| « Back = Inapoi |
Intercer |
AZS-Romania
|
UNIUNEA ROMANA |
SECTIUNEA VIII datoria supremă - dezvoltarea caracterului
CAPITOLUL TREIZECI SI PATRU
CUM ESTE RUINAT CARACTERUL
Părintii pot semăna sământa ruinei. - Părintii incorecti îi învată pe copiii lor lectii ce se vor dovedi distrugătoare pentru ei si, de asemenea, plantează spini pentru propriile lor picioare. . . . Într-o mare măsură fericirea viitoare a copiilor se află în mâinile părintilor. Asupra lor stă importanta lucrare a formării caracterelor acestor copii. Învătăturile date în copilărie îi vor urmări pe toti prin viată. Părintii seamănă sământa ce va încolti si va aduce roadă fie spre bine, fie spre rău. Ei îi pot pregăti pe fiii si fiicele lor fie pentru fericire, fie pentru nenorocire. (1 T. p. 393)
Prin indulgentă sau prin reguli de fier. - Copiii sunt adesea răsfătati din pruncie si obiceiurile rele sunt fixate. Părintii au îndoit mlădita. Prin felul lor de educatie, caracterul se dezvoltă fie deformat, fie în simetrie si frumusete. Dar, în timp ce multi gresesc de partea indulgentei, altii merg la extrema opusă si îsi conduc copiii cu un toiag de fier. Nici unii din acestia nu urmează învătăturile Bibliei, ci fac o lucrare înfricosătoare. Ei modelează mintea copiilor si trebuie să dea socoteală în ziua lui Dumnezeu pentru modul în care au făcut aceasta. Vesnicia va descoperi rezultatele lucrării făcute în această viată. (Id. vol. 4, p. 368, 369)
Nereusind să educe pentru Dumnezeu. - Prin nereusita de a-i educa pe copiii lor să tină calea Domnului si să facă acele lucruri pe care El le-a poruncit, părintii neglijează o datorie solemnă. (MS. 12, 1898)
Unii {copii} au fost lăsati să facă ce le place; altora li s-au găsit greseli si au fost descurajati. Doar putin farmec, voiosie si cuvinte de aprobare le-au fost dăruite. (MS. 34, 1893)
O, numai dacă ar lucra mamele cu întelepciune, cu calm si cu hotărâre să instruiască si să supună temperamentul firesc al copiilor lor, ce volum de păcat ar fi înăbusit în fasă si de ce ostire de necazuri ar fi scutită biserica! . . . Multe suflete vor fi pe veci pierdute datorită neglijentei părintilor de a-si disciplina copiii cum se cuvine si de a-i învăta în tinerete supunerea fată de autoritate. Tolerarea greselilor si domolirea acceselor de furie nu înseamnă înfigerea toporului la rădăcina răului, ci se dovedeste a fi ruina a mii de suflete. O, cum vor răspunde părintii fată de Dumnezeu pentru această înspăimântătoare neglijare a datoriei! (4T. p. 92, 93)
Prin neglijenta ce cochetează cu păcatul. - Copiii au nevoie de îngrijire si îndrumare vigilentă ca niciodată mai înainte, pentru că Satana se străduieste să câstige controlul asupra mintii si inimii si să îndepărteze Duhul lui Dumnezeu. Starea înspăimântătoare a tineretului din vremea noastră constituie unul din cele mai puternice semne că trăim în ultimele zile, dar căderea multora poate fi urmarea directă a conducerii gresite a părintilor. Spiritul de murmurare împotriva mustrării a prins rădăcină si aduce roada lui de nesupunere. Părintii nu sunt satisfăcuti cu caracterul pe care copiii dezvoltă, dar, în acelasi timp, ei nu reusesc să vadă greselile ce-i fac pe copii asa cum sunt. . . .
Dumnezeu condamnă atât neglijenta ce glumeste cu păcatul si crima, cât si insensibilitatea ce descoperă prea târziu prezenta dăunătoare a păcatului în familiile pretinsilor crestini. (Id. p. 199, 200)
Prin lipsa restrictiei. - Din cauză că nu li se impune restrictie si nu sunt îndrumati corect, unii copii cresc cu caractere deformate, cu principii morale slabe si cu putină educatie în datoriile practice ale vietii. Ei sunt lăsati să facă ce le place cu impulsurile lor, cu timpul si puterile lor intelectuale. Cauza lui Dumnezeu pierde datorită neglijării acestor talente, iar răspunderea o poartă tatii si mamele; si ce scuză vor prezenta oare Aceluia ai cărui ispravnici sunt, ei, cărora li s-a încredintat datoria sacră a modelării sufletelor ca, sub îngrijirea lor, acestea să-si sporească toate puterile, spre slava Creatorului lor? (Id. vol. 5, p. 326)
Părintii au crezut că-si iubesc copiii dar s-au dovedit a fi cei mai răi dusmani ai lor. Ei au lăsat răul să înainteze neînfrânat. Le-au permis copiilor să cultive păcatul, ceea ce se aseamănă cu îndrăgirea si îngrijirea unei vipere care otrăveste nu doar victima care o îngrijeste, ci si pe toti aceia cu care vine în contact. (FE. p. 52, 53)
Prin trecerea cu vederea a greselilor evidente. - În loc să se alăture celor care poartă poverile, să ridice standardul principiilor morale, lucrând cu inima si sufletul în frică de Dumnezeu ca să corecteze greselile în copiii lor, multi părinti îsi linistesc constiinta spunând: ,,Copiii mei nu sunt mai răi decât altii." Ei caută să ascundă greselile fătise, neplăcute lui Dumnezeu, ca nu cumva copiii lor să fie ofensati si să recurgă la metode disperate. Dacă în inimile lor este un spirit de revoltă, este mult mai bine să-l supuneti acum decât să-i permiteti să crească si să se întărească prin indulgentă. Dacă părintii si-ar face datoria, am vedea o altă stare de lucruri. Multi din acesti părinti au căzut de la credintă. Ei nu au întelepciune de la Dumnezeu ca să observe siretlicurile lui Satana si să reziste capcanelor lui. (4T. p. 650, 651)
Prin răsfătarea copiilor si prin indulgentă. - În mod frecvent, părintii sunt indulgenti cu copilasii lor si-i răsfată pentru că li se pare mai usor să-i conducă în felul acesta. E mai comod să-i lasi în voia lor decât să le înfrânezi înclinatiile nesupuse ce se ridică cu putere în pieptul lor. Totusi acest mod este las. Este un lucru rău ca în felul acesta să micsorezi responsabilitatea, căci va veni timpul când acesti copii, ale căror înclinatii nestăvilite s-au întărit devenind pe deplin vicii, vor aduce repros si rusine asupra lor si asupra familiilor lor. Ei intră în viata activă nepregătiti pentru ispitele ei, nefiind destul de puternici ca să suporte complicatiile si necazurile; înflăcărati, poruncitori si nedisciplinati, ei caută să-i supună pe altii vointei lor si, nereusind, se consideră tratati cu răceală de lume si se întorc împotriva ei. (Id. p. 201)
Prin semănarea semintelor vanitătii. - Oriunde mergem, vedem copii tratati cu indulgentă, răsfătati si lăudati fără rezervă. Aceasta tinde să-i facă înfumurati, fără rusine si vanitosi. Semintele frivolitătii sunt semănate cu usurintă în inima omenească de către părinti si tutori nechibzuiti care laudă si sunt indulgenti cu tânărul care se află în grija lor, fără să se gândească la viitor. Încăpătânarea si mândria sunt rele ce au transformat îngeri în demoni si au închis portile cerului pentru ei. Si totusi părintii, inconstienti, îsi instruiesc în mod sistematic copiii să fie agentii lui Satana. (PHJ. ianuarie, 1890)
Prin a deveni sclavii copiilor de vârsta adolescentei. - Ce multi părinti istoviti si împovărati au devenit sclavii copiilor în timp ce, potrivit cu educatia si instructiunile lor, copiii trăiesc pentru a se multumi, a se distra si a se slăvi pe ei însisi. Părintii seamănă în inimile copiilor lor sământa ce produce o recoltă pe care nu se îngrijesc s-o culeagă. Sub această educatie, la vârsta de zece, doisprezece sau saisprezece ani, copiii se cred foarte întelepti, îsi imaginează că sunt extraordinari si se privesc ca fiind întru totul prea priceputi ca să fie supusi părintilor, prea elevati ca să se coboare la datoriile vietii de fiecare zi. Iubirea de plăcere le stăpâneste mintea, iar egoismul, mândria si revolta aduc rezultate amare în viata lor. Ei acceptă insinuările lui Satana si cultivă o ambitie nesfintită de a-si face o aparitie măreată în lume. (YI. 20 iulie, 1893)
Prin îndrumarea gresită a iubirii si compasiunii. - Părintii pot să-si îngăduie să le arate copiilor lor o afectiune care să-i coste ascultarea de legea sfântă a lui Dumnezeu. Călăuziti de această afectiune, ei nu ascultă de Dumnezeu, permitându-le copiilor să-si formeze impulsuri rele si se abtin să dea învătăturile si disciplina pe care Dumnezeu le-a poruncit s-o dea. Părintii îsi pun în primejdie sufletele lor si ale copiilor lor atunci când nesocotesc astfel poruncile lui Dumnezeu. (R&H. 6 aprilie, 1897) Slăbiciunea de a nu pretinde ascultare, iubirea si compasiunea întelese si manifestate gresit si notiunea falsă că întelepciunea constă în a fi indulgent si nu în a împiedica constituie un sistem de educatie ce întristează pe îngeri, dar care îl încântă pe Satana, căci el aduce sute si mii de copii în rândurile sale. De aceea orbeste el ochii părintilor, le amorteste simturile si le încetosează mintea. Ei văd că fiii lor nu sunt plăcuti si responsabili, iar fiicele lor nu sunt agreabile si ascultătoare; totusi, copiii se înmultesc în familiile lor ca să le otrăvească viata, să le umple inima cu tristete si să fie adăugati la numărul acelora pe care Satana îi foloseste ca să atragă sufletele la distrugere. (5T. p. 324)
Prin nereusita de a pretinde ascultare. - Când copiii nerecunoscători sunt hrăniti, îmbrăcati si lăsati să plece necorectati, sunt încurajati de fapt să continue în calea lor rea. Si, în măsura în care părintii si tutorii lor sunt îngăduitori cu ei în felul acesta si nu le pretind ascultare, le sunt părtasi la poftele lor rele. Astfel de copii ar putea fi la fel de bine la un loc cu cei răi a căror cale păcătoasă au ales s-o urmeze, decât să rămână în familii crestine, să otrăvească pe altii. În acest veac al răutătii, fiecare crestin trebuie să condamne în mod hotărât faptele satanice ale copiilor neascultători. Tinerii răi n-ar trebui tratati ca buni si ascultători, ci ca tulburători ai păcii si corupători ai tovarăsilor lor. (MS. 119, 1901)
Prin permisiunea dată copiilor de a-si urma propriile gânduri. - Influenta predominantă în societate este în favoarea îngăduirii tinerilor să-si urmeze înclinatiile naturale ale mintii. (MYP. p. 373) Ei {părintii} cred că pot câstiga dragostea copiilor, satisfăcându-le dorintele si lăsându-i să-si urmeze propriile înclinatii. Ce greseală! Copiii îngăduiti în felul acesta cresc neînfrânati în dorintele lor, cu firi nesupuse, egoisti, pretentiosi si poruncitori, un blestem pentru ei însisi si pentru cei din jurul lor. (1T. p. 393)
Prin permiterea atitudinilor gresite. - Lectiile copilăriei, bune sau rele, nu sunt învătate în zadar. În tinerete, caracterul este dezvoltat înspre bine sau rău. Acasă poate exista laudă si flatare; în lume, fiecare este apreciat după propriile merite. Cei răsfătati, cărora le-a fost cedată, întreaga autoritate a căminului, sunt zilnic subiectul degradării, fiind constrânsi să asculte de altii. Multi sunt învătati chiar atunci, prin aceste lectii practice ale vietii, care le este locul adevărat. Adeseori, prin refuzuri, dezamăgiri si vorbire fără menajamente din partea superiorilor lor îsi găsesc ei adevărata pozitie si sunt umiliti să înteleagă si să-si accepte locul potrivit. Este însă un chin sever la care sunt supusi si ar fi putut fi preîntâmpinat printr-o educatie adecvată în tinerete.
Majoritatea celor rău disciplinati trec prin viată având intentii contrare celor ale lumii, suferind esec când ar fi trebuit să aibă succes. Ei ajung să simtă că lumea le poartă pică deoarece nu-i flatează si nu-i mângâie si se răzbună prin opozitie si sfidare. Uneori, circumstantele îi obligă să simuleze o umilintă pe care n-o simt si care nu-i ajută să dea pe fată un farmec natural, iar adevăratele lor caractere vor fi cu sigurantă descoperite mai devreme sau mai târziu. . . .
De ce îsi educă părintii în asa fel copiii încât să fie în conflict cu toti cei cu care vin în contact? (Id. vol. 4, p. 201, 202)
Prin pregătirea copiilor pentru a iubi societatea. - Copiii nu trebuie formati ca amatori de societate - jertfe pentru Moloh, ci ca membri ai familiei Domnului. Părintii să fie plini de compasiunea lui Hristos ca să poată lucra pentru salvarea sufletelor asezate sub influenta lor. Să nu aibă mintea absorbită în întregime cu modele si practicile lumii si să nu-si educe copiii să participe la reuniuni, concerte si dansuri, sau să dea si să frecventeze petreceri, pentru că aceste lucruri neamurile le caută. (R&H. 13 martie, 1894)
Prin permiterea unei căutări egoiste a fericirii. - Există multi tineri care ar fi putut fi o binecuvântare pentru societate si o onoare pentru cauza lui Dumnezeu dacă ar fi păsit în viată cu idei corecte despre ce constituie succesul, dar, în loc să fie condusi de judecată si principii, au fost învătati să se supună înclinatiei capricioase si au căutat să-si facă doar lor pe plac, îngăduindu-si plăceri egoiste, crezând că în felul acesta obtin fericirea. Ei însă nu reusesc să-si atingă obiectivul deoarece căutarea fericirii pe calea egoismului nu aduce decât nenorocire. Ei sunt nefolositori atât în societate, cât si în cauza lui Dumnezeu. Perspectivele lor sunt din cele mai descurajatoare, atât pentru lumea aceasta cât si pentru cea viitoare, căci prin iubirea de plăcere egoistă le pierd pe amândouă. (YI. 20 iulie, 1893)
Prin lipsa de evlavie în cămin. - În familiile pretins crestine, unde tatii si mamele trebuie să fie cercetători sârguinciosi ai Scripturilor pentru ca să poată cunoaste fiecare specificare si restrictie a Cuvântului lui Dumnezeu, se manifestă neglijarea instructiunilor Cuvântului si a cresterii copiilor în sfatul si învătătura Domnului. Părintii pretinsi crestini dau gres în a practica evlavia în familie. Cum pot tatii si mamele să reprezinte caracterul lui Hristos în viata de cămin, când ei sunt multumiti să atingă un standard scăzut si ieftin? Sigiliul viului Dumnezeu va fi asezat numai asupra acelora care vor purta o asemănare cu Hristos în caracter. (R&H. 21 mai, 1895)
Dacă părintii erau ascultători de Dumnezeu. - Dumnezeu nu va îndreptăti guvernarea rea a părintilor. Astăzi sute de copii îngroasă rândurile dusmanului, trăind si lucrând departe de cauza lui Dumnezeu. Ei sunt neascultători, nemultumitori, nesfinti, dar păcatul zace la usa părintilor lor. Părinti crestini, mii de copii pier în păcatele lor din cauza nereusitei părintilor lor de a conduce căminul cu întelepciune. Dacă părintii ar fi ascultat de Conducătorul nevăzut al armatelor lui Israel, a cărui slavă era ascunsă în stâlpul de nor, n-ar fi fost văzută starea nefericită de lucruri existentă acum în atât de multe familii. (R&H. 6 iunie, 1899)
Intercer
AZS-Romania
UNIUNEA ROMANA
