« Back =  Inapoi

Intercer

AZS-Romania

UNIUNEA ROMANA

1

INDRUMAREA COPILULUI

ELLEN G. WHITE 

SECTIUNEA VIII datoria supremã - dezvoltarea caracterului

CAPITOLUL TREIZECI SI UNU

IMPORTANTA CARACTERULUI

            Singura comoarã ce poate fi luatã din aceastã lume. - Un caracter format în conformitate cu modelul divin este singura comoarã pe care o putem lua cu noi din lumea aceasta în urmãtoarea. Cei care sunt sub învãtãtura lui Hristos în aceastã lume, vor lua cu ei în curtile ceresti orice cunostintã divinã. În cer va trebui sã ne perfectionãm în mod continuu. Cât de importantã este atunci dezvoltarea caracterului în aceastã viatã. (COL. p. 332)

            Adevãratul caracter este o calitate a sufletului. - Capacitatea intelectualã si geniul nu înseamnã caracter, deoarece acestea sunt adesea posedate de aceia care au un caracter departe de a fi numit bun. Reputatia nu este caracter. Adevãratul caracter este o calitate a sufletului, ce se dã pe fatã în comportament. (YI. 3 noiembrie, 1886)

            Un caracter bun este un capital de o valoare mai mare decât aurul sau argintul. El nu este afectat de temeri sau de esecuri, iar în acea zi când avutiile pãmântesti vor trece, el va aduce beneficii bogate. Integritatea, fermitatea si perseverenta sunt calitãti pe care toti ar trebui sã caute sã le cultive în mod sârguincios; deoarece ele îmbracã pe posesor cu o putere irezistibilã - o putere ce-l întãreste sã facã binele, sã reziste rãului si sã suporte împotrivirea. (CT. p. 225, 226)

            Cele douã elemente esentiale. - Tãria de caracter constã în douã lucruri: puterea vointei si puterea stãpânirii de sine. Multi tineri înteleg gresit tãria de caracter ca fiind pasiunea puternicã si  nestãpânitã; dar adevãrul este cã cel stãpânit de patimi este un om slab. Adevãrata mãretie si noblete a omului este mãsuratã prin puterile lui de a-si supune simtãmintele si nu prin puterea ce o au simtãmintele asupra lui. Cel mai tare om este acela care, desi sensibil la abuz, îsi va retine patima si-si va ierta dusmanii. (Id. p. 222)

            Mai necesar decât înfãtisarea exterioarã. - Dacã s-ar fi  considerat tot atât de important ca tineretul sã posede un caracter frumos si o fire binevoitoare dupã cum este considerat ca ei sã imite modele lumii în îmbrãcãminte si comportament, am vedea sute acolo unde astãzi este unul, venind pe scena vietii pregãtiti sã exercite o influentã înnobilatoare asupra societãtii. (FE. p. 69)

            Dezvoltarea caracterului este lucrarea unei vieti. - Formarea caracterului este lucrarea unei vieti întregi si este pentru vesnicie. Ce schimbare ar avea loc dacã toti ar putea sã-si dea seama de aceasta si dacã s-ar trezi la gândul cã noi ne hotãrâm în mod individual propriul destin pentru viata vesnicã sau pentru ruinã vesnicã! Cât de diferit ar fi petrecut acest timp de probã si cât de diferite ar fi caracterele ce populeazã lumea noastrã! (YI. 19 februarie, 1903)

            Dezvoltare si crestere. - Încoltirea semintei reprezintã începutul vietii spirituale, iar dezvoltarea plantei este un simbol al dezvoltãrii caracterului. Nu poate exista viatã fãrã crestere. Planta trebuie sau sã creascã sau sã moarã. Dupã cum cresterea ei este tãcutã si imperceptibilã dar continuã, tot la fel este si cresterea caracterului. La fiecare etapã a dezvoltãrii, viata noastrã poate fi perfectã; si totusi va exista înaintare continuã dacã este îndeplinit planul lui Dumnezeu pentru noi. (Ed. p. 105, 106)

            Caracterul este secerisul vietii. - Recolta vietii este caracterul, iar acesta ne hotãrãste destinul, atât pentru viata aceasta cât si pentru viata viitoare. Recolta este o înmultire a semintei semãnate. Fiecare sãmântã aduce rod dupã soiul ei. Asa este si cu trãsãturile de caracter pe care le nutrim. Egoismul, iubirea de sine, pãrerea bunã despre sine, îngãduinta de sine se înmultesc, iar sfârsitul este nenorocire si ruinã. ,,Cine seamãnã în firea lui pãmânteascã, va secera din firea pãmânteascã putrezirea; dar cine seamãnã în Duhul, va secera din Duhul viata vesnicã." Galateni 6, 8. Iubirea, mila si bunãtatea aduc roada binecuvântãrii, un seceris care este nepieritor. (Id. p. 109)

            Cea mai mare dovadã a crestinãtãtii.  -  Dacã mamele crestine ar dãrui societãtii copii cu integritate de caracter, cu principii ferme si cu o tinutã moralã sãnãtoasã, ea ar îndeplini cea mai importantã din toate lucrãrile misionare. Copiii lor, educati în mod desãvârsit sã-si ocupe locul în societate, sunt cea mai mare dovadã a crestinãtãtii ce poate fi datã lumii. (PHJ. iunie, 1890)

            Influenta unui copil instruit cum trebuie. - Niciodatã n-a fost încredintatã muritorilor o lucrare mai înaltã decât aceea de formare a caracterului. Copiii nu trebuie sã fie doar educati, ci si instruiti cât mai bine; si cine poate spune viitorul unui copil în crestere sau al unui tânãr? Faceti ca cea mai mare atentie sã fie acordatã cresterii copiilor vostri. Un copil disciplinat cum se cuvine în învãtãtura adevãrului, care are dragostea si frica de Dumnezeu împletite în caracter, va avea în lume o putere spre bine ce nu poate fi estimatã. (ST. 13 iulie, 1888)    

ELLEN  G.  WHITE