« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   X     -  Disciplina si administrarea ei 

CAPITOLUL PATRUZECI SI SASE

RELELE INDULGENTEI

            Iubirea adevãratã nu este indulgentã. - Dragostea este cheia pentru inima unui copil, dar iubirea care-i conduce pe pãrinti sã le permitã copiilor dorinte nelegiuite nu este o iubire care sã lucreze spre binele lor. Afectiunea zeloasã izvorâtã din iubirea Domnului Isus îi va face pe pãrinti în stare sã exercite o autoritate judicioasã si sã cearã ascultare promptã. Inimile pãrintilor si ale copiilor trebuie sã fie sudate împreunã asa încât, ca familie,  sã poatã fi un canal prin care sã curgã întelepciune, virtute, îngãduintã, bunãtate si iubire. (R&H. 24 iunie, 1890)

            Prea multã libertate face fii risipitori. - Motivul pentru care copiii nu devin evlaviosi este cã li se îngãduie prea multã libertate. Se acordã indulgentã vointei si înclinatiei lor. . . . Multi fii s-au depãrtat de la principii pentru cã  pãrintii  nu  au  fost  împlinitori  ai  Cuvântului.  Mintea  si tinta trebuie sustinute de principii ferme, neabãtute si sfintite. Consecventa si afectiunea trebuie sã fie promovate printr-un exemplu consistent si plin de iubire. (L. 117, 1898)

            Cu cât existã mai multã indulgentã cu atât mai grea este educarea copiilor. - Pãrinti, faceti cãminul fericit pentru copiii vostri. Prin aceasta nu vreau sã spun cã trebuie sã fiti indulgenti cu ei. Cu cât sunteti mai indulgenti fatã de ei, cu atât vor fi mai greu de stãpânit si cu atât mai dificil va fi pentru ei sã trãiascã o viatã cinstitã si nobilã când vor iesi în lume. Dacã le permiteti sã facã ce le place, puritatea si frumusetea caracterului lor se va ofili repede. Învãtati-i sã asculte. Lãsati-i sã vadã cã autoritatea voastrã trebuie respectatã. Aceasta poate pãrea sã le producã putinã nefericire acum, dar îi va scuti de multã nefericire în viitor. (MS. 2, 1903)          A tolera un copil când este tânãr si gresit este un pãcat. Copilul trebuie tinut sub control. (L. 144, 1906)             Dacã li se îngãduie copiilor sã aibã propria lor cale, ei vor cãpãta ideea cã trebuie sã fie asteptati, îngrijiti, rãsfãtati si amuzati. Ei cred cã dorintele si vointa lor trebuie satisfãcute. (MS. 27, 1896)           N-ar trebui ca ea {mama} sã-si lase copilul în voia lui din când în când, sã-l lase sã facã ceea ce doreste si sã-i permitã sã fie neascultãtor? Sigur cã nu! Fãcând astfel îl lasã pe Satana sã-si înfigã steagul infernal în casa ei. Ea trebuie sã lupte în bãtãlia în care copilul nu poate lupta. Aceasta este lucrarea ei: sã mustre diavolul, sã-L caute pe Dumnezeu în mod stãruitor si sã nu-l lase pe Satana sã-i ia copilul chiar din bratele ei. (MS. 70, nedatat)

            Indulgenta provoacã neliniste si nemultumire. - În unele familii, dorintele copilului sunt lege. I se dã tot ce doreste. Este încurajat sã nu-i placã nimic din ce nu-i place. Se asteaptã ca aceste îngãduinte sã-l facã fericit pe copil dar chiar acestea îl fac fãrã astâmpãr, nemultumit si nesatisfãcut de nimic. Indulgenta i-a stricat apetitul pentru mâncarea simplã si sãnãtoasã si pentru folosirea simplã si sãnãtoasã a timpului. Cãutarea satisfactiei a fãcut lucrarea de a împiedica dezvoltarea acelui caracter pentru acum si pentru vesnicie. (MS. 126, 1897)

            Mustrarea eficace a lui Elisei pentru lipsã de respect. - Ideea cã trebuie sã ne supunem cãilor copiilor pervertiti este o gresealã. Chiar la începutul lucrãrii sale, Elisei a fost sfidat si ridiculizat de tinerii din Betel. El era un om de o blândete aleasã dar Duhul lui Dumnezeu l-a impulsionat  sã  pronunte  un  blestem  asupra  acelora  care s-au dedat la insulte. Ei au auzit despre înãltarea lui Ilie si au fãcut din acest eveniment solemn subiectul batjocurii lor. Elisei a dovedit cã nu trebuia luat în derâdere de bãtrâni sau tineri în chemarea lui sfântã. Atunci când ei i-au spus cã mai bine s-ar sui, asa cum a fãcut Ilie înaintea lui, el i-a blestemat în numele Domnului. Judecata teribilã ce a venit asupra lor a fost judecata lui Dumnezeu.              Dupã aceasta, Elisei n-a mai avut nici un necaz în misiunea lui. Timp de cinzeci de ani a intrat si a iesit pe poarta Betelului, a plecat si a venit din oras în oras, prin multimile celor mai rãi si necuviinciosi, celor mai indolenti si mai desfrânati tineri; dar nici unul nu l-a ridiculizat vreodatã si n-a privit cu usurãtate calificarea lui ca profet al Celui Prea Înalt. (5T. p. 44, 45)

            Nu vã lãsati convinsi de lingusiri. - Pãrintii vor avea mult de rãspuns în ziua socotelilor din cauza indulgentei lor dãunãtoare fatã de copiii lor. Multi satisfac fiecare dorintã lipsitã de ratiune pentru cã este mai usor sã scape în felul acesta de insistentã. Un copil ar trebui instruit astfel încât un refuz sã fie primit cu un spirit bun si acceptat ca definitiv. (PHJ. mai, 1890)

            Nu acceptati spusele copilului mai pe sus de spusele altora. - Pãrintii n-ar trebui sã treacã cu usurintã peste pãcatele copiilor lor. Când aceste pãcate sunt arãtate de niste prieteni credinciosi, pãrintele n-ar trebui sã simtã cã drepturile lui au fost invadate si cã a primit o ofensã personalã. Obiceiurile fiecãrui tânãr si copil afecteazã binele societãtii. Cursul rãu al unui tânãr poate conduce pe multi altii pe o cale rea. (R&H. 13 iunie, 1882) Nu îngãduiti copiilor sã vadã cã vorbele lor au prioritate fatã de relatãrile crestinilor mai în vârstã. Nu le puteti face un rãu mai mare. Spunând: ,,Eu îl cred pe copilul meu mai mult decât pe cei a cãror dovadã o am cã sunt copiii lui Dumnezeu, îi încurajati în obiceiul falsificãrii". (R&H. 13 aprilie, 1897)

            Mostenirea unui copil rãsfãtat. - Este imposibil sã descrii în cuvinte rãul ce rezultã când un copil este lãsat de capul lui. Unii care rãtãcesc din cauza neglijentei din copilãrie, îsi vor reveni mai târziu prin insuflarea lectiilor practice; multi sunt însã pierduti pentru totdeauna pentru cã în copilãrie si tinerete au primit numai o educatie unilateralã. Copilul rãsfãtat are o povarã grea de purtat în viatã. În încercare, în dezamãgire, în ispitã, el îsi va urma vointa nedisciplinatã si gresit directionatã. Copiii care n-au învãtat niciodatã sã asculte, vor avea  caractere  slabe  si  impulsive.  Ei cautã sã conducã, dar n-au învãtat sã se supunã. Ei nu au puterea  moralã  sã-si  înfrâneze  temperamentul  capricios, sã-si corecteze obiceiurile rele sau sã-si supunã vointa necontrolatã. Greselile needucate si nedisciplinate în copilãrie devin mostenirea maturitãtii. Mintea pervertitã nu poate sã discearnã cum ar trebui între ce este adevãrat si ce este fals. (CT. p. 112, 113)

ELLEN  G.  WHITE