« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

S E C T I U N E A   I X   - Elemente fundamentale ale zidirii caracterului 

CAPITOLUL TREIZECI SI SASE

AVANTAJUL PRIMILOR ANI

            Prima parte a copilãriei - perioada cea mai importantã. - Nu se poate spune vreodatã cã se acordã prea multã importantã instruirii timpurii a copiilor. Lectiile ce le învatã copilul în primii sapte ani de viatã au mai mult de-a face cu formarea caracterului decât tot ce învatã în anii urmãtori. (MS. 2, 1903)             Din pruncie caracterul copilului trebuie modelat si format în conformitate cu planul divin. În mintea lui receptivã trebuie imprimate numai calitãti. (ST. 25 septembrie, 1901)   Lucrarea pãrintilor cu copilul trebuie sã înceapã în frageda lui pruncie, ca el sã poatã primi impresia cea corectã asupra caracterului înainte ca lumea sã-si punã amprenta ei pe minte si pe inimã. (R&H. 30 august, 1881)

            Vârsta cea mai susceptibilã. - Primii ani din viata unui copil constituie perioada în care mintea este cea mai receptivã la impresii, fie bune, fie rele. În decursul acestor ani este fãcut un progres categoric, fie într-o directie bunã, fie într-o directie rea. Pe de o parte poate fi câstigatã multã informatie fãrã valoare, iar pe de altã parte cunostinte solide si pretioase. Tãria intelectului, cunoasterea substantialã sunt averi pe care aurul Ofirului nu le-ar putea cumpãra. Pretul lor este mai presus de aur sau argint. (CT. p. 132)

            Primele impresii sunt rareori uitate. - Nici un prunc, copil sau tânãr n-ar trebui sã audã vreun cuvânt nerãbdãtor de la tata, mama sau alt membru al familiei, deoarece ei primesc impresii foarte de timpuriu în viata lor si, ce-i fac pãrintii sã fie astãzi, aceea vor fi ei mâine si poimâine si rãspoimâine. Primele lectii imprimate asupra unui copil sunt rareori uitate. . . .              Impresiile fãcute asupra inimii la începutul vietii sunt vãzute în anii de mai târziu. Ele pot fi acoperite dar rareori sterse. (MS. 57, 1897)

            Temelia este pusã în primii trei ani. - Mame, aveti grijã sã-i disciplinati cum se cuvine pe copiii vostri în timpul primilor trei ani ai vietii lor. Nu le îngãduiti sã-si formeze propriile lor dorinte si pofte. Mama trebuie sã fie mintea copilului ei. Primii trei ani constituie timpul în care poti îndoi rãmurelele micute. Mamele trebuie sã înteleagã importanta legatã de aceastã perioadã. Atunci e timpul când se pune temelia.             Dacã aceste prime lectii au fost defectuoase, cum foarte adesea sunt, de dragul lui Hristos, de dragul viitorului copiilor vostri si al binelui lor vesnic, cãutati sã reparati rãul ce l-ati fãcut. Dacã ati asteptat pânã ce copiii vostri au împlinit trei ani ca sã începeti sã-i învãtati stãpânirea de sine si ascultarea, strãduiti-vã s-o faceti acum, chiar dacã va fi mult mai greu. (MS. 64, 1899)

            Nu-i asa de dificil cum se presupune de obicei. - Multã îngrijorare pãrinteascã si necaz ar fi scutite dacã, încã din leagãn, copiii ar fi învãtati cã vointa lor nu trebuie fãcutã lege, iar capriciile lor nu trebuie îngãduite mereu. Nu este atât  de  greu  cum  se  crede  în  general  sã  înveti  copilul mic sã-si înãbuse izbucnirile temperamentului si crizele patimii. (PHJ. aprilie, 1890)

            Nu amânati aceastã lucrare. - Multi îsi neglijeazã datoria în timpul primilor ani din viata copiilor lor, gândind cã, dupã ce vor mai creste, vor fi atenti sã tinã în frâu rãul si sã-i educe în mod corect. Dar de fapt timpul când ar trebui sã facã acest lucru este tocmai atunci când copiii sunt doar prunci în bratele lor. Nu este corect ca pãrintii sã-si alinte copiii si sã le satisfacã toate dorintele, dar nici nu este corect ca sã abuzeze de ei. O cale de actiune fermã, hotãrâtã si cinstitã va da cele mai bune rezultate. (4T. p. 313)            Când am atras atentia pãrintilor la obiceiurile rele ce le încurajau în copiii lor foarte tineri, unii pãrinti pãreau cu totul indiferenti. Altii spuneau zâmbind: ,,Drãgutii de ei! Nu pot suporta sã mã opun lor în vreun fel. Se vor schimba în mai bine când vor fi mai mari. Atunci vor fi rusinati de aceste izbucniri înflãcãrate. Nu-i bine sã fii prea minutios si strict cu cei micuti. Ei vor depãsi faza acestor obiceiuri de a spune minciuni si de a însela, de a fi lenesi si egoisti." O metodã cu adevãrat foarte usoarã de a scãpa de problemã, dar aceasta nu este în conformitate cu vointa lui Dumnezeu. (MS. 43, 1900)

            Contracarati efortul lui Satana de a-i cere pe copilasi pentru el. - Pãrinti, în general voi dati gres în a vã începe lucrarea la timp. Îl lãsati pe Satana sã ocupe mai înainte solul inimii, semãnând primele seminte. (R&H. 14 aprilie, 1885)             Aveti o lucrare de fãcut pentru ca Satana sã nu câstige control asupra copiilor vostri si sã nu vi-i ia din brate. Mame, voi ar trebui sã aveti grijã ca puterile întunericului sã nu-i stãpâneascã pe micutii vostri si sã vã concentrati vointa ca dusmanul sã nu-si înalte steagul întunericului în cãminul vostru. (ST. 22 iulie, 1889)

            Pregãtind, de asemenea, pentru viata practicã. - Sunt putini cei care îsi fac timp sã ia în consideratie cu atentie ce cantitate de cunostinte, atât despre lucrurile trecãtoare cât si despre cele vesnice, poate fi acumulatã de copil în primii sãi doisprezece sau cinsprezece ani. În acesti primi ani de viatã, copiii nu trebuie sã obtinã numai cunostinte din cãrti, ci sã învete virtuti esentiale în viata practicã; acestea din urmã n-ar trebui neglijate în favoarea celor dintâi. (MS. 43, 1900)

            Mostenirea lui Napoleon. - Caracterul lui Napoleon Bonaparte a fost influentat în foarte mare mãsurã de educatia din copilãrie. Instructori neîntelepti i-au inspirat dragostea de cucerire simulând armate si punându-l în fruntea lor drept comandant. Aici a fost pusã temelia pentru cariera lui de luptã si vãrsare de sânge. Dacã aceeasi grijã si efort ar fi fost directionate în a face din el un om bun, îmbibând inima lui tânãrã cu spiritul Evangheliei, cât de  diferitã ar fi fost istoria lui! (ST. 11 octombrie, 1910)

            Hume si Voltaire. - Este trist cã Hume, scepticul, la începutul vietii sale a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu cu scrupulozitate. Fiind în legãturã cu o societate de dezbateri, a fost numit sã prezinte argumente în favoarea necredintei. El a studiat cu seriozitate si sârguintã, iar mintea lui ascutitã si activã a fost îmbibatã cu denaturãrile scepticismului. Curând el a ajuns sã creadã învãtãtura lui amãgitoare si întreaga lui viatã a purtat, dupã aceea, pecetea necredintei.    La vârsta  de cinci ani, Voltaire a încredintat memoriei o poezie pãgânã, iar influenta ei vãtãmãtoare n-a fost stearsã niciodatã din mintea lui. El a devenit unul din agentii cei mai plini de succes ai lui Satana în a conduce pe oameni departe de Dumnezeu. Mii se vor ridica la judecatã si-l vor acuza pe necredinciosul Voltaire pentru pieirea sufletelor lor.

            Prin gândurile si simtãmintele nutrite în primii ani, fiecare tânãr îsi hotãrãste istoria propriei vieti. Obiceiurile de corectitudine, bãrbãtie si puritate formate în tânãr vor deveni o parte a caracterului si, de obicei, vor marca drumul persoanei prin viatã. Tinerii pot deveni viciosi sau virtuosi, dupã cum aleg. Ei pot fi renumiti pentru fapte cinstite si nobile, dar la fel de bine pot fi renumiti pentru crime mari si rãutate. (ST. 11 octombrie, 1910)

             Rãsplata Anei. - Fiecãrei mame îi sunt încredintate ocazii de o valoare inestimabilã, interese infinit de pretioase. În timpul primilor trei ani din viata lui Samuel, profetul, mama lui l-a învãtat cu atentie sã deosebeascã între bine si rãu. Prin fiecare obiect familiar din jurul lui, ea cãuta sã-i în-drepte gândurile spre Creatorul. În îndeplinirea jurãmântului ei de a-si preda Domnului fiul, cu mare lepãdare de sine ea l-a plasat sub îngrijirea lui Eli, marele preot,  ca  sã  fie  instruit  pentru  slujire în  casa  lui Dumnezeu. . . . Educatia lui timpurie l-a condus sã aleagã a-si mentine integritatea crestinã. Ce rãsplatã pentru Ana! Ce îndemn la credinciosie în exemplul ei! (R&H. 8 septembrie, 1904)

            Cum a fost pãzitã mintea lui Iosif. -  În tineretea lui Iosif, Iacov i-a predat lectii dând expresie credintei sale neclintite în Dumnezeu si relatându-i mereu dovezile pretioase ale bunãtãtii Lui iubitoare si ale grijii Sale neîntrerupte. Acestea au fost exact lectiile de care a avut nevoie în exil sau printre oameni idolatri. În timpul de probã, a pus în practicã aceste lectii. Când se afla în cea mai severã încercare, a privit la Tatãl lui ceresc în care a învãtat sã se încreadã. Dacã învãtãturile si exemplul tatãlui lui Iosif ar fi fost de un caracter opus, pana inspiratiei n-ar fi trasat niciodatã pe paginile sfinte istoria integritãtii si virtutii ce strãluceste din caracterul lui Iosif. Impresiile timpurii fãcute asupra mintii sale, i-au pãzit inima în timpul ispitei cumplite si l-a fãcut sã exclame: ,,Cum as putea sã fac un rãu atât de mare si sã pãcãtuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Good health, ianuarie, 1880)

            Roada unei instruiri întelepte. - E trist faptul cã orice slãbiciune si nehotãrâre din partea mamei este repede observatã de copii; în aceste momente ispititorul lucreazã asupra mintii lor, fãcându-i sã persiste în înclinatiile lor. Dacã pãrintii si-ar cultiva calitãtile pe care trebuie sã le foloseascã în instruirea adecvatã a copiilor lor, dacã ar aseza în mod deschis înaintea acestora regulile ce trebuie sã le urmeze si sã nu tolereze a fi încãlcate, Domnul ar coopera cu ei si i-ar binecuvânta si pe pãrinti si pe copii. (MS. 133, 1898)      La o vârstã foarte timpurie, copiii devin sensibili la influente demoralizatoare, dar pãrintii care pretind a fi crestini nu par sã discearnã rãul modului lor de conducere. O, dacã ar putea ei sã realizeze cã directia datã unui copil în primii lui ani oferã caracterului o tendintã si formeazã destinul fie pentru viatã vesnicã, fie pentru moarte vesnicã! Copiii sunt sensibili la impresii morale si spirituale, iar cei educati întelept în copilãrie pot gresi uneori, dar nu vor merge departe pe un drum gresit. (ST. 16 aprilie, 1896)

ELLEN  G.  WHITE