău în mai rău, atunci profesorii sunt blamati si scoala este învinuită. În multe cazuri, blamul apartine pe bună dreptate părintilor. Ei au avut prima si cea mai favorabilă ocazie de a-si controla si instrui copiii când spiritul putea să fie învătat, iar mintea si inima erau impresionate cu usurintă. Dar, prin indolenta părintilor, copiilor li se permite să-si urmeze propria vointă până când se împietresc într-o cale rea. (Id. p. 91, 92)
Părintii să sprijine autoritatea profesorilor. - Una din cele mai mari dificultăti cu care au de luptat profesorii este nereusita părintilor de a conlucra în administrarea disciplinei colegiului. Dacă părintii s-ar angaja în a sustine autoritatea profesorului, multă nesupunere, viciu si imoralitate ar fi prevenite. Părintii ar trebui să le ceară copiilor să asculte si să respecte autoritatea legitimă. Ei ar trebui să muncească cu sârguintă si grijă persistentă pentru a-si învăta, îndruma si stăpâni copiii, până ce obiceiuri corecte sunt ferm stabilite. Cu o astfel de educatie, tineretul va fi în supunere fată de institutiile societătii si fată de restrictiile generale ale obligatiei morale. (5T. p. 89) Nu trebuie lăsat pe seama copiilor să judece dacă disciplina colegiului este înteleaptă sau nu. Dacă părintii au destulă încredere în profesori si în sistemul de educatie adoptat de scoală, să dovedească o bună judecată si putere morală si să-l sustină pe profesor în a impune disciplina. . . . Părintii întelepti se vor simti foarte recunoscători că există scoli unde nu va fi tolerată anarhia sub nici-o formă si unde copiii vor fi instruiti mai degrabă în ascultare decât în indulgentă si unde influente bune vor fi aduse asupra lor.
Sunt unii părinti care intentionează să-si trimită copiii corupti la scoală pentru că acasă sunt fără sperantă de îndreptare. Îi vor sprijini acesti părinti pe profesori în lucrarea lor de a disciplina sau vor fi gata să creadă orice zvon fals? (MS. 119, 1899)
Ei ar trebui să sustină disciplina scolii. - Unii părinti, care si-au trimis copiii la ___, le-au spus că dacă li se cere ceva irational, să nu se supună, oricare ar fi cererea. Ce lectie este aceasta pentru copii! În lipsa lor de experientă, cum pot ei judeca între ceea ce este rational si ceea ce nu este?
Poate doresc să fie plecati noaptea, nimeni nu stie unde, iar dacă profesorii sau tutorii le cer să dea socoteală ei vor numi aceasta lipsă de ratiune si încălcare a drepturilor lor. Nimeni să nu se amestece în independenta lor. Ce putere să aibă regulamentele si autoritatea asupra acelor tineri, când ei consideră orice disciplină ca o restrictie iratională a libertătii lor?
În multe cazuri, acesti tineri au rămas în scoală numai o scurtă perioadă, întorcându-se acasă cu o educatie neterminată, ca să poată avea libertatea de a urma cursul vointei lor neinstruite si nedisciplinate, ceea ce nu le era permis la scoală. Lectiile indulgentei predate de un tată neîntelept sau de o mamă neînteleaptă si-au făcut lucrarea pentru acum si pentru vesnicie, iar pierderea acestor suflete va fi pusă pe seama lor. (MS. 119, 1899)
O educatie în afara planului de învătământ. - Copiii si tinerii trebuie să cultive obiceiuri de perfectiune în problema educatiei. Cursul universitar nu cuprinde toată educatia pe care ei ar trebui s-o primească. Ei pot învăta mereu lectii de la lucrurile pe care le văd si le aud. Pot studia de la cauză la efect, de la lucrurile înconjurătoare si de la împrejurările vietii. În fiecare zi pot învăta ceva ce trebuie să evite, ceva ce pot să practice, ce-i va înălta si înnobila, dând soliditate caracterului si întărind în ei acele principii ce sunt temelia unei maturităti nobile.
Dacă ei îsi încep educatia cu scopuri nedefinite, multumiti să treacă mai departe fără vreun efort deosebit din partea lor, nu vor atinge standardul pe care Dumnezeu ar dori ca ei să-l atingă. (YI. 21 aprilie, 1886)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
