| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
S E C T I U N E A X - Disciplina si administrarea ei
CAPITOLUL PATRUZECI SI PATRU
DISCIPLINA PENTRU CORECTARE
Cereti Domnului să vină si să conducă. - Pretinde ascultare în familia ta. În timp ce faci asta însă, caută-L pe Domnul împreună cu copiii tăi si cere-I să vină si să conducă. Poate că ei au făcut ceva ce cere pedeapsă, dar dacă lucrezi cu ei în spiritul lui Hristos ei îsi vor arunca bratele în jurul gâtului tău; se vor umili înaintea Domnului si-si vor recunoaste greseala. Asta-i destul. Atunci nu mai au nevoie de pedeapsă. Să multumim Domnului că El a deschis calea prin care putem ajunge la fiecare suflet. (MS. 21, 1909)
Copiii trebuie corectati dacă sunt neascultători. . . . Înainte de a-i corecta, mergi deoparte singur si cere Domnului să le înmoaie si supună inima si să-ti dea întelepciune în atitudinea ta fată de ei. Nu stiu ca această metodă să fi dat gres vreodată, în vreo împrejurare. Nu-l poti face pe un copil să înteleagă lucrurile spirituale când inima este agitată de patimă. (MS. 27, 1911)
Instruieste copiii cu răbdare. - Domnul vrea ca inimile acestor copii să fie predate în serviciul Lui din cea mai fragedă pruncie. Cât timp sunt prea mici ca să poată judeca, abate-le mintea cât poti mai bine, iar pe măsură ce cresc mai mari educă-i, prin învătătură si exemplu, că nu le poti satisface dorintele rele.
Instruieste-i cu răbdare. Uneori va trebui să fie pedepsiti, dar niciodată să n-o faci în asa fel încât să simtă că au fost pedepsiti la mânie. Asa faci doar un rău mai mare. Multe diferente nefericite din cercul familiei ar putea fi evitate dacă părintii ar asculta de sfatul Domnului în educarea copiilor lor. (MS. 93, 1909)
Părintii să fie sub disciplina lui Dumnezeu. - Mame, oricât de provocatori ar fi copiii vostri în ignoranta lor, nu dati loc la nerăbdare. Învătati-i cu răbdare si cu iubire. Fiti hotărâte cu ei. Nu lăsati pe Satana să-i stăpânească. Disciplinati-i numai atunci când voi însivă sunteti sub disciplina lui Dumnezeu. Hristos va câstiga biruinta în vietile copiilor vostri dacă veti învăta de la El, care este blând si smerit, curat si neîntinat. (L. 272, 1903) Dar dacă încercati să conduceti fără a exersa auto-control, fără un sistem de organizare, cugetare si rugăciune, sigur, veti secera consecinte amare. (ST. 9 februarie, 1882)
Niciodată să nu corectati la mânie. - Ar trebui să-ti corectezi copiii în iubire. Nu-i lăsa de capul lor până când te superi si atunci îi pedepsesti. Asemenea corectare ajută răul în loc să-l vindece. (R&H. 19 septembrie, 1854)
A manifesta mânie asupra unui copil gresit înseamnă a mări răul. Aceasta trezeste cele mai rele patimi ale copilului si-l face să simtă că nu-ti pasă de el. El gândeste în sinea lui că dacă ti-ar fi păsat de el n-ai fi putut să-l tratezi asa.
Si credeti că Dumnezeu nu ia cunostintă de felul în care sunt corectati acesti copii? El cunoaste si, de asemenea, stie care ar fi putut fi binecuvântările rezultate dacă lucrarea de corectare era făcută în asa fel încât să câstige mai degrabă decât să respingă. . . .
Vă rog fierbinte, nu vă corectati copiii cu mânie. A-cela este un timp al tuturor timpurilor când ar trebui să actionati cu umilintă, răbdare si rugăciune. Apoi este timpul să îngenunchiati cu copilul si să cereti iertare de la Domnul. Căutati să-i câstigati la Hristos prin manifestarea bunătătii si iubirii si veti vedea că o putere mai înaltă decât orice putere de pe pământ conlucrează cu eforturile voastre. (MS. 53, 1912)
Când esti obligat să corectezi un copil, nu-ti ridica vocea. . . . Nu-ti pierde stăpânirea de sine. Părintele care dă loc la mânie când corectează un copil, este mai gresit decât copilul. (ST. 17 februarie, 1904)
Dojana aspră si iritarea nu ajută niciodată. - Cuvintele aspre si mânioase nu sunt de origine divină. Dimpotrivă, ele stârnesc cele mai rele simtăminte ale inimii omenesti. Când copiii fac rău si sunt plini de revoltă, iar tu esti ispitit să vorbesti si să actionezi cu asprime, asteaptă înainte de a-i corecta. Dă-le ocazia să gândească si îngăduie temperamentului tău să se linistească. Pe măsură ce lucrezi cu bunăvointă si gingăsie cu copiii tăi, si tu si ei veti primi binecuvântarea Domnului. Si crezi că în acea zi a judecătii lui Dumnezeu va regreta cineva că a fost răbdător si bun cu copiii lui? (MS. 114, 1903)
Nervozitatea nu este o scuză pentru nerăbdare. - Părintii îsi scuză uneori metoda lor gresită motivând că nu se simt bine. Ei sunt nervosi si cred că nu pot să fie răbdători si calmi si că nu pot să vorbească plăcut. Se înseală singuri si-i fac plăcerea lui Satana care jubilează pentru că harul lui Dumnezeu nu este privit de ei ca fiind de ajuns pentru a birui slăbiciunile naturale. Ei pot si ar trebui să se stăpânească întotdeauna. Dumnezeu le cere asta. (1T. p. 385) Uneori, când sunt obositi de muncă sau apăsati de griji, părintii nu mentin un spirit calm, ci manifestă o lipsă de retinere ce nu place lui Dumnezeu si aduce un nor asupra familiei. Părinti, când sunteti iritati, ar trebui să nu comiteti un păcat asa de mare încât să otrăviti întreaga familie cu această irascibilitate primejdioasă. În asemenea ocazii puneti o strajă dublă asupra voastră însivă si hotărâti-vă ca nimic altceva să nu scape de pe buze decât cuvinte plăcute si voioase. Printr-o asemenea exersare a stăpânirii de sine veti deveni mai puternici. Sistemul vostru nervos nu va fi asa de sensibil. . . . Domnul Isus ne cunoaste slăbiciunile si El Însusi a luat parte la experienta noastră în toate lucrurile în afară de păcat; de aceea ne-a pregătit o cale potrivită cu tăria si capacitatea noastră.
Uneori totul pare să meargă rău în cercul familiei. Peste tot în jur este doar nervozitate si toti par foarte nenorociti si nefericiti. Părintii dau vina pe bietii copii si-i cred foarte neascultători si nesupusi, cei mai răi copii din lume, în timp ce cauza tulburării se află în ei însisi. Dumnezeu le cere să exercite stăpânire de sine. Ei ar trebui să-si dea seama că, atunci când cedează la nerăbdare si nervozitate, îi fac pe altii să sufere. Cei din jur sunt afectati de spiritul pe care îl manifestă ei, iar dacă, la rândul lor si ei actionează în acelasi spirit, răul se măreste. (ST. 17 aprilie, 1884)
Uneori există putere în tăcere. - Cei ce doresc să-i stăpânească pe altii trebuie să se stăpânească pe ei însisi. . . . Când un părinte sau învătător devine nerăbdător si este în pericol să vorbească neîntelept, este mai bine să tacă. Există o putere minunată în tăcere. (Ed. p. 292)
Dati porunci putine; apoi cereti ascultare. - Mamele să fie atente să nu facă cereri inutile pentru a-si etala autoritatea în fata altora. Dati porunci putine, dar urmăriti ca acestea să fie ascultate. (ST. 9 februarie, 1882) În disciplinarea copiilor vostri. . . . nu-i scutiti de ceea ce le-ati cerut să facă. Nu lăsati ca mintea să vă fie absorbită în alte lucruri astfel încât să vă facă să deveniti nepăsători. Nu obositi în supraveghere deoarece copiii vostri uită si fac ceea ce le-ati interzis să facă. (MS. 32, 1899) În toate cerintele voastre, căutati să asigurati cel mai înalt bine al copiilor si aveti grijă ca aceste cuvinte să fie ascultate. Energia si hotărârea să vă fie neclintite, dar întotdeauna supuse fată de Spiritul lui Hristos. (ST. 13 septembrie, 1910)
Lucrând cu un copil neglijent. - Când ceri copilului tău să facă un anumit lucru, iar el răspunde: ,,Da, voi face" si apoi neglijează să-si împlinească cuvântul, nu trebuie să lasi situatia astfel. Trebuie să-i ceri socoteală pentru această neglijentă. Dacă treci cu vederea, fără să-i atragi atentia, îl educi să-si formeze obiceiuri de neglijentă si necredinciosie. Dumnezeu a dat fiecărui copil o isprăvnicie. Copiii trebuie să asculte de părinti. Ei trebuie să ajute la purtatul poverilor si responsabilitătilor căminului, iar când neglijează să facă lucrarea încredintată lor trebuie trasi la răspundere si solicitati s-o îndeplinească. (MS. 127, 1899)
Rezultatele unei discipline pripite si spasmodice. - Când au gresit, copiii sunt convinsi de păcatul lor si sunt umiliti si abătuti. A-i certa pentru greselile lor va rezulta adesea în a-i face încăpătânati si ascunsi. Ca si mânzii neascultători, ei par să producă tulburare, iar dojana nu le va face nici un bine. Părintii ar trebui să caute să le abată mintea în alte directii.
Necazul este că părintii nu sunt uniformi în guvernare, ci lucrează mai mult din impuls decât din principiu. Ei se aprind de mânie si nu dau un bun exemplu copiilor lor, asa cum ar trebui să facă părintii crestini. Într-o zi trec cu vederea faptele rele ale copiilor, iar în ziua următoare nu manifestă răbdare sau stăpânire de sine. Ei nu tin calea Domnului ca să facă dreptate si judecată. Adesea sunt mai vinovati decât copiii lor.
Unii copii vor uita repede răul făcut lor de tata sau mama; dar altii, care sunt altfel constituiti, nu pot uita pedeapsa severă si lipsită de logică pe care n-o meritau. În felul acesta sufletele le sunt rănite, iar mintea tulburată. Mama îsi pierde ocaziile de a imprima principiile corecte în mintea copilului, pentru că nu si-a mentinut controlul de sine si nu a dat pe fată o minte bine echilibrată în comportare si în cuvinte. (MS. 38, 1895)
Fii atât de calm si lipsit de mânie, încât ei să fie convinsi că-i iubesti, chiar dacă îi pedepsesti. (MS. 2, 1903)
Stimulările sunt uneori mai bune decât pedeapsa. - Eu am simtit un interes atât de profund în această ramură a lucrării încât am adoptat copii ca să poată fi educati în mod corect. În loc de a-i pedepsi când făceau rău, le ofeream stimulări ca să facă ce e bine. O fetită avea obiceiul să se trântească pe dusumea dacă nu era lăsată să facă ce-i place. I-am spus: ,,Dacă astăzi nu-ti vei pierde controlul asupra temperamentului nici o dată, unchiul White si cu mine te vom lua cu trăsura si vom petrece o zi fericită la tară. Dar dacă te trântesti pe jos o singură dată astăzi, îti vei pierde dreptul la plăcere." Pe această cale am lucrat pentru astfel de copii, iar acum mă simt recunoscătoare că am avut privilegiul să fac această lucrare. (MS. 95, 1909) Corectează răul cu promptitudine, întelepciune si fermitate. - Neascultarea trebuie pedepsită, iar faptele rele, corectate. Nelegiuirea ce este lipită de inima copilului trebuie înfruntată si biruită de părinti si învătători. Cu răul trebuie să se lucreze prompt si întelept, cu fermitate si hotărâre. Cu mare atentie să se lucreze cu ura fată de restrictie, cu iubirea de îngăduintă de sine si cu indiferenta fată de lucrurile vesnice. Dacă răul nu este eradicat, sufletul este pierdut; mai mult decât atât: cine se predă lui Satana pentru a-l urma, caută în mod continuu să amăgească si pe altii. Din anii cei mai fragezi ai copiilor nostri, să căutăm a învinge în ei spiritul lumesc. (L. 166, 1901)
Nuiaua este uneori necesară. - Mama poate că întreabă: ,,Să nu-mi pedepsesc niciodată copilul?"
Bătaia poate fi necesară când alte mijloace esuează, totusi ea n-ar trebui să folosească nuiaua dacă poate s-o evite. Dacă măsurile mai blajine însă se dovedesc insuficiente, pedeapsa ce-l va face pe copil să-si vină în fire ar trebui administrată cu iubire. De multe ori, o astfel de corectie va fi destul pentru toată viata ca să arate copilului că nu el este cel care conduce. Când acest pas devine necesar, copilul ar trebui să fie profund impresionat de gândul că acesta nu este făcut pentru satisfacerea părintelui sau pentru îngăduirea unei autorităti arbitrare, ci pentru propriul său bine. El trebuie învătat că fiecare greseală necorectată îi va aduce nefericire lui însusi si neplăcere lui Dumnezeu. Sub o astfel de disciplină copiii îsi vor găsi cea mai mare fericire în a-si supune vointa lor vointei Tatălui ceresc. (CT. p. 116, 117)
Ca ultimă instantă. - De multe ori vei descoperi că, dacă vei discuta cu ei în mod logic, cu bunătate, nu va trebui să fie bătuti. O astfel de metodă de a proceda îi va face să aibă încredere în tine. Vor face din tine confidentul lor. Vor veni la tine să-ti spună: Am gresit astăzi în ocazia cutare si vreau să mă ierti si să-l rogi si pe Dumnezeu să mă ierte. Am trecut prin scene ca acestea si de aceea stiu. . . . Sunt recunoscătoare că am avut curajul ca, atunci când au gresit, să lucrez cu ei în mod hotărât, să mă rog cu ei si să tin înaintea lor standardele Cuvântului lui Dumnezeu. Mă bucur că le-am prezentat făgăduintele făcute biruitorului si răsplătirile acelora care sunt credinciosi. (MS. 27, 1911)
Niciodată să nu loviti cu patimă. - Să nu dati niciodată o lovitură cu patimă decât dacă vreti ca el să învete să se certe si să se lupte. Ca părinti, voi tineti locul lui Dumnezeu pentru copiii vostri si trebuie să fiti în gardă. (MS. 32, 1899)
Poate că va trebui să pedepsiti cu nuiaua. Acest lucru este uneori esential, dar amână orice rezolvare a dificultătii până când ai clarificat cazul cu tine însuti. Întreabă-te: Mi-am predat vointa si calea lui Dumnezeu? M-am plasat în acea pozitie în care Dumnezeu mă poate folosi, încât să pot avea întelepciune, răbdare, bunătate si dragoste în lucrul cu elementele refractare din familie? (MS. 79, 1901)
Avertisment pentru un tată iute la mânie. - Frate L., te-ai gândit la ceea ce înseamnă un copil si încotro merge el? Copiii dumitale sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului, frati si surori dati în grija dumitale de către Tatăl ceresc, ca să-i formezi si să-i educi pentru cer. Când îi tratezi cu asprime, asa cum o faci adesea, te gândesti că Dumnezeu îti va cere socoteală pentru acest fel de purtare? N-ar trebui să te porti asa de aspru cu copiii dumitale. Un copil nu este un cal sau un câine, ca să fie comandat potrivit cu vointa dumitale imperioasă sau să fie mânat cu un băt sau o nuia sau cu palme. Unii copiii sunt atât de defectuosi în temperamentele lor, încât pricinuirea durerii este necesară, dar foarte multe cazuri sunt înrăutătite prin această disciplină. . . .
Niciodată nu-ti ridica mâna să le dai o lovitură, decât în cazul în care, cu o constiintă curată, poti să te pleci înaintea lui Dumnezeu si să-I ceri binecuvântarea asupra corectiei pe care esti gata s-o dai. Încurajează iubirea în inima copiilor tăi. Prezintă înaintea lor motive înalte si corecte pentru stăpânire de sine. Nu le da impresia că ei trebuie să se supună controlului pentru că este vointa ta arbitrară, pentru că ei sunt slabi, iar tu esti tare, pentru că tu esti tatăl, iar ei copiii. Dacă doresti să-ti ruinezi familia, continuă să guvernezi prin fortă brutală si în mod sigur vei reusi. (2T. p. 259, 260)
Nu zgâltâi niciodată un copil insultat. - Părintii nu le-au dat copiilor lor educatia corectă. Adesea ei manifestă aceleasi defecte ce sunt văzute în copii. Mănâncă necorespunzător si aceasta le solicită energiile nervoase către stomac, iar ei nu au vitalitate să se dezvolte în alte directii. Nu-si pot stăpâni copiii cum se cuvine din cauza lipsei de răbdare si nu pot să-i învete calea dreaptă. Poate că îi stăpânesc cu asprime si-i lovesc cu nerăbdare. Eu am spus că a zgâltâi un copil nu înseamnă a scoate spiritul rău, ci a agita două spirite rele. Dacă un copil este gresit, a-l scutura îl va face mai rău. Nu-l va supune. (Id. p. 365)
Foloseste mai întâi rationamentul si rugăciunea. - În primul rând discută rational cu copiii tăi, arătându-le în mod clar greselile si ajută-i să înteleagă că nu au păcătuit numai împotriva ta, ci si împotriva lui Dumnezeu. Cu inima plină de milă si de părere de rău pentru copiii tăi gresiti, roagă-te cu ei înainte de a-i corecta. Atunci ei vor vedea că nu-i pedepsesti pentru că ti-au făcut neplăceri sau din cauză că doresti să-ti reversi nemultumirea asupra lor, ci dintr-un simt al datoriei, pentru binele lor, iar ei te vor iubi si respecta. (ST. 10 aprilie, 1884) Acea rugăciune poate să facă o astfel de impresie asupra mintii lor încât ei să vadă că nu esti lipsit de ratiune, iar dacă văd acest lucru, ai câstigat o mare biruintă. Aceasta este lucrarea ce trebuie făcută în cercul familiilor noastre în aceste ultime zile. (MS. 73, 1909)
Eficacitatea rugăciunii într-o criză disciplinară. - Dacă ei gresesc, nu-i ameninta cu pedeapsa lui Dumnezeu, ci adu-i la Domnul Hristos în rugăciunile tale. (MS. 27, 1893) Înainte de a-i cauza copilului tău durere fizică, dacă esti tată crestin sau mamă crestină, vei descoperi dragostea ce o ai pentru cel gresit al tău. Când te pleci cu el înaintea lui Dumnezeu, prezintă Mântuitorului plin de compasiune propriile Sale cuvinte: ,,Lăsati copilasii să vină la Mine si nu-i opriti; căci Împărătia lui Dumnezeu este a celor ca ei." Marcu 10, 14. Acea rugăciune va aduce îngeri de partea ta. Copilul tău nu va uita astfel de experiente, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se va afla asupra unei astfel de învătături, conducându-l la Domnul Hristos. Când copiii realizează că părintii încearcă să-i ajute, îsi vor orienta energiile în directia cea bună. (CT. p. 117, 118)
Experiente personale în disciplină. - Niciodată nu le-am permis copiilor mei, când erau mici, să creadă că ar putea să mă necăjească. De asemenea, am adus în familia mea alti copii, din alte familii, dar niciodată nu le-am îngăduit să creadă că pot s-o supere pe mama lor. Nu mi-am îngăduit niciodată să spun vreun cuvânt aspru sau să devin nerăbdătoare sau nervoasă cu copiii. N-au reusit să mă învingă niciodată; nici măcar o singură dată n-au reusit să mă provoace la mânie. Când spiritul meu era agitat sau mă simteam provocată, spuneam: ,,Copii, să lăsăm asta acum; să nu mai vorbim nimic despre ea acum. O vom discuta înainte de culcare." Având tot acest timp până seara ca să reflecteze, se linisteau, iar eu puteam să-i conduc foarte frumos. . . .
Există o cale corectă si una gresită. Eu n-am ridicat niciodată mâna împotriva copiilor mei înainte de a discuta cu ei; dacă ei izbucneau în lacrimi si-si vedeau greseala (si întotdeauna făceau asa când le arătam ce-au gresit si mă rugam cu ei), dacă erau supusi (si întotdeauna erau când discutam cu ei), atunci îi aveam sub control. Niciodată n-au fost altfel. Când mă rugam cu ei erau zdrobiti, îsi aruncau bratele în jurul gâtului meu si plângeau. . . .
În corectarea copiilor mei, n-am îngăduit niciodată ca măcar vocea să-mi fie schimbată în vreun fel. Când vedeam ceva gresit, asteptam până trecea ,,fierbinteala", apoi, după ce au avut sansa să reflecteze, erau rusinati si îi câstigam. Se rusinau dacă le dădeam o oră sau două să se gândească la aceste lucruri. Eu mergeam întotdeauna deoparte si mă rugam, apoi nu le mai vorbeam despre lucrul respectiv. După ce erau lăsati singuri un timp, veneau ei la mine să vorbim. ,,Ei bine", le spuneam, ,,vom astepta până diseară". Seara aveam un timp pentru rugăciune si apoi le spuneam că si-au rănit propriile suflete si că au întristat Duhul lui Dumnezeu prin comportarea lor gresită. (MS. 82, 1901)
Faceti-vă timp pentru rugăciune. - Când mă simteam iritată si eram ispitită să spun cuvinte de care mi-ar fi fost rusine, tăceam, ieseam imediat din cameră si-L rugam pe Dumnezeu să-mi dea răbdare ca să-i învăt pe acesti copii. Puteam apoi să mă întorc si să vorbesc cu ei, să le spun că nu trebuie să mai facă vreodată această greseală. Putem lua o astfel de pozitie în această privintă încât să nu-i provocăm pe copii la mânie. Ar trebui să vorbim cu blândete si răbdare amintindu-ne mereu cât de neascultători suntem noi si cum vrem să fim tratati de Tatăl nostru ceresc.
Acestea sunt lectii pe care trebuie să le învete părintii, iar odată ce le-ati învătat, veti fi cei mai buni studenti în scoala Domnului Hristos, iar copiii vostri vor fi cei mai buni copii. Deoarece aveti un control foarte bun asupra lor, îi puteti învăta pe această cale să aibă respect pentru Dumnezeu si să păzească legea Lui. Făcând astfel aduceti în societate copii care vor fi o binecuvântare pentru toti cei din jurul lor. Îi pregătiti să fie conlucrători cu Dumnezeu. (MS. 19, 1887)
Durerea disciplinei poate fi urmată de bucurie. - Adevărata cale de a lucra cu încercarea nu este de a căuta să scapi de ea, ci de a o transforma. Aceasta se aplică la toată disciplina: la cea timpurie, cât si la cea de mai târziu. Neglijarea instruirii de la început a copilului si întărirea consecventă a tendintelor rele face mai dificilă educatia lui de mai târziu si disciplina devine prea adesea un proces dureros. Dureros pentru natura căzută si potrivnic dorintelor si înclinatiilor naturale; durerea poate fi însă pierdută din vedere într-o bucurie mai înaltă.
Copilul si tânărul să fie învătati că fiecare greseală si fiecare dificultate învinsă devine o treaptă către lucruri mai bune si mai înalte. Prin astfel de experiente au dobândit succes toti cei care au făcut vreodată viata vrednică de trăit. (Ed. p. 295, 296 ) Urmati Cartea divină călăuzitoare. - Părintii care ar vrea să-si crească în mod corespunzător copiii au nevoie de întelepciune din cer pentru a actiona drept în toate problemele ce au de-a face cu disciplina în familie. (PHJ. ianuarie, 1890) Biblia este un ghid în conducerea copiilor. Dacă părintii doresc, pot afla trasată aici o directie pentru educarea si instruirea copiilor lor asa încât nu pot să umble bâjbâind. . . . Când această Carte călăuză este urmată, părintii, în loc să fie indulgenti peste limită cu copiii, vor folosi mai des nuiaua disciplinei; în loc să fie orbi fată de greselile si temperamentul lor pervertit si receptivi numai la calitătile lor, vor avea un discernământ clar si vor privi asupra acestor lucruri în lumina Bibliei. Ei vor sti că trebuie să-i stăpânească în mod corect. (MS. 57, 1897)
Dumnezeu nu poate lua răzvrătiti în împărătia Sa, de aceea face din ascultarea de poruncile Lui o cerintă deosebită. Părintii trebuie să-i învete în mod sârguincios pe copii lor ceea ce spune Domnul. Atunci Dumnezeu va arăta îngerilor si oamenilor că El va construi un cerc de protectie în jurul poporului Său. (MS. 64, 1899)
Partea voastră si partea lui Dumnezeu. - Părinti, când v-ati făcut cu credinciosie datoria, în măsura capacitătii voastre, atunci puteti cere Domnului, cu credintă, să facă pentru copiii vostri ceea ce voi nu puteti face. (ST. 9 februarie, 1882) După ce v-ati făcut cu credinciosie datoria fată de copiii vostri, aduceti-i la Dumnezeu si rugati-L să vă ajute. Spuneti-I că v-ati făcut partea si apoi, cu credintă, rugati-L să facă partea Lui, pe care voi nu o puteti face. Rugati-L să le calmeze firile, să-i facă linistiti si blânzi prin Duhul Lui cel Sfânt. El vă va auzi când vă rugati. Îi va face plăcere să răspundă rugăciunilor voastre. Prin Cuvântul Lui, El v-a poruncit să-i corectati pe copiii vostri si să nu ,,vă lăsati influentati de plânsul lor" si trebuie să se acorde atentie Cuvântului Său în aceste lucruri. (R&H. 19 septembrie, 1854)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
