« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   X     -  Disciplina si administrarea ei 

CAPITOLUL PATRUZECI SI SAPTE

DISCIPLINA SLABÃ SI ROADELE EI 

            Educatia gresitã afecteazã întreaga viatã religioasã. - Un blestem zace asupra pãrintilor care nu si-au instruit copiii sã fie temãtori de Dumnezeu, permitându-le sã se maturizeze nedisciplinati si nestãpâniti. În propria copilãrie li s-a permis sã dea pe fatã patimã si încãpãtânare si sã actioneze din impuls, iar ei aduc acelasi spirit în familiile lor. Ei au un temperament defectuos si sunt plini de patimã în felul lor de guvernare. Chiar când au acceptat pe Hristos, n-au biruit patimile cãrora li s-a permis sã stãpâneascã în inima lor de copil. Ei duc cu sine prin întreaga viatã religioasã rezultatele educatiei lor timpurii. Este cel mai dificil lucru sã înlãturi impresia fãcutã în acest fel asupra plantei Domnului; cãci dupã cum este îndoitã rãmurica, asa va fi înclinat si copacul. Dacã astfel de pãrinti acceptã adevãrul, ei au de purtat o bãtãlie grea. Ei pot fi transformati în caracter, dar întreaga lor experientã religioasã este afectatã de disciplina slabã primitã la începutul vietii. Copiii lor, de asemenea, au de suferit din cauza instruirii deficitare, cãci pãrintii le imprimã greselile proprii pânã la al treilea si al patrulea neam. (R&H. 9 octombrie, 1900)

            Eli ai zilelor noastre. - Când pãrintii aprobã si perpetueazã în felul acesta greselile în copiii lor, cum a fãcut Eli, Dumnezeu îi va aduce în mod sigur în situatia de a vedea cã n-au distrus numai propria lor influentã, dar si pe aceea a tinerilor pe care ar fi trebuit sã-i stãpâneascã. . . . Ei vor avea de învãtat lectii amare. (MS. 33, 1903)     O, dacã Eli ai zilelor noastre, care sunt peste tot, prezentând scuze pentru încãpãtânarea copiilor lor, si-ar impune autoritatea datã lor de Dumnezeu ca sã-si tinã în frâu si sã-si corecteze copiii! Pãrintii si tutorii care trec cu vederea si scuzã pãcatul celor care sunt în grija lor, sã-si aducã aminte cã ei devin astfel complici la aceste rele. Dacã, în locul indulgentei nelimitate, nuiaua pedepsei ar fi folositã mai des, nu cu patimã, ci cu iubire si rugãciune, am vedea familii mai fericite si o stare mai bunã a societãtii. (ST. 1881)   Neglijenta lui Eli este adusã în mod clar înaintea fiecãrui tatã si înaintea fiecãrei mame de pe pãmânt. Din afectiunea lui nesfântã sau din lipsa dorintei de a îndeplini o datorie neplãcutã, el a cules un seceris de fãrãdelege în fiii sãi pervertiti. Atât pãrintele care a permis rãul, cât si copiii care l-au practicat erau vinovati înaintea lui Dumnezeu si El n-a acceptat nici o jertfã si nici un dar pentru pãcatul lor. (R&H. 4 mai, 1886)

            Societate blestematã de caractere defectuase. - Vai! Când vor fi întelepti pãrintii? Când vor vedea si-si vor da seama de caracterul lucrãrii lor când neglijeazã sã cearã ascultare si respect potrivit cu instructiunile Cuvântului lui Dumnezeu? Rezultatele acestei educatii slabe sunt vãzute în copii când ies în lume si-si ocupã locul în fruntea propriilor familii. Ei perpetueazã greseala pãrintilor. Trãsãturile lor deficitare au deplinã libertate de actiune si ei transmit altora gusturi si obiceiuri rele, precum si temperamentele ce au fost îngãduite sã se dezvolte în caracterele lor. Astfel, în loc de a fi o binecuvântare, ei devin un blestem pentru societate. (5T. p. 324, 325)   Rãutatea ce existã astãzi în lume poate fi urmarea faptului cã pãrintii au neglijat sã se disciplineze pe ei însisi si pe copiii lor. Mii si mii din victimele lui Satana sunt ceea ce sunt din cauza modului neîntelept în care au fost guvernati în copilãrie. Mustrarea asprã a lui Dumnezeu se aflã asupra acestei guvernãri gresite. (MS. 49, 1901)

            Slãbind frâul disciplinei. - Copiii care nu sunt condusi corect, care nu sunt educati sã asculte si sã respecte, se leagã de lume, îi au la mânã pe pãrinti si, punând un cãpãstru asupra lor îi conduc unde vor. Chiar atunci când copiii ar trebui sã arate respect fãrã discutie si ascultare de sfatul pãrintilor, prea adesea pãrintii slãbesc frâul disciplinei. Pãrintii care înainte erau exemple strãlucite de evlavie neclintitã, sunt acum condusi de copiii lor. Fermitatea a dispãrut. Tati care au purtat crucea lui Hristos, care au pãstrat chipul Domnului Isus asupra lor, care au fost neabãtuti de la tintã, sunt condusi de copiii lor pe cãi dubioase si nesigure. (R&H. 13 aprilie, 1897)

            Fãcând voia copiilor mai mari. - Tati si mame care ar trebui sã înteleagã responsabilitatea ce le revine, îsi slãbesc disciplina pentru a satisface înclinatiile fiilor si fiicelor lor în crestere. Voia copilului este legea recunoscutã. Mame care au fost ferme, consecvente si hotãrâte în adeziunea lor la principii, mentinând simplitatea si fidelitatea, devin indulgente pe mãsurã ce copiii lor cresc. În iubirea lor de etalare îsi dau cu propriile mâini copiii lui Satana, asa cum evreii apostati si-i treceau prin foc pentru Moloh. (MS. 119, 1899)

            Dezonorând pe Dumnezeu pentru a câstiga favoarea copilului. - Tati si mame dau cale liberã înclinatiilor copiilor necredinciosi si-i ajutã cu bani si cu conditii favorabile ca sã-si facã aparitia în lume.        O, ce socotealã vor avea de dat lui Dumezeu astfel de pãrinti! Ei Îl dezonoreazã pe Dumnezeu si acordã toatã onoarea copiilor lor încãpãtânati, deschizându-si usile pentru distractii pe care în trecut le condamnau din principiu. Ei au permis jocuri de cãrti, petreceri cu dans si baluri pentru a-si câstiga copiii de partea lumii. Atunci când influenta lor asupra copiilor ar trebui sã fie cea mai puternicã, purtând o mãrturie a ceea ce înseamnã adevãratul crestinism, ei se aseazã, asemeni lui Eli, sub blestemul lui Dumnezeu, dezonorându-L si neluând în seamã cerintele Lui, cu scopul de a câstiga favoarea copiilor lor. Dar o evlavie la modã nu va fi de mare valoare în ceasul mortii. Desi unii slujitori ai evangheliei pot aproba o astfel de religie, pãrintii îsi vor da seama cã pãrãsesc cununa slavei ca sã obtinã lauri fãrã nici o valoare. Doamne, ajutã-i pe tati si mame sã se trezeascã la datoria lor! (R&H. 13 aprilie, 1897)   Fii ceea ce doresti sã fie copiii tãi. - Fiti ceea ce doriti sã vã fie copiii. Pãrintii au perpetuat prin învãtãturã si exemplu chipul caracterului lor în urmasi. Temperamentele si cuvintele schimbãtoare, aspre si lipsite de politete sunt imprimate asupra copiilor si asupra copiilor copiilor si astfel defectele pãrintilor în guvernare mãrturisesc împotriva lor din generatie în generatie. (ST. 17 septembrie, 1894)

ELLEN  G.  WHITE