| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A X I I - Dezvoltarea puterilor intelectuale
CAPITOLUL CINCIZECI
CE CUPRINDE ADEVĂRATA EDUCATIE ?
Întinderea adevăratei educatii. - Adevărata educatie înseamnă mai mult decât a urma o anumită metodă de studiu. Este întinsă. Ea include dezvoltarea armonioasă a tuturor puterilor fizice si a facultătilor mintale. Ea învată despre dragostea si frica de Dumnezeu si constituie o pregătire pentru îndeplinirea cu credinciosie a datoriilor vietii. (CT. p. 64)
Educatia adecvată cuprinde nu numai disciplina mintală, ci acea instruire ce va asigura principii morale sănătoase si o comportare corectă. (Id. p. 331)
Prima lectie majoră din toată educatia este să cunosti si să întelegi voia lui Dumnezeu. În fiecare zi a vietii noastre ar trebui să depunem efortul de a obtine această cunoastere. A învăta stiinta doar prin interpretare omenească înseamnă a obtine o educatie falsă, dar a învăta de la Dumnezeu si de la Hristos înseamnă a învăta stiinta cerului. Confuzia din educatie se datorează faptului că n-a fost înăltată întelepciunea si cunoasterea de Dumnezeu. (Id. p. 447)
O influentă împotriva rivalitătii egoiste si a lăcomiei. - Într-un timp ca acesta, care este orientarea educatiei date? Către ce se atrage de cele mai multe ori atentia? La egoism. O mare parte din educatia ce se dă nu merită acest nume. Ambitia egoistă, dorinta după putere, dispretuirea drepturilor si nevoilor omenirii, care sunt blestemul lumii noastre, găsesc o contrainfluentă în adevărata educatie. Planul de viată al lui Dumnezeu are un loc pentru fiecare fiintă omenească. Fiecare trebuie să-si dezvolte talentele la gradul cel mai înalt, iar credinciosia în îndeplinirea acestui lucru îl va face demn de cinste, indiferent că darurile sunt putine sau multe.
În planul lui Dumnezeu nu este loc pentru rivalitate egoistă. Aceia care se măsoară cu ei însisi si se pun alături cu ei însisi sunt fără pricepere. (II Corinteni 10, 12) Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut ,,după puterea pe care o dă Dumnezeu." I Petru 4, 11. Trebuie să fie făcut ,,din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care stiti că veti primi de la Domnul răsplata mostenirii. Voi slujiti Domnului Hristos." Coloseni, 3, 23; 24. Serviciul făcut si educatia dobândită prin aplicarea acestor principii sunt de mare valoare. Dar cât de diferită este mare parte din educatia de acum! Din cei mai fragezi ani ai copilăriei ea este un apel la întrecere si rivalitate; ea încurajează egoismul, rădăcina tuturor relelor. (Ed. p. 225, 226)
Modelul a fost dat în Eden. - Sistemul educatiei instituit la începutul lumii trebuia să fie un model pentru om în decursul timpului. Ca o ilustrare a principiilor sale, o scoală model a fost întemeiată în Eden, căminul primilor nostri părinti. Grădina Eden era sala de clasă, natura era manualul, iar Creatorul Însusi era instructorul. (Id. p. 20)
Exemplificat în Marele Învătător. - În instruirea ucenicilor Săi, Mântuitorul a urmat sistemul de educatie statornicit la început. Cei doisprezece alesi mai întâi, împreună cu alti câtiva, care, slujind nevoilor lor, veneau în legătură cu ei din când în când, au format familia lui Isus. Ei erau împreună cu El în casă, la masă, în cămărută si în natură. Ei Îl însoteau în călătorie, împărtăseau încercările si greutătile Sale si, cât le stătea în putintă, Îl ajutau în lucrarea Lui.
Uneori El îi învăta când sedeau împreună pe coasta dealului, uneori lângă mare sau dintr-o barcă de pescari, iar uneori mergând pe cale. Atunci când vorbea multimii, întotdeauna ucenicii formau cercul cel mai apropiat de El. Ei se strângeau în jurul Lui ca să nu piardă nimic din învătăturile Sale. Ascultau cu atentie, doritori să înteleagă adevărurile pe care ei aveau să le învete în toate tările si în toate timpurile. (Id. p. 84, 85)
Adevărata educatie este practică si teoretică. - În copilărie si tinerete, educatia practică si cea teoretică ar trebui să fie combinate, iar mintea să înmagazineze cunostinte. . . .
Copiii trebuie învătati să aibă o parte în datoriile casnice. Ei trebuie să fie instruiti în ce mod să ajute pe tata si pe mama în lucrurile mici pe care le pot face. Mintea lor să fie antrenată să gândească, iar memoria solicitată să-si amintească lucrarea încredintată lor. În formarea obiceiurilor de a fi utili în cămin, ei sunt educati în îndeplinirea datoriilor practice, potrivite vârstei lor. (FE. p. 368, 369)
Nu este alegerea firească a tineretului. - Tinerii nu aleg în mod natural felul de educatie ce-i face potriviti pentru viata practică. Ei vor să-si impună dorintele, ceea ce le place si ce nu, preferintele si înclinatiile lor; dar dacă părintii au vederi corecte despre Dumnezeu, despre adevăr si despre influentele si tovărăsiile ce ar trebui să-i înconjoare pe copiii lor, ei vor simti că asupra lor apasă răspunderea încredintată de Dumnezeu de a-i îndruma cu atentie pe tinerii lipsiti de experientă. (CT. p. 132)
Nu este o metodă de a scăpa de sub poverile vietii. - Tineretul să fie impresionat de gândul că educatia nu are scopul de a-i învăta cum să scape de sarcinile neplăcute si de poverile grele ale vietii, ci că obiectivul ei este de a usura munca învătând metode mai bune si tinte mai înalte. Învătati-i că adevăratul scop al vietii nu este de a asigura cel mai mare câstig posibil pentru ei însisi, ci de a-L onora pe Creatorul lor îndeplinindu-si partea în lucrarea din lume si dând o mână de ajutor celor mai slabi si mai nestiutori. (Ed. p. 221, 222)
Educatia trebuie să trezească spiritul slujirii. - Mai presus de orice altă fortă, slujirea de dragul lui Hristos în lucrurile mici ale experientei de fiecare zi are putere de a modela caracterul si de a conduce viata în rândurile servirii neegoiste. Lucrarea părintilor si a învătătorilor este de a trezi acest spirit, de a-l încuraja si de a-l dirija în mod corect. Nu le-ar putea fi încredintată o lucrare mai importantă decât aceasta. Spiritul slujirii este spiritul cerului si îngerii vor conlucra cu orice efort depus în vederea dezvoltării si încurajării lui.
O astfel de educatie trebuie să fie bazată pe Cuvântul lui Dumnezeu. Numai aici sunt date învătăturile ei în plinătatea lor. Biblia ar trebui să fie făcută temelia studiului si învătăturii. Cunoasterea lui Dumnezeu si a Aceluia pe care L-a trimis El este esentială.(MH. p. 401)
Ea plasează educatia morală mai presus de cultura intelectuală. - Copiii au mare nevoie de educatie corespunzătoare pentru a putea fi de folos în lume. Dar orice efort ce înaltă cultura intelectuală deasupra învătăturii morale este orientat gresit. Povara principală a părintilor si învătătorilor ar trebui să fie aceea de a-i instrui, cultiva, slefui si perfectiona pe tineri si copii. (CT. p. 84, 85)
Scopul ei este zidirea caracterului. - Educatia de cea mai înaltă clasă este aceea care va da cunostintă si disciplină care va duce la cea mai bună dezvoltare a caracterului si va face sufletul corespunzător pentru viata care se măsoară cu viata lui Dumnezeu. Vesnicia nu trebuie să iasă din calculele noastre. Cea mai înaltă educatie este aceea care-i va învăta pe copiii si tinerii nostri stiinta crestinismului, le va da o cunoastere a căilor lui Dumnezeu si le va împărtăsi lectiile pe care Domnul Hristos le-a dat ucenicilor Lui despre caracterul părintesc al lui Dumnezeu. (Id. p. 45, 46)
Ea este o instruire ce îndrumă si dezvoltă. - Există un timp pentru instruirea copiilor si un timp pentru educarea tinerilor si este esential ca acestea două să fie combinate în scoală într-o mare măsură. Copiii pot fi instruiti pentru slujirea păcatului sau pentru slujirea neprihănirii. Educarea timpurie a tinerilor le formează caracterele atât pentru viata lor seculară cât si pentru cea religioasă. Solomon spune: ,,Învată pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze si când va îmbătrâni nu se va abate de la ea." Este un limbaj pozitiv. Învătătura pe care o recomandă Solomon este de a îndruma, educa si dezvolta.
Pentru ca părintii si instructorii să facă această lucrare, trebuie ca ei însisi să înteleagă ,,calea" pe care ar trebui s-o urmeze un copil. Aceasta include mai mult decât doar a avea cunostinte din cărti. Ea înseamnă tot ceea ce este bun, virtuos, drept si sfânt. Ea cuprinde practicarea cumpătării, evlaviei, amabilitătii frătesti si a dragostei fată de Dumnezeu si a unuia fată de altul. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se acorde atentie educatiei fizice, intelectuale, morale si religioase a copiilor. (3T. p. 131, 132)
Ea pregăteste lucrători pentru Dumnezeu. - Tatilor si mamelor le revine răspunderea de a le da o educatie crestină copiilor încredintati lor. Ei nu trebuie să lase în nici un caz ca vreo altă preocupare să le absoarbă mintea, timpul si talentele în asa măsură încât copiii să fie lăsati să devieze până când sunt separati de Dumnezeu. Să nu le permită copiilor lor să le alunece din mână si să ajungă pe mâinile necredinciosilor.
Ei trebuie să facă tot ce le stă în putere pentru a-i păzi de îmbibarea cu spiritul lumii. Trebuie să-i educe pentru a deveni lucrători împreună cu Dumnezeu. Ei să fie mâna omenească a lui Dumnezeu, devenind, atât ei cât si copiii lor, corespunzători pentru o viată fără sfârsit. (FE. p. 545)
Ea învată iubirea si frica de Dumnezeu. - Părinti crestini, de dragul lui Hristos, nu vă veti examina dorintele si tintele ce le aveti pentru copiii vostri, să vedeti dacă vor trece testul legii lui Dumnezeu? Educatia vitală este aceea ce-i va învăta dragostea si frica de Dumnezeu. (R&H. 24 iunie, 1890) Este privită de multi ca demodată. - Acea educatie care durează cât vesnicia este aproape în întregime neglijată ca fiind demodată si nedorită. A-i educa pe copii să se apuce de lucrarea de zidire a caracterului în raport cu binele lor prezent, cu pacea si fericirea lor actuală si a le călăuzi pasii pe calea pregătită pentru cei răscumpărati de Domnul să umble pe ea, este considerată o metodă învechită si, în consecintă, neesentială. Pentru a intra pe portile cetătii lui Dumnezeu ca biruitori, copiii vostri trebuie să fie educati să se teamă de Dumnezeu si să păzească poruncile Lui în această viată. (FE. p. 111)
Este în progres continuu si niciodată terminată. - Lucrarea vietii noastre de aici este o pregătire pentru viata vesnică. Educatia începută aici nu va fi terminată în viata aceasta. Ea va continua de-a lungul vesniciei, progresând continuu, nefiind completată vreodată. Tot mai deplin si mai deplin va fi descoperită întelepciunea si dragostea lui Dumnezeu în planul de mântuire. Mântuitorul, pe măsură ce Îsi va conduce copiii la izvoarele apelor vii, le va împărtăsi rezerve bogate de cunostintă. Si, zi de zi, lucrările minunate ale lui Dumnezeu, dovezile puterii Lui în crearea si sustinerea universului, se vor deschide în fata mintii într-o frumusete nouă. În lumina care străluceste de la tron, misterele vor dispare, iar sufletul va fi plin de uimire la simplitatea lucrurilor ce n-au fost întelese niciodată mai înainte. (MH. p. 466)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
