« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   X I I  - Dezvoltarea puterilor intelectuale

CAPITOLUL CINCIZECI SI UNU

PREGÃTIREA PENTRU SCOALÃ

            Primii opt sau zece ani. - Copiii nu trebuie sã fie mult timp închisi în casã si nu trebuie sã li se cearã sã se sileascã la studiu pânã ce n-a fost asezatã o bunã temelie a dezvoltãrii fizice. Pentru primii opt sau zece ani din viata unui copil, câmpul sau grãdina este cea mai bunã salã de clasã, mama, cel mai bun învãtãtor, iar natura, cel mai bun manual. Chiar atunci când copilul este destul de mare pentru a merge la scoalã, sãnãtatea lui ar trebui privitã ca fiind de mai mare importantã decât cunostinta din cãrti. El ar trebui sã fie înconjurat cu conditiile cele mai favorabile cresterii fizice si intelectuale. (Ed. p. 208)             Se obisnuieste sã se trimitã copiii foarte mici la scoalã. Li se cere sã studieze din cãrti lucruri ce le solicitã mintea prea tânãrã. . . . Aceastã cale nu este înteleaptã. Un copil nervos n-ar trebui sã fie suprasolicitat în nici o directie. (FE. p. 416)

            Programul copilului în timpul vârstei fragede. - În timpul primilor sase sau sapte ani din viata unui copil, ar trebui acordatã atentie deosebitã instruirii sale fizice mai mult decât celei intelectuale. Dupã aceastã perioadã, dacã constitutia fizicã este bunã, educatia ambelor pãrti ar trebui sã primeascã atentie. Prima parte a copilãriei se întinde pânã la vârsta de sase sau sapte ani. Pânã la aceastã perioadã, copiii ar trebui sã fie lãsati, ca mieluseii, sã colinde prin jurul casei si prin curte în vioiciunea spiritului lor, zburdând si sãrind, liberi de grijã si necaz.           Pãrintii, în special mamele, ar trebui sã fie singurii învãtãtori ai acestor minti tinere. Ei n-ar trebui sã-i educe din cãrti. Copiii, de obicei, vor fi curiosi sã învete lucrurile naturii. Ei vor pune întrebãri cu privire la lucrurile pe care le vãd si le aud, iar pãrintii ar trebui sã îmbunãtãteascã ocaziile de a instrui si a rãspunde cu rãbdare acelor mici solicitãri. Astfel ei pot câstiga un avantaj asupra dusmanului si pot sã fortifice mintile copiilor semãnând în inima lor sãmântã bunã si nelãsând ca rãul sã prindã rãdãcinã. Învãtãtura iubitoare a mamei la o vârstã fragedã este ceea ce au nevoie copiii în formarea caracterului. (PHJ. septembrie, 1897)

            Lectii în perioada de tranzitie. - Mama trebuie sã fie învãtãtorul, iar cãminul scoala în care fiecare copil sã primeascã primele sale lectii care sã includã si obiceiuri de hãrnicie. Mame, lãsati-i pe cei mici sã se joace în aer liber, sã asculte cântecul pãsãrilor si sã învete iubirea lui Dumnezeu asa cum este ea exprimatã în lucrãrile Sale frumoase. Învãtati-i lectii simple din cartea naturii si din lucrurile înconjurãtoare, iar pe mãsurã ce mintea li se dezvoltã, lectiile din cãrti pot fi adãugate si fixate bine în memorie. Ei sã învete, de asemenea, sã fie folositori din cei mai fragezi ani. Învãtati-i sã gândeascã în felul urmãtor: fiind membri ai familiei, ei trebuie sã fie de ajutor împlinind cu interes partea ce le revine din poverile gospodãriei si sã gãseascã un exercitiu sãnãtos în îndeplinirea datoriilor casnice. (FE. p. 416, 417)

            Nu trebuie sã fie un proces dureros. - O astfel de educatie este de o nespusã valoare pentru un copil si nu trebuie sã fie un proces dureros. Ea poate fi datã în asa fel încât copilul sã gãseascã plãcere în a fi de ajutor. Mamele pot sã-si amuze copiii în timp ce îi învatã sã sãvârseascã mici fapte de iubire, mici datorii casnice. Aceasta este lucrarea mamei: sã-si învete cu rãbdare copiii, învãtãturã peste învãtãturã, învãtãturã peste învãtãturã, putin aici, putin acolo. Si fãcând acest lucru, însãsi mama va câstiga o inestimabilã instruire si  disciplinã. (L. 1902)

            Principiile  morale  periclitate  de  tovarãsii  de  scoalã. - Nu-i dati pe micutii vostri la scoalã prea de timpuriu. Mama trebuie sã fie atentã cum încredinteazã altor mâini modelarea mintii copilasului. (CTBH. p. 67)    Multe mame simt cã nu au timp ca sã-si educe copiii si, pentru a-i da la o parte din cale si pentru a scãpa de gãlãgia si tulburarea lor, îi trimit la scoalã. . . .         Nu numai cã sãnãtatea fizicã si mintalã a copiilor a fost primejduitã din cauzã cã au fost dati la scoalã prea devreme, dar ei au pierdut din punct de vedere moral. Au avut ocazia sã cunoascã copii cu maniere necultivate. Au fost aruncati în societatea celor grosolani si aspri, care mint, înjurã, furã si însealã si care îsi gãsesc plãcerea în a împãrtãsi celor mai mici decât ei cunostintele lor despre viciu. Copiii mici, dacã sunt lãsati în voia lor, învatã mai repede rãul decât binele. Obiceiurile rele se potrivesc cel mai bine cu inima fireascã, iar lucrurile pe care ei le vãd si le aud în pruncie si în copilãrie sunt adânc imprimate în mintea lor. Semintele rele semãnate în inimile lor tinere vor prinde rãdãcinã si vor deveni spini ascutiti ce vor rãni inimile pãrintilor lor. (SA. p. 130, 132 )  

ELLEN  G.  WHITE