« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

SECTIUNEA VIII datoria supremã - dezvoltarea caracterului

CAPITOLUL TREIZECI SI DOI

CUM ESTE FORMAT CARACTERUL

            Obtinut prin  efort  perseverent  si  neobosit. - Caracterul  nu vine din întâmplare. El nu este determinat de o izbucnire a temperamentului si de un pas în directia gresitã. Este repetarea unui fapt ce-l face sã devinã obicei si modeleazã caracterul spre bine sau spre rãu. Caractere drepte pot fi formate numai prin efort perseverent si neobosit, prin îmbunãtãtirea fiecãrui talent încredintat si a fiecãrei capacitãti spre slava lui Dumnezeu. În loc de a face aceasta, multi îsi permit sã fie purtati oriunde poate sã-i ducã impulsul sau circumstantele. Aceasta nu este din cauzã cã duc lipsã  de material bun, ci fiindcã nu realizeazã cã Dumnezeu vrea ca ei sã facã tot ce pot mai bine în tinerete. (YI. 27 iulie, 1899)      Prima noastrã datorie fatã de Dumnezeu si fatã de semenii nostri constã în dezvoltarea de sine. Fiecare facultate cu care ne-a înzestrat Creatorul trebuie cultivatã pânã la cel mai înalt grad de perfectiune pentru a putea fi în stare sã facem cea mai mare parte din binele de care suntem capabili. Ca sã ne curãtim si rafinãm caracterele, avem nevoie de harul dat de Hristos, ce ne va face în stare sã vedem si sã ne corectãm deficientele si sã ne îmbunãtãtim calitãtile caracterului. (PHJ. aprilie, 1890)

            Cultivând puterile date de Dumnezeu. - Într-o mare mãsurã, fiecare este arhitectul propriului caracter. Cu fiecare zi, constructia se apropie tot mai mult de terminare. Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizeazã sã luãm seama cum zidim si clãdirea noastrã sã aibã temelia pe Stânca vesnicã. Vine timpul când lucrarea noastrã va sta descoperitã chiar asa cum este. Acum este vremea ca toti sã cultive puterile date Dumnezeu, ca sã-si poatã forma caractere pentru folosintã aici si pentru o viatã mai înaltã dupã aceea.  Credinta în Hristos ca Mântuitor personal va da tãrie si soliditate caracterului. Aceia care au credintã adevãratã în Hristos vor fi rationali, amintindu-si cã ochiul lui Dumnezeu este asupra lor, cã Judecãtorul tuturor oamenilor cântãreste valoarea moralã si cã inteligente ceresti urmãresc cu atentie sã vadã ce fel de caracter este dezvoltat. (CT. p. 223)

            Este  influentat  de  fiecare  faptã. - Fiecare  actiune  a  vietii, oricât de lipsitã de importantã, are influenta ei în formarea caracterului. Un caracter bun este mai pretios decât averi lumesti si lucrarea de formare a lui este cea mai nobilã lucrare în care se poate angaja omul.

             Caracterele formate de împrejurãri sunt schimbãtoare si discordante - o multime de contraste. Posesorii lor nu au nici un obiectiv înalt în viatã. Ei nu au o influentã înnobilatoare asupra caracterului altora. Ei sunt fãrã tintã si fãrã putere. (4 T. p. 657)

            Desãvârsit prin urmarea Modelului lui Dumnezeu. - Dumnezeu asteaptã ca noi sã zidim caractere în conformitate cu Modelul asezat înaintea noastrã. Trebuie sã punem cãrãmidã peste cãrãmidã, adãugând har peste har, gãsind punctele noastre slabe si corectându-le potrivit cu indicatiile date. Când se vede o fisurã în peretii unei case, stim cã ceva nu este în regulã cu clãdirea. În zidirea caracterelor noastre adesea sunt vãzute fisuri. Dacã aceste defecte nu sunt reparate, casa va cãdea când furtuna încercãrii va bate asupra ei. (YI. 25 octombrie, 1900)

             Dumnezeu ne dã tãrie, putere de judecatã si timp pentru ca sã clãdim caractere pe care sã-Si poatã pune pecetea aprobãrii. El doreste ca fiecare copil al Sãu sã construiascã un caracter nobil, sãvârsind fapte curate si înãltãtoare, ca la sfârsit sã poatã prezenta o structurã simetricã, un templu frumos, pretuit  de om si de Dumnezeu.

             În formarea caracterului trebuie sã clãdim pe Hristos. El este temelia sigurã, o temelie ce nu poate fi clintitã niciodatã. Furtuna ispitei si încercãrii nu poate clãtina clãdirea consolidatã pe Stânca vesnicã. Cel ce ar vrea sã creascã, sã devinã o constructie frumoasã pentru Domnul, trebuie sã cultive fiecare putere a fiintei sale. Numai prin folosirea corectã a talentelor se poate caracterul dezvolta armonios. În felul acesta punem la temelie ceea ce este reprezentat în Cuvânt ca fiind aur, argint si pietre scumpe - material ce va trece testul focului purificator al lui Dumnezeu. În zidirea caracterelor noastre, Domnul Hristos ne este exemplul. (YI. 16 mai, 1901)

            Trebuie opusã rezistentã ispitei. - Viata lui Daniel este o ilustratie inspiratã a ceea ce constituie un caracter sfintit. Ea prezintã o lectie pentru toti si în special pentru tineri. O ascultare strictã de cerintele lui Dumnezeu este binefãcãtoare sãnãtãtii trupului si mintii. (FE. p. 80)

            Pãrintii l-au instruit pe Daniel în copilãrie, în obiceiuri de strictã cumpãtare. L-au învãtat cã trebuia sã se conformeze legilor naturii în toate obiceiurile lui; cã ceea ce mânca si bea avea o directã influentã asupra naturii sale fizice, intelectuale si morale si cã era rãspunzãtor înaintea lui Dumnezeu pentru capacitãtile sale; cã le-a primit ca pe un dar de la Dumnezeu si nu trebuia, actionând într-un mod sau altul, sã le micsoreze sau sã le paralizeze. Ca rezultat al acestei învãtãturi, legea lui Dumnezeu era înãltatã în mintea lui si adoratã în inima lui. În timpul primilor ani de captivitate, Daniel trecea printr-o experientã impusã ce trebuia sã-l familiarizeze cu strãlucirea de la curte, cu ipocrizia si cu pãgânismul. Cu adevãrat, ciudatã scoalã sã-l pregãteascã pentru o viatã de seriozitate, hãrnicie si credinciosie! Si totusi el a trãit necorupt de atmosfera de care era înconjurat.

             Daniel si tovarãsii lui s-au bucurat de beneficiile unei instruiri si educatii  corecte  în  primii  ani  de viatã,  dar aceste  avantaje singure nu i-ar fi fãcut ceea ce erau. A venit timpul când trebuiau sã actioneze pentru ei însisi, când viitorul lor depindea de propria alegere. Atunci ei au hotãrât sã rãmânã credinciosi lectiilor primite în copilãrie. Frica de Dumnezeu, care este începutul întelepciunii, era temelia mãretiei lor. Spiritul Lui a întãrit fiecare obiectiv sincer si fiecare decizie nobilã. (MS. 132, 1901)

            Tinta trebuie sã fie înaltã.  -  Dacã tinerii de astãzi ar vrea sã stea cum a stat Daniel, ar trebui sã punã la lucru fiecare nerv si muschi spiritual. Domnul nu doreste ca ei sã rãmânã începãtori, ci sã atingã cea mai înaltã treaptã a scãrii, ca de pe ea sã poatã pãsi în împãrãtia lui Dumnezeu. (YI. 27 iulie, 1899)      Dacã tinerii ar aprecia în mod corect aceastã problemã importantã a dezvoltãrii caracterului, ar vedea necesitatea îndeplinirii lucrãrii lor în asa fel încât aceasta sã reziste testului cercetãrii înaintea lui Dumnezeu. Cel mai umil si mai slab, prin efort perseverent în a rezista ispitei si în a cãuta întelepciune de sus, poate atinge înãltimi ce acum par imposibile. Aceste realizãri nu pot veni fãrã un scop bine determinat de a fi credincios în îndeplinirea datoriilor mici. Se cere atentie continuã ca trãsãturile necinstite sã nu fie lãsate sã se întãreascã. Tineretul poate avea putere moralã cãci Isus a venit în lume ca sã poatã fi exemplul nostru si sã dea tinerilor si celor de orice vârstã ajutor divin. (YI. 3 noiembrie, 1886)

            Sfatul si mustrarea trebuie luate în seamã. - Cei care au defecte în caracter, în comportare, în obiceiuri si practici, trebuie sã dea atentie sfatului si observatiei. Aceastã lume este atelierul lui Dumnezeu si fiecare piatrã ce poate fi folositã în templul ceresc trebuie cioplitã si slefuitã pânã devine o piatrã încercatã si scumpã, potrivitã pentru locul sãu în clãdirea Domnului, dar dacã refuzãm sã fim instruiti si disciplinati, vom fi ca pietrele neslefuite, iar la sfârsit vom fi aruncati deoparte ca nefolositori. (YI. 31 august, 1893)

           Poate fi nevoie de mult lucru la zidirea caracterului tãu, poate cã esti o piatrã asprã ce trebuie netezitã si lustruitã înainte de a putea ocupa un loc în templul lui Dumnezeu. Nu trebuie sã fii surprins dacã, folosind ciocanul si dalta, Dumnezeu îti taie colturile ascutite ale caracterului pânã ce esti pregãtit sã ocupi locul pe care El îl are pentru tine. Nici o fiintã omeneascã nu poate efectua aceastã lucrare. Ea poate fi fãcutã numai de Dumnezeu. Si fii sigur cã El nu va da nici o loviturã inutilã. Fiecare loviturã este datã cu iubire, pentru fericirea ta vesnicã. El cunoaste slãbiciunile tale si lucreazã ca sã repare, nu ca sã distrugã. (7 T. p. 264)  

ELLEN  G.  WHITE