« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   X     -  Disciplina si administrarea ei 

CAPITOLUL PATRUZECI SI CINCI

CU IUBIRE SI FERMITATE

            Douã cãi si sfârsitul lor. - Existã douã cãi de a lucra cu copiii, cãi ce diferã considerabil în principiu si rezultate. Credinciosia si dragostea, unite cu întelepciunea si fermitatea, în conformitate cu învãtãturile Cuvâtului lui Dumnezeu, vor aduce fericire atât în viata aceasta cât si în cea viitoare. Neglijarea datoriei, indulgenta nesocotitã, nereusita de a împiedica sau corecta nebuniile tineretii vor rezulta în nefericire si distrugere finalã pentru copii si în dezamãgire si suferintã pentru pãrinti. (R&H. 30 august, 1881)

            Iubirea are o sorã geamãnã: datoria. Iubirea si datoria stau una lângã alta. Iubirea exersatã în timp ce datoria este neglijatã îi va face pe copii încãpãtânati, perversi, egoisti si neascultãtori. Dacã datoria rigidã este lãsatã sã stea singurã, fãrã dragostea ce domoleste si câstigã, va avea un rezultat asemãnãtor. Ca sã poatã fi disciplinati cum se cuvine, datoria si iubirea trebuie sã fie îmbinate. (3T. p. 195)

            Greselile necorectate aduc nefericire.  -  Atunci când pare necesar sã-i refuzi unui copil dorintele sau sã te împotrivesti vointei lui, trebuie sã i se explice în mod clar cã acest refuz nu este fãcut pentru a-i multumi pe pãrinti sau pentru a îngãdui autoritatea arbitrarã, ci pentru propriul lui bine. El ar trebui învãtat cã fiecare gresealã necorectatã îi va aduce nefericire lui însusi si lui Dumnezeu. Sub o astfel de disciplinã, copiii îsi vor gãsi cea mai mare plãcere în a se supune vointei Tatãlui lor ceresc. (FE. p. 68)   Tinerii care-si urmeazã propriile impulsuri si înclinatii, nu pot avea fericire adevãratã în viata aceasta, iar la sfârsit vor pierde viata vesnicã. (R&H. 27 iunie, 1899)

            Bunãtatea sã fie legea cãminului. - Metoda de guvernare a lui Dumnezeu este un exemplu al felului în care trebuie educati copiii. În servirea Domnului nu existã asuprire si nu trebuie sã existe asuprire în cãmin si nici în scoalã. Totusi, nici pãrintii si nici profesorii n-ar trebui sã permitã ca desconsiderarea cuvântului lor sã treacã neobservatã. Dacã ei neglijeazã sã corecteze greselile copiilor, Dumnezeu le va cere socotealã pentru neglijenta lor. Cu cenzura sã fie însã zgârciti. Bunãtatea sã fie legea cãminului si a scolii. Copiii sã fie învãtati a pãzi legea Domnului, iar o influentã fermã si iubitoare sã-i opreascã de la rãu. (CT. p. 155)

            Tineti seama de nestiinta copilãreascã. - Tati si mame, voi trebuie sã reprezentati caracterul lui Dumnezeu în cãmin. Voi trebuie sã cereti ascultare nu printr-o furtunã de cuvinte, ci într-o manierã amabilã si iubitoare. Trebuie sã fiti atât de plini de întelegere încât copiii sã fie atrasi spre voi. (MS. 79, 1901)   Fiti plãcuti în cãmin. Opriti orice cuvânt ce ar trezi o dispozitie nesfântã. ,,Pãrinti, nu întãrâtati la mânie pe copiii vostri" este o poruncã divinã. Amintiti-vã cã ei sunt tineri în ani si experientã. În stãpânirea si disciplinarea lor fiti fermi, dar buni. (R&H. 21 aprilie, 1904) Copiii nu discern întotdeauna între bine si rãu, iar când gresesc sunt tratati adesea cu asprime în loc sã fie învãtati cu bunãvointã. (MS. 12, 1898)

            În Cuvântul lui Dumnezeu nu este datã nici o autorizatie pentru severitatea sau oprimarea pãrinteascã si nici pentru neascultarea filialã. Legea lui Dumnezeu în viata de familie si în cârmuirea natiunilor se revarsã dintr-o inimã plinã de iubire infinitã. (L. 8a, 1896)

            Compãtimire pentru copilul nepromitãtor.  -  Am vãzut nevoia pãrintilor de întelepciunea Domnului Hristos în lucrarea cu copiii lor gresiti. . . . Cel care pare lipsit de perspective este cel care are nevoie de cea mai mare rãbdare si bunãvointã si de cea mai delicatã compasiune, dar multi pãrinti dau pe fatã un spirit rece si nemilos ce nu va conduce niciodatã pe cel gresit la pocãintã. Inimile pãrintilor sã fie înmuiate de harul Domnului Hristos, iar iubirea Lui va gãsi o cale spre suflet. (MS. 22, 1890)       Regula Mântuitorului: ,,Ce voiti sã vã facã vouã oamenii, faceti-le si voi la fel" (Luca 6, 31), ar trebui sã fie regula tuturor acelora care iau asupra lor rãspunderea de educare a copiilor si tinerilor. Ei sunt membri mai tineri ai familiei Domnului, mostenitori împreunã cu noi ai darului vietii. Regula Domnului Hristos ar trebui respectatã fatã de cei mai insensibili, mai tineri, mai nepriceputi si chiar fatã de cei mai gresiti si mai rãzvrãtiti. (Ed. p. 292, 293)

             Ajutati-i pe copii sã biruiascã. - Dumnezeu are o consideratie delicatã fatã de copii. El vrea ca ei sã câstige biruinte în fiecare zi. Sã ne strãduim cu totii sã-i ajutãm pe copii sã fie biruitori. Nu lãsati sã se îndrepte spre ei jigniri chiar de la membrii propriei lor familii. Nu permiteti ca faptele si cuvintele voastre sã fie de asa naturã încât copiii sã fie provocati la mânie. Totusi, ei trebuie sã fie disciplinati cu credinciosie si corectati când gresesc. (MS. 47, 1908)

            Aduceti laude ori de câte ori este posibil. - Lãudati-i pe copii când fac bine deoarece aprecierea justã este de un ajutor tot atât de mare pentru ei ca si pentru cei mai înaintati în vârstã si în întelegere. Nu fiti niciodatã dificili în sanctuarul cãminului. Fiti amabili si blânzi, arãtând politete crestinã, multumind si lãudându-i pe copiii vostri pentru ajutorul ce vi-l dau. (MS. 14, 1905)

            Fiti plãcuti. Nu vorbiti niciodatã tare sau cu patimã. În stãpânirea si disciplinarea copiilor vostri fiti fermi, dar blânzi. Încurajati-i sã-si facã datoria ca membri ai familiei. Exprimati-vã aprecierea fatã de eforturile ce le depun pentru a-si retine înclinatiile de a face rãu. (MS. 22, 1904)

            Fiti exact ceea ce doriti sã fie copiii vostri când vor avea grijã de propriile lor familii. Vorbiti asa cum ati vrea sã vorbeascã ei. (MS. 42, 1903)

            Pãziti-vã tonul vocii. - Vorbiti întotdeauna cu o voce calmã si serioasã în care nu este exprimatã nici o urmã de patimã. Pentru a asigura ascultare promptã, nu este necesarã patima.     Tati si mame, voi sunteti rãspunzãtori fatã de copiii vostri. Fiti atenti sub ce influentã îi asezati. Nu vã pierdeti influenta asupra lor prin ceartã si iritabilitate. Voi trebuie sã-i îndrumati, nu sã agitati patimile mintii lor. La orice provocare, fiti atenti ca tonul vocii voastre sã nu trãdeze nici o urmã de iritare. Ei sã nu vadã în voi o manifestare a spiritului lui Satana. Aceasta nu vã va ajuta sã-i pregãtiti si ajutati pentru viata vesnicã. MS. 47, 1908)

            Dreptatea sã fie amestecatã cu milã. - Dumnezeu este legiuitorul si împãratul nostru, iar pãrintii trebuie sã se aseze sub conducerea Lui. Aceastã guvernare interzice orice oprimare din partea pãrintilor si orice neascultare din partea copiilor. Dumnezeu este plin de bunãtate iubitoare, de milã si adevãr. Legea Lui este sfântã, dreaptã si bunã si trebuie ascultatã de pãrinti si de copii. Normele ce ar trebui sã reglementeze vietile pãrintilor si ale copiilor se revarsã dintr-o inimã plinã de iubire infinitã, iar binecuvântãrile bogate ale lui Dumnezeu vor fi oferite acelor pãrinti care aplicã legea Sa în familiile lor si acelor copii care ascultã de aceastã lege. Trebuie sã fie simtitã influenta îmbinatã a milei si dreptãtii. ,,Bunãtatea si credinciosia se întâlnesc, dreptatea si pacea se sãrutã." Sub aceastã disciplinã, familiile vor umbla pe calea Domnului, sã facã dreptate si judecatã.

          Pãrintele care permite ca guvernarea lui sã devinã un despotism, face o gresealã teribilã. El nu face rãu numai copiilor, ci si lui însusi, înãbusind în inimile lor tinere dragostea ce s-ar revãrsa în cuvinte si fapte pline de afectiune. Politetea, întelegerea si iubirea manifestate fatã de copii se vor reflecta asupra pãrintilor. Ce seamãnã, aceea vor si secera. . . .

           Când cãutati sã aplicati dreptatea, amintiti-vã cã ea are o sorã geamãnã, care este mila. Cele douã stau una lângã alta si nu pot fi separate. (R&H. 30 august, 1881)

            Severitatea trezeste spiritul combativ. Sfat cãtre pãrintii aspri. - Severitatea si dreptatea lipsite de iubire, nu-i vor conduce pe copiii vostri sã facã binele. Observati cât de repede este trezit în ei spiritul combativ. Existã o cale mai bunã de a lucra cu ei decât constrângerea. Dreptatea are o sorã geamãnã: iubirea. Lãsati ca iubirea si dreptatea sã-si dea mâna în toatã activitatea voastrã de conducere si, cu sigurantã, veti avea ajutorul lui Dumnezeu sã conlucreze cu eforturile voastre. Domnul, Mântuitorul vostru îndurãtor, vrea sã vã binecuvânteze si sã vã dea gândurile Sale, harul Sãu si salvarea Sa ca sã puteti avea un caracter care sã fie aprobat de El. (L. 19a, 1891)

             Autoritatea pãrintilor ar trebui sã fie de necontestat, totusi nu trebuie sã se abuzeze de aceastã putere. În stãpânirea copiilor lui, tatãl n-ar trebui sã guverneze dupã capriciu, ci dupã standardul Bibliei. Atunci când îsi îngãduie ca trãsãturile lui aspre de caracter sã conducã, devine un despot. (R&H. 30 august, 1881)

            Mustrati cu blândete plinã de iubire.  -  Fãrã îndoialã cã veti vedea greseli si încãpãtânare din partea copiilor vostri. Unii pãrinti vã vor spune cã ei discutã cu copiii lor si-i pedepsesc, dar cã nu vãd nici o îmbunãtãtire. Astfel de pãrinti sã încerce metode noi. Sã îmbine politetea, bunãtatea si iubirea cu guvernarea familiei si, totusi, sã fie neclintiti ca stânca fatã de principiile corecte. (MS. 38, 1895)       Nimeni din cei care lucreazã cu tinerii sã nu fie împietriti, ci afectuosi, blânzi, milosi, curtenitori, atrãgãtori si prietenosi; sã stie, totusi, cã este nevoie de avertizãri si chiar de mustrare pentru a opri niste fapte rele. (MS. 68, 1897)    Sunt instruitã sã le spun pãrintilor: ridicati standardul comportamentului în familiile voastre. Învãtati-vã copiii sã asculte. Stãpânitii prin influenta iubirii combinate cu o autoritate asemãnãtoare autoritãtii Domnului Hristos. Vietile voastre sã fie astfel încât sã se spunã despre voi cuvintele de apreciere ce au fost spuse despre Corneliu, care ,,era temãtor de Dumnezeu împreunã cu toatã casa lui". (R&H. 21 aprilie, 1904)

            Nu exercitati nici severitate, nici indulgentã excesivã. - Noi nu aprobãm acea disciplinã care i-ar descuraja  pe  copii  printr-o  interzicere  nemiloasã  sau care i-ar irita printr-o corectie plinã de patimã si apoi, sub impulsul schimbãrilor, sã-i sufoce cu sãrutãri sau sã le facã rãu prin plãceri dãunãtoare. Atât indulgenta excesivã, cât si severitatea neadecvatã trebuie evitate. Dupã cum vigilenta si hotãrârea sunt indispensabile, la fel sunt si compasiunea si gingãsia. Pãrinti, amintiti-vã cã aveti de-a face cu copii ce luptã cu ispita si cã le este tot la fel de greu sã reziste acestor îndemnuri la rãu ca si adultilor când sunt asaltati. Copiii care doresc cu adevãrat sã facã binele pot cãdea iar si iar si, de fiecare datã au nevoie de încurajare la putere si perseverentã. Supravegheati cu rugãciune si cu mare atentie activitatea acestor minti tinere. Întãriti orice impuls bun, încurajati orice faptã nobilã. (ST. 24 noiembrie, 1881)

            Mentineti fermitate constantã si control lipsit de patimã. - Copiii au naturi sensibile si iubitoare. Ei sunt satisfãcuti usor si întristati usor. Prin disciplinã blândã în cuvinte si fapte mamele îsi pot lega copiii de inima lor. Fermitatea constantã si controlul lipsit de patimã sunt necesare pentru disciplina fiecãrei familii. Spuneti ceea ce aveti de spus în mod calm, actionati cu atentie si aduceti la îndeplinire ceea ce spuneti, fãrã abatere.              Veti fi rãsplãtiti pentru manifestarea iubirii în legãturile ce le aveti cu copiii vostri. Nu-i respingeti prin lipsã de întelegere fatã de jocurile lor copilãresti, fatã de bucuriile si necazurile lor. Nu lãsati niciodatã sã aparã vreo încruntare pe fruntea voastrã sau sã vã scape vreun cuvânt aspru de pe buze. (3T. p. 532)     Chiar si amabilitatea trebuie sã aibã limite. Autoritatea trebuie sprijinitã de severitate fermã, altfel va fi primitã de multi cu batjocurã si dispret. Asa-numita delicatete, convingerea prin rugãminti si lingusiri, cât si indulgenta pãrintilor si tutorilor fatã de tineri este cel mai mare rãu ce poate veni asupra lor. Fermitatea, hotãrârea si cerintele pozitive sunt esentiale în fiecare familie. (Id. vol. 5, p. 45)

            Amintiti-vã de propriile greseli. - Tatii si mamele sã-si aminteascã de faptul cã ei însisi nu sunt decât niste copii care au crescut. Desi pe cãrarea lor a strãlucit o mare luminã si au avut o experientã îndelungatã, totusi, cât de usor sunt aprinsi de invidie, gelozie si bãnuieli rele. Din cauza propriilor lor greseli si lipsuri, ei ar trebui sã învete sã lucreze blând cu copiii care gresesc.(MS. 53, nedatat)         Poate cã vã simtiti necãjiti uneori deoarece copiii vostri fac exact invers de cum i-ati învãtat. Dar v-ati gândit vreodatã de câte ori voi mergeti contrar cu ceea ce v-a poruncit Domnul sã faceti? (MS. 45, 1911)

            Cum sã câstigãm dragostea si încrederea. - Existã primejdia ca, atât pãrintii cât si învãtãtorii sã dicteze si sã porunceascã prea mult, în timp ce nu reusesc pe deplin sã aibã relatii sociale cu copiii sau scolarii lor. Uneori sunt prea rezervati si-si exercitã autoritatea într-o manierã rece si neîntelegãtoare, ce nu poate câstiga inimile copiilor si ale elevilor. Dacã i-ar strânge pe copii aproape de ei, arãtându-le cã-i iubesc, dacã ar arãta interes în toate eforturile lor, chiar si în jocurile lor, fiind uneori copii ca si ei, i-ar face foarte fericiti si le-ar câstiga dragostea si încrederea; copiii ar învãta mai repede sã respecte si sã iubeascã autoritatea pãrintilor si învãtãtorilor lor. (CT. p. 76, 77)

            Cãutati sã-L imitati pe Domnul Hristos. - El {Hristos} S-a identificat cu cel nevoias si nenorocit. El a luat copilasii în brate si S-a coborât la nivelul tinerilor. Inima Lui plinã de iubire putea sã înteleagã încercãrile si trebuintele lor si sã se bucure de fericirea lor. Spiritul Sãu, epuizat de zarva si confuzia cetãtii aglomerate, obosit de contactul cu oamenii vicleni si ipocriti, gãsea liniste si pace în societatea copiilor inocenti. Prezenta Lui nu i-a respins niciodatã. Maiestatea cerului a binevoit sã rãspundã la întrebãrile lor si a simplificat lectiile Sale importante pentru a întâmpina puterea lor copilãreascã de întelegere. El a plantat în mintile lor tinere si în crestere semintele adevãrului ce vor încolti si vor produce un seceris bogat în anii de mai târziu. (4T. p. 141)

            Un tânãr vinovat, care avea nevoie de întelegere. - Am citit scrisoarea ta cu interes si compãtimire. As spune cã fiul tãu are nevoie acum, ca niciodatã mai înainte, de un tatã. El a gresit, tu stii asta, iar el stie cã tu stii; si cuvintele ce i le-ai fi spus în nevinovãtia lui fãrã nici un risc si care n-ar fi produs rezultate rele, ar pãrea acum ca lipsite de bunãtate si ascutite ca un cutit. . . . Eu stiu cã pãrintii simt rusinea faptelor rele ale unui copil care i-a dezonorat foarte mult, dar ar putea cel gresit sã rãneascã si sã întristeze inima pãrintilor pãmântesti mai mult decât rãnim noi, copiii lui Dumnezeu, inima Pãrintelui nostru ceresc, care ne-a dat si ne dã dragostea Lui, invitându-ne sã ne pocãim de pãcatele si fãrãdelegile noastre, ca El sã ne ierte nelegiuirea?

            Nu-ti retrage iubirea acum. Este nevoie de acea iubire si întelegere ca niciodatã mai înainte. Când altii privesc cu rãcealã si dau cea mai rea interpretare faptelor gresite ale bãiatului tãu, n-ar trebui oare ca tatãl si mama sã caute cu delicatete compãtimitoare a-i îndrepta pasii pe o cale sigurã? Eu nu cunosc caracterul pãcatelor fiului tãu, dar pot spune cu sigurantã cã, oricare ar fi acesta, nu trebuie sã lasi ca nici un comentariu fãcut de buze omenesti si nici o presiune a actiunilor omenesti ale acelora care cred cã fac dreptate sã te conducã sã urmezi o cale ce-l poate face pe fiul tãu sã interpreteze cã tu te simti prea înjosit si dezonorat ca sã-i mai acorzi încredere si sã-i ierti nelegiuirea. Nimic sã nu te facã sã-ti pierzi speranta, nimic sã nu-ti întrerupã iubirea si blândetea fatã de cel gresit. Tocmai pentru cã este gresit are nevoie de tine si are nevoie de un tatã si de o mamã care sã-l ajute sã se recupereze din capcana lui Satana. Apucã-l repede cu credintã si dragoste si prinde-l de Mântuitorul plin de milã, amintindu-i cã are pe Cineva care se intereseazã de el chiar mai mult decât o faci tu. . . .

            Nu-i vorbiti fãrã curaj si sperantã. Vorbiti-i cu curaj. Spuneti-i cã se poate salva si cã voi, tatãl si mama lui, îl veti ajuta sã se prindã de cer si sã-si aseze picioarele pe Stânca solidã, Isus Hristos, pentru a gãsi un sprijin sigur si o tãrie neclintitã în Domnul Isus. Dacã greseala sa a fost atât de dureroasã, va apãsa mereu asupra lui. Este nevoie de un mod corect de a actiona pentru a salva un suflet de la moarte si de a-l feri sã comitã o multime de pãcate. (L. 18, 1890)

            Cãutati ajutor divin pentru a birui temperamentul irascibil.- Doresc sã spun fiecãrui tatã si fiecãrei  mame:  Dacã  aveti  un  temperament  irascibil, cãutati-L pe Dumnezeu ca sã vã ajute sã-l biruiti. Când sunteti provocati la nerãbdare, mergeti în cãmãruta voastrã, îngenunchiati si rugati-L pe Dumnezeu ca sã vã ajute sã puteti avea o influentã bunã asupra copiilor vostri. (MS. 33, 1909)

            Mamelor, atunci când cedati la nerãbdare si-i manevrati cu asprime pe copiii vostri, nu învãtati de la Domnul Hristos, ci de la un alt stãpân. Domnul Isus spune: ,,Luati jugul Meu asupra voastrã si învãtati de la Mine, cãci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gãsi odihnã pentru sufletele voastre. Cãci jugul Meu este bun si sarcina Mea este usoarã." Când gãsiti cã lucrarea voastrã este grea, când vã plângeti de dificultãti si încercãri, când spuneti cã nu aveti tãrie sã rezistati ispitelor si cã viata de crestin este un urcus anevoios, fiti siguri cã nu purtati jugul lui Hristos; purtati jugul altui stãpân. (ST. 22 iulie, 1889)

            Reflectând chipul divin. - Biserica are nevoie de oameni cu duhul blând si linistit, rãbdãtori si îndelung rãbdãtori. Ei sã învete aceste atribute lucrând cu familiile lor. Pãrintii sã se gândeascã la interesele vesnice ale copiilor lor cu mult mai mult decât se gândesc la confortul lor prezent. Sã-i priveascã pe copiii lor ca pe membri mai tineri ai familiei Domnului, sã-i educe si sã-i disciplineze în asa fel încât sã-i determine sã reflecte chipul divin. (R&H. 16 iulie, 1895) 

ELLEN  G.  WHITE